Sunteți pe pagina 1din 4

Agricultura in lume

Agricultura, cultivarea pamantului pentru a creste plante, a constituit ramura


economica principala inca de la inceputurile civilizatiei. Ea asigura cea mai mare parte a
alimentelor, materialelor necesare pentru imbracaminte si alte materii prime pentru industrii.
In urma cu 10-12 milioane de ani a avut loc o mare revolutie in dezvoltarea rasei
umane. Aceasta a reprezentat-o descoperirea faptului ca hrana se putea obtine nu doar prin
strangerea plantelor salbatice si vanarea animalelor ci si prin cultivarea plantelor din seminte
si prin cresterea anumitor animale in captivitate.
Inceputurile agriculturii i-a determinat pe oameni sa se stabileasca, in loc sa duca o
viata agitata si nomada. Curand fermierii au fost capabili sa produca mai multa hrana decat
necesarul si cu surplusul au inceput sa-I hraneasca pe cei care erau dedicati artei, unor meserii
sau comertului, facand astfel posibila dezvoltarea civilizatiilor.

AGRICULTURA ZILELOR NOASTRE

Jumatate din populatia globului lucreaza in agricultura. Exista insa mari diferente intre
rolul jucat de agricultura in diferite zone ale planetei.
In tarile aflate in curs de dezvoltare, ca de exemplu Nepalul, aproximativ 90% din
populatie lucreaza pamantul. Spre deosebire de acestea, doar aproximativ 2% din populatia
activa se ocupa cu agricultura in tarile industrializate ale Marii Britanii si Statelor Unite. Cu
toate acestea, datorita inaltei eficiente si a tehnicilor stiintifice utilizate, Statele Unite
reprezinta cel mai mare exportator de produse agricole.
In tarile in curs de dezvoltare un mare numar de oameni lucreaza in ferme ei produc
doar necesarul de hrana al familiilor lor, cu un surplus foarte mic pentru vanzare. in tarile
dezvoltate majoritatea fermelor sunt de tip comercial, unde productia este vanduta pe bani.
Unii oameni din tarile in curs de dezvoltare cum sunt pigmeii din Africa Centrala si
bosimanii din desertul Kalahari mai traiesc si astazi strangand plante vanand animale
salbatice, cam la fel cum traiau stramosii nostri inainte de aparitia agriculturii.
Unii practica forme simple de agricultura, pastorala, ca de exemlpu transhumanta
nomada a animalelor cum ar fi caprine, bovine si ovine. Altii prtactica destelenirile numite si
taie si arde. Acest mod de practicare a agriculturii implica curatarea unei zone de paduri sau
pasuni si plantarea culturilor vreme de cativa ani. Dupa obosirea solurilor, cultivatorii trec
la o noua curatire prin ardere.
Toate aceste metode simple de agricultura implica deplasari ale populatiei. Dar multi
fermieri din tarile in curs de dezvoltare care practica agricultura doar pentru subzistenta, duc o
viata care implica doar deplasarea pe suprafete mici. in vreme ce agricultura de subzistenta
reprezinta o activitate importanta in tarile tropicale, agricultura pe plantatii joaca un rol vital
in economie in mod deosebit in comertul international. Agricultura pe plantatii este o forma
intensiva a de agricultura comerciala, insemnand cultivarea unei singure culturi pe suprafete
intinse. Bananele, cafeaua si ceaiurile sunt culturi tipice pentru plantatii.

METODE STIINTIFICE

Agricultura comerciala bazata pe metode stiintifice este forma principala de


agricultura in tarile cu economie dezvoltate. Fermele comerciale include ferme cerealiere sau
plante oleaginoase, gradini (pentru zarzavaturi, flori si fructe), ferme zootehnice, crescatorii
de vite si ferme mixte (cereale si zootehnice ).
Toate acestea produc pentru vanzare si joaca un rol important in economia tarilor
dezvoltate.
In unele tari, printre care Australia, Canada, Danemarca, Germania si Statele Unite,
fermele s-au unit in mod voluntar pentru a da nastere asociatiilor de ferme. Unindu-si
resursele si eforturile ele au avut un mare succes. Multi fermieri fac parte si din ferme
comerciale care gasesc piete profitabile pentru produsele lor, in vreme ce alte organizatii ii
ajuta sa obtina finantari si sa cumpere echipamente adecvate.
O alta forma de agricultura practicata in diferite tari printre care si China, este
agricultura colectivizata. Agricultura colectivizata nu este una voluntara, dorita, ci impusa de
guvernele tarilor respective, ale caror ministere controleaza de obicei politicile agricole si
preturile platite pentru produsele agricole. Aflate sub controlul unui sistem de planificare
centralizat, in principal exista doua forme de forme de ferme: cele de stat, in care lucratorii
sunt angajati si li se platesc salarii, si fermele colectivizate in care lucratorii isi impart
produsele si profitul fermei.
Agricultura colectivizata a inceput sa fie inlaturata la sfarsitul anilor 80, inceputul
anilor 90, mai ales in fosta Uniune Sovietica si in tarile din estul Europei, unde oamenii au
inlaturat politicile comuniste. Opozitia s-a bazat partial pe esecurile economiei comuniste. De
exemplu, in fosta Uniune Sovietica lucratorilor din fermele colectivizate li s-a permis sa-si
lucreze propriile loturi mici, in acelasi timp cu munca pentru ferma colectiva. Luate la un loc,
loturile private se ridicau la aproximativ 3% din intreaga suprafata cultivabila.
Fermierii depuneau un efort atat de mare in propriile lor loturi incat productia pe
acestea atingea 30% din recolta intregii tari. Facand o comparatie, productia la fermele de stat
si la cele colective era scazuta. Din aceasta cauza s-au creat lipsuri alimentare care au fortat
fosta Uniune Sovietica sa importe alimente din tari ca Statele Unite.

PRODUSE PROFITABILE

Natura culturii ce urmeaza a se planta pe o anumita locatie depinde de un numar de


factori printre care clima, mediul inconjurator, si gradul de asigurare cu apa al terenului.
Factorii economoci sunt si ei importanti deoarece este important pentru fermieri sa-si utilizeze
pamantul intr-un mod cat mai profitabil.
Deciziile fermierilor privind alegerea culturii pe care o vor sunt influentate si de
preturile pietei si de costurile de productie. Fermierii sunt inluentati si de politicile
guvernamentale, incluzand subventiile pentru producerea abandonarea anumitor culturi.
Spre deosebire de plantatiile foarte specializate, este foarte rara situatia cand pamantul
este utilizat pentru productia unei singure culturi. Cea mai mare parte a diferitelor tipuri de
agricultura folosesc o anumita forma de rotatie a culturilor. Acesta e cazul cultivarii in timp a
unei succesiuni de recolte si de iarba pe acelasi loc. Acest sistem permite mentinerea
fertilitatii solului pentru a mentine nivelele inalte ale recoltei. Terenul cultivabil teren care
este lucrat si utilizat pentru obtinerea recoltelor acopera aproximativ 1/10 din uscatul
planetei. Mai mult de 66% din acest teren este destinat cerealelor. in ordinea importantei
acestea sunt: graul (22%), orezul (13%), porumbul (11%) si sorgul un grup de cereale
tropicale (10%).
Alte cereale include: orz, mei, ovaz si secara.

PLANTE IMPORTANTE
Plantele oleaginoase cum ar fi boabele de soia si cele de rapita, din care se produc
uleiuri vegetale, reprezinta ca importanta urmatoarea grupa de plante. Ele se cultiva pe o
suprafata de 7% din tere mondial cultivabil. Pentru recoltele ce nu sunt destinate hranei se
aloca doar aproximativ 5%. Aceste culturi sunt cele de bumbac, tutun si cauciuc. O suprafata
intinsa de teren este folosita pentru pasunat. in mod obisnuit pasunile sunt plasate pe terenuri
neadecvate pentru culturile agricole. in total, acestea ocupa 20% din suprafata uscatului.
Produsele agricole joaca un rol important in comertul mondial. Comertul pe larga al hranei si
al altor produse agricole dateaza din secolul al XIX-lea, odata cu dezvoltarea cailor ferate si a
vapoarelor capabile sa transporte incarcaturi voluminoase si totodata cu inventarea procesului
de refrigerare. Aceste progrese au facut posibil ca oamenii din regiunile industriale cu
dezvoltare rapida, cum ar fi orasele din vestul Europei sa poata primi stocuri regulate de
alimente relativ ieftine cum ar fi carne,produse lactate, fructele, cafea si ceai.

VIITORUL

La mijlocul anului 1991 populatia globului era estimata la 5400 milioane de oameni.
Conform datelor Organizatiei Natiunilor Unite, este foarte probabil ca in anul 2075 sau chiar
mai devreme ea sa ajunga la 10200 milioane de oameni. Rata de crestere este mult mai mare
tarile in curs de dezvoltare unde subnutritia este prezenta, fata de tarile dezvoltate unde
populatia are tendinta sa se stabilizeze.
Pentru a face fata exploziei demografice care s-a produs in ultimii 30 de ani, s-au
produs multe schimbari in practicile agricole, in tarile an curs de dezvoltare, cu scopul de a
mari productia de alimente acolo unde productia era mai mica decat in lumea dezvoltata. De
exemlu, Pakistanul are cam de 3,5 ori mai multe pasuni si de 1,5 ori mai multe vaci decat
statul Wisconsin, stat ce detine suprematia productiei de lapte, in Statele Unite. Cu toate
acestea Pakistanul produce doar un sfert din productia de lapte a statului Wisconsin.
Pakistanul are nevoie de vaci mai productive pentru ca industria produselor lactate sa devina
mai eficienta. Pentru a putea obtine vaci mai productive este necesar un progran stiintific de
ameliorare a raselor.

REVOLUTIA VERDE

In anii 60 printr-un efort fizic international, cunoscut ca Revolutia Verde, s-a lansat
campania pentru cresterea productiei de alimente. in centrul campaniei a stat ideea de
producere a noi varietati de culrturi care sa fie adaptabile conditiilor tarilor in curs de
dezvoltare.
Crearea noilor soiuri de culturi a ridicat insa anumite probleme. Noile plante necesitau
mai multe fertilizari decat cele vechi. Ele erau mai vulnerabile la boli si la daunatori. Drept
urmare ele trebuiau tratate cu cantitati mai mari de pesticide, daunatoare mediului.
Introducerea acestor noi soiuri de plante a creat in anumite zone, probleme sociale.
Fermierii bogati care detineau suprafete intinse de teren au fost cei care au beneficiat in
principal de Revolutia Verde, in timp ce fermierii mai saraci, cu terenuri mai mici, nu-si
puteau permite fertilizarile si pesticidele necesare unei recolte bogate.

PROBLEME DE MEDIU

O alta dificultate careia trebuie sa-i faca fata agricultura este acea ca cea mai mare
parte a terenurilor partial agricole era deja folosit.
Transformarea altor terenuri prin defrisari sau prin cultivarea pantelor dealurilor,
prezinta pericol pentru mediu, incluzand eroziunea solurilor. De fapt o mare parte a terenurilor
arabile cultivate este in pericol.
La inceputul anilor 90, FAO ( Food and Agricultural Organization ) a estimat ca
eroziunea solurilor, salinitatea mare cauzata de o proasta gestionare a apei pe terenurile irigate
si lipsa umiditatii ar putea afecta in urmatorii 35 de ani pana la 2450000 km de terenuri
cultivabile.
O gestionare corecta a terenurilor care sa includa conservarea acestora si aplicarea
stiintei si a tehnologiei moderne in agricultura este absolut necesara pentru a face fata
provocarilor secolului XXI.