Ce este culoarea ?

Culoarea "izvorăşte" din lumina, care este o forma de energie electromagnetica.

Suntem permanent si total înconjuraţi de unde de energie electromagnetica

(care călătoresc prin univers cu o viteza incredibila) , fiecare având specifice o
anumita lungime de unda si o anumita viteza de vibraţie (frecventa). Aceste
unde alcătuiesc spectrul electromagnetic din care lumina (si implicit culorile)
reprezintă doar o mica parte, alăturându-se razelor Gamma, razelor X, razelor ultraviolete,
razelor infraroşii, microundelor, undelor radio si TV, etc.

Energia luminoasa
 Daca ne putem imagina lumina călătorind in unde ca valurile unui ocean, aceste
valuri ar avea proprietăţile de frecventa si lungime de unda.

Frecventa

Frecvenţa unei unde este dată de numărul complet de unde care trec printr-un punct in
fiecare secunda si se măsoară în cicli pe secunda.

Sa luam un exemplu pentru a uşura înţelegerea: valurile înalte de 10 m ale unui ocean care se
lovesc de ţărm la fiecare 5 secunde au o frecventa de 5, in timp ce valurile de 10 m ale unui ocean care se
lovesc de ţărm la fiecare 10 secunde au o frecventa de 10. Cu cat mai frecvente sunt valurile, cu atat mai
inalta este frecventa. Deci : cu cat mai inalta este frecventa unei culori, cu atat mai aproape sunt valurile
undei energiei (au lungimea de unda mai mica). {Vezi figura de mai jos !)
 Rosul are o frecventa de aproximativ 430 trillioane de vibraţii
pe secunda, in timp ce violetul are o frecventa mult mai
mare. (Fiecare unda violeta trece printr-un punct mult mai
repede decât fiecare unda roşie.)

Culorile cu cea mai inalta frecventa sunt - violet - indigo - albastru Culorile cu cea
mai joasa frecventa de unda sunt - galben - orange - roşu

Cantitatea de energie dintr-o unda luminoasa este direct proporţionala cu

frecventa sa , astfel incat, o unda luminoasa cu o frecventa mai mare are o
energie mai inalta decât o unda luminoasa de joasa frecventa.

Lungimea de unda

Lungimea de unda este distanta străbătută de o unda intr-un timp egal cu

o perioada T.

Revenind la exemplul anterior cu valurile oceanului, putem defini

lungimea de unda ca distanta dintre 2 valuri succesive calculata atunci cand
trec prin acelaşi punct. Intr-un ocean plin de valuri care sunt la 10 metri distanta unele de
celelalte, putem spune ca lungimea de unda este de 10 metri, iar intr-un ocean cu valuri care se afla
la 30 de metri distanta unele de celelalte lungimea de unda va fi de 30 de metri. Cu cat mai mare e
distanta care separa doua valuri, cu atat lungimea de unda va fi mai joasa.

lungimea de unda

Acelaşi lucru se aplica si luminii. Rosul are o lungime de unda de 700

nanometri (o unda străbate doar 7 zeci de milionimi dintr-un metru) in timp ce violetul
are o lungime de unda mai joasa (fiecare unda violet va străbate o distanta mai mare).
Spectrul luminos vizibil

Spectrul luminos vizibil consta in curcubeu (ROGVAIV: roşu, oranj,

galben, verde, albastru, indigo, violet.) Cele 7 culori ale spectrului au fiecare
lungimi de unda si frecvente diferite. Rosul este la capătul cel mai de jos al
spectrului, având o lungime de unda mare, dar o frecventa mica, in timp ce
violetul se afla la capătul superior, având o lungime de unda mai
mica dar o frecventa inalta.

Aceste 7 culori devin vizibile cand in fata unei raze de soare este plasata
o prisma. Cand lumina trece prin prisma, ea se divide in cele 7 culori prin
fenomenul de refracţie. Refracţia este cauzata de schimbările de viteza pe
care le suporta o unda luminoasa atunci cand schimba mediul. (Lungimile de
unda si frecventele diferite ale culorilor fac ca ele sa se separe si sa devină
vizibile cand traversează o prisma.)

Prin fenomenul de refracţie, raza luminoasa care

trece printr-o prisma se divide in cele 7 culori ale
spectrului solar

Noi suntem apti sa vedem o mare varietate de nuanţe. Retina

noastră are in componenta sa 3 tipuri de receptori ai culorii sub forma de
conuri care nu pot detecta decât 3 din aceste culori, si anume, culorile primare
(roşu, verde si albastru). Aceste 3 culori sunt insa amestecate in proporţii
diferite, creând toate celelalte culori pe care noi le vedem. Cand lumina cade
asupra oricărui obiect colorat, acesta va absorbi doar acele lungimi de unda
care corespund structurii sale atomice. Restul lungimilor de unda se vor
reflecta, dand obiectului culoarea pe care noi o vedem. (Astfel, culoarea unui
obiect este un indiciu clar asupra structurii atomice a obiectului respectiv.) In
retina, ele vor fi convertite in impulsuri electrice care vor fi trimise către creier,
unde vor fi decodificate.

Cum putem vedea culorile ?

Lumina este condiţia care ne ajuta sa percepem ceva din punct de

vedere vizual. In intuneric deplin, nu vedem nimic, cu atat mai puţin culorile.

Întrucât fiecare entitate are o anumita construcţie moleculara, anumite

culori sunt absorbite iar altele sunt reflectate. Razele luminoase reflectate
ajung la retina care are in componenta sa mai multe tipuri de celule
receptoare (celule cu conuri si celule cu bastonase). Celulele cu bastonase
sunt răspunzătoare doar de distingerea luminozităţii (ele ne pot da indicii in
obscuritate si pe intuneric cand percepem totul intr-un vag ton albăstrui).
Celulele cu conuri sunt cele care fac posibile formarea senzaţiilor de culoare si
sunt de trei tipuri, corespunzătoare celor trei culori primare (roşu, verde si
albastru). In retina, razele luminoase vor fi convertite in impulsuri electrice
care vor fi trimise către creier, unde vor fi decodificate, facandu-se analiza si
sinteza lor. Stimularea egala a celor trei tipuri de celule cu conuri este
răspunzătoare de formarea senzaţiei de "alb", stimulările inegale a lor duc la
formarea diferitelor si numeroaselor senzaţii cromatice, iar lipsa stimulării
coincide cu
senzaţia de "negru".

Cercetări asupra culorilor si rezultate obţinute

Faptul ca culorile ne influenţează este indubitabil. Semnificaţia culorilor a

fost cercetata si rezultatele au fost utilizate in merchandizing, vânzare,
decorarea casei, crearea mediului de lucru, industrie, cultivarea plantelor,
nutriţie, fizica, fiziologie, psihologie si arta.
Cercetări in practica medicala convenţionala (care dovedesc posibilitatea

utilizării luminii in scop terapeutic):

Majoritatea oamenilor sunt sceptici fata de efectele cromoterapiei, desi,

unii profesionişti fac apel la culoare in anumite tratamente. De exemplu, copiii
prematuri cu icter sunt trataţi cu ajutorul unei reacţii chimice declanşata prin
expunerea timp de câteva zile la lumina albastra. Relaţia dintre lumina
albastra si icter incepe sa fie bine inteleasa din punct de vedere ştiinţific.
(Kaiser, '84)

lata câteva exemple de studii, cercetări sau articole publicate pe aceasta

tema :

studiul lui Vreman "Light-emitting diodes: a novel light source for

phototherapy"

Creamer and McGregor de la St John's Institute of Dermatology, London UK au

publicat un articol in ianuarie 1998, intitulat "Photo (chemo) therapy: advances for
systemic or cutaneous disease"

Griffiths de la University of Manchester, UK, a publicat in iulie 1998 articolul

"Novel therapeutic approaches to psoriasis"

in octombrie 1998, The Archives of General Psychiatry a adăugat 4 articole

despre terapia prin lumina

Cercetări in domeniul psihologiei

In studiul culorii si luminii mediului înconjurator condus de profesorul de arte vizuale

Harry Wohlfarth si Catharine Sam de la University of Alberta, a fost modificata
culoarea mediului a 14 copii intre 8 si 14 ani cu severe handicapuri si tulburări
comportamentale. El a dispus interschimbarea nuanţelor de galben si albastru
cu portocaliu, alb, bej si maro si înlocuirea luminii fluorescente cu unele cu
spectru total. Dupa o schimbare de culoare si luminozitate, comportamentul
agresiv al copiilor s-a diminuat si presiunea sângelui a scăzut. Interesant a fost
ca aceleaşi efecte s-au înregistrat si la copiii orbi si la cei cu vedere normala.
Acest fapt sugerează ca energiile colorate acţionează pe cai care depăşesc
vederea. O ipoteza ar fi ca neurotransmitatorii din ochi transmit informaţia
despre lumina la creier chiar si in absenta vederii si ca aceasta informaţie
eliberează un hormon din hipotalamus care are numeroase efecte asupra
dispoziţiei, clarităţii mentale si nivelului de energie.

Rose H.Alschuler si Berta Weiss Hattwick au avut studiat desenele copiilor mici o
lunga perioada de timp dupa care au concluzionat ca : uzul frecvent al culorii
albastru implica autocontrolul si reprimarea emoţiilor, rosul dezvăluie
exprimarea neinhibata, galben se asociază cu infantilismul si dependenta,
verde exprima echilibru si puţine impulsuri emoţionale, o natura simpla si
necomplicata. Intr-un studiu similar, Atsushi Asari defineşte semnificaţiile a 12
culori si 17 combinaţii de culori printr-o metoda asemănătoare cu cea a lui
Alschuler si Hattwick . Cele doua studii au găsit un acord deosebit in ceea ce
priveşte semnificaţiile acordate culorii purpuriu, asociate cu boala sau
moartea.

Reacţiile generale la culoare

In linii mari, tonurile din zona roşu al sistemului primar al culorilor sunt
numite calde, in timp ce acelea din zonele verde si albastru sunt numite reci.
Aceşti termeni sunt mai curând relativi dacat absoluţi. Faber Birren defineşte
aceasta trăsătura a culorilor prin asocierea lor cu 2 stări : culorile calde sunt
active si excitante (tonurile de roşu), iar cele reci sunt pasive si calmante
(albastru, violet, verde). De asemenea, el susţine ca culorile luminoase sunt
active, in timp ce acelea întunecate sunt pasive. Cercetătorii moderni japonezi
au evidenţiat cu precizie aceasta. De exemplu, Choku Akashi (1986) a
demonstrat prin rezultatele cercetărilor sale ca rosul e adesea perceput ca
fiind activ si poate fi corelat in anumite circumstanţe cu agresivitatea. In
contrast cu culorile calde, cele reci sunt inactive si pasive. Faber Birren menţiona
ca diviziunea spectrului in culori calde si reci poate fi legata de personalitatea
umana. Căldura si răceala sunt calităţi dinamice, căldura semnificând
contactul cu mediul, iar răceala, retragerea in sine. Persoanele extrovertite
iubesc culorile in general si le prefera pe cele calde in particular, iar
persoanele introvertite nu sunt prea entuziasmate de culoare si prefera
culorile reci. Emoţional vorbind, rosul excita, albatrul calmează. Aceasta
complementaritate exista si la nivel fizic si fiziologic. Culorile roşii tind sa
crească tensiunea musculara, sa stimuleze sistemul nervos autonom, in timp
ce verdele si albastrul relaxează tensiunea. Aceste conexiuni directe exista
intre creier si corp, reacţiile având loc independent de gândire sau deliberare.
(Birren '55)
Jaensch a descoperit ca oamenii pot fi grupaţi in doua categorii: cei care
sunt mai sensibili la capătul cald al spectrului solar si cei care sunt mai
sensibili la cel rece. Subiecţii dominaţi de culorile calde sunt caracterizaţi de o
relaţie mai intima cu lumea perceptibila vizual, fiind deschişi si receptivi la
influentele exterioare. Ei par sa isi faca loc cu mai multa uşurinţa in mediul
social. Viata lor emoţionala este caracterizata de sentimente clade,
sugestibilitate si stări afective puternice. Toate funcţiile mentale sunt integrate
rapid. In relaţia subiect-obiect accentul este pus pe obiect. Subiecţii dominaţi
de culorile reci au o atitudine de detaşare si de respingere fata de lumea
exterioara. Ei găsesc ca e dificil sa se adapteze noilor circumstanţe si sa se
exprime liber. Din punct de vedere emoţional ei sunt
reci si rezervaţi. In relaţia obiect-subiect accentul cade pe subiect. (Dr. Maria
Rickers-Ovsiankina (In Faber Birren Color Psychology and Color Therapy))

Testele colorate
Testul Luscher

Psihologia culorilor este puternic folosita in

zilele noastre in publicitate, pentru a favoriza
vânzarea diferitelor mărfuri. S-a constatat ca
zahărul sau alte produse dulci nu ar trebui
vândute niciodată in ambalaje verzi, ci albastre,
deoarece pentru majoritatea oamenilor verdele
este asociat gustului astringent, iar albastrul
gustului dulce. Aceeaşi soarta nefericita din punct
de vedere al vânzării o au produsele cosmetice, ambalate
in cutii maro.

Exista numeroase teorii ce incearca sa explice

reacţiile emoţionale si fizice fata de diversele
culori. Cand cineva "vede roşu in fata ochilor"
inseamna ca este extrem de furios. De aceea se
crede ca aceasta culoare asemănătoare sângelui
ne face sa fim excitaţi si gata de lupta. Alţii susţin
ca pur si simplu suntem invatati de mici cu
anumite semnificaţii, cum ar fi "roz pentru fete" si
"albastru pentru baieti".

Teoria doctorului Max Luscher, cel ce a creat testul ce-i

poarta numele, este ca semnificaţiile culorilor
sunt adânc inradacinate in psihicul uman, si
acestea provin din timpuri imemorabile, cand
strămoşii noştri trăiau in peşteri sau de-abea se
dăduseră jos din copac. Pentru omul de atunci,
acţiunea avea doua forme: atacul sau apărarea.
Lumina zilei, perceputa printr-un galben deschis,
semnifica o noua zi, un nou inceput, spre
deosebire de albastrul inchis sau negrul nopţii, ce
aducea cu ea teama de necunoscut si nevoia de a
sta ascuns, pentru a nu fi papat de niscaiva
animale infometate. De aceea, dupa dr. Luscher,
albastrul inchis este culoarea "liniştii si a
pasivităţii" iar galbenul deschis culoarea
"speranţei si activităţii". Rosul, in special tonul
mai inchis, spre maro, era asociat cu culoarea
sângelui si de aceea avea legătura cu vânătoarea
si agresiunea. Verdele specific vegetaţiei
reprezenta asigurarea hranei, precum si diversele
medicamente naturiste. De aceea era asociat cu
apărarea si grija de sine, fiind culoarea
complementara rosului. Aceste patru culori,
albastru, galben, roşu si verde, sunt culorile de
baza in testul Luscher.

Testul Luscher al culorilor are doua versiuni,

versiunea "fuII" si cea rapida. Pe site am realizat
versiunea scurta a testului, deoarece cea extinsa
conţine 73 de culori având 25 de nuanţe,
necesitând 43 de alegeri. Varianta scurta a
testului foloseşte doar 8 culori, dar cu toate
acestea poate arata cu o buna precizie zonele de
stres si aspectele unice ale unei personalităţi
individuale. In afara culorilor de baza, celelalte culori
auxiliare sunt violet, maro, gri si negru.

Culorile ce iti plac indica dorinţele tale, ceea ce

speri sa realizezi sau ai realizat deja, in timp ce
culorile ce iti displac indica ceea ce incerci sa
eviţi. De exemplu, daca prima culoare preferata
este albastru inchis, indica faptul ca doreşti sa
atingi o stare de calm si linişte. In schimb daca
cea mai puţin preferata culoare este albastru
inchis, situaţia de calm nu poate fi atinsa, pentru
ca evenimentele din viata ta fac liniştea interioara
greu de atins, sau acest lucru este neimportant
pentru tine in acest moment.

Interpretarea culorilor de baza

Albastrul reprezintă "adâncimea
sentimentelor" si are drept
corespondenta emoţionala starea de
calm, linişte, reincarcare, mulţumire,
tandreţe, dragoste si afecţiune.
Denota in principal grija pentru sine.

Verdele reprezintă "elasticitatea

voinţei" si corespunde persistentei,
rezistentei la schimbare,
incapatanarii, posesivitatii si
egoismului pozitiv. Este deasemenea asociat
cu grija pentru persoana proprie.

Rosul este "forţa voinţei" si

corespunde dorinţei, arătând
excitabilitate, dominare, interese
sexuale, agresiune, pasiune
controlata si autonomie. Arata grija
pentru alţii ca fiind deasupra intereselor
proprii.

Galbenul reprezintă "spontaneitatea"

si corespunde originalităţii, exprimând
expectanta, variabilitatea si dorinţa
de expansiune si de a fi activ. Denota
grija pentru alţii, deasupra intereselor
proprii.
Interpretarea culorilor auxiliare

Cele patru culori auxiliare sunt violet, maro,

negru si gri. Ultimele doua nu sunt propriu-zis
culori, ci ele reprezintă mai degrabă o negare a
culorii. Violetul este un amestec intre albastru si
roşu, in timp ce maroul este un amestec intre
roşu si negru.

Violetul incearca sa unifice impulsivitatea rosului

cu atitudinea pacifista a albastrului. Este o
culoare mistica, magica, ce reprezintă
intelegerea intuitiva si senzitiva a irealului. Este
culoarea preferata de 75% din copiii pre-
adolescenti. Este deasemenea preferata de
femeile însărcinate si persoanele cu
hipertiroidism, precum si de homosexuali sau
lesbiene. Poate fi considerata a fi o dorinţa pentru
intimitatea mistica sau intelegere.

Maroul reprezintă senzaţia, pentru ca se aplica

simţurilor corpului. In funcţie de poziţie, indica
nevoia sau suprimarea confortului fizic.
Asocierea cu culoarea pământului semnifica
nevoia de rădăcini, de a aparţine cuiva,
insecurităţii sau situaţiei in care individul nu
poate coopera. In general este găsita in ultimele
poziţii (cea mai puţin preferata), de aceea este
semnificativ daca maroul se găseşte printre
primele culori preferate. Acest lucru indica de
obicei o nevoie de a depasi o situaţie rea, care
cauzează un disconfort extrem, atat fizic cat si
emoţional.

Griul nu are nici o culoare, nu este nici inchisa, nici

deschisa, de aceea reprezintă neimplicarea.

Negrul reprezintă limita dupa care viata isi

inceteaza existenta. Daca negrul este "culoarea
preferata" inseamna ca persoana respectiva
renunţa la orice, ca un protest impotriva unei
situaţii in care se simte neajutorat si lipsit de
speranţa. Este ca o răzvrătire impotriva sortii si o
revolta impotriva vieţii. Cand negrul este pe
ultima poziţie, este o dovada ca individul nu
doreşte sa renunţe. Statistic, cel mai des negrul
iese pe aceasta poziţie.

Psihologia convenţionala respinge orice

presupunere ca culoarea ar putea influenta in
veun fel complexa personalitate umana. Totuşi,
unii psihiatri folosesc teste cu culori in
combinaţie cu alte tipuri de teste pentru a stabili
un diagnostic. (Valey 1980). Culoarea este cel
mai adesea asociata cu afectivul sau
emoţionalul, ca fiind opuse pârtii intelectuale.
Testele de culoare mai cunoscute sunt:
"Rorschach Inkblot Method" (1921), the "Color Pyramid
Test" (CPT) (1950 - Max Pfister), si "Color Test" (1948 -
Max Luscher).
Unul dintre cele mai recente studii este
"Color Communication" care aparţine japonezului
Choku Akashi. El a urmărit timp de 8 ani (la 80
de oameni, copii si adulţi), relaţia dintre emoţii si
preferinţele pentru anumite culori, folosind
tabelul sau colorat (compus din 36 de culori,
combinate cate 2).

Cercetările din domeniul agriculturii vin si ele in

sprijinul evidenţierii puterii culorilor. lata câteva
exemple: In 1997 cercetătorii de la School of
Agriculture and Forest Science at the University of Wales,
UK au utilizat lumina roşie si albastra pentru a
stabili daca acestea vor creste activitatea si vor
reduce tulburările de locomoţie la puii de carne.
Ei au arătat ca la 108 pui, comportamente ca
statul in picioare, mersul, agresivitatea si lupta
cu ceilalţi au crescut in intensitate dupa ce au
fost expuşi timp de o luna la lumina roşie. Cand
a fost folosita lumina albastra s-a inregistrat o
rata inalta a anomaliilor locomotorii. (Prayitno DS., Phillips
CJ and Stokes DK. 1997. The effects of color and intensity of
light on behaviour and leg disorders in broiler chickens.
Poultry Science 76(12): 1674-81.)
1.Michael Kasperbauer, un cercetător de la US
Agricultural Research Service Center in Florence, South
Carolina, a demonstrat ca folosind folii roşii de
plastic sub plantele de bumbac si roşii ,
producţia a crescut cu 15-20% fata de stilul
clasic care folosea folii negre sau transparente.
Deasemenea, napii cultivaţi sub folii albastre au
avut o aroma mai puternica decât cei crescuţi
sub folii verzi. Analiza napilor crescuţi sub folii
albastre a evidenţiat faptul ca au o concentraţie
sporita de "glucocinolates" si de vitamina C.

2.Kasperbauer si echipa sa au investigat legătura

dintre culori si controlul dăunătorilor. Michael
Orzolek de la Pennsylvania State University a dovedit
ca aceştia sunt atraşi de galben si indepartati de
roşu sau albastru. Aceste rezultate isi găsesc
ecoul in cercetările lui Babbitt (cu un secol mai
devreme) care a scris 'The electrical colors which are
transmitted by blue glass often destroy the insects which feed
upon plants." (Boyce N. Rainbow Growing. New Scientist.
24 October 1998.)

Istoria culorii

Eforturile lui Mankind de a vindeca cu ajutorul

luminii sunt vechi de cand istoria dar bazele
teoriei moderne a culorilor s-au pus de către
oamenii de ştiinţa ai secolului al XVII-lea.

Isaac Newton (1642-1727), a fost primul care a

demonstrat (cu ajutorul faimoaselor sale
experimente cu prismele) ca lumina este un
amestec al culorilor vizibile ale spectrului solar.
El a intarit acest rezultat dovedind ca, atunci
cand banda celor 7 culori traversează o prisma
reversa, culorile se recombina formând lumina alba.

* Celebrul scriitor german, Johann Wolfgang von Goethe a

studiat fenomenul culorilor timp de 20 de ani inainte de a
publica "Zur Farbenlehre" (Teoria culorilor) in 1810. Goethe
a identificat cele 3 culori primare: roşu, albastru si
galben si a fost primul care a descris efectele
psihologice ale culorilor.

O influenta majora a avut-o in secolul XIX Edwin Babbitt.

Născut in 1828 la New York, Babbitt a compus in
1878 capodopera "Principies of Light and Color".
Babbitt a fost un entuziasmat de culoare care a explorat
efectele terapeutice ale culorii.

Ghadiali Dinshah (1873-1966), un naturalist

american din India, si-a petrecut mulţi ani
cercetând efectele culorii, punând la punct filtre
colorate si lămpi, aplicând cunoştinţele sale
ştiinţifice (extrase din descoperirile lui Goethe si
Newton) pentru folosirea culorii in tratarea
bolilor fizice. Munca sa este probabil cea mai
vasta si detaliata decât oricare alta din acesta
perioada.

Epoca de glorie a cromoterapiei a durat pana la

descoperirea penicilinei, in 1938,cand, prin
amplificarea folosirii antibioticelor (a căror
rezultate in vindecare erau mult mai rapide
decât cele obţinute prin utilizarea culorilor),
cromoterapia a pierdut teren, lucru susţinut si de
lipsa recunoaşterii unor protocoale de cercetare.
Insa, ca o metoda necostisitoare, simpla, lipsita
de durere si stres, cromoterapia merita sa fie
reluata in considerare.

Cromoterapia
 Trăim intr-o lume in care culoarea ne domina viata, inconjurandu-ne
oriunde ne-am afla. Acesta planeta minunata nu conţine toate culorile
minunate ale curcubeului fara un motiv bine întemeiat. Nimic de pe pamant
nu este rodul întâmplării si tot ce este natural are un scop. Culoarea nu face
excepţie de la asta. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa devenim mai
conştienţi fata de culoare si fata de modul in care ea acţionează asupra
noastră. Data viitoare cand sunteţi intr-un restaurant priviţi decorul. Culorile
sunt strălucitoare si distractive. Credeţi ca designerii au ales aceste culori doar
pentru ca dvs.sa va simţiţi fericit cat sunteţi acolo ? Nu numai ca doresc asta,
dar ei stiu in plus ca toate culorile luminoase ca rosul, portocaliul, galbenul
stimulează sistemul nervos si cresc apetitul. Va aduceţi aminte de momentele
insorite ale verii cand stateati la plaja dupa cum v-a recomandat doctorul sau
poate bunica cu înţelepciunea ei bătrâneasca ? Stiti de ce se acorda atâta
importanta băilor de soare ? Nu atat bronzul obţinut contează cat absorbţia
culorilor din razele de soare de către organism. Cunoaşteţi sentimentul de
melancolie care ne cuprinde uneori toamna si ca motivele acesteia trebuie
căutate in zona lipsei de lumina solara si a culorilor deschise ? Toate aceste
idei se asociază cu un vechi principiu numit "terapia prin culoare".
Vechii egipteni, chinezi si indieni credeau in cromoterapie. Egiptenii se
scăldau si beau apa "terapeutica" expusa îndelung la razele soarelui intr-un recipient din sticla
pictata. Chinezii recurgeau la colorarea fetei pentru stabilirea diagnosticului. Medicina ayurvedică,
originara din India, considera ca chakrele (un fel de plexuri nervoase localizate
la diferite niveluri ale corpului) acţionează ca prisme redând si amplificând
culorile care ne înconjoară. In zilele noastre, cercetătorii recunosc ca într-adevăr
culorile au efecte puternice asupra psihicului uman, iar prin intermediul psihicului asupra
dispoziţiei si sănătăţii.
Conform filosofiei asiatice, in corp exista 7 centre de energie
(Chakre)(Chakra este cuvântul sanscrit pentru "roti").
Acestea sunt ca nişte spirale de energie, fiecare fiind
legata de celelalte. Daca iti poti imagina chakrele ca un set
de rotite , ele ar fi ca rotitele dintr-un ceas: fiecare trebuie
sa se mişte lin si cu o viteza constanta pentru ca ceasul sa
funcţioneze corect. La fel, starea de bunăstare, de sănătate
a fiinţei umane, este atinsa atunci cand se atinge un
echilibru al acestor energii. Cromoterapia poate ajuta la
reechilibrarea acestor "rotite" prin utilizarea culorilor adecvate (fiecare din
culorile spectrului solar este lumina pura care are o anumita lungime dc
unda, astfel incat, fiecare culoare are energia sa proprie. Energia asociata
fiecărei din culorile spectrului solar rezonează cu energia
cate unei chakre a corpului).
 Cromoterapia se bazează pe faptul ca funcţiile psihologice răspund la
diverse culori. Cum se intampla aceasta exact ? Glandele pineale (ataşate
creierului) controlează ritmul zilnic al vieţii. Cand lumina pătrunde in ochii
noştri (piele), ea traversează cai neurologice spre aceste glande pineale.
Diferitele culori (date de lungimile de unda si frecventele diferite) sunt
conectate cu arii anume ale corpului nostru si au efecte diverse asupra
funcţiilor fizice si psihice. Exemplul dat mai sus cu utilizarea galbenului, rosului
si portocaliului in fast-food-uri este doar una din modalităţile în care acest
principiu lucrează.

Deşi nu suntem conştienţi de asta, ochii noştri si corpul nostru se

adaptează constant la lungimile de unda ale luminii care ne înconjoară. Prima
noastră experienţa colorata este de când am fost bebeluşi si ne aflam în uter,
unde eram înconjuraţi de un roz protector si confortabil. Apoi, in experienţele
copilăriei , asociem cu culori primele noastre procese de învăţare. Pe măsura ce
devenim maturi ataşam diverse sentimente, amintiri si înţelesuri anumitor
culori iar acestea pot deveni scenarii in subconştientul nostru. Putem construi
apoi prejudecăţi legate de culori care ne fac fericiţi, trişti sau au o conotaţie
ameninţătoare pentru noi.

Experienţele cotidiene (fie ele pozitive sau negative) au un efect asupra

noastră. Experienţele negative se pot manifesta in timp la nivel fizic, ca boli.
De exemplu, sa presupunem ca am fost, de-a lungul timpului, pusi in situaţia
de a ne simţi incapabili, dintr-un motiv sau altul, sa ne exprimam gândurile, sa
ne exprimam sentimentele sau nevoile. Aceasta se poate manifesta ca o
problema la nivelul chakrei gatului (care e legata in plan spiritual cu capacitatea de
autoexprimare). Astfel, daca autoexprimarea a fost blocata, energia nu va mai curge lin in aceasta
arie. Lucrul cu culoarea adecvata poate ajuta la dizolvarea sentimentelor negative, la deblocarea si
echilibrarea corpului.

Exista numeroase modalităţi de utilizare terapeutica a culorilor, insa le

vom menţiona doar pe cele mai populare:

•utilizarea vestimentaţiei colorate

•apa solarizata
•expunerea la lumina colorata
•meditaţia asupra culorilor
•respirarea culorilor

Cromoterapia poate fi utilă pentru orice fel de problema, fie ea, fizica,
mentală spirituala, emoţionala sau pur si simplu pentru relaxare. Culoarea poate fi
folosita pentru echilibrarea energiilor din corpul nostru si evitarea posibilelor probleme.
Ea poate fi un catalizator al proceselor de vindecare. Trebuie reţinut insa ca
nici o terapie complementara nu trebuie considerata ca o alternativa la sfatul
medical profesionist. Cromoterapia poate fi utilizata in siguranţa pe lângă orice alt
tratament medical sau terapie ortodoxa.

Efectele culorilor asupra fiinţei umane

 Podul londonez Blackfire

Acest pod londonez era renumit deoarece era

podul preferat al unui mare număr de sinucigaşi
care preferau sa-si curme viata aruncandu-se in
apele TamiseL Dupa revopsirea sa din negru
(culoarea iniţiala) in bleu - verde deschis, numărul
sinuciderilor a scăzut foarte mult, fapt pus de
către specialişti pe baza noii sale culori,
recunoscuta pentru efectele sale sedative si relaxante.

ROŞU - Vitalitate, curaj, încredere în sine: Potrivit atunci când trebuie sa faci fata unei zile
solicitante sau când te simt secat de energie sau lipsit de vlaga. Roşu energizează
la toate nivelele. Ne conectează cu corpul nostru. Orice lucru care trebuie început are
nevoie de vitalitatea rosului. Trasaturi de personalitate: curajos, încrezător, umanist, plin de
voinţă, spontan, onest, extrovert. Are drept efect stimularea neuronilor, a glandelor endocrine si a
nervilor senzoriali. Creste circulaţia sângelui, are efecte subtile dar intense in
ceea ce priveşte guvernarea funcţiilor creierului, a sistemului nervos si a
multor procese fiziologice si biochimice. Datorita efectelor sale înviorătoare ,
pentru uzul terapeutic general sunt recomandate doze moderate de roşu însoţite de
albastru si verde. Aplicarea luminii roşii, monocromatice grăbeşte cicatrizarea
si vindecarea ţesutului.

ORANJ - Fericire, încredere, resurse sporite: Aduce bucurie zilelor noastre si creste pofta de
viata. Oranjul este cel mai bun stimulent emoţional. Ne conectează cu
simţurile noastre , ne ajuta sa îndepărtam inhibiţiile si ne face independenţi si
sociabili. Trasaturi de personalitate: entuziast, fericit, sociabil, energic, sportiv, constructiv.
Efectul sau pozitiv principal consta in creşterea imunităţii corpului (creşterea
rezistentei fata de infecţii). Cel mai mult este utilizata in vindecarea spasmelor
si a rigidităţii. De asemenea joaca un rol important in creşterea ratei
metabolismului, in fortifierea plămânilor, a splinei si a pancreasului. Creste
pulsul dar menţine normala tensiunea. Din punct de vedere psihologic, oranjul
este utilizat pentru inducerea entuziasmului.

GALBEN - înţelepciune, claritate, stima de sine: Ne oferă claritate in gândire,

creste conştiinţa de sine, stimulează interesul si curiozitatea. Galbenul e legat
de abilitatea de a percepe si a intelege. Ne conectează cu mentalul nostru:
Trasaturi de personalitate: simt al umorului, optimist, încrezător, practic, intelectual. Ajuta
mecanismul motor al corpului. El fortifica musculatura si facilitează funcţiile
digestive. Uzul sau prelungit duce la aciditate, colici sau hemoroizi. Absorbţia
in exces de radiaţii galbene poate da palpitaţii si delir. Utilizarea acestei culori
e însoţită de o creştere generala a inteligentei si clarităţii mentale.

VERDE - Echilibru, dragoste, autocontrol: Ajuta la relaxarea muşchilor, nervilor si a

gândurilor. Ne curata si echilibrează energetic, oferindu-ne un sentiment de
reînnoire, pace si armonie. Ne conectează la dragostea necondiţionata si
echilibrează întreaga finţă. Trasaturi de personalitate: înţelegător, autocontrolat,
adaptabil, simpatetic, milos, generos, iubitor de natura, romantic. Determina dilatarea
arteriala. Absorbţia sa excesiva are efecte dăunătoare asupra ţesutului
muscular si a glandei pituitare. Din punct de vedere psihologic, verdele are un
impact pozitiv, inducând gândirea pozitiva. Este prescris de aceea in
managementul stresului.

ALBASTRU - Cunoaştere, sănătate, capacitate de decizie. Este o culoare relaxanta

mental, având un efect de liniştire asupra sistemului nervos. Este ideal pentru
problemele de somn, copiii hiperactivi, etc. Ne conectează la gândirea
holistică, dându-ne înţelepciune si claritate, îmbunătăţind comunicarea si vorbirea.
Trasaturi de personalitate: loial, diplomat, afectuos, inventiv, pasator, prudent. Creste rata
reacţiilor metabolice si e folosit adesea in vindecarea rănilor. Asigura un efect
de liniştire mentală sprijinind insa starea de conştienta atunci când este utilizata in
practicile de meditative.

INDIGO - Intuiţie, misticism, înţelegere. Energia indigo ne conectează cu

inconştientul nostru, oferindu-ne experienţa de a fi o parte din întregul
univers. întăreşte intuiţia, imaginaţia, puterea psihica, creste activitatea de visare.
Trasaturi de personalitate: neînfricat, intuitiv, practic, idealistic, înţelept, vindecător.
Relaxează si încetineşte activitatea sistemelor neuro-muscular, cardiovascular
si limfatic.

VIOLET - Frumuseţe, creativitate, inspiraţie. Ne purifica gândurile si sentimentele ,

oferindu-ne inspiraţie. Ne conectează cu sinele spiritual dându-ne înţelepciune si
putere interioara. Creste talentul artistic si creativitatea.