Agricultura din America de Nord

Introducere
Culturile din America de Nord
includ cereale, legume si fructe;unele
legume și plante folosindu-se pentru
îmbrăcăminte și alte utilizări
nealimentare.
În America de Nord,
agricultura a devenit, în general,
mecanizată și dependentă în mare
măsură de un sistem integrat de
sprijinire a întreprinderilor agricole,
deși practicile tradiționale continuă în
Mexic.
Majoritatea fermierilor
practică monocultura, se bazează pe
o singură cultură pentru venitul lor
primar și s-au extins pe suprafețe
foarte mari pentru a profita de
economiile de scară.
Culturi regionale
Tehnicile agricole moderne din
Statele Unite și Canada necesită
specializare într-o singură recoltă de
numerar. Asemenea ferme
specializate au tendința de a se grupa
pe regiuni, unde clima și calitatea
solului sunt adecvate unei anumite
culturi.

Întreprinderile agro-industriale
de sprijin - cum ar fi furnizorii de
utilaje, îngrășăminte chimice,pesticide
și elevatoare de cereale - tind să se
specializeze în produse și activități
care susțin culturile primare din zona
lor dată.
 In regiunea musonica culturile agricole sunt cele specifice din zona
tropocala datorita temperaturilor ridicate din timpul anului si secetei, in
special in Mexic unde predomina seceta. Principala cereala cultivata de
agricultorii din Mexic este porumbul, un loc important ocupand si cultura
sorgului. In lungul coastei Golfului Mexic se pescuiesc creveti, sardele si ton
iar pe coasta Baja California homari. O importantă cultura agricola este cea
de henequen sau agava in nordul Yucatanului) din care se obtin fibre pentru
industria textila si totodata sta la baza producerii de bauturi alcoolice precum
tequila şi pulque.
In regiunile temperate, de exemplu in SUA, agricultura este reprezentata
de culturi de cereale: grau, orz, porumb, sfecla de zahar, canepa, precum
si legume si nutret necesar industriei zootehnice.
In regiunea subpolara culturile agricole sunt predominate de pasuni,
de exemplu in Tara de Foc si in Canada.
In arhipelagul Canadian se cultiva pe suprafete restranse cereale si
leguminoase cum ar fi orzul, ovazul, cartofii.
In zona Marilor Lacuri agricultorii cultiva vita de vie, in special in zona
Niagarei si in sudul Quebecului.
Graul
Graul, cea mai importanta
cereala din alimentația occidentală,
crește pe terenurile largi, deschise
ale câmpiilor, în Kansas, Nebraska,
Dakota de Nord și de Sud și
provinciile canadiene din Alberta și
Saskatchewan.
În partea de sud a acestei
regiuni, cultura primară este grâul de
toamnă, care este plantat toamnă,
este inactiv în timpul iernii , se Mai departe spre nord, unde vremea
completează primăvara și se este prea dură pentru a supraviețui iernii,
recoltează în timpul verii. fermierii plantează grâu de primăvară, care
își completează întreaga creștere primăvara
și vară și este recoltat toamna. Grâul este
utilizat pentru fabricarea pâinii, pastelor și
este un ingredient în numeroase alte
produse.
 Porumbul
Porumbul, care inițial a fost
domesticit de indienii americani, este
cel mai bun producător pe hectar. Ea
necesită un sezon de creștere mai
lung decât grâul , astfel încât zonele
în care poate fi cultivat din punct de
vedere economic sunt limitate.

Statele Midwestern, Illinois,

Indiana, Ohio - sunt zonele principale
de cultivare a porumbului.Mult
porumb este folosit ca hrană pentru
animale, deși o cantitate
considerabilă este procesată și în
alimente umane, adesea sub formă
de amidon de porumb și îndulcitori
de sirop de porumb.
 Stiati ca...?
Porumbul a fost cultivat pentru prima oară acum aproximativ 9000 de
ani, pe tertitoriul unde se află în prezent Mexicul, iar mai tarziu a ajuns și în
nordul continentului. La început ştiuleţii de porumb aveau dimensiuni reduse,
de mărimea degetului mare, iar prin încrucişări selective a ajuns la
dimensiunile pe care le cunoaştem acum.
Deşi orginar din America Centrală, în prezent porumbul este cultivat
pe toate continentele, mai puţin Antarctica.
Porumbul este cea mai importantă cultura în Statele Unite ale
Americii, fiind în fruntea topului din punct de vedere al volumului şi a valorii
producţiei. Exportul este esenţial pentru agricultură nord-americană, care
produce 40% din recolta mondială, fiind cel mai mare producato din lume.
Deşi folosit de oameni ca ingredient alimentar, porumbul reprezintă
şi o importanţă sursa de hrană pentru animale, însă întrebuinţările sale nu se
rezumă numai la asta. În prezent 40% din producţia americană de porumb
este folosită la fabricarea combustibililor bio precum etanolul, care contribuie
la reducerea gazelor poluante emise de vehicule. Există peste 3500 de
întrebuinţări pentru porumb, de la alimente până la mase plastice, baterii sau
adezivi şi multe alte produse chimice.
Un porumb are în medie 800 de boabe aşezate pe 16 rânduri.
Indiferent de numărul lor, porumbul va avea întotdeauna un număr par de
rânduri cu boabe.
Orezul
Orezul necesită câmpuri inundate
pentru cultivarea cu succes, astfel încât
acesta poate fi cultivat numai în zone
precum Louisiana, unde sunt disponibile
cantități mari de apă.

Deoarece costurile forței de

muncă sunt principalul limiter al agriculturii
americane, producătorii de orez american
utilizează mai degrabă tehnici de cultivare
cu un singur câmp, decât tehnica de
transplantare intensivă a forței de muncă
utilizată în țările asiatice.
 Stiati ca...?
Orezul este cel mai vechi aliment mentionat in istorie, care se consuma pe
scara larga si in zilele noastre. Datarea consumului de orez merge inapoi in
timp pana in anul 5000 i.Hr., arheologii constatand faptul ca acesta a fost
cultivat pentru prima data in China, India si Thailanda.
Orezul este cultivat pe toate continentele lumii, cu exceptia Antarcticii, iar
acest lucru se intampla datorita gradului mare de adaptabilitate, a usurintei
cu care este cultivat, precum si a productivitatii sporite, dintr-o singura
samanta rezultand peste 3000 de boabe.
Marele Zid Chinezesc a fost construit, in secolele XV-XVI, cu ajutorul
orezului. Mai exact, blocurile de piatra folosita la constructie au fost lipite
intre ele cu un mortar facut din terci de orez amestecat cu carbonat de calciu.
Orezul te face mai fericit. Carbohidratii aflati in orez stimuleaza secretia
de serotonina, care este hormonul care ne influenteaza in mod direct si
pozitiv buna dispozitie.
Secara,ovazul si orzul
Secara, ovazul si orzul sunt
alte culturi importante de cereale, desi
nici una din ele nu reprezinta coloana
vertebrala a economiei zonei, in masura
in care fac grau, porumb si orez.

Ovăzul,in antichitate era hrana

pentru cai; este folosit în prezent pentru
cereale pentru micul dejun, în timp ce
majoritatea orzului este malț pentru
bere. Secară, de obicei, este utilizată în
producția de pâine de specialitate.
Legumele
Legumele, cum ar fi soia și
lucernă, formează următorul grup
major de culturi produse în America
de Nord. Pe lângă faptul că este o
sursă importantă de proteine ​în
alimentația umană și animală,
leguminoasele sunt importante în
menținerea fertilității solului.

Nodulii de pe rădăcinile lor

conțin bacterii care ajută la
transformarea azotului în sol în
compuși pe care plantele le pot
folosi. Din această cauză, boabele
de soia au devenit, de asemenea, o
recoltă obișnuită de rotație cu
porumbul în mare parte din
Midwest.
Roșia este o
plantă nativă a
sudului Americii
de Nord și
nordului Americii
de Sud, având
un areal natural
de extindere din
centrul Mexicului
până în Peru.
Citricele
Alte culturi de citrice sunt
cultivate în Alabama, Mississippi și Texas,
unde acești copaci care iubesc căldura nu
vor fi afectați de îngheț.

Fructe cum ar fi merele și perele,

care necesită o perioadă rece pentru a
sparge somnolenta și a le da fructe, sunt
cultivate în state nordice precum Michigan
și Washington și provinciile din estul
Canadei.
Pitaya ( fruct de cactus)

Salmonberry Mar stea

Salmonberry
Plantele fibroase
În plus față de plantele
alimentare, producția de fibre pentru
textile este o parte importantă a
agriculturii americane, deși astfel de
fibre artificiale ca nailon și poliester
au luat o parte din piață. Bumbacul
și inul sunt, de asemenea, surse
importante de fibre naturale.

Bumbacul necesită un sezon

de creștere lung și niveluri relativ
mari de precipitații; prin urmare,
este în general cultivată într-o zonă
din sudul Statelor Unite, denumită
adesea centura de bumbac.
Inul are un sezon de creștere
mai scurt și este adesea plantat în
rotație cu cereale atât de mici ca grâul și
ovazul. Stâlpii de linte sunt utilizați
pentru a produce lenjerie, iar uleiurile și
mâncarea comestibila sunt obținute din
semințele sale .
Stiati ca...?
Istoria bumbacului il plaseaza in jurul
anului 6000 i. Hr. In Mexic au fost gasite
tesaturi vestimentare din bumbac ce se
estimeaza a fi din acea perioada.
Primul bec realizat de Thomas Eddison in
jurul anului 1800 a avut filamentul din fir de
bumbac.
Bancnotele din SUA sunt realizate dintr-o
combinatie de bumbac (75%) si panza (25%).
Firele de bumbac pot fi albe, dar si verzi,
ruginii, roz sau maro.
Copacii
Copacii au devenit o specie
cultivată, deși ciclul lor de creștere lung a
limitat capacitatea oamenilor de a crea
anumite soiuri. În secolul al XX-lea,
preocupările legate de daunele aduse
mediului prin tăierea clară a pădurilor vii
pentru cherestea și hârtie au încurajat
multe companii să rezece zonele tăiate
cu specii de arbori care ar putea fi
recoltate la treizeci sau patruzeci de ani
mai târziu.

O altă formă de cultivare a

copacilor, deși pe o scară mult mai mică,
este producția vesnica pentru pomul de
Crăciun.
Arborele-muschi
Arborele Tule (Mexic)
Arborele Sequoia
Afaceri in agricultura
Datorită specializării intense a
agriculturii moderne mecanizate,
agricultura a devenit o afacere
interconectată cu o serie de
întreprinderi de sprijin.

Gestionarea fermelor -
controlul cheltuielilor de capital, a
costurilor de producție și a veniturilor
- a devenit atât de vitală pentru
supraviețuirea economică a
fermierului ca și abilitate în cultivarea
culturilor în sine. Asemenea
organizații, cum ar fi Farm Business /
Farm Management, ajută fermierii să
dezvolte abilitățile necesare pentru
fermă mai productivă și mai
economică.
De asemenea, agricultorii au
trebuit să se implice activ în
comercializarea culturilor lor pentru a
asigura un venit adecvat. În multe zone
ale Statelor Unite și ale Canadei, fermierii
s-au îmbinat împreună în cooperative
pentru a obține o pârghie economică
pentru cumpărarea de bunuri și vânzarea
produselor.