Gânduri lovite peste față sau drumul morții într-o doară

- poem rescris de mântuială -

îmi pare lung tot mai lung drumul

construit de Dumnezeu cu migală
de la o coastă la cealaltă coastă
și tot așa până la umăr
până la femur
apoi coboară cumva-n călcâie
ce cutremur ce murmur
printre stelele reci
– sunt coaste peste tot
în trupul ăsta belit de timp
ars de soare
și întors cu părere de rău pe dos
de niște probleme existențialiste
la care Sfântul Duh lucră mereu
ori de câte ori îl încearcă
reumatismul
junghiul acela perfid
ce-i macină oasele-i bătrâne

între timp fără să realizez

am devenit eroul tuturor întâmplărilor
de-a lungul acestei șosele de coastă
cu târfe multicolore sădite pe margine
la umbra lor cresc povești absurde
şi când vor crește cât luna de mari
poveștile
vor umple de poeme cărțile toate
cărți încă nescrise dar bolborosite
la crâșmă de poeții lunatici
cu oftica în piept de zici că e
o medalie cu fundă și sticloasă

cineva a îngropat în mine un avion

prăbușit azi noapte pe aripa-i moale
căruia apoi i s-a înfipt
un ac cu gămălie în ceafă
să nu mă doară în somn
- avionul cu o singură manșă
locul lui este marcat pe trup
cu o mare pată de transpirație -
pielea îmi e deja în stare flambată
şi ţipă în mine pruncii promiși
şi pietrele curg cu zgomot pe abruptul povârniș
pilotul e în transă și ochii îi zboară pieziș
așa... să se afle în treabă
de-atâta plictis

cândva mi s-a spus

că am viaţa neagră în cerul gurii
şi nu prea am înţeles mare lucru
doar ție încă îți mai înflorea carnea
roşie ca o floare de cactus
și nu știu de ce dar acum
mă plouă îndrăcit peste faţă
peste picioarele grele bolnave de moarte
îmi decupez din ploaie un balansoar
mă aşez şi privesc din el
la dansul ploii şi la iele și la nopțile mele
apoi la cocostârcul olog
și Doamne uite, te rog
ia-mă și du-mă departe
atât de departe încât să nu mă mai văd
prea tristă mi-a fost dată
dimineața asta
m-a flendurit timpul cu patimă rău
ca pe o zdreanță

fac doi pași înapoi îmi umflu pieptul

şi mă salut cu voce înceată
flutur puțin din brațe și mă culc
- tot mă mai aud din câmpie respirând
îmi cade roua oblic pe faţă
și mă vindecă de viață
și uite suspin