UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDII MANAGEMENTUL ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
MICI ȘI MIJLOCII

Eseu- Cum sunt tratate animalele pe care le folosim în cercetarea biomedicală?

Studentă, GRUPA 4741

Ploșniță Andreea
Cercetare biomedicală

Potrivit celui mai recent raport privind utilizarea animalelor în scopuri științifice în statele
membre ale UE, în 2019 aproximativ 70% dintre animale au fost folosite în cercetarea de bază,
aplicată și translațională în domeniile medicinei umane și veterinare.

Revizuirea modelelor avansate non-animale în cercetarea biomedicală

Centrul European de Referință pentru Validarea Metodelor Alternative a inițiat și finalizat o serie
de studii pentru a revizui modelele non-animale disponibile și emergente utilizate pentru
cercetare în șapte domenii:

Boli ale tractului respirator

Cancer mamar
Boli neurodegenerative
Imuno-oncologie
Testarea imunogenității pentru produse terapeutice avansate
Boli cardiovasculare
Boală autoimună
Domeniul de aplicare

Scopul a fost de a identifica și descrie contexte de cercetare specifice în care modelele animale
au fost marginalizate în favoarea noilor tehnici non-animale, folosind, de exemplu, metode in
vitro bazate pe celule umane și țesuturi modificate sau abordări in silico care utilizează
modelarea și simularea computerizată.

Tranziția către abordări non-animale

Este de așteptat ca, prin înțelegerea și schimbul de informații cu privire la succesul utilizării
modelelor alternative în cercetarea biomedicală, tranziția către abordări non-animale poate fi
facilitată și potențial accelerată.
Abordarea bolilor umane
“Încurajarea adoptării de metode alternative este importantă pentru a aborda problema
dependenței considerabile a cercetării biomedicale de testarea pe animale.
Utilizarea animalelor pentru cercetarea biomedicala a fost subiectul unor indelungi dezbateri si
continua sa fie si astazi, pentru toate tipurile de medicamente și studii clinice din procesul de
dezvoltare a medicamentelor, utilizarea modelelor non-clinice și a speciilor de animale relevante
este esențială pentru obținerea datelor predictive pentru oameni. Pentru majoritatea noilor
medicamente, acest lucru este realizat prin aplicarea unor strategii științifice. Acest lucru se
aplică în special studiului medicamentelor derivate prin metode biologice. Prin urmare,
numeroase eforturi sunt dedicate selectării sistemelor de testare și a speciilor de animale cu cea
mai mare valoare predictive”.
Câteva exemple de modele pe animale:
 șobolani (osteoporoză, boli inflamatorii, diabet, obezitate, afecțiuni cardiovasculare, boli
neurodegenerative, cancer);
 maimuțe (osteoporoză, boli inflamatorii);
 porci (afecțiuni cardiovasculare precum hipertensiunea);
 șoareci (cancer, anumite boli genetice).
Studiile de carcinogenicitate pe termen lung utilizează deseori șobolani, șoareci sau hamsteri. În
mod normal, evaluările suplimentare ale potențialului carcinogen utilizează șoareci transgenici
(modificați genetic) în studii pe termen scurt.
Alte tipuri de studii non-clinice abordează anumite aspecte ale siguranței, precum potențialul de
adicție (rozătoare, primate), vaccinurile (dihori), imunotoxicitatea (șoareci), hipersensibilitatea
(porcușori de Guineea) și toxicitatea dermică topică (porci).
“Medicina experimentală lucrează întâi pe celule, țesuturi și animale pentru a stabili modele,
mecanisme, procese și eventual tratamente. Când cunoștințele sunt aprofundate studiile se
transferă pe populații umane. Studiile în medicina experimentală se fac de la celule până la
organismele cele mai avansate din punct de vedere al dezvoltării -primatele non-umane, înainte
de a trece la studiile pe oameni. Studiile pe celule (in vitro) și pe animale (in vivo) rămân în
continuare piatra de temelie a medicinei experimentale. Studiile pe animale sunt cunoscute și sub
numele de experimentare pe animale”.
 Bibliografie

1. Ciudin Elena, Etica organizării experienţelor pe animale, Revista Română de Medicină

Veterinară, Bucureşti, vol. 7, nr. 4, p. 390 – 395, 1997
2. Mateescu M., Concepţii actuale în standardizarea biologică, privind experimentarea
animală şi implicarea considerentelor etice în această problematică, Bacteriol. Virusol.
Parazitol. Epidemiol., Bucureşti, vol. XXXVII, nr. 1-2, p. 30 – 38, 1992
3. Cristea Aurelia, Bioetica cercetării ştiinţifice pe animale de experienţă, Farmacia,
vol.XLV, nr. 3, p. 15 – 17, 1997