Documentatie,

vestimentatia grecilor din antichitate, pictura, sculptura si arhitectura lor

Croirea hainelor de tip drapat era de multe ori dintr-o singura bucata de tesatura (…)
La greci diferenta intre saraci si bogati, era marcata nu prin forme deosebite ale
vesmintelor, ci prin broderiile si calitatea tesaturilor.Tesaturile de in erau importate din
Asia Mica; apoi inul a fost cultivat in Grecia continentala si in cateva insule din Marea
Egee. Materialul folosit in mod current era lana, iar pastorii aveau vesminte din par de
capra. Se purta o tunica, scurta pana la genunchi, prinsa de umarul stang cu o fibula si
legata la mujloc de un cordon. Era purtata chiar si de sclavi. O varianta a ei o constituia
tunica prinsa cu agrafe pe ambii umeri, cu multe pliuri la mijloc. (…) Tunica ioniana
lunga pana la glezne era purtata de preoti sau ca haina de ceremonii. Se imbraca direct pe
corp, caci nu exista lenjerie intima. Peste ea grecii purtau himation, piesa de baza in
vestimentatia lor, care era un sal de lana cam de doi pe trei metri. Fiecare barbat se
infasura in el cum dorea, lasand intotdeauna bratul drept liber sau usor de degajat. Nu era
fixat cu nimic si oferea eleganta si libertate miscarilor.

Himation Chiton Exomis

Cum tinerii spartani il purtau fara tunica, direct pe corp, atenienii mai saraci ii imitau.
Insa multi preferau sa poarte aproape de corp exomis-ul, care juca rolul unei camasi.
Mantia calaretilor era tot dreptunghiulara si prinsa de umarul drept.
Pentru femei vesmantul cel mai obisnuit era peplos, un sal de lana de dimensiuni putin
mai mari decat ale himation-ului masculin. Ele mai purtau chiton, haina ce purta numele
inului din care era fabricata. Acesta era un dreptunghi foarte mare, de inaltimea corpului,
inchis in cilindru printr-o cusatura laterala sau plisat vertical. Putea forma un fel de
maneci, prin fixarea deasupra bratului a extremitatii superioare a tesaturii, cu ajutorul
nasturilor sau al unor mici agrafe. (…)
Insa ar fi o eroare sa ne imaginam ca ele erau albe. Noi le cunoastem mai ales din
sculpturi, ale caror culori timpul le-a sters, sau din gamele cromatice simplificate ale
picturilor de pe vase. Vesmintele grecesti aveau adesea tonurile naturale ale lanii (alb,
maro, negru), dar puteau fi uneori vopsite cu purpura sau brodate cu fir de aur. Aceste
drapaje nu favorizau marile motive; mai frecvente erau micile m otive dispuse in randuri
regulate. (…)

Peplos

Uleiurile placut mirositoare erau frecvent folosite de barbate si de femei pentru a-si
proteja pielea, ceea ce face ca hainele sa fie spalate foarte des. (…)

Bibliografie: Caragea, Cecilia, Istoria vestimentatiei europene, Editura Teora, 1999