Învățăm să trăim bine împreună

-o etică a toleranței-
Copilul reprezintă acel dar sfânt, pe care Dumnezeu îl face unei familii, dar și lumii
întregi. De aceea, mediul în care cel mic vede lumina zilei, oamenii cu care vine în contact,
experiențele trăite, toate contribuie la înțelegerea acestei lumii. Dacă trăim într-un mediu ostil,
devenim agresivi, dacă ne certăm cu cei din jur, ajungem să-i condamnăm pe aceștia, dacă
suntem la rându-ne apostrofați zilnic, ajungem să ne simțim vinovați. Este necesar, astfel să
deprindem anumite reguli de conviețuire, mai precis să învățăm să trăim bine împreună, într-o
lume interdependentă. Ce trebuie să facem însă pentru aceasta? Mai întîi e necesar să dezvoltăm
câteva valori universale ce se cer promovate, în relațiile cu cei de lângă noi, și anume:
capacitatea de a face cele mai bune alegeri în viață și de a ni le asuma; respectarea atât a
propriilor puncte de vedere, cât și cele ale altora; dorința de a face angajamente și de a le
respecta ș.a..
La toate acestea se adaugă tradițiile proprii, locale și naționale, care pot modela
comportamentul fiecăruia dintre noi, în relația cu ceilalți. Pe fondul unei mari diversități
culturale și religioase, expunerea la o multitudine de convingeri religioase şi obiceiuri, unice în
felul lor, nu micșorează cu nimic fidelitatea cuiva faţă de tradiţia sa religioasă sau culturală. În
fond, avem cu toții în comun umanitatea, ce confirmă acea unitate în diversitate. Stima față de
sine și respectul față de celălalt devin, în aceste condiții, teme deosebit de importante, pentru noi
cei de astăzi. Aceasta în condițiile în care cele mai multe tradiţii religioase, chiar dacă sunt
convinse de adevărul propriilor lor credinţe, recunosc respectul reciproc, în care
cuvântul ,,diferit” nu se confundă cu ,,greșit”.
Trăim într-o lume aflată într-o permanentă și rapidă schimbare. Totuși, Binele, Frumosul,
Adevărul ar trebui să rămână aceleași. O educație fundamentată sănătos pe aceste coordonate,
poate să ne învețe să trăim bine împreună. Nu există un Bine creștin sau unul musulman, ori
Frumosul European și cel African. Tot acest set de valori este comun, ajutând la construirea unor
relații sănătoase între oameni. Foarte dăunătoare în acest sens poate atitudinea de tip ori-ori, în
dialogul cu celălalt, pentru că ar trebui ca atunci când noi avem dreptate, ceilalţi să se înşele, iar
când deţinem adevărul, ceilalţi să nu-l aibă, ori aceste situații se apropie foarte mult de ridicol.
Pentru a le evita e necesară de multe ori empatia, acea capacitate de a-l înțelege pe cel de lângă
tine cu bucuriile, supărările şi durerile lui. Așa înțeleg eu să mă apropii de cel care este diferit de
mine, dar participant la frumusețea și bogăția acestei lumi.
PETRU NICHITA, CLS. A IX-A C