Evoluția tipurilor de agricultură de-a lungul timpului

Prin definiție, agricultura (lat. agri- câmp; cultura- cultivare) reprezintă acea ramură a producției
materiale, care are ca obiect cultura plantelor și creșterea animalelor, în vederea obținerii unor materii
prime și a produselor alimentare.

Evoluția în timp a agriculturii

Agricultura apare după sfârşitul ultimei ere glaciare (acum 10.000 de ani), în Neolitic, unde
populația era formată din grupuri de vânători și culegători. Domesticirea animalelor a însemnat apariția
cultivatorului sedentar, adică a agricultorului. Leagănul acestei transformări este reprezentat de bazinele
Tigru-Eufrat, Nil și Indus. Primele culturi de plante se extind, începând cu sec VII î.Hr..

-orzul, din China și India, până în Danemarca și Anglia;

-grâul, ovăzul și secara, din Orientul Apropiat, până în Europa de Vest;
-orezul, în Asia de Est și China;
-porumbul și bumbacul, originare din Mexic (sec. IV î.Hr.)
În evoluția istorică a agriculturii au exista așa-numitele ,,focare de apariție”. Cele mai importante
sunt:

-Focarul irano-mediteranean (]ntre fluviul Indus și Munții Atlas). Plantele cultivate aici: grâu,
secară, orz, ovăz

Tipuri de agricultură

Agricultura este unul dintre sectoarele vitale ale economiei mondiale, care trebuie să hrănească cei
peste 7 mld. de locuitori ai Planetei. De aceea, jumătate din populația Globului lucrează în agricultură.
Există marile diferențieri, în ceea ce privește formele de proprietate, modul de organizare, structura
culturilor, dotarea tehnică și frecvența practicilor agricole.Cunoaștem astfel o împărțire distinctă a
tipurilor de agricultură:

1. Agricultura tradițională (de subzistenţă), numită și extensivă . În acest caz, tehnica și

tehnologia producției, calificarea forței de muncă și complexitatea muncii au un nivel relativ scăzut.
Cunoaște două subcomponente:
a. Primitivă -tip de agricultură practicat în Africa Centrală, Amazonia, Malayezia.
Suprafețele agricole sunt schimbate foarte des, atât în ceea ce privește cultivarea
plantelor, cât și creșterea animalelor, prin păstoritul nomad.

1
 b. Preindustrială (Propriu-zisă) - se practică pe terenuri mari (America Latină,
Europa de Sud și Est, Africa de Nord), pe suprafețe mici neirigate (Sud-Estul Asiei), pe
pe suprafețe irigate (China, Indonezia, Indochina), precum și pe mari proprietăți private
(latifundii).

2. Agricultura modernă (comercială). Apare la mijlocul sec. al XIX-lea, concomitent cu

Revoluția industrială și dezvoltarea urbană, care a dus la o creștere a cerințelor agroalimentare.
Principalele subcomponente sunt:
a. Mixtă intensivă -producții mari, datorită mijloacelor tehnologice moderne,
prezente atât în cultivarea pământului, cât și în creșterea animalelor. Este dominantă în Europa de
Vest, Nord-Estul SUA, Australia și Noua Zeelandă.
b. Specializată (Fără țărani) -producția se realizează cu mașini și tehnică
industrială (America de Nord, Australia, Noua Zeelanda, Argentina, Canada ș.a.).
c. Cu plantații -produce materii prime și produse specifice zonei tropicale (cafea,
ceai, ananas).
d. Agricultura socialistă -are modele de organizare impuse și dirijate, cu caracter
semiînchis. Se practică în Coreea de Nord, Vietnam și Republica Chineză. Producțiile sunt
modeste.

. În concluzie, tipurile de agricultură, sunt în strânsă legătură cu nivelul de

dezvoltare economică al fiecărei regiuni de pe Glob. Dacă agricultura extensivă este
caracteristică Asiei Centrale și de Est, unde mașinile înlocuiesc parțial munca fizică,
agricultura intensivă și cea industrială, sunt prezente mai mult în Vestul Europei și Nordul
continentului american (SUA, Canada)