Despre tine și o rochie din stambă jumătate roz jumătate albastră

nu știu cum dar la nașterea mea am auzit vocea unei ursitoare cum că dragostea adevărată o voi cunoaște
abia la bătrânețe și că mai întâi voi avea parte de o întâmplare de poveste și că voi primi ceva care mă va
ajuta să-mi găsesc femeia visată acum puțin timp și cumva purtată de vânt o rochie din stambă jumătate
roz jumătate albastră a ajuns în mărul uscat din spatele cuptorului pe lemne și pe care am recunoscut-o ca
dintr-un vis și tot ca din vis știam ce să fac așa că am luat rochia și am început să caut femeia căreia să i
se potrivească într-un târziu te-am întâlnit la o premiere de carte și când ai îmbrăcat rochia ți s-a lipit de
trup ca o piele de șarpe și a început să strălucească și s-a făcut brusc lumină în mintea și inima mea deja te
iubeam cum nu am crezut că voi putea vreodată deja mă eliberasem ca dintr-o închisoare rea și buzele
mele au început să-ți desăvârșească chipul frumos apoi sânii tăi generoși și coapsele fierbinți femeie
minunată femeia mea

nu înțeleg cum dar am reușit să ne îndepărtăm unul de altul și asta mă doare de mor acum singur, bătrân și
bolnav stau zi și noapte nemișcat cu privirea agățată de zare în speranța că am să te văd cum vii îmbrăcată
în rochia de stambă jumătate roz jumătate albastră și tu nu mai apari iar pe ochii triști și nemișcați au
înflorit flori mari de gheață