Tehnici Instrumentale - Suport de Curs

CURSURI DE REABILITARE A PACIENTULUI VARSTNIC IN PATOLOGIA GERIATRICA
TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI REABILITARE

LA PACIENTUL VÂRSTNIC
Cursuri pentru asistenți medicali generaliști
SUPORT DE CURS
Autor: Dr Adrian Stănescu, Medic primar geriatrie si gerontologie
Formator atestat Ministerul Invatamantului
Director Medical Spitalul Oxxygene Med Plus
TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI REABILITARE
LA PACIENTUL VARSTNIC
Cursuri pentru asistenti medicali generalisti
Motto: Singurul lucru pe care il stiu este că nu știu nimic - Socrate
OBIECTIVE/DEZIDERATE
Noile direcții in investigarea si reabilitarea modernă, supertehnologizată a pacientului vârstnic

necesită o supraspecializare atât a medicilor implicați in geriatrie dar și a asistenților din acest
domeniu. Progresele medicinii sunt rapide iar implementarea noilor achiziții trebuie să țină pasul
cu acestea.
Cursurile uzuale de specialitate in medicina generală absolvite de către asistenții generaliști nu
oferă aceste skills-uri si abilități de utilizare/manipulare a aparaturii performante implicate in
specialitatea geriatrică. Este principalul obiectiv al cursului de față. Se vor implementa noțiunile
teoretice despre geriatrie dar și cele practice de utilizare, conform standardelor europene, a
aparaturii specifice patologiilor ce pot apărea la pacientul vârstnic, utilizate fie in scop
diagnostic, fie terapeutic.
Al doilea obiectiv, la fel de important ca primul, este definirea geriatriei ca specialitate medicală,
dar mai ales a pacientului geriatric ca entitate separată in abordarea de către asistentul medical
generalist, atât din punct de vedere medical cât și din punct de vedere etic și uman.
Nu in ultimul rând, prin participarea la atelierele din cadrul cursului, urmărim și formarea
asistentului de geriatrie ca membru al unei echipe de lucru nu numai in domeniul medical dar și
social și etic. Această muncă in echipă - bazată pe încredere, bunăvoință și colaborare - va forma
deprinderi ce vor ajuta asistentul de geriatrie in munca profesională să fie mereu motivat și
împlinit.
TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI REABILITARE LA PACIENTUL VARSTNIC
DATE GENERALE
Însușirea datelor esențiale de patologie geriatrică, a noțiunilor teoretice referitoare la afecțiunile

majore întâlnite în patologia subiecților vârstnici dar, mai ales, implementarea tehnicilor
instrumentale de investigare si reabilitare, inclusiv a celor recent introduse in practica geriatrică
este imperios necesară pentru a atinge nivelul de excelență din țările dezvoltate. Un pas important
in medicina geriatrică s-a făcut de curând și in România la nivel universitar prin transformarea
cursurilor de geriatrie in cadrul facultăților de medicină din facultative in obligatorii. Este un pas
firesc, având in vedere evoluția demografică pe întregul mapamond de îmbătrânire, uneori chiar
accelerată a populației. Apoi studiile postuniversitare in specialitatea geriatrie definesc medici
specialiști geriatrii cu înalt nivel de formare profesională.
Dar ce facem cu asistenții medicali - care in cadrul curriculei de învățământ postliceal de

specialitate primesc doar noțiuni generale (pe drept cuvânt, specialitatea fiind de asistent medical
generalist)? Formarea asistentului in specialitatea geriatrie încercăm să o realizăm prin acest curs
care cuprinde deopotrivă noțiuni teoretice dar și practice.
Cursurile vor conține un modul teoretic de 6 ore si un modul de practică (ateliere) in cadrul
spitalului, cu o durată totală de 12 ore. Cursurile se vor desfășura 3 zile consecutiv, fiecare curs
va include 2 ore noțiuni teoretice si 4 ore de practică medicală utilizând aparatura specifică
geriatrică existentă in cadrul Spitalului Oxxygene din Otopeni. La sfârșitul cursului se va susține
un examen teoretic si o probă practică pentru a absolvi cursul.
Cursul va fi susținut de medici primari si specialiști geriatri, cu experiență deosebită in practica
medicală geriatrică, atât in cadrul Institutului Național de Geriatrie si Gerontologie Ana Aslan, in
spațiul universitar dar si in cadrul spitalului nostru, cu competențe multiple, cu participări la
cursuri si conferințe naționale si internaționale in domeniu.
Cursul va fi coordonat de Dr. Adrian Stanescu, medic primar in specialitatea geriatrie si
gerontologie de aproape 15 ani, medic specializat in stimulare magnetică transcraniană la
Londra, catedra de Neuroștiințe a Universității Maastricht (2019) si oxigen-ozonoterapie la
Universitatea de medicină Victor Babeș din Timișoara (2017) , formator atestat la Ministerul
Muncii si Solidarității Sociale si Ministerul Învățământului (2012), atestat in medicină
funcțională, practitioner Apollo Health, Re-Code Program, Statele Unite (2022) , director
medical Spitalul Oxxygene din 2008 și președinte al Asociației Gerontologica din 2006.
Din echipa care va realiza acest curs vor face parte:

Dr. Florentina Matei, medic primar geriatrie si gerontologie, specializat in TMS si
ozonoterapie, competenta in ecografie generala, medic curant spitalul Oxxygene Med Plus
Dr. Doina Caraman, medic specialist, geriatrie si gerontologie, specializat in ozonoterapie,
atestat in medicina functionala, practitioner Apollo Health, Re-Code Program, Statele Unite,
medic curant spitalul Oxxygene Med Plus
Dr. Carmela Banulescu, medic specialist geriatrie și gerontologie, profesor medic Școala
Postliceală Sanitară Carol Davila, București, medic colaborator spitalul Oxxygene Med Plus
Farm. Izabela Dănoiu, supraspecializare in nutriție care a elaborat subcapitolul 3 al cursului 1.
Structura cursului:
Modul teoretic:
Curs 1 ( 2 ore): Noțiuni generale in specialitatea geriatrie. Îngrijirea medicala a pacientului
vârstnic cu sau fără dizabilități. Noțiuni generale legate de nutriția și alimentația pacientului
vârstnic. Enumerare tehnici instrumentale utilizate in curs
Curs 2 (2 ore): Tehnici instrumentale de investigare la pacientul vârstnic – noțiuni teoretice
Curs 3 (2 ore): Reabilitarea geriatrica: Aparatura medicala de vârf utilizata de echipa medicala
(medic si asistent) in reabilitarea generala a pacientului vârstnic – noțiuni teoretice
Modul practic:
Atelier 1: Tehnicile instrumentale uzuale in investigarea pacientului geriatric. Pregatirea
pacientului pentru investigații (echografie generală, echo doppler, index gleznă-braț,
osteodensitometrie) și participarea asistentului la efectuarea investigațiilor. Studiile electrice la
pacientul vârstnic (EKG, EKG Holter, EEG, TMS). – 4 ore
Atelier 2: Tehnici instrumentale de măsurare a presiunilor la pacientul vârstnic (tensiometru,
Holter TA, index glezna-braț, arteriograf-tensiomed). Reabilitarea geriatrică prin tehnici de
stimulare magnetica transcraniană TMS – aplicații pentru asistenți – 4 ore
Atelier 3: Reabilitarea geriatrică prin tehnici de oxigenare sistemică si transdermică. Recapitulare
generala. Test final
Aparatura ultraperformantă utilizată in cadrul cursului va cuprinde și:

EEG Neurosoft, TMS Neurosoft
Echograf Siemens, EKG, EKG holter/ Holter TA, Arteriograf Tensiomed
Generator de ozon, Osteodensitometru
INTRODUCERE IN GERIATRIE
Motto: Nu ar trebui sa ne concentrăm atenția pe creșterea

speranței de viață ci pe creșterea speranței de tinerețe – Joseph Chang, Mitul Imbătrânirii
Geriatria este specialitatea medicală care se ocupă de patologia vârstnicului. O persoană este
considerată vârstnică, sau de vârstă geriatrică conform Organizației Mondiale a Sănătății –
oarecum in mod arbitrar – din momentul in care împlinește vârsta de 65 de ani. Dar această
graniță este necesară pentru a diferenția populația adultă de cea vârstnică, fiind pe de o parte
vârsta de pensionare in unele țări iar pe de altă parte pentru stabilirea unor grupuri populaționale
distincte in cadrul unor studii demografice, sociale, medicale, etc.
Ulterior, având in vedere variația de status fizic si psihic intre diferite persoane, pe lângă vârsta
cronologică ce caracterizează această abordare (vârsta din buletin) au apărut și alți termeni
pentru a diferenția mai precis indivizii din punct de vedere somatic, nutrițional, psihologic, social
și in final biologic. Pe scurt, vârsta psihologică se referă la modul in care fiecare persoană se
autopercepe (Mă simt ca la 30 de ani, de exemplu), vârsta socială este legată de rolul social, in
colectivitate a individului (persoane care sunt active profesional și după 70 de ani) iar vârsta
nutrițională (ce este determinată de unele aparate performante care iau in calcul procentele de
apă si masă grasă/masă musculară din corp).
Referitor la vârsta biologică acesta este determinată de o sumă de factori biologici si fizico-
chimici specifici organismului ce determină o relaționare cu mediul înconjurător caracteristică
intr-o anumita măsură subiectiv anumitor grupe populaționale. Este subiectivă într-o anumită
măsură prin aspectul general ce caracterizează această vârstă biologică (de exemplu, un individ
de 70 de ani dar care arată de 50 de ani sau invers, un tânăr de 35 de ani dar care arată îmbătrânit,
de peste 50 de ani!). Pe de altă parte are elemente de obiectivitate, atunci când evaluăm anumiți
parametrii fizico-chimici și biologici, așa cum spuneam mai devreme, existând deja aparate din
ce in ce mai sofisticate care prin introducerea in softul lor de lucru a acestora determină această
vârstă biologică. Vârstă biologică este foarte importantă in determinarea abordării din
punct de vedere terapeutic a pacientului, inclusiv atunci când acesta nu prezintă patologii
asociate de vârstă și când trebuie luate masuri igieno-dietetice și chiar terapeutice preventive,
pentru a întârzia cât mai mult apariția acestor boli de cele mai multe ori degenerative. In cadrul
părții practice a cursului vom efectua astfel de determinări utilizând aparatul Angiograf -
Tensiomed, un aparat revoluționar ce determină și vârsta biologică pe baza vârstei vaselor de
sânge și a altor parametrii (indice de masă corporala, nivelul colesterolului, etc.). O altă abordare
a vârstei vaselor este prin determina rezervelor funcționale a diferitelor aparate și sisteme ale
organismului.
Pe lângă acești termeni specifici individului, există și vârsta demografică ce se referă la
populație in general, de exemplu putem vorbi de o populație îmbătrânită. Încă din anii 2000
populația globului a avut o tendință accentuată de îmbătrânire globală, atât in țările dezvoltate cât
și in cele mai puțin avansate. Dacă in România anilor 90 vârstnicii reprezentau aproximativ 10%
din populație, înainte de pandemie, in 2019 deja aveam aproape 19% din indivizi peste 65 de ani,
puțin sub media Uniunii Europene. Rămâne de văzut ce ne va releva Recensământul populației
României, care este in etapa de desfășurare la momentul elaborării acestui curs, mai ales prin
prisma traversării pandemiei COVID-19 ce a determinat multe decese in special la vârstnici.
Ultimele date statistice previzionează că in anul 2050 vor fi aproximativ 1,5 miliarde de persoane
peste vârsta de 65 de ani pe Terra.
Dincolo de toate aceste clasificări ale vârstelor rămâne abordarea personalului medical a
acestei grupe populaționale, care trebuie să se realizeze unitar și pe cât posibil cât mai
standardizat. Pentru aceasta personalul medical (atât cel superior cât și cel mediu) trebuie să
aibă noțiuni cât mai aprofundate de anatomie, fiziologie și fiziopatologia vârstnicului. Aceste
noțiuni nu fac parte obligatoriu din materia acestui curs, dar având in vedere utilizarea unor
termeni specifici in cadrul tehnicilor instrumentale de reabilitare geriatrică, pe măsură ce vor
apărea, vor fi explicate cât mai concis astfel încât asistentul medical să poată înțelege și să îi
poată utiliza adecvat in practica sa de zi cu zi.
Nu putem încheia această scurtă introducere in geriatrie fără a spune că îmbătrânirea este un
proces fiziologic, ireversibil, ce se datorează trecerii timpului asupra materiei (entropia). Deci ea
este inevitabilă, dar prin acțiunea precoce asupra factorilor modificabili putem face ca bătrânețea
să fie mai ușor de dus, așa cum încă din 1952 la Convenția de la Karlsruhe susținea profesoara
Ana Aslan, promotoarea mondială a prevenției sau încetinirii îmbătrânirii. Și, bineînțeles, nu
trebuie să uităm că tot profesoara Ana Aslan a înființat primul Institut National de Gerontologie
și Geriatrie din lume...
CURS 1
Noțiuni generale în specialitatea geriatrie. Îngrijirea medicală a pacientului vârstnic cu
sau fără dizabilități. Tehnici instrumentale de investigare și reabilitare la pacientul vârstnic
– enumerarea aparaturii utilizate
Motto: Vârsta nu înseamnă cât de bătrân ești, ci cât de bătrân te
simți! – Gabriel Garcia Marquez
1. NOȚIUNI GENERALE IN SPECIALITATEA GERIATRIE
Geriatria este specialitatea medicală care se ocupă de patologia vârstnicului sau altfel spus
medicina internă a persoanelor peste 65 de ani, aceasta fiind granița dintre adulți și vârstnici
stabilită de Organizația Mondiale a Sănătății. Împreună cu geriatria s-a dezvoltat in ultimele
decenii gerontologia care se ocupă cu studiul proceselor de îmbătrânire atât din vedere
social cât și medical. Gerontologia și geriatria astfel sunt complementare, devenind o
specialitate de sine stătătoare intre specialitățile medicale in România.
Cum am prezentat și in preambulul cursului – Introducere in geriatrie – vârsta biologică este
mai aproape de realitatea clinică a fiecărui individ decât vârsta cronologică. De aceea in
cadrul cursului vom învăța să stabilim această vârstă biologică pe baza analizelor recomandate și
a testului Angiograf-Tensiomed, in funcție de aceasta fiind stabilite și măsurile clinico-
terapeutice propuse de echipa medicală.
Toate organele și țesuturile organismelor vii suferă un proces de îmbătrânire, normal,
progresiv și constant. El poate fi asimilat cu pierderea fiziologică de celule și scăderea
funcționalității acestora.(6) In consecință, modificările legate de înaintarea in vârstă pot fi
considerate “normale”.
Normalitatea poate fi stabilită științific, in acest context ea reprezentând modul de distribuție a

unor variabile in populație. (5)
Sursa: Wikipedia
Cu alte cuvinte cei mai mulți dintre indivizi găsindu-se in regiunea centrală a clopotului gaussian
fac parte din așa zisa normalitate. De exemplu, este normal ca la 60 de ani toate femeile să fie la
menopauză, la 70 de ani să ai probleme cu memoria, la 80 de ani să ai hipoacuzie și să te
deplasezi mai greu. In schimb, o persoană de peste 70 de ani care are păr negru și nu are riduri se
află in afara clopotului, fiind o raritate sau anormal.
Dar această normalitate se schimbă in timp - de exemplu speranța de viață aproape s-a dublat in
decurs de un secol (de la începutul până la sfârșitul secolului XX) – de aceea și acești parametrii
legați de îmbătrânire trebuie urmăriți in timp.
Ne vom limita in acest curs la exemplificarea celor mai importante modificări funcționale și
structurale ce sunt specifice vârstei geriatrice. Importanța cunoașterii lor de către asistenți este
esențială in comunicarea cu pacienții vârstnici pentru asigurarea unui climat de siguranță și
încredere a acestora in personalul medical ce le oferă asistența medicală.
Tabel 1. Modificări funcționale de tip geriatric
Funcție Modificări Consecințe

Gustativă Atrofia papilelor gustative din Pierderea apetitului alimentar
cavitatea orală
La nivelul urechii interne și medii Presbiacuzie, pierderea
Auditivă precum și a nervului auditiv insidioasă a auzului
Vizuală Afectarea cristalinului Cataractă
Respiratorie Hipotrofia mușchilor respiratori, Insuficiență respiratorie
atrofie epiteliu ciliar din cronică
alveolelor pulmonare
Circulatorie - Receptorii de presiune Hipotensiune ortostatică
(baroreceptori) scad ca număr și
sensibilitate
- Rezistența periferică a vaselor Hipertensiune de tip sistolic
crescută
Digestivă Atrofie mucoasă gastrică și Alterarea absorbției

intestinală intestinale de substanțe
nutritive și vitamine
Urinară Slăbirea musculaturii vezicii Incontinență urinară
urinare
Sexuală feminină Scăderea sintezei de estrogeni Atrofie aparat genital
Vaginită atrofică
Sexuală masculină Scăderea sintezei de testosteron Atrofie testiculară
Erecție deficitară și ejaculare
incetinită
Tabel 2. Modificari structurale de tip geriatric
Structură / Organ Modificări Consecințe

Inima Valvele cardiace devin rigide Suflu sistolic fără
și se ingroașă valvulopatie la ecografia
cardiacă
Plămâni Scăderea numărului de Dispnee
alveole pulmonare
Ficat Scăderea vascularizației Scăderea capacității de
detoxifiere hepatică, scăderea
excreției medicamentelor
ducând la iatrogenie atunci
cănd nu se scade doza
administrată in funcție de
vârstă
Rinichi Scăderea numărului de Scăderea capacității de
nefroni și de glomeruli detoxifiere renală, scăderea
excreției medicamentelor
ducând la iatrogenie atunci
cănd nu se scade doza
administrată in funcție de
vârstă
Prostată Creșterea de volum Incontinență postmicțională
sau retenție de urină
Tegument Scăderea numărului glandelor Incapacitatea de a menține
sudoripare temperatura corporală,
diminuarea transpirației
Subțierea epidermei, scăderea Purpură, echimozele apar mai
colagenului din piele ușor
Părul, pilozitatea Producție scăzută de Albirea părului
melanină
Producție locală de hormoni Pilozitate facială la femei
androgeni
Musculatura scheletului Atrofie musculară Scăderea forței musculare,
Spasticitate, mioclonii
Tesut osos Scaderea densității osoase Osteopenie/Osteoporoză
Scăderea in inălțime (3-5 cm)
prin scăderea inălțimii
vertebrelor
In urma acestor modificări structurale și funcționale ce apar odată cu imbătrânirea se

constată apariția marilor sindroame geriatrice:
- Instabilitatea
- Imobilizarea
- Incontinența
- Involuția intelectuală
Ele pot apărea ca rezultat al îmbătrânirii organismului dar și ca urmare a unor boli invalidante
cum ar fi de exemplu accidentul vascular cerebral care din păcate se poate instala și mai
devreme, de la vârsta adultă. Totuși, aceste sindroame sunt mai specifice vârstei geriatrice și de
aceea este firesc să le tratăm ca sindroame geriatrice.
Instabilitatea – se referă la incapacitatea de menținere a echilibrului static și dinamic și poate fi
evaluată prin proba Tinetti (anexa 1), efectuată de medicul sau asistentul de geriatrie.
Imobilizarea – este incapacitatea pacientului de a realiza in mod independent ortostatismul
(poziția in picioare) sau chiar poziția in șezut sau ridicat la marginea patului. Termenul medical
utilizat este de imobilizare la pat.
Incontinența – se referă la imposibilitatea retenției voluntare a pacientului a urinii și/sau a
materiilor fecale și poate fi de diferite grade sau parțială sau totală.
Involuția intelectuală – care însoțește sindroamele cognitive degenerative sau altfel spus
demențele, este evaluată de către medic in cadrul testelor cognitive.
Pentru a preveni sau mai exact pentru a întârzia apariția acestor sindroame geriatrice evaluarea
geriatrică standardizată – ce implică o muncă in echipă medic geriatru – asistent
specializat in îngrijirea geriatrică – trebuie efectuată încă înainte de vârsta cronologică
considerată ca și graniță, vârsta de 65 de ani.
O parte din parametri utilizați in cadrul evaluării geriatrice standardizate (sau evaluarea geriatrică
globală, după alți autori) sunt determinați de către medicul geriatru iar cealaltă parte de către
asistentul medical ce trebuie să stăpânească in mod adecvat tehnicile necesare investigării
pacientului vârstnic.
Medicul va efectua anamneza, testarea psihogeriatrică (a cogniției – MMSE, testul ceasului, a
orientării spațiale, a vizuo-praxiei, a fluenței verbale, etc.), examenul clinic pe aparate și sisteme
și va recomanda investigațiile necesare in cadrul evaluării geriatrice standardizate. Restul, este
munca asistentului medical, care așa cum spuneam in introducerea cursului pe lângă tehnicile
instrumentale pe care le va deprinde in cadrul acestui curs trebuie să dea dovadă de empatie și
blândețe in abordarea pacientului geriatric.
Nu putem încheia această scurtă prezentare a noțiunilor generale in specialitatea geriatrie fără a
numi principalele boli considerate geriatrice fie și măcar datorită frecvenței covârșitoare la vârste
înaintate:
- Artroza sau osteoartroza sau poliartroza sau reumatismul degenerativ, care se
referă la îmbătrânirea articulațiilor, in special prin afectarea cartilajului
articular
- Demența sau tulburarea neurocognitivă (conform ultimei clasificări a

Asociației Americane de Psihiatrie, DSM V) termen utilizat mai recent pentru
a evita efectele etichetării cu o boală considerată terminală
- Osteoporoza senilă – boala fiind determinată de scăderea densității osoase,

fiind caracterizată prin dureri nespecifice și creșterea riscului de fractură de
femur (fractura de șold) in cazul unei căderi, chiar și de la propria înălțime
- Incontinența urinară – poate apărea strict ca rezultat al îmbătrânirii

aparatului urinar
- Cataracta – scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței

cristalinului
- Boala Parkinson – boala neurologică degenerativă ce poate apărea și la

persoane mai tinere, dar mult mai rar
- Accidentul vascular cerebral ischemic – cu diferite localizări și manifestări

in funcție de localizarea ocluziei vasului de sânge, de obicei manifestându-se
prin deficit motor controlateral și afazie motorie (pacientul înțelege ce i se
spune dar nu poate vorbi sau are afectată vorbirea)
- Arterita cu celule gigante – boala Horton, afecțiune inflamatorie la nivelul
arterelor capului, in special artera temporală superficială
- Leucemia limfatică cronică – neoplazie a sângelui prin afectarea limfocitelor

B CD5+
- Boala Paget a oaselor – tulburare cronică a metabolismului osos insoțită de

remodelare osoasă (deformări osoase) și dureri, a doua ca frecvență după
osteoporoză la vârstnici
- Angiodisplazia colonică – îngustarea și fragilizarea vaselor de sânge aferente

colonului
- Escarele de decubit – secundare malnutriției și/sau malabsorbției intestinale,

a căror frecvență crește in cazul imobilizării prelungite
Un loc special in abordarea geriatrică o au bolile degenerative osteoarticulare și cerebrale care

reprezintă împreună peste 90% din cauzele de invaliditate ale vârstnicului.
Creșterea duratei de viață a determinat o creștere a prevalenței tulburărilor neurocognitive care

pot avea cauză degenerativă in cazul demenței Alzheimer cu debut tardiv (in jurul vârstei de 70
de ani), vasculară in cazul demenței vasculare (care însoțește de obicei accidentul vascular
cerebral cunoscut sau necunoscut) sau mixtă (degenerativă și vasculară). Astfel prevalența
demenței la populația de peste 80 de ani depășește 33%, adică una din trei persoane peste această
vârstă au o tulburare neurocognitivă ce ii afectează activitatea zilnică.
2. INGRIJIREA MEDICALĂ A PACIENTULUI VÂRSTNIC CU SAU FĂRĂ

DIZABILITĂȚI
Îngrijirea medicală a pacientului vârstnic nu este o parte obligatorie a cursului de față - necesită
un curs in sine! – dar considerăm că enunțarea câtorva noțiuni de bază este utilă asistentului care
se va ocupa de acest tip de pacienți.
Utilizăm termenul de îngrijire medicală și nu cel de recuperare medicală in cadrul acestui
subcapitol deoarece ne referim și la pacientul fără dizabilități. In cadrul profilului de geriatrie
înțelegem și tratarea pacienților cu boli cronice dar stabili clinic, ceea ce se include in noua
sintagmă optimal aging – sau mai exact îmbătrânire optimă. Termenul de îngrijire medicală îl
include și pe cel de recuperare medicală atunci când pacientul începe să prezinte și dizabilități
fizice sau psihice.
Îngrijirea medicală se definește prin totalitatea acțiunilor întreprinse de personalul medical
pentru realizarea stării de bine a pacientului și a îmbunătățirii parametrilor biologici și fizici ai
acestuia.
Prin personal medical înțelegem echipa formată din medici, asistenți și îngrijitori/infirmieri
medicali. Geriatria este eminamente o medicină socială astfel încât in cadrul ei trebuie să
activeze doar persoanele dedicate, empatice, puternice din punct de vedere psihic și fizic.
Asistentul medical are un loc central in această echipă, fiind in permanentă legătură cu pacientul
și participând nemijlocit la ingrijirea pacientului. El face parte integrantă din nursing-ul geriatric,
având rol de coordonare a acestor activități. In țările dezvoltate acest lucru este bine statuat de
mult timp, in Romania este datoria unor astfel de cursuri să implementeze aceste valori inclusiv
de tip social.
Pe lângă activitățile obișnuite ale asistentului medical generalist (tratamente injectabile,
intramusculare și intravenoase, clisme, etc) asistentul de geriatrie monitorizează parametrii
specifici evoluției zilnice a pacientului vârstnic in așa numita Foaie de temperatură (Anexa 3).
Foaia de temperatură va include valorile periodice ale tensiunii arteriale, pulsul, temperatura,
numărul și consistența scaunelor, ingesta și excreta, adică aportul de apă și diureza – urina pe 24
de ore). La indicațiile medicului geriatru tensiunea arterială se va măsura la ambele mâini, in
clino- și orto- statism, de două sau de trei ori pe zi sau ori de câte ori este nevoie ( la indicația
medicului).
Asistentul de geriatrie va evalua de asemenea parametrii legați de activitatea zilnică obișnuită
sau complexă (ADL, IADL, Anexa 4). ADL evaluează 6 parametrii : igiena corporală,
îmbrăcarea, mersul la toaletă sau autotoaletarea, mersul sau locomoția, continența urinară și
servirea meselor. IADL (instrumental activity daily living) evaluează gradul de curățenie
corporală – spălatul hainelor, alimentația și prepararea alimentelor, efectuarea cumpărăturilor,
întreținerea casei (menajul), utilizarea mijloacelor de transport, folosirea banilor,
responsabilitatea administrării tratamentului propriu, utilizarea telefonului.
Administrarea supravegheată a medicamentelor revine asistentului medical specializat in servicii
geriatrice având in vedere uneori lipsa complianței unor pacienți la tratament, a neglijenței alteori
sau, mai rar, a tulburărilor de deglutiție ce determină acordarea atenției sporite la administrare.
Tot asistentul medical verifică starea tegumentelor in zonele de decubit și pliuri in cazul
pacienților imobilizați și a purtătorilor de pampers, atenționează medicul despre prezența
modificărilor tegumentelor și a escarelor și realizează in echipă cu infirmiera pansamentele
necesare.
In cazul pacienților cu dizabilități fizice sau psihice obiectivele programelor de recuperare sunt:
- Refacerea sau maximizarea independenței, a autonomiei pacientului
- Optimizarea recuperării medicale
- Îmbunătățirea calității vieții inclusiv la pacienții terminali
- Continuitatea îngrijirilor (inclusiv la externare, la domiciliu prin echipe
medicale mobile)
3. NOȚIUNI GENERALE LEGATE DE NUTRIȚIA ȘI ALIMENTAȚIA

PACIENTULUI VÂRSTNIC
Noțiunile legate de nutriția si alimentația pacientului vârstnic nu sunt o parte obligatorie a

cursului de față - ca și in cazul îngrijirilor necesită un curs in sine! – dar considerăm că
enunțarea câtorva noțiuni de bază este utilă asistentului care se va ocupa de acest tip de pacienți.
TERMENI
FOAMEA- necesitatea fiziologică de a ingera alimente, fără discriminare
APETITUL- necesitatea psihologică, dorința de a ingera un anumit aliment
SAȚIETATEA – senzația de plenitudine dată de ingestia alimentelor si de absența foamei
Consumul de alimente răspunde la 3 cerinte : energo-plastică (biologică), hedonică (afectivă,
emoțională) si simbolică (socio-culturală, etnică)
Obiceiurile alimentare caracterizează o populație din punctul de vedere al profilului de consum
alimentar (influențat de factori sociali, economici, etc)
Alegerile alimentare sunt determinate de mai mulți factori:
• Experiențe alimentare din copilărie
• Rutina care creeaza confort (selecție limitată)
• Starea de sănătate
• Cultura-religia-etnia (apartenențe, bonding)
• Reclama
• Factori economici
• Evoluția societății (cresterea populatiei active, renunțarea la unele mese, numărul mare de
unități de alimentație colectivă, prezența semipreparatelor si a tehnicilor moderne de
gastrotehnie)
NECESITATILE ENERGETICE ALE OMULUI
Exprimarea se face in 1Kcal=4,165KJ
Organismul uman este homeoterm. Nu are capacitatea de a depozita căldura. Funcționează numai
in condițiile unui aport constant de energie prin alimente.
Sursa unică și indispensabilă pentru supraviețuire o reprezintă energia din alimente.
Metabolismul bazal constă in cheltuielile energetice, de întreținere a organismului aflat in repaus
perfect, la distanță de ultima masă și la o temperatură care nu solicită energie pentru
termoreglare.
În general, MB (metabolismul bazal) sau BMR (rata metabolica de baza) sau REE (resting
energy expenditure) utilizează in jur de 70% din resursele de energie disponibile organismului.
S-au determinat 3 parametrii care modifică MB : MB crește cu greutatea si înalțimea și scade cu
vârsta.
Alți factori care influențează MB sunt: sexul, compoziția corporală, statusul hormonal, climatul,
stresul, ereditatea, fumatul, cofeina.
Caracteristicile statusului nutrițional la vârstnici
Odată cu înaintarea în vârstă se constată scăderea necesarului energetic, ca urmare a reducerii
activității fizice si modificările in compoziția fizico-chimică a corpului (după 30 de ani, masa
slabă scade cu 6% per decada).
Clinic se observă o serie de modificari :
• Reducerea si chiar pierderea apetitului alimentar, din cauza diminuării sensibilității
gustative
• Scăderea acuității vizuale, concomitent cu scăderea secreției salivare, a enzimelor
digestive și a acidului clorhidric din stomac
• Problematica specifică vârstnicilor o constituie diminuarea capacității de a procura, a
prepara alimentele si de a servi masa, ca urmare a scăderii forței si mobilității musculare,
precum si modificărilor degenerative ale SNC (tremor, tulburări de memorie, etc)
• Statusul nutrițional al pacienților vârstnici este profund afectat de comorbiditățile
acumulate de-a lungul anilor (ateroscleroza, cancer, diabet, poliartrozele, accidentele
vasculare), precum si de agenții farmacologici enumerați in tabelul de mai jos:
Efectele medicamentelor asupra nutrienților:
MEDICAMENT EFECT
Aspirina Scaderea folatului seric
Alcool Cresterea eliminarilor urinare de Mg, Zn, Ca
Antagonisti de receptori H2(cimetidine, Scaderea absorbtiei vit B12 legate de proteine
famotidina, ranitidina)
Fenobarbital Scaderea vit K serice
Glucocorticoizi Pierderea urinara de K, Ca, cresterea
absorbtiei de Na
Laxative Pierderi prin fecale de Na, K, Ca, Mg
Hidroxid de aluminiu (antiacide) Absorbtie scazuta de fier, fosfat, vit B12
Sulfasalazina Deficit de folat
Fenitoina Scaderea folatului seric, Ca, 25-
hidroxicolecalciferolului seric
Tetraciclina Scaderea absorbtiei de Ca, Mg, Fe, Zn
Caracteristicile dietei la vârstnici

Mulți pacienți cu vârsta peste 65 de ani prezintă tulburări ale metabolismul glucidic, cu alterarea
glicemiei bazale, scăderea toleranței la glucoză și chiar diabet zaharat tip II, care evoluează
adesea asimptomatic. Clinic, se observă o preferință a vârstnicilor pentru alimentele dulci (zahar,
miere, sucuri dulci, făinoase, etc). Este recomandată monitorizarea parametrilor glucidici si
înlocuirea zahărului cu indulcitori naturali (stevia) sau de sinteză (zaharina, aspartam). In cazul
pacienților cu diabet se impune regim hipoglucidic.
Hidratarea este afectată de posibile alterari la nivelul centrilor nervosi ai setei din hipotalamus.
Astfel apare tendința de deshidratare și de aceea cantitatea de lichide consumate zilnic trebuie
atent monitorizată.
Alte cauze ale deshidratarii pot fi:
o restricționarea conștientă de lichide din cauza polakiuriei sau incontenenței urinară
(adenom de prostată, rupturi de perineu, vezică hiperactivă, etc)
o poliurie din cauze patologice (boala cronică de rinichi, diabet zaharat dezechilibrat, etc.)
Un alt factor de risc nutritional, care trebuie investigat la vârstnici, este abuzul de alcool, la care
unii pacienți recurg pentru atenuarea unor dureri cronice sau/și a unor reacții depresive.
Consumul excesiv de alcool se poate solda cu un deficit de aport caloric, respectiv cu anumite
avitaminoze (acid folic, vit C, vit B1, vit B12)
Intervenția nutritională la vârstnici
Vârstnicii sunt un grup neomogen din punct de vedere nutrițional. Recomandarea generală este
către o dietă variata, echilibrata, bogata in nutrieti din toate grupele alimentare, păstrând
procentele macronutrienților de 20% (proteine), 30% (lipide), 50% (carbohidrati).
Pe baza formulei de calcul al necesarului caloric, nutriționistul stabilește valoarea optimă,
eventual ajustată astfel încât greutatea corporală să fie menținută in limite normale.
Bărbați : NCE = 662- (9,53 x V) + AF x [(15,91 x G) + (539,6 x I)]
Femei : NCE = 354 – (6,91 x V) + AF x [(9,36 x G) + (726 x I)] ,
unde : AF = ceoficientul de activitate fizică al persoanei; pentru vârstnici AF femei ={1;1,11}
si AF barbati={1;1,12}
V = vârsta persoanei in ani;
I = înăltimea exprimata in metri;
G = greutatea persoanei la momentul dat.
Dietele foarte restrictive caloric si proteic vor fi evitate din cauza riscului de denutriție, asociat
cu vârsta înaintată si cu mortalitatea crescută.
Necesarul energetic recomandat zilnic pentru persoane peste 51 de ani este statistic calculat de
2300 kcalorii pentru bărbați și de 1900 kcalorii pentru femei, cu un aport de proteine de 63g/zi
pt bărbați si de 50 g/zi pentru femei.
Categorii de vârstnici la risc de subnutriție
1. Persoane care se alimentează cu dificultate (probleme de masticație, de deglutiție, artrita,
modificări de sensibilitate si motricitate din bolile neurologice, demența, etc.)
2. Persoane cu vârsta mai mare de 75 de ani
3. Persoane dependente de alții pentru procurarea alimentelor sau pregătirea hranei
(suferinzii de dureri cronice, pareze, paralizii, diformități, tremor, etc)
4. Persoane cu venituri modeste
5. Persoane cu malnutriție legata de boala (neoplazii, boli neurologice, depresie, alcoolism,
demență, etc)
6. Persoane care utilizeaza medicamente ce afecteaza apetitul.
Subnutriția este asociata cu un risc major de mortalitate dar si de morbiditate:
• scăderea in greutate duce la scaderea mobilității, cu risc de căderi si fracturi, urmate de
imobilizari prelungite (cauza majora pentru amiotrofii si infecții pulmonare);
• reducerea imunității cu creșterea frecvenței si severității infecțiilor;
• vindecarea plăgilor incetinită de sinteza hepatică scazută de proteine;
• depresie;
• refacerea lentă după boală, cu creșterea numărului de zile de spitalizare.
La aceste categorii de vârstnici este, impetuos, necesară supravegerea din partea personalului
medical (asistenți medicali), pentru a interveni imediat în caz de innecare, prin manevrele
specifice.
4. TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI RECUPERARE LA

PACIENTUL VÂRSTNIC – ENUMERAREA APARATURII UTILIZATE
Scopul acestui curs este de a implementa tehnicile instrumentale atât de investigare cît și de
recuperare a pacientului geriatric in practica zilnică a asistentului medical generalist implicat in
activitatea din spitalele/ clinicile geriatrice.
DIAGNOSTIC
APARATE BOLI
SPECIFICE SPECIFICE
TRATAMENTE
Aparatele sau aparatura medicală utilizate in investigarea din practica medicală geriatrică :
- Electrocardiograf, Holter – EKG -utilizate in investigarea tulburarilor de ritm
si conducere cardiaca
- Tensiometru, Holter -TA, Oscilometru (aparat pentru masurarea indexului
gleznă-braț), Arteriograf Tensiomed (aparat pentru măsurarea tensiunilor
periferică și centrală dar și a vârstei vaselor ce se coreleză cu vârsta biologică)
– utilizate in măsurarea presiunilor arteriale
- Electroencefalograf (EEG) – măsoară undele cerebrale, Aparat de stimulare
magnetica transcraniană (TMS) – masoară pragul motor pentru stimularea
magnetică
- Ecografe – evaluarea sonografică organelor abdominale, a tiroidei, a
țesuturilor moi, a vaselor extracraniene (Doppler vascular), etc.
- Osteodensitometru – masoară densitatea osoasă, evaluează scoruri ce pot
echivala cu osteopenia sau osteoporoza
Aparatele sau aparatura medicală utilizate in terapiile din recuperarea medicală geriatrică :
- Generator de oxigen-ozon, generator de oxigen, sauna cu ozon
- Aparatură pentru stimulare neuronală: TMS Neurosoft, TDCS
- Aparatura specifică de recuperare medicală: laserscan, magnetoscan, tecar,
magnetodiaflux, aparat infrarosii, combine fizioterapie, biciclete si benzi
medicinale
CURS 2
Tehnici instrumentale de investigare la pacientul vârstnic – noțiuni teoretice.
TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE LA PACIENTUL VÂRSTNIC

– NOȚIUNI TEORETICE
Odată cu evoluția rapidă a noțiunilor medicale, și geriatria a ieșit din sfera medicinei interne
pasive de acum 20-30 de ani, astfel încât medicul geriatru prin multiplele supraspecializări și
competențe medicale pe care le poate absolvi oferă pacienților săi abordări complexe ale
patologiei geriatrice. In aceeași măsură asistentul medical generalist care activează in domeniul
geriatric nu mai are simpla funcție de monitorizare a unor parametrii ai starii de boală a
pacientului și administrarea unor tratamente medicamentoase pe cale orală sau injectabil, ci
participă activ la procesul complex din cadrul evaluării geriatrice standardizate.
In acest sens, cursul de față specializează asistentul medical generalist in utilizarea tehnicilor
instrumentale de investigare a pacientului vârstnic precum și a noțiunilor de bază de tip medical
pentru a le utiliza in mod adecvat.
1. APARATURA SPECIFICĂ INVESTIGĂRII FUNCȚIEI CARDIACE
Utilizarea aparaturii specifice investigării funcțiilor cardiace intră in atribuția asistentului

medical generalist. Din practica medicală am constat că asistenții debutanți au unele noțiuni
teoretice dar credem că împrospătarea lor este utilă.
Cordul este un organ vital având ca rol asigurarea necesarului de sânge la nivelul tuturor
organelor și țesuturilor prin efectul de pompă. Afectarea cordului de diferite cauze determină o
cantitate insuficientă de oxigen in periferie cu consecințele de rigoare. Îmbătrânirea cordului
determină modificări atât a funcției electrice a acestuia cât și a aparatului valvular care realizează
transferul dintre atrii și ventriculi și mai departe in vasele de sânge eferente.
Sursa: Wikipedia
Odată cu înaintarea in vârstă inima poate să prezinte atrofie, să rămână nemodificată sau să se
manifeste prin hipertrofie moderată până la severă (2).
Funcția electrică a inimii este evaluată prin aparatura ce înregistrează undele electrice
corespondente activității sistemului excitoconductor, a atriilor și ventriculilor.
Electrocardiograful realizează pe o hârtie milimetrică specială un traseu electric corespondent
unui anumit moment al activității inimii.
Foto electrocardiograf
Asistentul generalist, va efectua electrocardiograma (EKG) ori de câte ori o recomandă medicul
curant. Există un traseu normal și mai multe trasee anormale.
Traseu EKG normal si interpretare
Unda P
Segmentul PR (PQ)
Complex QRS
Unda T
Este important ca asistentul să recunoască cum arată un traseu normal și care sunt semnele pe
electrocardiogramă de risc hemodinamic dar și cele cu risc vital, pentru a acționa rapid la nevoie.
Ritmul cardiac trebuie să fie sinusal, cu o frecvență intre 60 și maxim 100 bătăi/minut.
Traseu EKG normal

Trasee EKG anormale

Modificările apărute pe electrocardiogramă trebuie identificate imediat de către asistent in timpul
efectuării electrocardiogramei.
Bradicardie sinusală
Sursa: Wikipedia
Tahicardie sinusală
Sursa: Wikipedia
Extrasistole atriale si ventriculare
Sursa: Wikipedia
Fibrilație atrială
Sursa: Wikipedia
Infarct de miocard
Sursa: Wikipedia
Tahicardie supraventriculară și ventriculară
Sursa: Wikipedia
Asistolie, traseu izoelectric
In cazul in care asistentul recunoaște modificări de tip bradicardie, tahicardie sinusală sau
extrasistole atriale trebuie să anunțe medicul curant cât mai repede, totuși aceste modificări nu au
caracterul unor urgențe cardiologice. Dacă semnele sunt de fibrilație atrială iar pacientul nu știe
să aibă acest diagnostic sau de infarct miocardic vorbim de necesitatea unor intervenții într-o
secție de cardiologie (eventual cardiologie intervențională) și trebuie anunțat imediat medicul
pentru a solicita serviciile de urgență. Când semnele sunt de tahicardie ventriculară sau asistolie
(pacient inconștient) trebuie inițiate imediat măsurile de resuscitare cardio-respiratorie și anunțat
Serviciul 112, urgențe majore.
In cadrul oricărei clinici de geriatrie trebuie cunoscute și exersate periodic măsurile de prim-
ajutor in cazul stopului cardiac sau cardio-respirator. De asemenea asistentul șef trebuie să se
asigure că trusa de urgență este echipată complet iar medicația de urgență este completă și in
termen de garanție!
Foto trusa de urgență
Holter EKG Atunci când pacientul relatează apariția periodică a unor palpitații (dar care nu se
evidențiază pe un traseu EKG obișnuit), asociate sau nu cu amețeli, stare de rău, nod in gât, etc.
medicul recomandă instalarea unui dispozitiv care înregistrează activitatea electrică a inimii pe
24 de ore (Holter EKG- foto).
Interpretarea primară este făcută de medicul geriatru, care in caz de gravitate va trimite pacientul
la medicul specialist cardiolog pentru continuarea investigațiilor.
Tensiometru Pe lângă înregistrarea activității electrice a inimii, asistentul medical din sfera
geriatrică trebuie să realizeze și tehnicile instrumentale de măsurare a presiunilor din vasele de
sânge. Hipertensiunea arteriala este prin frecvența ei mare in populația geriatrică (peste 60%) cel
mai important factor de risc vascular pentru bolile neurodegenerative (3). Pe de altă parte putem
întâlni vârstnici care au constant hipotensiune de diferite cauze (imobilizare la pat, administrare
excesivă de diuretice, etc).
Bineînteles că măsurarea tensiunii arteriale periferice este o tehnică bine stăpânită de asistent din
cadrul școlii postliceale de asistenți medicali și se realizează cu un tensiometru cu manșetă (foto)
Nu vom inista asupra acestul lucru, doar vom face câteva exerciții in cadrul atelierului de
practică medicală. Tensiunea arteriala este considerată normală la valori de 120-140 mm Hg
pentru cea sistolică („cea mare”) și 60-80, maxim 90 mm Hg pentru cea diastolică („cea mică”).
Holter TA Pentru pacienții geriatrici, care de multe ori prezintă variații tensionale de diferite
cauze (clinostatism prelungit, polipragmazie, etc.), este necesară monitorizarea tensiunii arteriale
periferice (brahiale) pe 24 de ore. Aceasta se realizează cu un aparat denumit Holter TA care este
instalat de către asistentul de geriatrie împreună cu medicul geriatru. Prin creșterea periodică a
tensiunii la nivelul manșetei (la fiecare 30 de minute ziua și orar in cursul nopții) se măsoară
variația tensiunii arteriale sistolice și diastolice de-a lungul unei zile întregi. Pe baza rezultatelor
obținute medicul poate stabili modularea medicației antihipertensive astfel incât tensiunea
arterială să se mențină in permanență in limitele valorilor normale.
Foto Holter TA
Oscilometru Un alt aparat utilizat in secția de geriatrie care măsoară și tensiunea arterială dar și
indexul gleznă – braț care ne arată gradul de afectare a arterelor periferice este oscilometrul.
Utilizarea și interpretarea valorilor obținute vor fi detaliate in cadrul atelierului.
Foto oscilometru
Arteriograf-Tensiomed este un aparat utilizat de obicei in practica cardiologică prin oferirea

unei multitudini de parametrii legați de circulația centrală dar și cea periferică. El are capacitatea
de a ne arăta o deteriorare a funcției cardiace înaintea unor modificări la investigațiile obișnuite
(EKG, EKG de efort, echografie cardiacă). De asemenea softul aparatului conține un altgoritm
prin care se determină vârsta vaselor de sânge care se corelează într-o foarte mare măsură cu
vârsta biologică a individului.
Foto Arteriograf - Tensiomed
2. APARATURA SPECIFICĂ INVESTIGĂRII FUNCȚIEI CEREBRALE
Utilizarea aparaturii specifice investigării funcțiilor cerebrale intră in atribuția asistentului

medical generalist impreună cu medicul geriatru. In cadrul evaluărilor efectuate de către medicul
geriatru se incadrează de aproximativ 20 de ani și funcțiile cerebrale, in special cele cognitive.
Cele mai bune evaluari ale structurii sistemului nervos central dar și periferic se realizează prin
imagistică -tomografie cerebrala cu sau fără substanță de contrast, rezonanță magnetica cu sau
fără substanță de contrast, cu sau fără secvență angio, PET-CT, etc., acestea nefiind apanajul
geriatriei.
Electroencefalograf In cadrul serviciului de geriatrie, in colaborare cu un specialist in domeniu
se poate efectua studiul electric al creierului – electroencefalografie (EEG).
Electroencefalograma (EEG) este o evaluare non-invazivă, care detectează și inregistrează
activitatea bioelectrica a creierului. Celulele neuronale care alcatuiesc scoarta cerebrala emit
potențiale post-sinaptice cu valoare electrică ce pot fi preluate, inregistrate si evaluate cu ajutorul
electroencefalogramei. Scopul acestei investigații este de a oferi medicului informații despre
activitatea electrică a creierului in contextul unor manifestari clinice ale unei posibile afectări
cerebrale (degenerative, tumorale, comițiale, vasculare, etc.). Asistentul medical va efectua
partea tehnică a acestei investigații.
Poză electroencefalograf
O altă determinare care poate fi efectuată in cadrul serviciului de geriatrie (această evaluare este
in faza de implementare, la debut) este determinarea pragului motor, precum si a parametrilor
specifici stimulării magnetice transcraniene (TMS) la nivel cerebral.
Despre această determinare vom vorbi in cadrul descrierii procedurii TMS in subcapitolul de
reabilitare prin stimulare magnetică.
ECOGRAFIA
Ecografia este o metodă de investigație neiradiantă, neinvazivă, nedureroasă și bine

tolerată cu durată de aproximativ 30 minute. La baza ei stă principiul radarului folosit in
navigație sau de către lilieci. Astfel, (ultra)sunetul care lovește un obiect se întoarce sub formă
de ecou. Măsurând aceste ecouri putem determina cât de departe se situează obiectul cât si
forma, dimensiunea și consistența lui (solid sau lichid).
Ce putem examina cu ajutorul ecografiei?
Organele care pot fi examinate sunt: ficat, vezica biliară, pancreas, rinichi, vezica urinară,
splină, uter, ovare, sâni, testicule, prostată, tiroidă precum și alte structuri ca vase, mușchi,
tendoane, căi biliare.
Ecografia Doppler evaluează permeabilitate unui vas (ex. prezența unui tromb),
diametrul vasului (ex. îngustarea lui datorită depunerilor de colesterol, calcificărilor),
malformații vasculare, scăderea sau absența vascularizației (ex. în torsiunea de testicul) sau
creșterea vascularizației care poate indica o infecție sau prezența unei tumori.
Limitările ecografiei
Ultrasunetul nu se transmite prin aer, de aceea ecografia nu este ideală pentru examinarea
intestinelor sau a plămânului, dar poate fi folosită pentru detectarea lichidului din plămâni
(edemul) sau din jurul acestora (pleurezii). De asemenea ultrasunetul nu penetrează osul, dar
poate fi folosit pentru a vizualiza un traiect de fractură sau o infecție periosoasă.
Pregătirea pacientului
Pentru ecografie abdominală
- post alimentar minim 6 ore înainte de examinare
- este permisă administrarea medicației
- este permisă consumarea de apă, nu se recomandă consumul de cafea
- se recomandă ca pacientul să aibă scaun cu o zi înainte și administrarea de medicamente
antibalonare în cazul pacienților cu meteorism abdominal
- se recomandă purtarea de haine comfortabile care pot fi dezbrăcate ușor
- se îndepărtează bijuteriile (lănțișoare, brățări, mărgele etc) din zona de examinat
Pentru ecografia pelvină
- pacientul poate mânca și își poate lua medicamentele
- este necesar ca vezica urinară să fie plină, de aceea se recomandă consumul a 750 ml apă
cu o oră înainte de examinare și să nu urineze; după o primă examinare pacientul poate fi
trimis la toaletă să evacueze vezica
- se recomandă ca pacientul să aibă scaun cu o zi înainte și administrarea de medicamente

antibalonare în cazul pacienților cu meteorism abdominal
Pentru ecografia transvaginală
- pacientul poate consuma alimente si lichide
- se recomandă ca vezica urinară să fie goală
- se recomandă purtarea de haine comnfortabile care pot fi dezbrăcate ușor
Pentru ecografia de părți moi, tiroidiană sau Doppler
- se îndepărtează bijuteriile (lănțișoare, brățări, mărgele etc) din zona de examinat
Tehnica examinării
Pacientul este rugat să se așeze pe pat cu partea de corp supusă examinării expusă. Se va aplica
un gel pe bază de apă care permite alunecarea transductorului si transmiterea undelor. Gelul nu
pătează si va fi șters la sfârșitul examinării.
Pentru a îmbunătații calitatea imaginii pacientului i se poate cere să își schimbe poziția (decubit
lateral dr/stg, decubit posterior, extensia gâtului) sau să respire profund.
CURS 3
Reabilitarea geriatrica: Aparatura medicala de vârf utilizata de echipa medicala (medic si
asistent) in reabilitarea generala a pacientului varstnic – noțiuni teoretice
APARATURA MEDICALĂ DE VÂRF UTILIZATĂ DE ECHIPA MEDICALĂ (MEDIC

ȘI ASISTENT) IN REABILITAREA GENERALĂ A PACIENTULUI VÎRSTNIC –
NOȚIUNI TEORETICE
Alături de tehnicile instrumentale de investigare din domeniul geriatriei moderne asistentul

medical trebuie să dobândească și tehnicile instrumentale de reabilitare a pacientului geriatric,
relativ recent introduse in practică când ne referim la clinicile moderne de geriatrie și
psihogeriatrie din țările occidentale, la care ne dorim să ne aliniem și in România.
Aceste tehnici se referă la tehnicile de oxigenare sistemică pe de o parte și la cele de stimulare
cerebrală pe de altă parte.
In această primă parte ne vom referi la tehnicile de stimulare cerebrală prin utilizarea unui aparat
de stimulare magnetică transcraniană, urmînd ca tehnicile de oxigenare (subiect mai vast și poate
într-un fel și mai complex) să fie tratat ulterior.
1. TEHNICI DE REABILITARE CEREBRALĂ LA PACIENTUL VÂRSTNIC
Reabilitarea cerebrală, sau neuronală centrală face parte integrantă din terapiile de reabilitare a
pacientului vârstnic, până de curând fiind apanajul clinicilor de neurologie specializate in
reabilitarea neuromotorie. Creșterea marcată a populației vârstnice in ponderea populațională
generală a determinat serviciile medicale occidentale să creeze secții/spitale de geriatrie
specializate in recuperarea neurologică a persoanelor vârstnice. Este ceea ce facem deja și noi la
un nivel incipient in România. Pentru aceasta asistenții medicali generaliști ce aspiră să lucreze
in astfel de centre medicale sau spitale trebuie să dobândească noțiunile și abilitățile de a putea
realiza aceste proceduri specifice.
O nouă tehnologie revoluționară este implementată de câțiva ani și in România. Este vorba de
stimularea magnetică transcraniană (TMS) care a fost introdusă deja in câteva clinici/spitale de
neurologie din zona Ardealului dar și in București, precum și in clinici de geriatrie, psihogeriatrie
și psihiatrie din intreaga țară.
Aparat TMS
Principiul de bază al terapiei este că un câmp magnetic care ajunge la substanța cenușie cerebrală
determină o stimulare electrică a acesteia, curenții generați având amplitudine și intensitate
mică, dar suficiente pentru a determina depolarizare/repolarizarea membranelor neuronale și
secundar repararea circuitelor electrice neuronale afectate (mecanisme implicate: neuromodulare,
neuroplasticitate). Practic, orice boală neurologică sau psihiatrică - dacă se cunoaște locul
dezechilibrului electric specific - poate fi tratată. Terapia TMS este aprobată in Statele Unite de
aproape 15 ani in cazul depresiei de către FDA și mai recent de către aceeași instituție pentru
tulburarea obsesiv-compulsivă și durerea neuropată.
Stimularea magnetică transcraniană trebuie să se efectueze țintit și pentru aceasta, echipa formată
din medicul geriatru supraspecializat in TMS și asistentul medical realizează măsurători
specifice la nivelul capului, care sunt introduse in softul aparatului și astfel se determină locul
exact, cu o precizie de 1 cm2. Punctul determinat va fi locul de poziționare a punctului central
marcat pe bobina generatoare de câmp magnetic.
Măsuratori TMS pentru program depresie
In cadrul recuperării geriatrice își găsesc loc terapiile TMS pentru tratarea depresiei, a bolilor de
memorie (tulburări cognitive degenerative), a accidentelor vasculare cerebrale.
Program depresie
Program stimulare cognitivă
Program AVC
2. TEHNICI DE REABILITARE PRIN OXIGENARE SISTEMICĂ ȘI TRANSDERMICĂ

LA PACIENTUL VÂRSTNIC
Reabilitarea prin oxigenare este reprezentată de un grup de tehnici/terapii care asigură necesarul
in creștere de oxigen la pacientul vârstnic care are un deficit al nivelului de oxigenare a
țesuturilor in forme diverse (de la insesizabil clinic până la grade diverse de insuficiență
respiratorie). Această reabilitare, care recent a intrat in practica clinicilor avansate de geriatrie
din țările civilizate, are beneficii deosebite la nivel celular, oxigenul, apa și nutrienții fiind
elemente vitale care mențin ciclul celular la parametrii normali. Această reabilitare se realizează
de mult timp in secțiile de terapie intensivă prin instalații de administrare a oxigenului medicinal
și se realizează de obicei pe mască sau cu narine.
Odată cu noile cercetări in domeniul gerontologiei și geriatriei s-au demonstrat beneficiile acestei
oxigenări suplimentare la persoanele cu vârsta peste 65 de ani și nu numai, îmbunătățind
metabolismul celular, participând la ceea ce se cheamă acum îmbătrânirea optimă (engl. optimal
aging).
Cercetări nu tocmai recente, inițiate in anii 1920 de viitorul laureat al Premiului Nobel pentru
Medicină Otto Warburg, arată că celulele canceroase pentru a se înmulți au nevoie de un mediu
anaerob, propice procesului de fermentație. In consecință, un nivel crescut de oxigen la nivel
celular ar avea și efect antitumoral, anticanceros.
Pentru a realiza procedurile specifice de reabilitare prin oxigenare asistenții medicali generaliști
ce aspiră să lucreze in centrele medicale sau spitalele de geriatrie trebuie să dobândească
noțiunile și abilitățile necesare.
Un pulsoximetru măsoară saturația oxigenului sau, popular, cât de mult oxigen este în sângele
cuiva. Este un dispozitiv mic care se fixează pe un deget. Sunt folosite adesea în spitale și clinici
și pot fi cumpărate pentru a fi folosite acasă. Nivelul de oxigen este un semn important a cât de
bine funcționează un organism, la fel ca tensiunea arterială sau temperatura corpului. Persoanele
care au o afecțiune pulmonară sau cardiacă vor fi învățate să folosească un pulsoximetru și acasă
de către asistentul de geriatrie pentru a măsura saturația oxigenului in sânge și in funcție de acest
nivel să își autoadministreze oxigen conform recomandărilor medicului.
Foto pulsoximetru
Administrarea oxigenului se realizează prin dispozitive diverse cum ar fi concentratoare de

oxigen, generatoare de oxigen (O2 +O3), dispozitive de tip EWOT, sauna cu ozon (O3)
combinată cu generator de oxigen.
Concentratoarele de oxigen au ca principiu de funcționare concentrarea oxigenului din atmosferă
folosind o tehnologie modernă, nu necesită in consecință butelie de oxigen. Utilizarea lor este
facilă, asistentul medical setează aparatul de obicei la un debit de 2-4 l/minut, un număr variabil
de ședințe pe zi, in funcție de recomandările medicului. Concentrația de oxigen o stabilește
automat concentratorul și variază intre 40 și 90%.
O situație aparte o au generatoarele de oxigen (O2) și ozon (O3). Acestea sunt utilizate atât
pentru suplimentarea nivelului de oxigen celular dar și pentru beneficiile oxigen-ozonoterapiei
administrate sistemic.
In ultimii 15 ani aparatura utilizată la administrarea sistemică combinată a oxigenului și ozonului
s-a dezvoltat permanent ajungând la dispozitivele performante din ziua de azi care setează printr-
un display digital concentrațiile dorite de oxigen cu doi și respectiv 3 atomi.
Pe lângă beneficiile administrării directe a oxigenului sub forma oxihemoglobinei in sânge,
tehnica realizată in tandem de medic și asistent specializat introduce ozonperoxizi la nivel celular
care printr-un efect hormetic determină sinteza unor peptide antioxidante dar și a unor structuri
proteice cu efect inhibitor asupra citokinelor proinflamatorii, determinând scăderea dramatică a
inflamației in corp.
Dispozitivele de colectare a sângelui, de unică folosință, conțin un recipient in care se
acumulează sângele și două filtre prin care se face conexiunea dintre generator și pacient.
Condițiile de siguranță (asepsie) sunt maxime, riscurile de producere de embolie gazoasă sau
prin cheaguri sunt nule.
Hormeza, pe care se bazează terapia, este procesul prin care in urma expunerii organismului la
doze mici din factori potențiali dăunători (in cazul da față O3, care este un gaz cu efect oxidant și
chiar toxic in doze relativ mari) determină creșterea rezistența acestuia la factori nocivi, inclusiv
creșterea imunității.
Dispozitiv utilizat in oxigen-ozonoterapia sistemică (autohemoterapia)

Beneficiile directe ale oxigenării sângelui prin terapia sistemică cu ozon au fost recunoscute de
curând in toată lumea cu ocazia pandemiei Covid-19 când in secțiile de terapie intensivă din țări
occidentale (cum ar fi Spania, Italia) dar și in România au fost salvate vieți prin imbunătățirea
dramatică a saturației in oxigen a sângelui.
Cursurile postuniversitare pentru medici in domeniu se realizează in România in cadrul UMF
„Carol Davila” din București și in UMF „Victor Babeș” din Timișoara. La acest moment
instruirea asistenților se realizează doar la „fața locului”, adică la locul de muncă, incă un motiv
pentru care credem că este benefic să introducem in acest curs deprinderea abilităților asistenților
medicali de a realiza aceste proceduri, așa cum spuneam, in echipă cu medicul.
Administrarea oxigenului medicinal prin dispozitive de tip EWOT (engl. Exercise With Oxygen
Training) sau antrenamentul EWOT se referă la inspirul unor niveluri mai mari de oxigen in
timpul exercițiilor, de obicei utilizarea se face folosind o bicicletă sau o bandă de alergare.
Acestea sunt tehnici foarte noi care deja sunt implementate in Occident și in clinici de geriatrie,
bineînțeles la cazuri selectate de pacienți cu o condiție cardiacă bună, sub urmărirea permanentă
a parametrilor vitali. Respirarea unor niveluri mai mari de oxigen în timpul exercițiilor scade
inflamația, crește puterea, rezistența la efort, dar s-a demonstrat și capacitățile intelectuale, in
special cele cognitive, organismul funcționând mai bine atunci când sângele este mai bogat în
oxigen.
Dispozitivul EWOT furnizează organismului cantități crescute de oxigen aproape pur (94 %), de
aproximativ 10 litri/minut. Oxigenul este produs, anterior exercițiului efectuat de pacient, de un
concentrator de oxigen și acumulat intr-un sac (engl. bag) așa cum se poate vedea și in imaginea
de mai jos.
Un alt tip de administrare a oxigenului, inclusiv la pacientul vârstnic, dar de asemenea cu o

condiție cardiacă bună, este sauna cu ozon, in care administrarea oxigenului se face simultan
inhalator și transdermic.
Capsula care generează ozon acționează la o temperatură presetată la 40-41 de grade, ozonul
fiind produs de către un generator încorporat. Cand capsula este pregătită, se inchide, capul
pacientuluirămânând in afara capsulei și primind oxigen pur printr-un tub subțire (care este legat
la un concentrator de oxigen) pentru o bună oxigenare. Menționăm că persoana care face sauna
este supravegheată de un asistent medical, aflat in legatură permanentă cu medicul. Asistentul
medical trebuie să cunoască toate funcțiunile aparaturii medicale și să știe să intervină in cazul

extrem de rar a unei stări lipotimice. In cadrul atelierului vom exemplifica toate aceste funcții
precum și modalitatea de intervenție in caz de reacții adverse.
Când ne referim la această terapie trebuie să avem in vedere acțiunile sale datorate:
-Ozonului transdermic
-Hipertermiei
-Electroterapiei
-Oxigenării cu oxigen pur prin tehnologia EWOT încorporată.
Toate acestea intervin simultan asupra organismului și își capacitează efectele.

Bibliografie selectiva
1. Alpers DH, Stenson WF, Taylor BE, Bier DM. Dietary Guidelines for Americans 2005: Key
Recommendation for specific Population Groups. Manual of Nutritional Therapeutics. Lippincott,
Williams & Wilkins,2005
2. Balaceanu Stolnici C. Geriatrie practica. Editura Amaltea, 1998
3. Janssen I. Mark AE. Eleveted BMI and mortality risc in the elderly. Obesity Rev. 2007
4. Lovestone S, Gauthier S. Management of dementia, Lundbeck Institute, Denmark, martin Dunitz,
2001
5. Prada I, Geriatrie si gerontologie – aspecte conceptuale, Editura Universitară Carol Davila,
București, 2019
6. Stanescu A, Hai sa traim mult si bine, Editura Paralela 45, 2018
7. Stanescu A, Totul despre Alzheimer, Editura farmamedia, 2015
8. Webster-Gandy J, Madden A, Holdsworth M. Oxford Handbook of Nutrition and Dietetics.Oxford
University Press.

Tehnici Instrumentale - Suport de Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnici Instrumentale - Suport de Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURSURI DE REABILITARE A PACIENTULUI VARSTNIC IN PATOLOGIA GERIATRICA

TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI REABILITARE

Motto: Singurul lucru pe care il stiu este că nu știu nimic - Socrate

Noile direcții in investigarea si reabilitarea modernă, supertehnologizată a pacientului vârstnic

Însușirea datelor esențiale de patologie geriatrică, a noțiunilor teoretice referitoare la afecțiunile

Dar ce facem cu asistenții medicali - care in cadrul curriculei de învățământ postliceal de

Din echipa care va realiza acest curs vor face parte:

Aparatura ultraperformantă utilizată in cadrul cursului va cuprinde și:

TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI REABILITARE LA PACIENTUL VARSTNIC

Motto: Nu ar trebui sa ne concentrăm atenția pe creșterea

TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI REABILITARE LA PACIENTUL VARSTNIC

1. NOȚIUNI GENERALE IN SPECIALITATEA GERIATRIE

TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI REABILITARE LA PACIENTUL VARSTNIC

Normalitatea poate fi stabilită științific, in acest context ea reprezentând modul de distribuție a

TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI REABILITARE LA PACIENTUL VARSTNIC

Tabel 1. Modificări funcționale de tip geriatric

Funcție Modificări Consecințe

Digestivă Atrofie mucoasă gastrică și Alterarea absorbției

Tabel 2. Modificari structurale de tip geriatric

Structură / Organ Modificări Consecințe

TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI REABILITARE LA PACIENTUL VARSTNIC

In urma acestor modificări structurale și funcționale ce apar odată cu imbătrânirea se

TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI REABILITARE LA PACIENTUL VARSTNIC

- Demența sau tulburarea neurocognitivă (conform ultimei clasificări a

- Osteoporoza senilă – boala fiind determinată de scăderea densității osoase,

- Incontinența urinară – poate apărea strict ca rezultat al îmbătrânirii

- Cataracta – scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței

- Boala Parkinson – boala neurologică degenerativă ce poate apărea și la

- Accidentul vascular cerebral ischemic – cu diferite localizări și manifestări

- Leucemia limfatică cronică – neoplazie a sângelui prin afectarea limfocitelor

TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI REABILITARE LA PACIENTUL VARSTNIC

- Boala Paget a oaselor – tulburare cronică a metabolismului osos insoțită de

- Angiodisplazia colonică – îngustarea și fragilizarea vaselor de sânge aferente

- Escarele de decubit – secundare malnutriției și/sau malabsorbției intestinale,

Un loc special in abordarea geriatrică o au bolile degenerative osteoarticulare și cerebrale care

Creșterea duratei de viață a determinat o creștere a prevalenței tulburărilor neurocognitive care

2. INGRIJIREA MEDICALĂ A PACIENTULUI VÂRSTNIC CU SAU FĂRĂ

3. NOȚIUNI GENERALE LEGATE DE NUTRIȚIA ȘI ALIMENTAȚIA

Noțiunile legate de nutriția si alimentația pacientului vârstnic nu sunt o parte obligatorie a

TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI REABILITARE LA PACIENTUL VARSTNIC

Caracteristicile dietei la vârstnici

TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI REABILITARE LA PACIENTUL VARSTNIC

4. TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI RECUPERARE LA

TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE LA PACIENTUL VÂRSTNIC

1. APARATURA SPECIFICĂ INVESTIGĂRII FUNCȚIEI CARDIACE

Utilizarea aparaturii specifice investigării funcțiilor cardiace intră in atribuția asistentului

Traseu EKG normal si interpretare

Traseu EKG normal

Trasee EKG anormale

Tahicardie supraventriculară și ventriculară

Asistolie, traseu izoelectric

Arteriograf-Tensiomed este un aparat utilizat de obicei in practica cardiologică prin oferirea

2. APARATURA SPECIFICĂ INVESTIGĂRII FUNCȚIEI CEREBRALE

Utilizarea aparaturii specifice investigării funcțiilor cerebrale intră in atribuția asistentului

Ecografia este o metodă de investigație neiradiantă, neinvazivă, nedureroasă și bine

- se recomandă ca pacientul să aibă scaun cu o zi înainte și administrarea de medicamente

APARATURA MEDICALĂ DE VÂRF UTILIZATĂ DE ECHIPA MEDICALĂ (MEDIC

Alături de tehnicile instrumentale de investigare din domeniul geriatriei moderne asistentul

1. TEHNICI DE REABILITARE CEREBRALĂ LA PACIENTUL VÂRSTNIC

Program stimulare cognitivă

2. TEHNICI DE REABILITARE PRIN OXIGENARE SISTEMICĂ ȘI TRANSDERMICĂ

TEHNICI INSTRUMENTALE DE INVESTIGARE SI REABILITARE LA PACIENTUL VARSTNIC

Administrarea oxigenului se realizează prin dispozitive diverse cum ar fi concentratoare de