Tipuri de agricultură pe

glob
Elemente determinante
 morfologia agrară (peisajul agrar),
 aspectul parcelelor cultivate (număr, mărime, formă, tip
de culturi)
 aspectul infrastructurii (căi de transport, reţea de irigaţii,
etc.);
 sistemul de cultură (peisajul agricol),
modul de asociere a plantelor, asolamentele utilizate;
 habitatul rural (peisajul rural)
modul de organizare a întregii activităţi umane în
spaţiul rural (vatră, populaţie, moşie).
Elemente determinante

habitat rural

morfologie agrară sistem de cultură

Morfologie agrară
Sistem de cultură
Habitat rural
Tipuri şi subtipuri de agricultură

• Realizată pe baza caracteristicilor fizice şi economice

1. Agricultura zonei tropicale

1.1. Agricultura itinerantă
1.2. Agricultura sedentară a zonelor tropicale uscate
1.3. Agricultura bazată pe irigaţii
1.4. Agricultura de plantaţie

2. Agricultura mediteraneană
2.1. În sistem de producţie extensivă
2.2. În sistem productivist
Tipuri şi subtipuri de agricultură

3. Agricultura zonei temperate

3.1. Agricultura extensivă
3.2. Agricultura intensivă
3.3. Agricultura specializată

4. Agricultura periurbană
4.1. Agricultura suburbană speculativă
Agricultura itinerantă

 abandonarea terenurilor de cultură (după 2-3 ani de

producţie) şi mutarea acestora pe alte amplasamente,
anterior defrişate sau, mai rar, incendiate.
 o dată cu acestea, se deplasează şi habitatele rurale
(sate mobile).
 dispunerea terenurilor cultivate este, în general,
concentrică, în jurul habitatului rural, zona din
imediata apropiere a acestuia, fiind dedicată legumelor
şi arborilor fructiferi (bananieri), următoarea zonă fiind
cultivată cu cereale.
 are efecte negative asupra mediului
 se practică, încă, pe scară largă în zone din Africa
Centrală, Peninsula Indochina, Indonezia, America de
Sud (Amazonia şi unele spaţii andine), America
Centrală
Repartiţia agriculturii itinerante
(după Hartshorn, Alexander, 1988)
Agricultura itinerantă

Surinam (America de Sud)

Nigeria (Africa)
Agricultura sedentară a zonelor
tropicale uscate
 specifică zonelor montane din Africa (Togo,
Camerun, Rwanda, Senegal, Nigeria)
 se caracterizează prin îmbinarea culturii
plantelor (pe terenuri fixe) cu creşterea
animalelor
 practicată pe spaţii relativ mici
 valorifică în totalitate terenurile iar cu ajutorul
îngrăşămintelor naturale şi a tehnicilor
ingenioase se pot obţine recolte însemnate,
din punct de vedere cantitativ şi calitativ.
 Agricultura sedentară a zonelor
tropicale uscate

Senegal (Africa)

Camerun (Africa)
 Agricultura bazată pe irigaţii

 caracteristică Asiei Musonice

 este prezentă şi în spaţii foarte secetoase (în Asia Centrală –
Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan, în nordul
Indiei, Pakistan, în Arabia şi ţările din Orientul Apropiat, în Africa –
Sahara, sudul Munţilor Atlas, zona sudaneză etc.)
 în Asia Musonică specificul agriculturii este dat de rizicultură
(cultura orezului), orezăriile fiind elementul de bază al spaţiului
rural
 în celelalte zone, irigaţiile sunt folosite pentru cultivarea
cerealelor, a bumbacului, a legumelor, a pomilor fructiferi (piersici,
bananieri)
 cultură de tip oasis (enclave în interiorul stepelor şi a deşerturilor
– în Asia Centrală şi Sahara).
Repartiţia agriculturii bazate pe irigaţii
(după Hartshorn, Alexander, 1988)
Agricultura bazată pe irigaţii

Irak (Asia)

Bangladesh (Asia)
Agricultura de plantaţie
 specifică zonelor tropicale şi subtropicale
 se caracterizează prin prezenţa unor întinse terenuri agricole,
cultivate cu plante ce au finalitate comercială
 în această activitate este implicată o numeroasă forţă de muncă
salariată
 agricultură rentabilă,
 produse în mare parte exportate
 necesită investiţii deosebite
 specializare spaţială:
 Brazilia – cafea, cacao, trestie de zahăr,
 Ghana şi Coasta de Fildeş – cafea, cacao, banane,
 Sri Lanka – ceai, Malaysia – palmieri de ulei şi cauciuc;
 Ecuador, Guatemala – banane etc.
 dezavantaje: este influenţată de piaţa de desfacere şi pune
probleme legate de stabilitatea ecologică
Repartiţia agriculturii de plantaţie
(după Hartshorn, Alexander, 1988)
Agricultura de plantaţie

Plantaţie de ceai (India)

Plantaţie de cafea (Brazilia)

Agricultura mediteraneană

 productivitate relativ scăzută

 a înregistrat progrese semnificative datorită
imple-mentării unor programe de bonitare a
terenurilor, aplicării unor reforme agrare (de
reducere a marii proprietăţi agricole), a
modernizării tehnologice
 două sisteme de producţie:
 extensiv
 productivist
Agricultura mediteraneană
sistem de producţie extensiv

 productivitate redusă
 caracteristic unor regiuni din:
 Italia (Toscana, Umbria, Liguria, Sicilia, Sardinia),
 Franţa (Provence),
 Spania (Andaluzia, Catalonia, levantul spaniol),
 Grecia (Peloponez) etc.
 principalele plante de cultură: cerealele
 creşterea animalelor (în regim sedentar sau transhumant).
 subtipuri:
 sisteme policulturale, la care se adaugă creşterea animalelor;
 sisteme policulturale, de tip mediteraneean (cultura promiscua
sau mista) prezenţa mai multor plante, pe aceeaşi
parcelă (arbori fructiferi, viă de vie, legume, plante furajere);
 sisteme horticole (în câmpiile litorale).
Creşterea ovinelor în sistem extensiv
(după Hartshorn, Alexander, 1988)
Agricultura mediteraneană
sistem productivist
 este intensiv
 ocupă suprafeţe mai puţin întinse, dar cu
productivitate ridicată, datorită investiţiilor realizate pe
aceste spaţii.
 pe lângă sistemele cerealiere sau cele de creştere a
animalelor, o importanţă deosebită o au cele bazate
pe plantele specifice spaţiului mediteranean (citrice,
măslin, viţă de vie)
 viţa de vieocupă suprafeţe întinse în: Andaluzia,
Catalonia, Aragon (Spania), Languedoc-Roussilion
(Franţa), Pouille (Italia), Samos (Grecia).
Agricultura mediteraneană

Plantaţie de măslini (Italia)

Creşterea extensivă a
ovinelor (Grecia)

https://www.facebook.com/positiveGardening/videos/1006997442695347
Agricultura zonei temperate

 foarte variată, datorită complexităţii de factori

care o influenţează,
 este dominată de cultura cerealelor, la care
se asociază creşterea animalelor.
 principalele regiuni agricole ale zonei
temperate se suprapun unor spaţii
geografice, precum: Câmpia Est-Europeană,
Câmpia Siberiei de Vest, Câmpia Română,
Câmpia Tisei, preeriile canadiene şi cele din
S.U.A., pampasul argentinian, Marea Câmpie
Chineză etc.
Agricultura zonei temperate (extensivă)

 se practică pe scară largă în S.U.A, Canada,

Australia, Argentina, China, Rusia, Ucraina,
România, Ungaria, etc.
 îmbracă forme diferite, în funcţie de particularităţile
regionale şi locale
 în spaţiul nord-american apare aşa numita agricultură
fără ţărani
 modernizată şi tehnologizată extinderea
terenurilor agricole, pe suprafeţe foarte mari
 în unele situaţii se practică creşterea extensivă a
animalelor (ovine – în Australia, bovine – în Argentina,
Texas)
 în centrul şi estul Europei
Creşterea bovinelor în sistem extensive
(după Hartshorn, Alexander, 1988)
Agricultura zonei temperate (extensivă)

Creşterea extensivă a
bovinelor (Argentina)

Creşterea extensivă a
ovinelor (Australia)
Agricultura zonei temperate ( intensivă)

 bine reprezentată în ţările Europei de Vest

 valorifică la maximum suprafeţele agricole,
relativ restrânse, care au o productivitate
mare
 cultura intensivă a plantelor (policultura) se
asociază cu creşterea animalelor (bovine,
porcine, păsări)
 zonele cu o astfel de agricultură performantă:
Câmpia Padului (Italia), Aquitaine (Franţa).
Agricultura zonei temperate (intensivă)

Bordeaux (Franţa)

Bergheim (Germania)
Agricultura zonei temperate ( intensivă)

 presupune prezenţa şi consacrarea unui anumit domeniu în

cadrul agriculturii de tip intensiv, dezvoltat în general în anumite
condiţii naturale de favorabilitate
 ex. Olanda specializată pe horticultură (legumicultură şi
floricultură) şi pe creşterea animalelor (bovine)
 spaţii strict specializate
 în cultura grâului, secondată de creşterea bovinelor,
respectiv ovinelor (sudul Canadei, nord-vestul S.U.A., sud-
estul şi sud-vestul Australiei),
 în plante industriale – bumbac, tutun, trestie de zahăr
(Canada, S.U.A., Australia),
 în producţia de fructe şi legume (California, Florida), în
creşterea animalelor (centrul S.U.A, zona La Plata, din
America de Sud) etc.
Agricultura zonei temperate (specializată)

Olanda
Agricultura periurbană

 o variantă a agriculturii specializate

 specifică zonelor din jurul marilor oraşe
 apărută din nevoia aprovizionării aşezărilor urbane cu produse
agricole, necesare consumului zilnic (în general fructe şi legume)
 ramuri de bază:
 legumicultura (caracteristici: adaptabilitatea la cerinţele pieţei
urbane, prezenţa unităţilor mici de producţie (de tipul
grădinilor de zarzavat), utilizarea unei tehnologii moderne, a
îngrăşămintelor, succesiunea a trei-patru producţii pe an)
 pomicultura
 viticultura
 creşterea animalelor pentru lapte
 avicultura
Agricultura periurbană

New Jersey (SUA)

Ontario (Canada)
Tipuri de agricultură pe glob

• Realizată pe criteriul evoluţiei temporale

1. Agricultura tradiţională
1.1. Agricultura primitivă
1.1.1. Agricultura itinerantă
1.1.2. Păstorit nomad

1.2. Agricultura preindustrială sau tradiţională propriu-zisă

1.2.1. Agricultura extensivă
1.2.2. Cultura plantelor fără irigaţii
1.2.3. Cultura plantelor prin irigaţii
1.2.4. Agricultura latifundiară
Tipuri de agricultură pe glob

2. Agricultura modernă (de piaţă)

2.1. Agricultura mixtă intensivă
2.2. Agricultura specializată
2.3. Agricultura pe plantaţie

3. Agricultura de tranziţie