In figura I este reprezentat schematic un vagon de tramvai;,care

se aşază singur în poziţia optimă la o schimbare a direcţiei

(înainte-înapoi), curentul trece prin intermediul unui întreruptor
general de siguranţă cu paratrăsnet, la un controler (regulator de
mers), care schimbă după necesitate diferitele rezistenţe
necesare pornirii şi mersului. Curentul electric acţionează două
motoare electric (de exemplu legate in paralel), care antrenează
prin intermediul unui angrenaj reductor cele două usi ale
vagonului, iar apoi se scurge prin roţi în şine. La frinare, motoarele
electrice pot să lucreze ca generatoare (cu rezistenţele ca
sarcină), în paralel cu frîna cu saboţi.

Tramvaiul este un vehicul de

transport în comun, care se
deplasează pe şine cu ajutorul
energiei electrice, preluată de la un
fir de cale aerian sau de la un
conductor subteran, aşa-numitul
tramvai cu linia conductoare
montată In canivou .
 In figura 4 este schiţat modul cum lucrează
sistemul automat de schimbare a macazelor
la tramvaie: în firul de cale este intercalată o
piesă izolată (contactul de macaz) legată cu
electromagnetul unui macaz, care poate fi
deplacat electromagnetic. Atunci cînd troleul
alunecă peste contactul de macaz cu motorul
cuplat, curentul electric trece prin
electromagnetul macazului, schimbîndu-l.
Dacă tramvaiul trece, în virtutea inerţiei, cu
motorul nealimentat cu curent de către
manipulam peste contactul de macaz,
macazul nu va fi deplasat.

Pentru tramvaie se utilizează curent continu cu tensiunea de 500—1 000 V.

Intensitatea curentului preluat de un motor de tramvai la pornire este de ordinul a
100 A. Pentru a reduce pierderile de tensiune, locurile de contact din reţeaua de
şine sunt scurtcircuitate cu etriere din cupru.