Definitie: studiul relatiei dintre om si mediul sau de munca (Murrel, 1965)

Aceasta relatie cuprinde:

- Mediul
- Echipamentele
- Instrumentele
- Materialele
- Metodele de lucru folosite
- Sistemul organizational
- Relatiile create

Echilibru si o armonie între om și mediu

- omul este cetrul activitatii
- caută să optimizeze interacțiunea și să creeze condiții favorabile pentru o activitate
eficientă și confortabilă

Definiții:
- Organizația Internațională a Muncii defineste ergonomia ca aplicarea științelor
biologice și umane în corelație cu cele tehnice, pentru a obține o adaptare optimă între
om și munca sa, ce rezulta eficiență și sănătatea omului.

- Chapanis (1985) = disciplină ce explorează și aplică informații despre

comportamentul uman, abilități și limite, design-ul echipamentelor, instrumentelor și
mediului de lucru, pentru o utilizare productivă, sigură și confortabilă a acestora de
către om.

Ergonomia: identifică problemele, stabilește criterii de îmbunătățire și evaluează modificările

intervenite prin studii specifice și feedback.

Ergonomia este o știință interdisciplinară, rezultată din multiplele probleme și interese oferite
de diferitele profesii.

În medicina dentară, ergonomia se folosește de datele provenite din diferite științe și are
propriile sale metode de cercetare.

- obiectul de studiu se referă la optimizarea relațiilor de muncă

- metodele de cercetare găsirea legăturilor stabile ce asigura o funcționare optimă a
sistemului, într-o continuă îmbunătățire.

Specialistul în ergonomie este medicul dentist însuși

preocupat de adaptarea la noi tehnici de lucru și de îmbunătățirea constantă
luând în considerare parametrii individuali importanți:
- antropometrici, neuro-psihici, ambientali

Medicul strânge date din aceste domenii și le integrează în munca sa zilnică pentru
îmbunătăți siguranța, eficiența și performanța în activitatea sa, asigurându-și confortul
și satisfacția. Toate aceste aspecte conduc la un scop unic - creșterea calității actului
medical și oferirea unei îngrijiri optime pacientului.
Următorii 3 factori au dominat dezvoltarea ergonomiei:
- factorul uman
- factorul științific
- factorul tehnic

Factorul uman
- întreaga echipa stomatologica: medical, asistent, tehnicianul dentar
- fiecare membru are o misiune, responsabilități si roluri specifice
- se stabilesc conexiuni intre membrii echipei cat si intre aceștia si echipamentul
stomatologic

Medicul este responsabil de activitatea întregului sistem = este liderul echipei

Are putere decizionala si control asupra sistemului
Deciziile medicului pot viza viața bolnavului
Are capacitatea de previziune, vede rezultatele acțiunii sale înainte ca acestea sa se
săvârșească

Interacțiunea dintre operator, sistem și mediu influențează performanța omului.

Sistemul trebuie adaptat la abilitățile operatorului pentru a creste performanțele.
Pe tot parcursul carierei medicului, este importantă învățarea profundă a tehnicilor operatorii
și aplicarea lor constantă în rutina zilnică – procese educative
Confortul la locul de muncă și în viața personală este esențial pentru performanțe optime.
Lipsa confortului poate duce la erori și performanțe scăzute.

Factorul științific
Modul in care știința poate optimiza activitatea stomatologica. Exista 3 direcții fundamentale:
1. Cercetarea:
este realizată de către practicieni, care devin observatori, pentru a elimina influențele nedorite
studiile directe în cabinet au beneficiul de a urmări fiecare schimbare ce apare în timp

In orice sistem ergonomic stomatologic, specialistul trece prin 2 etape obligatorii:

1.cunoasterea si însușirea unor tehnici, poziții, mișcări ergonomice si apoi transformându-le
in obiceiuri
2.autoperfectionarea si corectarea prin autosupraveghere pe tot parcursul vieții profesionale

Cercetarea se concentrează și asupra modului în care mediul și relațiile interpersonale

afectează atât membrii echipei stomatologice, cât și pacienții. S-au efectuat studii despre
nivelul zgomotelor, substanțelor chimice și microbiene, iluminare și aspecte psihologice în
relațiile de grup.

2. Concepția (Proiectarea):
- rezultatele cercetării se folosesc pentru a crea noi sisteme de lucru și echipamente
îmbunătățite
- acest nou instrumentar static sau dinamic necesită anumite abilități și mișcări, iar
medicii trebuie să le învețe indiferent de experiența lor
3. Corecția:
- urmărește perfecționarea mișcărilor pentru a realiza proceduri precise și eficiente cu un efort
minim
- medicul dentist continuă să învețe și să se perfecționeze de-a lungul carierei sale
Factorul tehnic
- este factorul cel mai mobil al sistemului, aducând mereu aparate, instrumente și
materiale noi care reflectă inovațiile din domenii precum chimie, fizică și tehnologie.
- dezvoltarea echipamentului și organizarea ergonomică asigura confortul medicului și
al pacientului, optimizând activitatea prin eliminarea aspectelor negative

Echipa stomatologica si rolul ei in realizarea terapiei complexe in medicina dentara

În stomatologie, echipa nu e doar un grup de specialiști, ci o unitate cu un scop comun la care
toți membrii contribuie.
Echipa include:
- medicul dentist
- ajutorul medical in activitatea clinica (asistenta medicală)
- ajutorul imediat in confecționarea piesei protetice (tehnicianul dentar)

Medicul dentist conduce echipa și poartă responsabilitatea întregii activități.

Pentru a face acest lucru, trebuie să urmeze etapele pregătirii profesionale.
Deoarece timpul scurt de studiu de 5 ani nu a fost suficient, s-a revenit la sistemul de 6 ani,
urmat de o stagiatură 1 an desfasurata langa un medic cu experienta, abia dupa aceea poate sa
profeseze pe cont propriu.

Din 2006 se anticipează trecerea stagiul de un an la unul de 3 ani, similar cu sistemul din UE.

Medicul dentist trebuie să urmeze și etapele de rezidențiat pentru a obține statutul de

specialist, variind între 3 și 5 ani, în funcție de specializare:
Rezidențiat:
- Ortodontie si ortopedie dento-faciala 3 ani
- Chirurgie dento-alveolara 3 ani
- Chirurgie oro-maxilo-faciala 5 ani – pt aceasta specializare medicul rezident trebuie
sa urmeze si cursurile de medicina generala

Medicul dentist este factorul principal în relația medic-pacient, preluând, procesând și

utilizând informația pentru decizii terapeutice și are întreaga responsabilitate medicală.

În interacțiunea cu echipamentul, medicul nu este partener egal, deoarece echipamentul este

adaptat încă din faza de proiectare pentru confort și siguranță în utilizare, conform
principiilor ergonomiei.

Organizarea funcționala si dotarea unei unități in vederea realizării coordonatelor

actuale ale asistentei stomatologice
Tipuri de asistente stomatologice:
- Profilactica
- Urgenta
- Curativa odonto-parodontala
- Chirurgicala
- Protetica
Asistenta stomatologica are nevoie de un loc de munca organizat si dotat funcțional.
Acest lucru permite o colaborarea eficienta in condiții ergonomice ce duc la performante
crescute.
Asistenta trebuie să respecte regulile de igienă și asepsie specifice.
Pentru funcționarea optima sunt necesare:
- Condiții de microclimat (încăperea)
- Instalații
- Dotări – utilaje, mobilier
Acestea trebuie sa asigure funcționalitate si confort optim pentru medic, asistenta si pentru
pacient.

Mediul de lucru este:

1) Mediul fizic, care include tot ce se afla in cabinetul de lucru: cromatica, iluminarea,
temperatura, umiditatea, zgomotul, vibrațiile, câmpurile electromagnetice, noxe
chimice si microbiologice
2) Mediul psihic, care include toate relațiile intre membrii echipei medicale și intre
aceștia si pacient. Prin acest mediu se transmit informațiile.

Sistemul ergonomic stomatologic:

1. Este un sistem heterogen format din:
- Componenta biologica = echipa stomatologica cu responsabilități multiple contribuie
la realizarea unui scop comun – tratamentul eficient al bolnavului
- Componenta tehnica = întregul echipament

Norme igienico – sanitare obligatorii pentru cabinetele medicale, indiferent de profil

1. Asigurarea cu apa potabila
2. Racordarea la rețeaua de canalizare a orașului sau, in cazul in care nu exista sisteme
publice de canalizare, dotarea acestora cu instalații proprii de colectare, tratare si
evacuare a apelor uzate, astfel încât sa nu se producă poluarea solului, apei si aerului.
3. Precolectarea reziduurilor se face recipienti prevăzuti cu capace, ce se pot spala si
dezinfecta
4. Asigurarea unui microclimat termic adecvat
5. Iluminare naturală și artificială necesare pentru desfășurarea optimă a activității
medicale
6. Limitarea zgomotului sub normele admise și/sau utilizarea protecției antifonice atât în
interiorul, cât și în afara cabinetelor
7. Asigurarea materialelor de curățenie obligatorie
8. Asigurarea cu dezinfectante si antiseptice avizate de Ministerul Sănătății, folosirea se
face conform instrucțiunilor de utilizare la concentrațiile si timpii de utilizare date de
producător
9. Echipament de protecție pentru personalul medical, conform legislației actuale
10. Instruirea permanenta a personalului medical care lucrează în cabinetele medicale
11. Respectarea măsurilor de prevenire standard pentru desfășurarea activității medicale
12. Respectarea normelor specifice pentru funcționalitatea cabinetului de asistență
medicală primară pentru a asigura prevenția infecțiilor nozocomiale:
- Norme de calitate a structurii interioare (pereti)
- Norme de asigurare a microclimatului termic, iluminat, protecție fonica
- Norme privind alimentarea cu apa
- Norme privind evacuarea si neutralizarea deșeurilor medicale si menajere, lichide,
solide
- Norme de sterilizare a instrumentelor și materialelor precum si menținerea sterilității
acestora
- Norme privind curățenia, dezinfectia, dezinsectia si deratizarea
Instrumentar necesar examenului in medicina dentara
Trusa stomatologica obișnuita:
- oglinda dentara
- sonda dentara
- pensa dentara
- excavatorul dentar

Oglinda dentara
este compusa dintr-un mâner si oglinda propriu-zisa
uneori sunt sudate iar după deteriorare nu mai pot fi folosite
alte oglinzi au un mâner amovibil, se înlocuiește doar oglinda care se deteriorează mai rapid

Tija de legătură poate fi: dreapta, colita si in forma de furca

Mânerul oglinzii poate fi confecționat din:

Otel inoxidabil, otel cromat sau nichelat sau din plastic

Forma mânerului poate fi rotunda sau hexagonal

Cele mai bune mânere au aspect digitiform
Exista oglinzi care oferă posibilitatea de fixare a oglinzii la oricare din cele 2 capete

Oglinda propriu-zisa in funcție de imaginea pe care o da poate fi:

- oglinda plana, da imaginea reala a obiectului reflectat
- oglinda concava, da o imagine mărită a obiectului reflectat

Rolurile oglinzilor:
- îndepărtarea parților moi cu scopul îmbunătățirii vizibilității si protejării
- cercetarea suprafețelor dentare ascunse vederii directe
- proiectarea fasciculului luminos pe suprafața de cercetat
- exercitarea de presiuni pe pârțile moi

Sonda dentara
Se clasică in:
- Rigida
- Flexibila

Sonda dentara rigida este compusa din:

- Mânerul sondei: forma hexagonala din otel inoxidabil, dar exista si digitiforme din
plastic termorezistent
- Tija sondei: dreapta, curba sau baioneta
- Partea activa a sondei dentare: permite explorarea zonelor dentare inaccesibile,
poate fi dreapta pentru examinarea dintilor frontali superiori,
baioneta pentru dinti laterali superiori
curba pentru zonele de colet sau distale ale ultimilor molari
cu un unghi in acelasi plan
cu o curbura si un unghi
cu 2 curburi in acelasi plan pt suprafetele proximale
cu 2 curburi in planuri diferite pt suprafetele distale
Exista sonde duble care au 2 parti active identice sau diferite
Rolul sondelor ridige:
- Explorarea tuturor suprafetelor dentare cu scopul decelarii pierderilor de substanta
- Palparea cavitatilor pentru a aprecia: intinderea, adancimea, forma, continutul si
duritatea peretilor
- Palparea marginilor obturatiilor vechi
- Depistarea cariilor secundare
- Palparea suprafetelor de abraziune si fractura, pentru aprecierea sensibilitatii
- Indepartarea unor corpi straini din zonele interdentare
- Aprecierea tartrului supragingival
- Depistarea pungilor gingivale
- Palparea marginilor lucrarilor protetice fixe
- Plasarea unor picaturi de substante medicamentoase in canale
-
Exista sonde parodontale si sonde endodontale.

Sonda dentara flexibila: este reprezentata de ace din otel inoxidabil (MILLER)
Este formata din 2 parti:
Tija instrumentului
Partea activa de forma conica, cu varful ascutit in 3 variante: cu suprafata neteda, cu forma de
prisma cu patru muchii
Cu retentivitati pe toata suprafata activa

Se gasesc in 6 dimensiuni:
Supraextrafine, extraextrafine, extrafine, fine, mijlocii, groase

Utilizarea sondelor dentare flexibile:

- Cercetarea peretelui pulpar si parapulpar
- Cercetarea permeabilitatii canalelor radiculare
- Masurearea lungimii canalelor radiculare
- Plasarea meselor de vata in vederea spalarii si uscarii canalului radicular
- Plasarea meselor cu medicamente in canalul radicular
- Obturarea canalelor cu diametrul mic sau completarea obturatiei radiculare
- Ca electrod in diatermie, ionofreza
- Explorarea adaptatii transversale a matricelor

Pensa dentara:
Instrument prehensiv (apucator) constituit din 2 brate curbe si efilate.
Pensele sunt:
- Scurte
- Lungi
Sunt confectionate din otel inoxidabil
Exista si pense de unica folosință din plastic

Tipurile de pense:
- Pensa dentara cotita cu varful neted
- Pensa dentara cotita cu varful zimtat
- Pensa dentara dubli cotita cu varful neted sau zimtat
- Pensa dentara in unghi drept sau obtuz
 - Pensa dentara in forma de baioneta
Pensa endodontica

O pensa de buna calitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- Bratele sa fie flexibile, elastice nu rigide! Pt a da siguranta si a nu obosi degetele
mainii
- Partea activa sa fie cat mai fina, efilata, varfurile sa se intalneasca perfect

Utilizarea pensei dentare:

- Manevrarea intrumentarului mic sterilizat
- Aplicarea si indepartarea din cavitate a pansamentelor medicamentoase
- Manevrarea unor materiale sterile
- Aplicarea in cavitati a unor substante lichide cu efect anestezic sau terapeutic
- Manevrarea firului de sarma in cazul imobilizarilor dentare

Excavatorul dentar:
Instrument ajutător terapiei odonto-endodontice cu care se lucreaza in dentina
Este format din:
- Mâner: prisma hexagonala
- Tija lamei: uneste manerul cu partea activa si este curbata
- Partea activa: forma de lingura, lopata, platou

In functie de numarul partilor active pot fi:

- Singulare, cu partea activa numai la un capat al manerului
- Duble, ce prezinta parti active la ambele capete
Sunt din otel inoxidabil ca sa reziste la presiune

Rolurile:
- Indepartarea resturilor alimentare din cavitatile carioase
- Indepartarea dentinei ramolite din cavitati
- Indepartarea obturatiilor provizorii
- Indepartarea resturilor de ciment de pe suprafetele dentare
- Testarea la cald a vitalitatii dintilor
- Sectionarea la cald a conurilor de gutaperca

Pozitiile de lucru in medicina dentara:

Au efect asupra calitatii muncii si asupra sanatatii membrilor echipei

Pozitia de lucru ortostatica (in picioare)

In aceasta pozitie sunt angrenati in activitate un numar mai mare de grupe musculare
Implica mai mult efort si cauzeaza oboseală rapidă și acumulare de sânge si fluide tisulare în
membrele inferioare.

Există 2 variante principale de lucru în poziția verticală:

1. Pozitia în picioare cu sprijin simetric: În această poziție, sprijinul este pe ambele
membre, iar spatele este ușor îndreptat anterior, provocând lordoza lombara. O poziție
prelungită poate duce la dureri musculare și afectarea coloanei vertebrale.
 2. Poziția în picioare cu sprijin asimetric: Aici, sprijinul este doar pe un membru, iar
spatele este parțial îndreptat anterior (lucreaza in picioare si activeaza pedala),
provocând o concavitate în partea sprijinului. Această poziție poate genera o postură
nefavorabilă și o contracție excesivă a mușchilor, ducând la disconfort.

Pozitia ortostatica: ortostatism cu sprijin inalt, ortostatism cu sprijin simetric si ortostatism cu

sprijin asimetric

Pozitia de lucru asezat:

Valorificata de catre francezi
Admisa ca ergonomica pentru medic si asistenta, asezat pe un scaun cu rotile, care asigura
deplasarea fara a se ridica

Pozitia asezat avantaje:

- Pozitia umana naturala, confortabila, stabila
- Se realizeaza cu consum redus de energie, cu o contractie musculara minima
- Este pozitia ideala pentru realizarea miscrilor fine si precise
- Greutatea corpului este suportata de coloana vertebrala, pelvis si membrele inferioare
- Tendinta de acumulare a sangelui si fluidelor in membrele inferioare este mai redusa
- Musculatura este relaxata – rezistenta scazuta sangelui care se intoarce la inima

In pozitia sezanda exista 3 variante:

- Sedere cu sprijin ischiatic – pelvisul este in echilibru instabil, curburile coloanei
sunt accentuate, provoaca tensiune in muschii gambei, intervin muschii centurii
scapulare – apare oboseala si durerea
- Sedere cu sprijin ischio-femural – este pozitia obisnuita in activitatea stomatologica,
trunchiul este inclinat anterior, pelvisul in anterversiune, se produce o accentuare a
cifozei dorsale si se coercteaza lordoza lombara. Este postura corecta daca exista
sprijin al membrelor superioare, stabilizanduse trunchiul printro forta musculara
minima, daca nu sunt sprijinite bratele atunci pozitia este necorespunzatoare deoarece
sunt suprasolicitati muschii paravertebrali
- Sedere cu sprijin ischio-sacral: trunchiul este directionat posterior, sprijinindu-se de
spatar, pelvisul e in retroversiune, lordoza lombara este corectata, dar cifoza dorsala
este accentuata si poate sa apara lordoza cervicala.

Unghiurile: 90°intre gamba si coapsa permite conditii bune de realizare a circulatiei

Poate creste pana la 130°

Un alt unghi realizat intre coloana vertebrala si coapsa: 90°-130°