Ca un lujer de crin

corpul tău verde

ca un lujer de crin

stăteam pe prispă
pe scaunul scund
cu ochii lipiţi de necunoscut
scotoceam zarea
mințindu-mă mereu
că în sfârșit ai venit

să știi că mi se face milă de tine

când într-o zi ai să mă găsești
țeapăn pe scaun
cu trupul chircit
și cu mâna dreaptă atârnând
încremenită în timp ce bătea ritmul
spasmodic pe podeaua de lut,
cu gura larg deschisă
într-un jalnic surâs,
și cu o sticla cu vodcă ținută
cu mâna stângă strâns
și sticla va scoate sunete lugubre
sunete înalte de pasăre spin
ori de câte ori te vei foi
sau va bate vântul
cu ciudă printre pruni

nimeni nu știe că deja

am traversat țara nimănui
că mi-am curățat trupul
de ninsori și de păcat
dar sunt mai singur ca niciodat
iar singurătatea mea roade
din carnea trupului meu
până când nu voi mai fi

doar chipul tău mai acoperă

nefirescul din ferești