Scrie Ezra, scrie...

de fiecare dată partea uluită

a sorții mele
se întoarce la naștere
la căruța cu două iepe
negre
fulgerând câmpia a frică
a sfârșitului celui nenăscut
și tata mâna caii
cu părul în vânt
cu focul în mâini și-n ochi
ca un bici
di! Iepele mele di!

te auzeam cum îți bate inima

sau cum plângi,    moarte
te auzeam din pântecele mamei
chiar de la început
și nu știu de ce
dar mă bucuram
poate unde nunta mea
și pământul promis
deja construiam ziduri
apoi o casă și un copil
scrie Ezra scrie
și cum am ucis
pasărea purpurie
din celălalt vis

noi suntem piramidele

cu pereții de ape
întoarse cumva ciudat
cu vârful înfipt adânc
în pământ
cu rădăcinile în aer
și cu pântecul scurs
cu rostul scris în piatră
de Dumnezeul dus
atinge-ne privirea cu degetul
cu degetul tremurat
pe sticla adormită
înspre apus