Bioinstrumentatie II MD

UNIVERSITATEA APOLLONIA DIN IAI
FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA
Suport de curs
ERGONOMIE. BIOINSTRUMENTATIE.
EDUCAREA DEXTERITATII
Anul II, Modulul IV
ELENA FOLESCU
CUPRINS
1. ORGANIZAREA ERGONOMICA A ACTIVITATII STOMATOLOGICE.
Ergonomie. Notiuni generale
Criterii de organizare a activitatii pe baze ergonomice.
Organizarea profesionala a spatiului in cabinetul stomatologic
Medicul stomatolog in sistemul ergonomic. Miscari efectuate
Pozitii, stereotipii si concepte de lucru
Activitatea stomatologica in echipa
Rolul ergonomic al pregatirii campului operator
2. INFORMATIZAREA SI MICROROBOTICA IN STOMATOLOGIE.
Investigatii paraclinice computerizate

Noi tendinte si tehnici perforante minim invazive in
tratamentul stomatologic
3. PREZENTAREA SI CLASIFICAREA DOTARILOR DIN CABINETUL DE MEDICINA

DENTARA
Unitul dentar
Lampa pentru fotopolimerizare
Bisturiul electric
Laser
Detartrorul cu ultrasunete
Aeropulsorul
Camre video intraorale si aparate de fotografiat
Ansamblu format din piese de mana cu reductori de viteza
4. PREZENTAREA SI CLASIFICAREA INSTRUMENTARULUI UTILIZAT PENTRU

EXAMINARE SI TRATAMENTELE STOMATOLOGICE
Instrumentar necesar pentru efectuarea examinarii intraorale
Instrumentar necesar prepararii cavitatilor
Instrumentar utilizat in tratamentele endodontice
Instrumentarul utilizat in tratamentele parodontice
Instrumentar folosit in protetica dentara
Instrumentar folosit in chirurgie
Instrumentar folosit in implantologie
5. EDUCAREA DEXTERITATII.
Ergonomie. Bioinstrumentatie. Educarea dexteritatii
INTRODUCERE
Modulul intitulat Ergonomie. Bioinstrumentatie. Educarea dexteritatii se
studiaza in anul II si vizeaza dobandirea de competente in domeniul
organizarii si functionarii dupa principii ergonomice a cabinetului
stomatologic, precum si competente privind cunoasterea si utilizarea
instrumentarului specific. In plus, dupa finalizarea acestui curs, veti avea
cunostintele necesare pentru educarea dexteritatii.
Obiectivele cadru pe care ti le propun sunt urmatoarele:
insusirea cunostintelor generale de ergonomie stomatologica;

insusirea criteriilor de organizare a activitatii;
insusirea unor deprinderi privind alegerea si utilizarea
instrumentarului stomatologic;
cunoasterea unitului dentar si a dotarilor minime,
insusirea unor cunostinte privind noutatile in domeniul aparaturii
stomatologice.
Insusirea unor principii privind educarea dexteritatii, pozitii si
stereotipii.
Continutul este structurat in urmatoarele unitati de invatare:

- Organizarea ergonomica a activitatii stomatologice: Ergonomie
stomatologica. Notiuni generale. Criterii de organizare a activitatii pe baze
ergonomice. Organizarea ergonomica a activitatii stomatologice. Medicul
stomatolog in sistemul ergonomic
- Informatizarea si microrobotica in stomatologie
- Prezentarea si clasificarea dotarilor din cabinetul de medicina
dentara: Dotari in cabinetul de medicina dentara; Clasificarea
instrumentelor si aparatelor existente in laboratorul de medicina dentara;
Unitul dentar
- Prezentarea si clasificarea instrumentarului utilizat pentru
examinare si tratamentele stomatologice: Instrumentar necesar
examinarii intraorale. Instrumentar necesar prepararii si obturarii
cavitatilor. Instrumentar utilizat in tratamentele endodontice si
parodontice. Instrumentar utilizat in realizarea lucrarilor protetice.
Instrumentar utilizat in chirurgie. Implantologie instrumentar si
aparatura de ultima generatie
- Educarea dexteritatii.
In prima unitate de invatare, intitulata Organizarea ergonomica a
activitatii stomatologice dupa ce vei studia continutul cursului si vei
parcurge bibliografia recomandata vei regasi urmatoarelor competente
specifice,:
- Sa recunosti principiile ergonomice specifice medicinei dentare;
- Sa recunosti importanta cunoasterii acestor principii ergonomice.
- sa cunosti si sa identifici criteriile de organizare a activitatii pe baze
ergonomice;
Dupa ce ai parcurs informatia esentiala, in a doua unitate de invatare,

Informatizarea si microrobotica in stomatologie, vei achizitiona, odata
cu cunostintele oferite, noi competente:
- privind folosirea investigatiilor paraclinice computerizate
- cunoasterea tendintele si tehnicilor perforante minim invazive in
tratamentul stomatologic.
In a treia unitate de invatare, intitulata Prezentarea si clasificarea
dotarilor din cabinetul de medicina dentara, vei achizitiona, odata cu
cunostintele oferite, noi competente:
- cunoasterea instrumentarului si aparaturii necesare intr-un cabinet
stomatologic,
- clasificarea instrumentarului si a aparaturii existente in cabinetul
dentar;
- cunoasterea dotarii minime a unitului dentar.
Dupa ce ai parcurs informatia esentiala, in a patra unitate de invatare,
intitulata Prezentarea si clasificarea instrumentarului utilizat pentru
examinare si tratamentele stomatologice vei achizitiona, odata cu
- sa identifici si sa utilizezi instrumentarul si aparatura necesare
examinarii intraorale;
- sa identifici si sa utilizezi instrumentarul si aparatura necesare
prepararii si obturarii cavitatilor.
- sa identifici si sa utilizezi instrumentarul si aparatura necesare pentru
tratamentele endodontice si parodontice.
- sa identifici si sa utilizezi instrumentarul si aparatura utilizate in
chirurgie, implantologie.
La final, dupa ce ai parcurs informatia esentiala, in a cincea unitate de
invatare, intitulata Educarea dexteritatii., vei achizitiona, odata cu
- sa cunosti metode de educare a dexteritatii.
Pentru o invatare eficienta ai nevoie de urmatorii pasi obligatorii:
Citesti modulul cu maxima atentie;
Evidentiezi informatiile esentiale cu culoare, le notezi pe hartie,
sau le adnotezi in spatiul alb, rezervat special in stanga paginii;
Raspunzi la intrebari si rezolvi exerctiile propuse;
Mimezi evaluarea finala, autopropunandu-ti o tema si rezolvando fara sa apelezi la suportul scris;
Compari rezultatul cu suportul de curs si explica-ti de ce ai
eliminat anumite secvente;
In caz de rezultat indoielnic, reia intreg demersul de invatare.
La sfarsitul unitatii 5 de invatare vei avea de realizat un proiect. Vei
raspunde la cerintele temei, folosindu-te de suportul de curs si de
resursele suplimentare recomandate la bibliografie. Vei fi evaluat dupa
gradul in care ai reusit sa operationalizezi competentele. Se va tine cont de
acuratetea rezolvarii, de modul de prezentare si de promptitudinea
raspunsului. Pentru neclaritati si informatii suplimentare vei apela la
tutorele indicat. 10% din nota provine din evaluarea proiectului.
Elena Folescu
1. ORGANIZAREA
ERGONOMICA
STOMATOLOGICE
ACTIVITATII
Ergonomie. Notiuni generale

Criterii de organizare a activitatii pe baze ergonomice.
Organizarea profesionala a spatiului in cabinetul stomatologic
Medicul stomatolog in sistemul ergonomic. Miscari effectuate
Pozitii, stereotipii si concepte de lucru
Activitatea stomatologica in echipa
Rolul ergonomic al pregatirii campului operator
Obiective ale unitatii de invatare:
La sfarsitul capitolului, vei avea capacitatea:
Sa recunosti principiile ergonomice specifice medicinei

dentare;
Sa recunosti importanta cunoasterii acestor principii
ergonomice.
sa cunosti si sa identifici criteriile de organizare a activitatii pe
baze ergonomice;
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 1 ora
Elena Folescu
1.1. Ergonomie. Notiuni generale

Def (DEX) Ergonomia este disciplina care studiaza conditiile de munca
cu scopul de a optimiza interactiunea dintre echipamente si mediul de
lucru pentru imbunatatirea performantelor. Etimologia cuvantului
explica doar in parte obiectul de studiu. Ergon (gr.)= munca, nomos =
lege, descriere. In sens larg, ergonomia a fost definita de K.F.H. Murell
(parintele spiritual al acestei stiinte) ca studiul relatiei dintre om si
mediul sau de munca. Aceasta relatie cuprinde deci mediul, dar si
echipamentul, materialele, complexul de metode de lucru aplicate,
sistemul organizational si relational creat, in stransa legatura cu fiinta
umana, prin capacitatile, performantele, dar si limitele sale.
Cu alte cuvinte, ergonomia este disciplina stiintifica care studiaza
interactiunea dintre oameni si alte elemente ale unui sistem, precum si
profesia care aplica teorii, principii, informatii si metode de design
pentru optimizarea activitatii omului si performantele sistemului din
care acesta face parte. (definitie adoptata in august 2000 de catre
consiliul director al Asociatiei Internationale de Ergonomie).
Organizatia Internationala a Muncii defineste ergonomia ca fiind
aplicarea stiintelor biologice, umane, in corelatie cu stiintele tehnice,
pentru a ajunge la o adaptare reciproca optima intre om si munca sa,
rezultatele fiind masurate in indici de eficienta si stare de buna sanatate
a omului.
Pe scurt, ergonomia reprezinta stiinta care introduce legi ce stabilesc
comportamentul omului in munca sa, in scopul optimizarii acesteia si a
protejarii omului.
Studiul ergonomic necesita, din acest punct de vedere, o abordare
sistemica, conceptul ergonomic constituind un mod de a privi
mecanismele prin care omul interactioneaza cu mediul extern si mediul
de munca, cu echipamentul, sub aspect fizic si emotional, incat sa existe
o armonie perfecta, astfel realizandu-se confortul omului, protejarea
sanatatii cu efect benefic asupra efiucientei muncii.
Marele implantolog de origine romana, prof. Sami Sandhaus (Elvetia)
aplica principiul ergonomic in organizarea multor intrumente
stomatologice, concepand un cabinet dentar special, dotat cu un
echipament
profesional simplu si eficient: Ergotan- cabinet
stomatologic.
Problema organizarii cabinetului stomatologic a fost abordata pentru
prima data in Romania la Facultatea de Stomatologie din Iasi, sub forma
unui curs predat de prof. V. Burlui, prezentand un concept original de
reglementare a activitatii stomatologice, concretizat in formularea
Principiului ergonomic in tratamentul gnatoprotetic. Preocuparile
sistematice de ergonomie stomatologica s-au afirmat pentru prima data
in Romania la Universitatea Apollonia din Iasi, in 1991, cand s-a introdus
Elena Folescu
in programa de pregatire a studentilor un curs complet de Ergonomie

Stomatologica.
Ergonomia, dezvoltata ca urmare a interesului si problememlor multiple
oferite de diverse profesiuni, este o stiinta care face apel la date,
principii si concepte de la mai multe discipline, trecand cu multa
usurinta granitele intre acestea, fiind o stiinta de confluenta si
convergenta a mai multor discipline.
Ergonomia stomatologica beneficiaza de datele unui conglomerat de
stiinte, care pot fi sistematizate in: stiinte biologice si medicale, stiinte
psiho-sociale si stiinte fizico-tehnice. Stiintele biologice si medicale pun
la dispozitie date despre organismul uman: structura, capacitati fizice si
intelectuale, dimensiuni, solicitarile la care poate fi supus
(Antropometria, Biomecanica, Medicina muncii, Fiziologia muncii etc.).
Functiile biologice pot fi modelate in conditiile muncii si apoi realizata
prelucrarea automata a datelor de computer (Cibernetica biologica).
Stiintele psiho-sociale urmareasc modul in care functioneaza sistemul
nervos uman si determina comportamentul, studiaza trasaturi ca
memoria, perceptia, gandirea, controlul miscarilor, relatiile pe care omul
le stabileste in cadrul muncii, in cadrul echipei stomatologice si vis-a-vis
de pacient, dar si in grupul social caruia ii apartine (Psihologia muncii,
Sociologia muncii, Pedagogia muncii, Etica si deontologia medicala).
Stiintele tehnice furnizeaza date despre sistem: echipament, mobilier,
materiale (Ingineria industriala, Informatica medicala, Cibernetica
tehnica, Bionica) si despre mediul specific de munca cu care operatorul
interactioneaza (Toxicologia mediului, Protectia muncii).
Trei factori au dominat dezvoltarea acestei stiinte: factorul uman,
factorul stiintific si factorul tehnic.
Factorul uman este reprezentat in cadrul sistemului ergonomic
stomatologic de intreaga echipa stomatologica: medicul, asistenta si
tehnicianul dentar, fiecare cu atributii bine precizate.
Spre deosebire de alte sisteme, in acest caz apare un element nou,
pasager. Este vorba de studentul preocupat sa-si insuseasca si sa-si
perfectioneze aspectele tehnice si clinice ale profesiei, invatate deja
teoretic si repetate in laborator (tehnici de lucru, miscari, pozitii de lucru
etc.). Acesta aduce in sistem o intreaga
incarcatura afectiva
materializata prin dorinte, idealuri, nelinisti si stangacii care
intersecteaza relatia terapeutica.
Membrii echipei stomatologice nu pot fi considerati parteneri egali cu
echipamentul stomatologic si, ca urmare, conceperea si proiectarea
oricarui sistem ergonomic stomatologic va avea in vedere prezenta
acestora. Un alt aspect al sistemului este reprezentat de reteaua de
multiple conexiuni care se stabilesc atat intre membrii echipei, cat si
intre acestia si echipament pentru realizarea scopului propus:
tratamentul stomatologic al pacientului la cel mai inalt nivel de
profesionalism. Relatiile psiho-afective sistemice au o puternica
Elena Folescu
amprenta personala, fiind generate de: motivatii, nelinisti, experiente

anterioare, influenta istoriei familiale si a macro-grupului. In acest
conglomerat intervin factorii culturali, zestrea spirituala, traditiile. Toate
aceste aspecte vor interactiona cu sistemul, incercand sa il schimbe, ceea
ce poate constitui un avantaj, sau dimpotriva un factor destabilizator.
In cazul medicului stomatolog, deciziile privesc pacientul, sunt hotarari
importante care pot schimba radical planul de tratament si pot afecta
psihicul pacientului (trecerea de la protezarea fixa la cea amovibila) sau
sunt decizii stabilite in cateva fractiuni de secunda si vizeaza viata
bolnavului (in cazul interventiilor chirurgicale din sfera maxilo-faciala).
Astfel operatorul se deosebeste de ajutorul sau, echipamentul, prin
faptul ca poate anticipa situatii viitoare. Mai mult, responsabilitatea
medicala pentru tratamentul stomatologic realizat cu ajutorul intregii
echipe, o poarta doar medicul. Totodata, stomatologul trebuie sa se
caracterizeze printr-o etica profesionala desavarsita. Aceste concepte
vin sa intareasca ideea ca omul reprezinta factorul definitor in orice
sistem.
Interactiunea dintre operator, sistem si mediu este una foarte complexa,
care interfera cu performanta individului si in acest sens sistemul
trebuie proiectat astfel incat sa se potriveasca cu atributele operatorului
si in acest mod sa creasca performanta acestuia.
Fig. 1. Interrelatiile dintre elementele componente ale sistemului

ergonomic stomatologic
Factorul stiintific se refera la modul in care stiintele biologice, medicale,
psihologice si tehnice experimentale pot oferi date concrete in scopul
optimizarii activitatii stomatologice si modul, cu totul particular, in care
aceste cunostinte pot fi aplicate in sistem. Ergonomia stomatologica s-a
orientat inca de la inceputuri, pe 3 directii fundamentale, orientari a
Elena Folescu
caror valabilitate se mentine si astazi: cercetare, conceptie (proiectare)

si corectie.
Factorul tehnic reprezinta un element important al sistemului
ergonomic stomatologic, asigurand o prelungire a simturilor
operatorului si a aptitudinilor sale, in scopul realizarii actului terapeutic.
Dezvoltarea echipamentului si organizarea ergonomica a urmarit, in
general, confortul medicului si al tehnicianului, al bolnavului,
optimizarea activitatii prin eliminarea elementelor negative (de
exemplu, reproiectarea fotoliului bolnavului si conceperea fotoliului
anatomic cu beneficii atat pentru medic, cat si pentru pacient).
Aplicarea noilor cunostinte dobandite s-a realizat si in sensul crearii
unor facilitati si a eficientizarii muncii (detartrorul cu ultrasunete
reduce efortul fizic; prepararea substructurilor organice cu turbina este
mai rapida, cu efort fizic redus si ofera posibilitatea unei profunzimi a
reparatiei strict standardizate prin calibrarea frezelor; frezele
diamantate cu tipuri de terminatii conforme cu joint-ul periferic reduc
timpul de preparare si asigura o preparare exacta; exista port-amprente
speciale care ofera posibilitatea unei amprentari globale bimaxilare,
etc.).
1.2. Criterii de organizare a activitatii pe baze ergonomice
Organizarea activitatii de practica stomatologica pe baza principiilor
ergonomice are la baza reguli logice, stabilite in mod rigurs, cu rolul de
a trasa niste directii specifice.
Este foarte important in a delimita clar problematica si a evidentia
trasaturile specifice activitatii stimatologice. Exista 8 criterii de
organizare a activitatii stomatologice: criteriul antropometrioc, criteriul
fiziologic, criteriul neuro-psihic, criteriul cronobiologic, criteriul
ambiental, criteriul specificitatii activitatii, criteriul economicitatii,
criteriul competentei profesionale.
1. Criteriul antropometric
In stomatologie, datele antropometrice sunt foarte importante,
deoarece intre pacient si medicul stomatolog se interpune un
echipament, proiectarea si alegerea acestuia fiind hotaratoare in
asigurarea unei ambiante potrivite.
Potrivirea intre echipament si om are si caracter profilactic prin
limitarea solicitarilor umane, a ineficientei in munca datorata pozitiei
incomode, a miscarilor inutile, dar si prin evitarea aparitiei de accidente
si incidente datorate oboselii aparute.
Criteriul antropologic este valabil in proiectarea echipamentului si in
organizarea spatiului profesional, daca operatorul este luat in
considerare prin imaginea lui functionala (dimensiuni functionale, si nu
statice, structurale) si prin prisma variabilitatii masuratorilor
antropometrice, dimensiunile fiind influentate de o serie de factori
interni (varsta dimensiunile corporale se modifica de la nastere la
Elena Folescu
maturitate, la varsta a treia aparand un regres; sex, rasa exista

corporalitate diferita in functie de rasa) si factori externi (alimentatia,
starea de sanatate, ocupatia).
Tehnica antropometrica este strict standardizata pe grupuri
populationale reprezentative. Se are in vedere ca antropometria
ergonomica este dinamica, functionala si ca exista limite largi ale
tolerantei spatiale pentru oameni.
Cei mai importanti parametri antropometrici statici pentru ergonomia
stomatologica sunt:
inaltimea;
greutatea;
inaltimea sezanda;
distanta orizontala fesa spatiu popliteal pentru calcularea
inaltimii scaunului;
distanta cot-cot pentru localizarea obiectelor plasate lateral;
inaltimea vizuala sezanda
Masuratorile dinamice:
alonja bratului pentru plasarea obiectelor care trebuie atinse
(pisa, turbina);
alonja piciorului pentru actiunea pedalei.
Aplicarea criteriului antropometric permite realizarea pozitiilor de
lucru ergonomice, asigura economia de miscari, functionalitatea optima
a echipamentelor, confort si eficienta functionala, economicitate,
evitarea oboselii si implicit, a accidentelor.
In organizarea activitatii stomatologice acest criteriu actioneaza in trei
moduri:
1. in proiectarea echipamentului stomatologic si a mobilierului, luand in
considerare dimensiuni strict standardizate;
2. in etapa de adaptare a acestor elemente la dimensiunile proprii
(inaltime, talie etc.);
3. in proiectarea si aranjamentul cabinetului in raport de dimensiunile
statice si functionale proprii (de ex alegerea si pozitionarea
dulapurilor).
2. Criteriul fiziologic
Este cunoscut faptul ca organismul uman este capabil de reactii
adaptative specifice efecortului fizic si intelectual pe care il depune.
Sistemul muscular este antrenat in orice tip de activitate, inclusiv in
cea pur intelectuala (contractarea globilor oculari in timpul cititului).
In general, activitatea medicului stomatolog este sedentara, fapt care
determina aparitia unei hipokinezii prin reducerea cantitativa si
calitativa a miscarii, precum si prin reducerea numarului de muschi
activati.
Este o activitate fizica localizata, care antreneaza mai putin de o treime
din musculara organismului
10
Elena Folescu
uman, miscarile fiind complexe, fine, cu amplitudine redusa si frecventa

variabila, caracteristice atat medicului cat si tehnicianului dentar.
Pozitia ortostatica angajeaza mai multe grupe musculare si efortul de a
mentine o pozitie corecta a coloanei vertebrale este marit. Mecanismele
cerebrale asigura mentinerea pozitiei, reglarile posturii si realizarea
miscarilor voluntare sub control cortical motor, cerebelos si prin
formatiunile bazale. Numeroase miscari automatizate se realizeaza la
nivele subcorticale. Activitatile motorii complexe se invata si se
finalizeaza la nivelul scoartei cerebrale, iar determinarea secventei
miscarilor, in ariile somatice.
Contractia frecventa sau prelungita a muschilor provoaca oboseala care
se manifesta intr-un prim stadiu prin scaderea fortei, iar intr-un stadiu
mai avansat prin contractia fiziologica. Oboseala musculara se
manifesta clinic prin dureri musculare localizate la diferite nivele:
umeri, ceafa, lombar.
Sistemul neuro-endocrin are un rol important atat in memorie si
invatare, cat si in cresterea metabolismului energetic.
Sistemul cardio-vascular determina aparitia de modificari (ale
hemodinamicii, influentarea circulatiei cerebrale, vasodilatatie
musculara, aritmia pulsului) datorita stressului si conditiilor de lucru.
Suprasolicitarea intelectuala reprezinta un factor de risc in afectiunile
cardiovasculare.
Sistemul respirator este afectat datorita poluarii aerului din cabinetul
de medicina dentara cu substante chimice, si chiar cu agenti biologici.
Pentru evitarea aparitiei afectiunilor respiratorii este necesar un sistem
de ventilatie foarte eficient.
3. Criteriul neuro-psihic
Analiza psihofiziologica sistemica a activitatii profesionale evidentiaza
o solicitare neuropsihica marcata, care poate atinge chiar stadiul de
epuizare in conditiile unui efort intelectual intens, a unei concentrari
indelungate.
Studiile efectuate au demonstrat ca reactiile psihoemotionale ale
practicianului la solicitarile intelectuale mentionate depind de tipul de
personalitate al acestuia in masura in care determina capacitatea
individuala de rezistenta la stressul psihic.
Un alt aspect important este relatia din cadrul echipei stomatologice
care are scopul de a crea un climat favorabil desfasurarii optime a
activitatilor profesionale, sa fie stimulativ, bazat pe incredere.
Forma fundamentala de manifestare pozitiva a relatiilor de grup este
consideratia. O alta caracteristica este colaborarea care poate fi definita
ca fiind expresia cea mai fidela a increderii intre oameni, principala cale
de intelegere intre acestia.
Relatiile profesionale care creaza climatul psihologic de desfasurare a
profesiei sunt urmatoarele: medic-asistenta (este o relatie de
colaborare care se perfecteaza in timp, canalalele de comunicare
11
Elena Folescu
verbale fiind inlocuite de cele nonverbale), medic-tehnician dentar

(medicul indica planul unei lucrari protetice, tehnicianul executa, si in
acelasi timp, creaza un unicat. Tehnicianul dentar poarta
responsabilitatea executiei, iar medicul a intregului act terapeutic),
medic-pacient, medic-echipament stomatologic.
Un alt factor neuropsihic important care apare este stressul (este un
sindrom, un colaj de raspunsuri nespecifice, cu caracter general
adaptativ).
In cabinet, medicul stomatolog este supus unei game diverse de agenti
de stress, care interactioneaza intre ei, cum ar fi:
- factori profesionali
- factori externi
- tipul comportamental al medicului.
Factorii de stress nu pot fi eliminati in totalitate, dar pot fi atenuati prin
masuri ergonomice de organizare a muncii si a vietii.
Omul se adapteaza permanent conditiilor de munca, incercand sa-si
dozeze efortul fizic si intelectual in functie de solicitarile specifice, prin
exercitii si antrenament.
Realizarea adaptarii este rezultatul faptului ca omul este un sistem
biologic cu imense posibilitati, caracterizate prin: plasticitate,
flexibilitate a sistemului nervos, capacitate de discriminare senzoriala si
de generalizare, siguranta functionala si gandire probabilistica.
Procesul este insa limitat de fatigabilitatea sistemului nervos si latenta
sa in raspuns, de variatiile individuale. Fortarea acestor limite ar duce
la oboseala cronica si psihoze.
Oboseala reprezinta tulburarea adaptarii organismului normal, sanatos,
la sarcinile curente. Ea apara in prezenta unor factori favorizanti:
factori ambientali (fizici, psiho-sociali), factori fiziologici (starea de
sanatate, factori alimentari).
Oboseala este insotita de simptome subiective (dureri musculare,
senzatie de somn, ameteli, cefalee, vertij, plictiseala) si obiective
(scaderea capacitatii de muinca, modificari ale constantelor biologice,
modificarea pragurilor senzoriale).
In cazul muncii intelectuale poate sa apara si oboseala psihica.
4. Criteriul cronobiologic
Este importanta cunoasterea perioadelor de maxima si minima
performanta pe parcursul unei zile si saptamani pentru a putea adopta
tehnicile operatorii si manoperele cele mai dificile in perioadele cand
performantele sunt maxime si evitarea realizarii unor lucruri
importante in perioadele cu performanta scazuta.
Se recomana utilizarea acestora din urma pentru relaxarea fizica si
psihica a practicianului prin odihna activa.
Cronobiologia este stiinta care se ocupa cu studierea bioritmului
(rezultatul reflectarii mediului de catre organism).
12
Elena Folescu
5. Criteriul ambiental
In cadrul acestui criteriu intra mai multi factori: ambianta vizuala,
ambianta sonora, vibratia, campul magnetic, campul electric, radiatii
ionizante, temperatura, umiditatea miscarea aerului, aerosolii,
elementele si substantele chimice existente in mediu.
Ambianta vizuala: Solicitarea vizuala este un factor important in
activitatea stomatologica, factorii ambientali care determina in practica
solicitarea vizuala sunt iluminatul si cromatica.
Cerintele cantitative in cabinetul stomatologic privesc nivelul luminos
necesar vederii, stabilit prin standarde internationale (ISO, AFNOR) si
variaza de la 100 Lux pentru relaxare, pana la 20000 Lux pentru
preparari de finete.
Cantitatea de lumina necesara depinde de marimea si complexitatea
obiectului, contrastul dintre obiect si fondul sau, lumina reflectata,
culoare, structura fondului.
Normele in ceea ce priveste iluminarea in practica stomatologica
fixeaza urmatoarele cerinte calitative:
- repartizarea uniforma a luminii in toate zonele cabinetului si
laboratorului, pentru evitarea contrastelor;
- asigurarea unei acuitati vizuale exacte in zona de lucru, de
preparare a substructurii si in restul cabinetului;
- realizarea unei compozitii spectrale asemanatoare cu a luminii
naturale, pe care ochiul o suporta cel mai bine si care reda fidel
culorile.
Sursele luminoase se clasifica in functie de natura lor in surse naturale
(lumina zilei) si artificiale (incandescente si fluorescente; cele
incandescente dau o lumina cu nuante de rosu si galben creaza o
atmosfera de confort si ambianta calda, cele fluorescente folosesc
descarcarea in vid a gazelor rare, sunt mai econome, insa lumina este
rece si ostila).
Iluminarea cavitatii orale se realizeaza cu lampa de la Unitul dentar, la
care se poate adauga suplimentar si lumina rece de la fibra optica
atasata instrumentarului dinamic.
Culoarea este si ea un factor ambiental cu influenta directa asupra
activitatii individului. In general, este un factor subiectiv, legat de gustul
fiecaruia. Perceptia culorilor este influentata de varsta, oboseala
vizuala, sensibilitatea cromatica diferita, perioada de prezentare,
memoria culorilor, acuitatea vizuala.
Ambianta sonora: fluieratul specific al turbinei, al aspiratiei, socurile
multiple ale instrumentarului static, fac din cabinetul stomatologic un
loc de agresiune sonora, care intareste aspectul anxiogen al unei
consultatii si intervine de maniera negativa in relatia terapeutica.
In plus, zgomotul poate influenta sanatatea, prin instalarea oboselii,
cresterea presiunii sistolice si diastolice, cresterea colesterolemiei si
glicemiei, cresterea riscului HTA.
13
Elena Folescu
Zgomotul afecteaza si psihicul, determinand o diminuare a atentiei, a

muncii intelectuale, iritabilitate, astenie, cefalee, nevroze.
Vibratia sta la baza producerii si perceperii zgomotului si a sunetului in
mediu, si conform teoriei, este pusa pe seama sa producerea si
perceperea stimulilor luminosi.
In stomatologie, sursele generatoare de vibratii sunt reprezentate de
instrumentarul dinamic si de o serie de aparate din laboratorul de
tehnica dentara. Sistemul afectat este reprezentat de complexul manabrat.
Vibratia influenteaza si performanta vizuala datorita miscarii imaginii,
cu aparitia unei imagini neclare pe retina, cu detalii greu de determinat.
Campul magnetic: in cabinetele stomatologice s-a inregistrat prezenta
unui camp magnetic cu o frecventa de circa 60 Hz, valoare comparabila
cu cea carese gaseste in locuinte, insa datorita teoriilor recente este de
dorit limitarea, respectiv minimizarea valorii acestuia.
Campul electric: trebuie luate precautii fata de pacientii care poarta
pace-makere cardiace, deoarece acestea ar putea interfera cu
echipamentul electric. Pentru aceasta, se a indeparta de fotoliu orice
sursa de curent electric (orice intensitate a curentului mai mare de 10
microamperi poate interfera cu stimulatorul), interzicandu-se si
folosirea aparatelor electrice (electrocauter, lampa pentru
fotopolimerizare etc.).
Radiatii ionizante: cei care realizeaza radiografiile vor respecta
regulile de lucru cu radiatii ionizante, evitand iradierea lor si avand
grija la efectul cumulativ al acestor radiatii.
Alti factori ambientali deosebit de importanti sunt: temperatura,
umiditatea aerului, miscarea aerului, precum si compozitia aerului:
prezenta aerosolilor, a elementelor si a substantelor chimice, a
incarcaturii biologice.
6. Criteriul specificitatii activitatii
Stomatologul are una dintre cele mai dificile si obositoare profesii.
Activitatea se desfasoara cu o miscare foarte redusa, atat calitativ, cat si
cantitativ, ceea ce impiedica reactivarea circulatiei periferice.
Campul operator, situat in cavitatea orala a pacientului, este foarte
redus, iar conditiile de iluminare sunt dificile. In plus, pacientul
reactioneaza continuu la operatiile efectuate prin reactii fiziologice de
durere, reactii reflexe de voma, secretie salivara etc.
Echipamentul stomatologic este de inalta precizie si orice
incorectitudine in folosire poate determina erori grave. Tehnicile
aplicate sunt multiple, neexistand o tehnica unica. El est supus in mod
continuu stresului, trebuie sa efectueze un numar mare de manopere,
sa ia decizii importante etc.
Pozitiile de lucru sunt incomode, apropierea de pacient determina pe de
o parte hipoactivitate pulmonara (medicul are o respiratie superficiala),
dar si la favorizarea contactarii de boli infectioase sau virale.
14
Elena Folescu
7. Criteriul economicitatii
Fiind o activitate liberala, medicul este interesat si de eficienta
economica a muncii sale. Exista numeroasew studii pentru
eficientixzarea cabinetelor dentare, insa nici unul nu este complet, ele
avand fie caracter general, fie specific pentru un anumit tip de
actiovitate (de exemplu bazat pe tratamente endodontice). In ceea ce
priveste implementarea criteriilor ergonomice de organizare a
activitatii, unii cercetatori sustin ca managerii cabinetelor
stomatologice ar trebui sa realizeze studii de marketing si sa realizeze
raportul cost-beneficii.
8. Criteriul competentei profesionale
Acest criteriu guverneaza organizarea ergonomica a oricarei activitati
umane, a oricarei profesiuni, a fi competent insemnand a fi bine pregatit
in domeniul respectiv. Pregatirea profesionala in domeniul medicinei
dentare se cladeste cu foarte multa munca si perseverenta, pe parcursul
anilor de instruire teoretica, si trebuie dublata de exercitii practice
indelungate, si de o educatie logica.
Prin staruinta si repetitie, prin corectare si auto-corectare exigenta a
greselilor se poate ajunge un medic stomatolog competent.
Competenta profesionala implica si formarea medicului stomatolog ca
om de stiinta, in sensul unui fin observator al aspectelor profesiunii
sale, de receptionare a noului in mod critic.
Sarcina de lucru 1
Enumera si descrie pe scurt criteriile de organizare a
activitatii stomatologice pe baze ergonomice.
1.3. Organizarea profesionala a spatiului in cabinetul stomatologic

Amplasarea. Organizarea interioara
Amplasarea si proiectarea cabinetului ideal sunt aspecte care se
modifica odata cu propriile noastre conceptii privind confortul si odata
cu progresul tehnicii. Studiile efectuate au demonstrat ca privind
organizarea exista aspecte aparent nesemnificative, dar cu rasunet
important asupra starii psihice a pacientului. De exemplu, facilitatile
pentru parcare, aspectul exterior al cladirii in care se gaseste cabinetul,
sala de asteptare pot reprezenta factori care sa reduca angoasa
15
Elena Folescu
pacientului sau, dimpotriva, sa le augmenteze, indepartand bolnavul si

diminuand adresabilitatea.
Dimensiunile cabinetului nu pot fi standardizate, dar in proiectare se va
avea intotdeauna in vedere ca acesta sa fie functional, sa nu dea senzatia
de camera aglomerata. Instrumentele si echipamentul vor fi aranjate in
sisteme modulare, dispuse in forma de U in jurul tetierei fotoliului.
Considerand drept centrul existentei profesionale, respectiv al
cabinetului stomatologic, fiinta umana si anume cavitatea orala larg
deschisa, se ordoneaza activitatea stomatologica in 3 zone circulare
concentrice: spatiu intim (I), spatiul personal (II) si spatiul public (III).
Spatiul intim reprezinta o zona circulara cu raza de 50 cm, care cuprinde
in centrul sau campul operator (cavitatea orala a pacientului), fiind
controlar cu privirea de catre medic si asistentaa fara c acestia sa miste
capul. In acest spatiu patrund doar mainile operatorului si eventual ale
asistentei din partea opusa (cand se lucreaza la 4 maini), zona fiind
libera de orice instrument. De asemenea, gasim capul operatorului, fara
ca acesta sa se apropie mai mult de 30 cm, datorita formarii aerosolilor,
iar apropierea excesiva impiedica o iluminare corespunzatoare a
campului operator. La periferia acestui spatiu se poate plasa o masuta cu
instrumente. Conform acestei organizari medicul trebuie sa aiba acces la
campul operator din orice directie, sa se poata deci roti cu scaunul in
jurul centrului (capul pacientului), schimbandu-si pozitia fata de campul
operator.
Spatiul personal este concentric cu primul si raza sa este tot de 50 cm.

Poate fi considerat o zona tampon intre spatiul intim si cel public, unde
contactul personal si relatia terapeutica sunt mai reduse. In prima sa
jumatate se gaseste masa cu instrumente, iar in a doua sunt plasate
dulapurile cu instrumentar, materiale si medicamente, utilizate in mod
exceptional in timpul tehnicii in curs de desfasurare. Medicul si asistenta
au acces la acestea printr-o simpla rotire a scaunului, fara a se ridica.
16
Elena Folescu
Spatiul public reprezinta zona periferica a cabinetului in care

plasam dulapurile pentru stocarea instrumentarului si a materialelor,
chiuveta medicului. Pornind de aici se delimiteaza culoare imaginare
pentru pasajul pacientului, al instrumentarului steril si nesteril.
Parametri ergonomici ai spatiului de lucru
a) Iluminarea cabinetului si a anexelor se realizeaza cu surse plasate la
nivelul plafonului, incandescente, fluorescente sau combinatii, alese
astfel incat sa reproduca perfect lumina zilei considerata alba. Aceste
surse artificiale completeaza lumina naturala patrunsa prin ferestre,
luminatoare, suficient de variabila. In amplasarea surselor luminoase
are prioritate precticianul, realizarea confortului sau vizual, pentru ca
eel petrece ore intregi zilnic in fotoliu, fata de pacient, a carui sedere in
cabinet este pasagera.
b) Iluminarea cavitatii bucale se poate realiza cu mai multe tipuri de
lampi. Lampa moderna (ex. Daray, Delight-Satelec, Ritter, Dentior,
Siemens) este o lampa cu iod, cu reflector si un filamnet de tungsten
(punct fisiune= 3700 K). Lampa trebuie sa fie usor de pozitionat si sa
prezinte o pozitie stabila. Lampa scialitica este apreciata, datorita
faptului ca lampile moderene ale unitului prezinta o plaja foarte ingusta
a fascicolului luminos si trebuie des repozitionate. Prezenta oglinzilor
laterale asigura reflectarea luminii. Sursele de lumina rece au aplicatii
multiple: sisteme de transiluminare, lampile pentru materiale
compozite, turbine. Lumina rece nu trebuie sa atinga direct ochiul
pacientului sau al operatorului, existang riscul distrugerii definitive a
conurilor sensibile la lumina emisa. Turbina cu fibra optica asigura
obtinerea unei iluminari maxime in campul operator, un fascicol
punctiform de 10.000-20.000 Lux si trebuie cuplata la o sursa clasica de
lumina, pentru ca astfel se produce oboseala vizuala importanta.
c) Iluminarea campului operator este asigurata de lampa unitului care
focalizeaza energia emisa asupra zonei interesate, completata, in unele
cazuri, de o sursa ce lumineaza lumina rece (turbina cu fibra optica).
Acestea realizeaza iluminarea cu lumina directa, la care se adauga
lumina reflectata de oglinda dentara, suprafetele lucioase, metalice ale
intrumentelor, suprafetelor dintilor, lucrarilor protetice umezite de
saliva, etc. Pentru alegerea culorii (ceramica, compozite, acrilat),
functionarea acestei lampi este intrerupta.
Normele intrenationale (ISO, DIN, AFNOR) admit, la ora actuala
ca stomatologul trebuie sa utilizeze pentru activitatea curenta un nivel
de iluminare de 8000 Lux (95 % din acuitatea vizuala a unui ochi normal
de 30 ani). 4000 Lux su nt suficienti pentru un detartraj si 15.000 Lux
pentru manopere delicate, ce necesita o acuitate maxima (prepararea
unei cavitati de inlay in zona distala a arcadei). La sfarsitul unei zile de
lucru aceasta iluminare poate atinge 20.000-25.000 Lux, permitand
17
Elena Folescu
retinei sa transmita un surplus de informatii la scoarta cerebrala, pentru

manopere mai complicate.
d) Cromatica reprezinta al doilea element, dupa iluminare al
ambiantei vizuale a cabinetului. In scopul reducerii la maximum a
fenomenelor vizuale, sursa a numeroiase erori in timpul alegerii culorii
ditilor, practicianul va trebui sa isi aleaga cu atentie deosebita culorile
din cabinet.
e) Controlul zgomotului in cabinet este necesar atat pentru pacient,
cat si pentru personal. Zgomotul se reflecta de suprafatele netede si
durre, ca si lumina. Se propune utilizarea de mochete, perdele si usi
capitonate sau inlocuirea auxiliarelor metalice cu echivalente din
ebonita, plastic, cauciuc.
f)
Temperatura si calitatea aerului. Instalatiile moderne de
climatizare asigura acesti 2 parametri in orice anotimp. Exista astazi
sisteme de incalzire care se introduc in pereti sau in dusumea si nu
ocupa spatiul cabinetului.
Parametri ergonomici ai dotarii cabinetului
Fotoliul contribuie la realizarea pozitiei ergonomice a pacientului
(pozitia culcat) si in acest fel permite adaptarea opzitiei ergonomice de
lucru de catre operator (pozitia asezat sau uneori, in picioare). Fata de
fotoliile de generatie veche, la care corpul pacientului era sustinut in
doar cateva puncte, fotoliile noi permit pacientului situarea pe un ax
care face un unghi de 20 cu solul. Greutatea corpului este dispersata pe
o suprafata mai mare, iar stabilitatea este asigurata prin contactul dintre
corp si fotoliu, fiecare parte a corpului avand suport. Se realizeaza astfel
o relaxare scheletica generala. Zona superioara a partii dorsale este
concava pentru a suporta cutia toracica si pentru ca la nivelul coloanei
vertebrale sa existe o presiune mai mica. In zona lombara fotoliul este
putin convex pentru a o sustine.
Asadar, conform acestui design al fotoliului dentar, pozitia optima a
pacientului se realizeaza astfel incat varful nasului sa fie la nivelul
genunchilor, greutatea corpului fiind dispersata pe suprafata de sprijin.
Aceasta pozitie anatomica permite ca toracele si abdomenul sa fie mai
jos decat capul si genunchii, astfel incat fluidele organicesa colecteze in
partea decliva si sa nu invadeze zona cerebrala, favorizand o buna
irigatie cerebrala, deci confort. Viscerele organismului (abdominale,
toracice)fiind in pozitie decliva si necomprimate, cu greu vor participa la
reflexul de voma.
Masutele cu instrumente pot apartine unitului si este posibila
reglarea pozitiei lor in functie de cele 3 axe de coordonate sau este vorba
de o masuta separata, pe rotile, care se plaseaza in functie de pozitia
adoptata de medic si asistenta in fotoliu, in primul culoar al zonei II. Ea
va avea instrumentul si materialele strict necesare etapei in curs de
18
Elena Folescu
desfasurare. Prezenta masutei nu trebuie sa jeneze miscarea libera a

medicului in jurul capului pacientului.
Dulapurile sunt sub forma de module si contin materialele si
instrumentarul util si diferitele manopere terapeutice si la ele asistenta
trebuie sa aiba acces facil chiar si atunci cand lucreaza in pozitie asezat.
Parametrii ergonomici ai instrumentarului au fost deja prezentati
in cursurile anterioare.
Chiuvetele trebuie sa fie in numar de 2 (una pentru medic si una
pentru asistenta) si plasate in zona III. Pentru a fi respectate regulile
actuale de asepsie si antisepsie acestea trebuie prevazute cu maneta sau
pedala pentru declansarea apei si cu sistem automat sau cu maneta
pentru sapunul lichid.trebuie sa fie la o inaltime convenabila pentru
medic si asistenta si sa se poata igieniza usor.
Unitul dentar se compune din instrumentar dinamic, sistem de
aspiratie, spray-uri de apa si aer, detrartor cu ultrasunete,
aeropropulsor, toate actionate de o sursa de energie.
Alte aparate: lampa de fotopolimerizare, bisturiul electric, laser-ul,
ansamblu piesa de mana reductor de viteza, aparat de fotografiat,
camere video, instrumentar static.
Sarcina de lucru 2
Descrie pe scurt modul de organizare a spatiului in cabinetul
stomatologic
1.4. Medicul stomatolog in sistemul ergonomic. Miscari efectuate

Raporturile interumane speciale create prin modalitatile multiple
de exprimare isi propun sa asigure un climat prin care sa invinga
angoasa, neincrederea pacientului, sa-l convinga sa accepte solutia
terapeutica aleasa, sa faciliteze implementarea programelor de
profilaxie, obiectiv la fel de important ca si cel terapeutic. Canalele de
exprimare non-verbale sunt adesea mai expresive decat cele verbale,
caci omul nu poate ascunde nimic cu privirea.
Medicul stomatolog trebuie sa fie un bun psiholog. El se exprima
prin cuvant, gest, mimica, invatand sa fie un manipulator de reactii,
comunicarea reprezentand, pentru sistemul medic-pacient, un element
crucial care asigura solidarizarea de actiune.
19
Elena Folescu
Inainte de cuvant este impresia, forma, cromatica si design-ul salii

de asteptare, a cabinetului, tinuta medicului, aceste aspecte punandu-si
amprenta asupra subconstientului pacientului. Apoi urmeaza fondul,
continutul: primirea pacientului, seriozitatea, blandetea, siguranta
deciziilor, competenta profesionala, acestea imprimandu-se mult mai
profund.
Mimica, realizata prin participarea muschilor orofaciali in special,
are un rol expresiv major si participa la comunicare.
Cuvantul reprezinta substratul fundamental al canalului de
comunicare verbal. Arta comunicarii cu bolnavul, normele limbajului
medical verbal si gestual alaturi de politete, respect, intelegere si
caldura, bunatate si devotament, bunavointa si afectiune sunt valori
care se cultiva concomitent cu instruirea propriu-zisa a medicului.
Deasupra talentului si stiintei medicului sta constiinta profesionala
respectarea eticioi medicale.
Tot in cadrul canalului verbal de comunicare intra si tonalitatea,
intonatia, chiar si tacerile. Argumentarea solutiei terapeutice alese
trebuie realizata apelandu-se la un vocabular si la cunostinte
corespunzatoare nivelului de pregatire si de intelegere al pacientului.
Pacientul trebuie sa fie convins ca este solutia optima si ca el a ales-o.
Un alt aspect care nu trebuie neglijat este tinuta vestimentara, care
contribuie la formarea primei impresii. Respectul de sine si cel datorat
pacientului impun o vestimentatie corecta, bine pusa la punct, care sa
degaje un aspect curat.
Halatele pot fi confectionate intr-o linie moderna, lejera, albe sau in
culori pastel. Pentru protectie, tinuta de strada va fi complet inlocuita de
cea de cabinet.
Boneta este utila doar cand protejeaza parul in totalitate, impiedicand
caderea accidentala a unui fir de par in camp sau prinderea accidentala
de echipamente.
Masca este obligatorie pentru protectia in ambele sensuri. Ea filtreaza
unele elemente ale aerosolilor formati.
Ochelarii potejeaza ochii de pulberi, fragmente, secretii. Cei de proterctie
pentru lampa de fotopolimerizare, laser, turbina cu fibra optica etc.
trebuie sa aiba lentile care sa blocheze lungimea de unda a radiatiei
emise.
Manusile protejeaza mainile medicului, dar impiedica si raspandirea
incrucisata a infectiilor, formand o bariera fizica impotriva transferului
germenilor.
Pentru a simplifica miscarile in timpul lucrului si a organiza
corespunzator actele terapeutice trebuie ca medicul sa devina mai intai
constient de miscarile sale. Asadar in scopul analizei, evaluarii si apoi
eliminarii miscarilor inutile efectuate de segmentele corpului uman in
timpul activitatilor, acestea au fost grupate in 5 clase, de la miscarile
simple la cele complexe.
20
Elena Folescu
Clasa
Pivotul (articulatia)
Segmentul in
miscare
Articulatia pumnului
Degete si palma
Articulatia cotului
Degete, palma si
antebratul
Articulatia umarului
Degete, palma,
antebrat si brat
Miscarea presupune torsiunea corpului
Miscarea implica ridicarea operatorului
Cele mai recomandate miscari, din punst de vedere ergonomic,

sunt din clasa 1, pentru ca sunt mai rapide, mai economic (ca timp,
energie) si mai precise miscari. Miscarile cu un grad inalt de oboseala, cu
un consum mare de energie si timp, sunt cele din clasele 4 si 5, fiind
implicata si participarea corpului.
Pentru exemplificare, se mentioneaza ca in clasa 1 putem incadra
miscarile efectuate pentru condensarea amalgamului, introducerea unui
material compozit intr-o cavitate. Presiunea exercitata asupra fuloarului
este realizata de degete, dar si din articulatia pumnului. In miscarile de
clasa a 2-a este implicata si articulatia cotuli, este situatia in care
operatorul intinde mana sa ia turbina sau asistenta canula de aspiratie.
Reglarea lampii unitului , legarea bavetei pacientului sunt miscari de
clasa a 3-a. Rasucirea corpului asistentei in vederea asezarii corecte a
masutei unitului reprezinta o miscare din clasa a 4-a. In cazul unei
situatii nepravazute (deschiderea camerei pulpare in timpul prepararii
substructurii organice), asistenta se poate ridica si aduce intrumentarul
necesar- clasa a 5-a.
Studiul miscarilor realizat in scopul optimizarii muncii, clasificarea
acestor miscari a permis enuntarea unor principii de baza privind
economia de miscari:
1. Miscarile celor 2 maini trebuie sa inceapa simultan, sa se
desfasoare pe aceeasi directie, dar in sensuri opuse si sa fie continue.
2. Miscarile trebuie sa fie cat mai usoare, cat mai scurte (clasa
1) si cat mai rare, evitand schimbarile repezi si bruste ale directiei
gesturilor
3. Realizarea si respectarea unei succesiuni logice a miscarilor.
Acest obiectiv se poate infaptui numai prin invatarea secventelor actelor
operatorii descompuse in scop didactic, si prin efectuarea unor exercitii
si antrenamente specifice inainte de a trece la activitatea in cavitatea
orala.
21
Elena Folescu
4. Stabilirea si mentinerea unui anumit ritm de lucru reduce

efortul fizic si psihic al operatorului.
5. Instrumentarul static si materialele vor fi dispuse intr-o
ordine bine stabilita (in zona minima de lucru), aranjarea binecunoscuta
de medic si de asistenta, pentru fiecare manoper terapeutica in parte.
Ritmul se dobandeste prin exercitii repetate si asigura executarea
usoara si automata a miscarilor.
6. Apucarea instrumentelor si materialelor trebuie sa fie
usoara, simpla si rapida, la felca repunearea lor la locul stabilit, dupa
utilizare. Cele mai simple miscari de apucare si aducere sunt cele de
contact (glisare).
Sarcina de lucru 1
Cum trebuie efectuate miscarile pentru a respecta regulile
ergonomice
1.5. Pozitii, stereotipii si concepte de lucru

Introducerea criteriilor ergonomice de organizare a muncii in
stomatologie porneste de la evaluarea obiectiva permanenta
a
conditiilor reale de lucru. Evolutia constanta a acestor conditii, generata
de progresul tehnic rapid si in stomatologie, precum si evolutia
conceptiei fiintei umane (medic, asistenta, tehnician, pe de o parte si
pacientul, pe de alta parte) privind confortul in viata cotidiana, a obligat
la analize profunde si concluzii neintarziate in scopul imbinarii celor 2
cerinte.
Pozitiile adoptate in timpul lucrului au efect asupra calitatii muncii si
asupra sanatatii membrilor. Exista 2 modalitati total diferite de lucru:
Pozitia de lucru ortostatica
Pozitia de lucru asezat
Prima varianta, desi plina de neajunsuri, este folosita in continuare de
medicii stomatologi, fie din necunoastere teoretica, fie din neacceptarea
postulatului teoretic in compotamentul zilnic sau, nu de neglijat, din
cauza conditiilor materiale precare (absenta scaunelor).
Pozitia asezat a fost pusa in valoare inca de la inceputul secolului de
catre stomatologii francezi, care, ceva mai tarziu (1927), aduc si primele
argumente profesionale serioase.
22
Elena Folescu
Este admisa ca ergonomica pentru medic si asistenta pozitia de lucru

asezat, pe un scaun cu rotile, care asigura deplasarea fara ca medicul si
asistenta sa se ridice. Oricare alta pozitie reprezinta abateri si are efect
negativ asupra sanatatii operatorului.
Pozitia asezat are multe avantaje, aceasta fiind pozitia umana naturala,
cu un consum de energie redus. Spre deosebire de ortostatism, unde
sangele si fluidele tisulare au tendinta sa se acumuleze la mamabrele
inferioare, in pozitia sezanda, aceasta tendinta este mai redusa, caci
musculatura relaxata si presiunea hidrostatica scazuta din vene ofera o
rezistenta scazuta sangelui care se intoarce la inima.
Un unghi de 90 realizat intre gamba si coapsa permite conditii bune de
realizare a circulatiei. Daca scaunul practicianului este prea coborat,
valoarea acestui unghi scade si se produce flectarea gambei pe coapsa so
deci o compresiune a vaselor din spatiul popliteu, vand drept consecinta
o irigatie precara a gambei. Efectul este asemanator cu cel din pozitia
ortostatica, numai ca la pozitia decliva se adauga si compresiunea
tesuturilor si vaselor.
Un alt aspect al pozitiei asezat este unghiul care se realizeaza intre
coloana vertebrala si coapsa. Limita inferioara admisa este de 90 si
determina pelvisul sase roteasca spre spate, ceea ce reduce curbura
lombara naturala, determinand o tensiune crescuta in muschi si
ligamente la acest nivel. Studiile efectuate privind presiunile dintre
vertebre pentru diferite unghiuri si pozitii ajung la concluzii similare si
sugereaza ca presiunea interdiscala scade gradat cand unghiul se
deschide peste 90 (110-120). Aceasta pozitie de lucru a primit
denumirea de Sit-down Dentistry.
Organizarea activitatii stomatologice pe baze ergonomice arein vedere
asezarea pacientului intr-o pozitie cat mai ergonomica pentru medic, dar
in acelasi timp sa asigure un anumit grad de confort pacientului,
deoarece relaxarea sa influenteaza in mod favorabil efiecienta activitatii
operatorului.
Pozitia ergonomica a pacientului este realizata, dupa cum s-a mentionat
intr-un curs anterior, intr-un fotoliu in care pacientul se afla pe un ax
care face un unghi de 20 cu solul. Aceasta pozitie optima a pacientului
se realiozeaza atunci cand varful nasului este la nivelul genunchilor.
Reglarea inaltimii fotoliului dentar si a scaunului operatorului se va face
astfel incat campul operator sa ajunga sub ochii medicului, acesta avand
impresia sa scrie la un birou. Capul pacientului se va gasi la inaltimea
cotului medicului. Apropierea pacientului de toracele operatorului se va
face se va face astfel incat medicul sa nu indoaie cotul mai mult de 90 ,
sa nu intinda mana dupa pacient, iar intreg campul operator sa fie
controlat cu privirea de catre medic, sub un unghi al campului vizual
cuprins intre 25-38, astfel incat sa nu fie nevoit sa roteasca capul.
In cazul analizei pozitiilor de lucru ale medicului si ajutoarelor sale,
consideram ca referinta un cadran de ceas virtual, avand drept centru
23
Elena Folescu
cavitatea orala a pacientului. Pronind de la aceasta reprezentare

sugestiva putem indica poizitiile operatorilor la fotoliu, zona
instrumentarului static si dinamic in functie de orele ceasornicului.
Aceasta schema a ceasornicului (plan de referinta) a fost obiectul unui
acord international Iso si apoi adoptata de AFNOR (Association
Francaise de Normalisation). Exista mai multe concepte asupra pozitiilor
de lucru:
Conceptul 1. Consideram medicul plasat in dreptul orelor 9-10, asistenta,
in stanga, in dreptul orelor 1-3. Masuta unitului este in dreptul orei 7, iar
dulapul (masa instrumentelor), in stanga sa, in dreptul orei 12 si in
dreapta asistentei. In acest dulap si scaunul pacientului trebuie sa fie o
distanta de aproximativ 50 cm, pentru ca, in cazul unei extrtactii in
cadranul 4, medicul sa se poata deplasa in dreptul orei 12. Pozitia 1-2
pentru asistenta este defavorabila pentru ca in cazul ISO panoul cu
aspiratie se gaseste in dreptul orei 12.
Conceptul 2. In aceasta situatie, medicul si asistenta sunt unul langa altul
in dreptul orelor 11-1. Instrumentele sunt in pozitia 12 si medicul le
poate lua cu mana dreapta s[pre stanga sau cu stanga si le trece in
dreapta. In cazul lucrului la 4 maini, se lasa servit de asistenta. In acest
caz va fi prevazuta o masa comuna cu instrumente pentru medic si
asistenta. Este indicat ca asistenta sa tina canula de aspiratie in mana
dreapta. Daca trebuie sa apuce cu mana stanga pentru a servi
instrumentarul static are urmatoarele posibilitati:
Ia instrumentarul cu mana dreapta si il trece cu mana stanga
Ia intrumentarul cu stanga si il da cu dreapta
Roteste corpul la dreapta si ia canula din mana stanga. Toat aceste
metode nu sunt rationale si ca urmare nu sunt recomandate.
Conceptul 3. Panoul cu instrumente dinamice formeaza o unitate pentru
medic si asistenta in partea stanga a fotoliului si le putem aduce
deasupra pacientului. Medicul si asitenta sunt in pozitie asezat, medicul
in dreprul orelor 1-3. Se lucreaza in vedere directa. Instrumentarul
dinamic se gaseste in fata sau deasupra pacientului. Dulapul este plasat
in pozitia orei 12, favorabila pentru operatori. Este important de
subliniat ca instrumentele statice si dinamice stau in centrul norului de
aerosoli. Ca urmare, vom plasa masa unitului (suspendata) in spatele
pacientului. 3/1 si 3/2 reprezinta diferite distante de apucare a
instrumentelor. Sunt respectate principiile functionale, dar ramane
problema aerosolilor.
Conceptul 4. Instrumentarul dinamic se gaseste in centru aerosolilor
pacientului. Medicul este in pozitia orelor 10-12, asistenta in dreptul
orelor 3-2. Se lucreaza in vedere indirecta. Pozitia este avantajoasa
pentru ca prezinta distante scurte pentru apucarea instrumentelor. Masa
unitului este in dreptul orelor 8-9. In schimb, asistenta va avea o pozitie
incomoda, cu torsiunea coloanei vertebrale si implica o tehnica speciala
de aspiratie. Asistenta trebuie sa ia instrumentele de pe masa si sa le
24
Elena Folescu
treaca medicului (pozitia 12-1). Principiile 3 si 4 pun pe primul loc

functionalitatea pozitiilor, principiul al 2-lea, factorul estetic, iar
principiul 1 face un compromis rezonabiol intre tendinta sistemica
functionala si efectul favorabil psihologic.
1.6. Activitatea stomatologica in echipa
Echipamentul modern, complex, utilizarea vitezelor inalte ce implica in
mod obligatoriu racirea cu aer si apa si deci folosirea aspiratiei, lucrul
sub diga sunt imperative majore care trag dupa sine o activitate
stomatologica asistata, ajutorul mediului fiind realizat de una sau doua
asistente specialiate. Lucrul la 4, 6 maini, atunci cand este bine organizat,
cand fiecare membru isi cunoaste perfect sarcinile, contribuie la
optimizarea actelor terapeutice si la reducerea oboselii fizice si psihice.
Lucrul la 4 maini
Majoritatea interventiilor stomatologice impun ajutorul nemijlocit al
asistentei (Four handed Dentistry). Pozitia de lucru este pozitia asezat:
medicul in dreapta si asistenta in stanga pacientului, cu posibilitatea
deplasarii in functie de cadranul la care se lucreaza. In etapa de examen
clinic, asistenta va servi medicul cu instrumentul static, spray-ul de aer
si apa. De exemplu, oglinda si sonda pot fi servite simultan cu ambele
maini in pozitie corecta, astfel incat operatorul sa evite miscarile
suplimentare.
Majoritatea actelor terapeutice necesita anestezia loco-regionala a
campului operator. Si in aceasta etapa este necesara interventia
asistentei: serveste medicul cu oglinda, pensa, comprese cu alcool,
comprse uscate, preia pensa si ruloul si il serveste cu seringa incarcata,
pregatita si verificata si apoi preia seringa.
In cazul utilizarii digai, este absolut necesar ajutorul asistentei. Oadata
aplicata diga, aspiratia continua in cavitatea orala este indispensabila si
este realizata de catre asistenta, care va plasa canula in dreptul sursei
de apa de la turbina, in pozitia decliva(fund de sac): zona vestibulara sau
palatinala maxilara sau zona vestibulara sau linguala mandibulara, in
functie de dintele la care se lucreaza.
Atunci cand medicul lucreaza cu vedere indirecta, canula de aspiratie va
fi orientata la nivelul oglinzii pentru a asigura o buna vizibilitate. Pozitia
canulei si a mainii nu trebuie sa jeneze cu nimic realizarea miscarilor in
cadrul zonei I de catre medicul stomatolog.
In cazul tratamentului gnatoprotetic, asistenta va fi familiarizata cu toate
tipurile de materiaale de amprenta (proprietati, mod de preparare,
conditii de pastrare a amprentelor), cu tipurile de port-amprente, etc.
Si in cazul altor proceduri terapeutice, asistenta trebuie sa cunoasca
conditiile si etapele.
25
Elena Folescu
Lucrul la 6 maini (Six Handed Dentistry)

Se preconizeaza plasarea celei de-a doua asistente in dreapta medicului
(ora 7), in pozitie asezat, aceasta situatie creandu-i un acces facil la
campul operator. Panoul cu instrumentar dinamic va fi plasat in dreptul
orei 6, pentru ca asistenta a 2-a sa aiba acces. Ea va servi medicul cu
instrumentar atunci cand va fi cazul.
Sarcinile celei de a doua asistente trebuie sa fie bine precizate, pentru
ca aceasta sa fie intr-adevar utila. Dintre sarcinile pe care le va executa,
mentionam:
- Pregatirea digai, in timp ce medicul ajutat de cealalata asistenta
realizeaza anestezia
- Reglarea lampii unitului, ori de cate ori este nevoie
- Schimbarea frezelor montate in instrumentarul dinamic
- Pasajul instrumentarul dinamic la si de la medic
- Indepatarea partilor moi(buze, obraji, limba, lambouri)
- Prepararea si pasajul materialelor poentru: obturatii de baza, obturatii
coronare provizorii sau definitive (amalgam, compozite, cimenturi),
obturatii endodontice,etc.
- Punerea in functie a diferitelor aparate (detartrorul cu ultrasunete,
lampa de fotopolimerizare, bisturiu electric)
- Utilizarea celui de-al doilea sistem de aspiratie
- Urmarirea anesteziei generale (in chirurgie, pedodontie).
1.7. Rolul ergonomic al pregatirii campului operator
Pregatirea campului operator face parte intrinseca din stilul
ergonomic de lucru pentru ca evita timpii consumati inutil pentru
corectarea, reluarea unor faze de lucru, asigura economisirea
materialelor, evita greseli de tehnica, accidente, complicatii si nu in
ultimul rand evita starile tensionale in randul memebrilor echipei si de
asemenea stress-ul pacientiului, asigurand linistea operatorie atat de
mult doorita.
Crearea unui cadrul optim de lucru incepe cu pregatirea
generala a pacientului, care poate fi:
1. Psihica- fiecare etapa terapeutica reprezinta o noua
experienta pentru pacient. Astfel se recurge la mijloace verbale si nonverbale pentru prevenirea si linistirea pacientului. Se recomanda
totodata si administrarea de medicamente tranchilizante sau chiar
sedative.
2. Pregatirea loco-regionala prevede indepartarea hainelor
care ar impiedica o pozitie relaxanta a pacientului si aplicartea unor
mijloace speciale de protectie (bavete, campuri speciale folosite im
amprentare, campuri chirurgicale sterile, ochelari de protectie).
3. Pregatirea locala cuprinde masuri minime de asepsie si
antisepsie a cavitatii orale, masuri de izolare soi control a salivatiei,
masuri pentru reducerea reflexului exagerat de voma.
26
Elena Folescu
4. Masurile de asepsie orala sunt extrem de importante

deoarece majoritatea interventiilor in cavitatea orala sunt manopere
sangerande si este importanta reducerea microbismului oral in scopul
evitarii unei bacteriemii. Cea mai simpla si rapida metoda este clatirea
gurii cu o solutiei antiseptica (clorhexidina) inaintea oricarei interventii
in cavitatea orala, aceasta reducand si concentratia microbiana a
aerosolilor.
5. Izolarea campului operator si controlul salivei reprezinta o
problema esentiala pentru majoriatatea manoperelor terapeutice. Exista
mai multe modalitati, care singure sau combinate, pot reaaliza izolarea
campului operator:
Sistemul de aspiratie a unitului
Aerul comprimat prezinta dezavantajul ca tinde sa

redistribuie secretia din cavitatea orala in cohii si chiar pe fata
operatorului sau a pacientului.
Absorbantele reprezinta o categorie vasta de materiale

oferite pre-pregatite de firmele producatoare si gata sterilizate rulouri,
comprese, bulete
Diga
Conuri de hartie
Pregatirea si pasajul instrumentelor si materialelor reprezinta
etape importante, a caror desfasurare se realizeaza dupa un algoritm si
intr-un spatiu bine reglat, cu miscari bine precizate, invatate si exersate
in etapele de instruire aa activitatii, atat de medic , cat si de asistenta.
Organizarea instrumentarului static pe acte operatorii se poate
face in 2 moduri diferite:
1. Sub forma de platouri pre-preparate (Trays), care pot fi
prevazute pentru fiecare etapa din cadrul actului operator (de exemplu,
pentru realizarea pulpectomiei vitale se pregatesc: platou pentru
examenul clinic, platou pentru anestezie, platou pentru diga, platou
pentru pulpectomie). Aceste platouri sunt niste cutii metalice (din Al)
care contin instrumentarul asezat intr-o ordine care corespunde
succesiunii utilizarii sale. Platourile au avantajul ca reduc timpul de
lucru, evita desterilizarea instrumentarului.
2. Sterilizarea intrumentarului in mod centralizat, in casolete
destinate tipurilor de intreventie (odontologie, parodontologie,
protetica, chirurgie, etc.). O alta casoleta va contine campurile textle
sterilizate sau tavitele.
Principiile ergonomice ale miscarii au stabilit o serie de reguli
pentru pasajul instrumentelor:
1. Instrumentele nu vor fi deplasate niciodata pe deasupra fetei sau
capului pacientului
27
Elena Folescu
2. Instrumentul va fi orientat cu manerul spre cavitatea orala a

pacientului
3. Asistenta va depune instrumentul in mana operatorului in
pozitie activa de lucru, astfel incat acesta sa nu fie nevoit sa ii modifice
pozitia sau sa-si modifice campul vizual in sensul unor noi adaptari
vizuale
4. La semnalul operatorului (vizuale, gestice, auditive), asistenta va
prelua instrumentul folosit din mana acestuia si il va repune pe platou, la
locul sau cunoscut
5. Medicul va stabili impreuna cu asistenta un limbaj al gesturilor,
cu semnificatii privind dorinta acestuia de a preda un instrument sau de
a primi altul.
Pentru o eficienta maxina, la semnalul medicului, asistenta va prelua
instrumentele de pe masuta si le va aduce in zona I, in apropierea
campului operator si in campul vizual al medicului, asezandu-le in mana
acestuia. In acest sens exista miscari bine reglate, degetele putand fi
grupate astfel:
- Primul grup de degete cuprinde indexul si policele si este utilizat
pentru servirea si primirea instrumentelor.
- Al doilea grup cuprinde degetele: mijlociu, inelar si degetul mic si
este utilizat pentru primirea unui instrument sau pentru a trece un
instrument grupului unu si apoi a-l servi medicului.
Folosind aceste grupuri de degete, pasajul instrumentelor de la
asistenta la medic si invers se va face in functie de priza instrumentelor
(modul in care sunt tinute acestea in mana in pozitie activa). Priza
poate fi ca un creion sau palmara.
Priza stilou instrumentul este tinut si oferit cu manerul spre
cavitatea orala, cu index si police, astfel incat operatorul sa-l poata
primi, folosind aceeasi grupare de deegete sau in plus si mijlociul. In
aceasta maniera se poate realiza pasajul pentru urmatoarele
instrumente: oglinda, pensa, sonda, excavator, fuloar, spatula,
instrumentar de detartraj, chiurete, piese, turbina etc.
Priza stilou
28
Elena Folescu
Priza palmara este utilizata pentru elevatoare, clesti, ciupitor de os,

port-amprente, spray de aer si apa, seringa.
Priza palmara cleste

Instrumentarul este oferit de asistenta cu manerul spre operator, iar
acesta inapoiaza de aceeasi maniera.
Priza palmara elevator

Fiecare etapa terapeutica urmeaza un algoritm flexibil, insa toate trebuie
sa urmareasca cateva etape principale:
- pregatirea instrumentarului si a materialelor necesare pentru etapa
terapeutica;
- pregatirea pacientului;
- desfasurarea etapei, asistata (lucrul la 4 sau la 6 maini) sau nu;
- programarea pacientului pentru urmatoarea interventie (daca este cazul).
29
Elena Folescu
Instrumentarul si materialele care necesita sterilizare trebuie pregatite din

timp.
Sarcina de lucru 3
Enumerati regulile pentru pasajul instrumentelor
Bibliografie minimala
1. V. Burlui, C. Morarasu Ergonomie stomatologica. Ed.Apollonia,Iasi, 2012;
2. S. Uram-Tuculescu, C. Amariei, Bratu D., Aparate si instrumente in tehnica
dentara, Constanta, 1997.
3. D. Bratu si colab. Aparatul dento-maxilar, Editura Helicon, Timisoara,
1998.
30
Elena Folescu
2. INFORMATIZAREA SI MICROROBOTICA IN STOMATOLOGIE

Informatica si microrobotica in stomatologie notiuni
generale
Investigatii paraclinice computerizate
Elaborarea computerizata a unor etape terapeutice
Noi tendinte si tehnici perforante minim invazive in
tratamentul stomatologic
- sa cunosti rolul informaticii si a microroboticii in medicina dentara;
- sa cunosti metode de investigare paraclinica computerizata;
-sa cunosti modalitati de a realiza planuri terapeutice asistate de
calculator.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 2 ore
31
ELENA FOLESCU
2.1. Informatica si microrobotica in stomatologie notiuni generale

Cercetarea informatica a sprijinit diverse domenii ale stomatologiei, cu
scopul dezvoltarii si perfectionarii metodelor de investigare
(interpretarea automata a unor exemene paraclinice: electromiografia,
gnatosonia, gnatofonia, teleradiografia etc.), de stabilire a diagnosticului
si planului de tratament. Un pas important il reprezinta conceptia si
executarea, cu ajutorul microrobotilor si asistata de computer, a
microprotezelor. O alta aplicatie, de ultima generatie, este realizarea de
aparate ortodontice transparente, invisibile, in urma analizei si
scanarii computerizate a mulajului danturii.
Volumul suprinzator de mare de date care pot fi stocate in memoria
calculatorului contribuie si la decongestionarea spatiilor, altfel ocupate
de reprezentarea materiala a acestor date, acumulate de-a lungul vietii
profesionale (foi de observatie clinica, modele de studiu, fise de
laborator, radiografii,etc).
Introducerea informaticii in stomatoilogie a reprezentat la inceput o
solutie pentru problemele administrativ-organizatorice si de gestiune in
cabinetul de medicina dentara sau de tehnica dentara. Astfel, soft-uri
specializate pot realiza stocarea datelor din foile de observatie,
prelucrarea si stocarea radiografiilor dentare sau a imaginilor din
cavitatea orala, gestionarea problemelor finaciare (facturare, devize,
plati, controlul conturilor etc.), managementul stocului de materiale etc.
2.2. Investigatii paraclinice computerizate
Teleradiografia de profil reprezinta o metoda de investigare obiectiva
si obligatorie pentru gnatolog, protetician si ortodont, in scopul evaluarii
relatiilor mandibulo-craniene fundamanetale si a homeostaziei
sistemului stomatognat.
Scopul programul este de masurare a unui set de standard de
valori de unghiuri, proprtii si lungimi de segmente de pe teleradiografia
de profil si de determinare interactiva acestor valori. Programul este
autodocumentat si condus pe baza de memorie. Digitalizarea
teleradiografiei presupune introducerea coordonatelor x, y ale punctelor
craniometrice fata de un raport rectangular, intr-o ordine dictata de
computer, pentru a evita omisiunile. In etapa urmatoare computerul
calculeaza si afiseaza un tabel de valori standard pe care le va stoca in
memorie, fiecare marime avand un domeniu de valori: minima, normala
si maxima. Valorile obtinute sunt organizate astfel:
Dezvoltarea bazei craniului
Dezvoltarea bazei osoase mandibulare
Dezvoltarea proceselor alveolare
Dezvoltarea arcadelor dentare
Valori corelative maxilo-mandibulare.
Ultima etapa este cea de calcul intercativ, care stabileste
disstantele, rapoartele si calculeaza unghiurile, afisand valorile
32
ELENA FOLESCU
determinate si rapoartele lor fata de medie, fata de valoarea maxima si

minima.
Tomografia de profil a articulatiei temporo-mandibulare reprezinta
unul dintre cele mai utilizate examene paraclinice, in scopul
diagnosticarii disfunctiilor sistemului stomatognat. Scopul programului
il reprezinta masurarea unui set de 9 valori (8 distante si 1 unghi) pe
tomografia articulatiei temporo-mandibulare- gura inchisa si gura
deschisa si extragerea unor concluzii privind incadraeea acestor valori
in limitele normalului.
S-a constatat ca acst examen permite evidentierea unei variabilitati
morfologice individuale foarte accentuate si a unor dimensiuni
articulare in rapost de sex, varsta, adancimea cavitatii glenoide,
stergerea pantei articulare, variatii ale fantei articulare si ale rapoartelor
dinamice-statice condil-cavitate glenoida. Variabilitatea dreapta-stanga
constatata (asimetria) in majoritatea situatiilor a conditionat
repozitionarea mandibulo-craniana.
Radiografia retrodento-alveolara digitalizata
Radioviziografia (RVG) reprezinta o tehnica de investigare a structurilor
dento-alveolare care amelioreaza foarte mult realizarea examenelor
radiografice dentare si care renunta la filmele radiografice. Imaginea
radiografica este preluata de un captor minituarizat si in mod automat
afisata pe ecran.
Avantajul este reprezentat de iradierea redusa a pacientului si a
medicului, posibilitatea stocarii in memoria computerului a imaginilor
radiografice ale tuturor pacientilor si reactulizarea lor in orice moment,
efectuare de studii statistice si ofera performante privind sensibilitatea
imaginii.
Digitalizarea imaginii radiografice poate fi realizata cu un computer
personal la care acuratetea imaginii este semnificativ mai mare fata de
cele industriale.
Analiza ocluzala computerizata permite echilibrarea planului de
ocluzie la nivelul dintilor naturali, aparate gnatoprotetice conjuncte,
partial sau total amovibile, prin inregistrarea fortelor ocluzale si
diagnosticul acestora. Un astfel de aparat este T-SCAN (de la Tekscan
Inc.), care asigura un diagnostic si un tratament facil al ocluziei, fiind
caracterizat, in acelasi timp, de precizie si reproductibilitate. Poate fi
folosit si in scop documentar, medico-legal si pentru instruirea
pacientilor (in etapele de educatie sanitara) si a studentilor.
Principul contructiv se bazeaza pe inregistrarea contactelor ocluzale
intr-un material (senzor), a carui rezistenta electrica variazain functie de
presiune. Grosimea acestuia influenteaza proprietatile fortei ocluzale.
Acest senzor este de unica folosinta, sub forma unei sonde electronice,
de forma arcadei si are cuprinde intreaga arcada, flexibil si subtire ca sa
nu provoace distorsiuni suplimentare contactelor ocluzale. Prezinta o
33
ELENA FOLESCU
frecventa si o rezolutie spatiala suficienta pentru a nu pierde contactele

importante.
Aceasta metoda de analiza ocluzala este foarte utila, prezita o acuratete
deosebita si exclude subiectivitatea celorlalate metode cunoscute
(model de studiu.hartie de articulatie, ceara, siliconi, etc.). de asemenea,
exclude arhivarea reprezentarilor materiale ale metodelor de analiza
ocluzala clasice, caci memoria compputerului este cea care va stoca
aceste analize de pe T-SCAN.
Analiza electromiografiei si a kinezimandibulografiei asistate de
computer
Activitatea neuromusculara la nivelul sistemului stomatognat prezinta
complexitate deosebita, concordanta multitudinii functiilor indeplinite.
Realizarea functiilor sistemului stomatognat se fundamenteza in
principal pe activitatea neuromusculara, ce asigura dinamica si statica
mandibulara, activitate obiectivata si prin fenomene bioelectrice.
Electromiografia, ca metoda de studiu a acestor manifestari, ocupa un
loc cu totul particular, datorita afectarii neuromusculare frecvente, ce
insoteste sisndromul disfuctional al sistemului stomatognat.
Analiza automata a biopotentialelor musculare permite o analiza in timp
a semnalului, afisare pe monitor pe o grila etalonata in timp si
amplitudine (fata de vizualizarea semanlului pe osciloscop sau film foto).
Arhivaea informatiei in memoria computerului permite medicului
accesul simplu la un volu mare de informatii, putand surprinde mai usor
elementele caracteristice in diagnosticare si urmarirea evolutiei
pacientilor.
Analiza semnalului in domenil frecventa (Fourier) este facilitata de
faptul ca programul realizat permite afisarea semnalului intr- o forma
sintetica , medicului revenindu-i sarcina de a observa cum se reflecta
diferitele ritmuri ale celulei musculare in spectrul obtinut.
Activitatea electrica musculara este, de asemenea, amplificata si culeasa
de electromiograf, digitalizata dupa un model functional in timp real, cu
o frecventa medie, monitorizata si memorizata. In ceea ce priveste
dinamica mandibulara, pozitia spatiala tridimensionala a magnetului
kineziomandibulografului este inregistrata de-a lungul celor 3 axe
ortogonale in timp real si apoi monitorizata ca miscare in planurile
sagital si frontal si apoi analizata si comparata.
Gnatosonia si gnatofonia computerizate
Examenul genatosonic realizeaza inregistrarea zgomotelor ocluzale
normale si patologice, amplificarea si analiza lor in domeniul timp si
frecventa pe un osciloscop catodic (pe un analizor spectral- analiza
Fourier). Metoda permite aprecierea unor parametrica : localizarea
zgomotului ocluzal, numarul acestora, intensittea, momentul aparitiei,
predominanta unor anumite frecvente in spectru. Utilizarea acestor
programe automate face posibila o echilibrare ocluzala exacta, realizand
contacte ocluzale multiple, punctiforme si uniform distribuite pe
34
ELENA FOLESCU
intreaga arcada, asigura efectuarea unor studii comparative pe grupuri

reprezentative si permite urmarirea evolutiei pacientilor.
Un alt parametru importnat si care reflecta corecta refacere morfofunctionala a sistemului stomatognat este fonatia. Gnatofonia realizeaza
analiza pronuntiei corecte a fenomenelor, in domeniul timp si frecventa ,
avand in vedere numai implicatia stomatologica. Fenomenele si
semnalele sonore sunt transformate in semnale electrice, amplificate si
apoi introduse in computer, care faciliteaza analiza, evidentiind si noi
parametri la care altfel nu am avea acces.
2.3. Elaborarea computerizata a unor etape terapeutice
Elaborarea computerizata a diagnosticului stomatologic permite
utilizatorului sa stabileasca diagnosticul intr-un timp mai scurt.
Programul prezinta etapele algoritmului de examinare a bolnavului sub
forma unor intrebari standardizate. Metoda prezinta avantajul de a
creste precizia diagnosticarii afectiunilor, deci si a tratamentului, insa
are si un dezavantaj major si anume imposibilitatea adaptarii
tratamentului la cazuri particulare.
Elaborarea planului terapeutic se realizeaza pe baza diagnosticului dat
de computer si orienteaza solutia terapeutica spre protezarea conjuncta
sau adjuncta in functie datele introduse.
Amprentarea substructurilor organice; conceptia si realizarea
microprotezelor asistata de computer implica interventia unui
microrobot care asigura realizarea practica propriu-zisa. Elementele
componente ale sistemului sut urmatoarele: sonda optica, program de
prelucrare a semnalului optic, microprocesor si un program de
concepere si realizare a microprotezei, comanda numerica si microfreza.
Amprentarea optica a substructurilor organice se realizeaza cu ajutorul
sondei optice sau a palpatoarelor electronice. Acestea preiau forma
dintelui preparat din cavitatea orala si o traduce in valori numerice care
sunt introduse intr-un computer ce va realiza conversia datelor, aparand
pe monitor forma dintelui preparat. Baleierea dintilor preparati, a
vecinilor, a antagonistilor se face in aproximativ 3 minute.
Realizarea microprotezei se va face numai dupa ce medicul va alege pe
cea indicata de multitudinea solutiilor existente in program. Forma
standard a microprotezei va fi adaptata cazului clinic (forma unui unghi,
convexitatea zonelor de contact, pozitia si forma unui cuspid, etc.).
limbajul este simplu si utilizeaza termeni specifici dentari. Apoi este
studiata ocluzia dinamica care va implica si ea modificari ale reliefului
ocluzal. Aceasta modelare pe ecran dureaza aproximativ 2-10 minute.
Urmeaza apoi executia propriu-zisa, a carei durata depinde de
complexitatea elementului, duritatea materialeului, starea finala de
finisare.
Avantajele metodei constau in executia foarte rapida, perfecta,
independenta de conditiile externe, intr-un timp redus, insa necesita o
investitie importanta, care se amortizeaza foarte greu.
35
ELENA FOLESCU
2.4. Noi tendinte si tehnici performante minim invazive in tratamentul stomatologic

Terapia minim invaziva adopta o filozofie ce include preventia,
remineralizarea si interventia minima in ceea ce priveste plasarea si
inlocuirea restaurarilor dentare. Aceasta terapie atinge obiectivele
tratamentului folosind cea mai invaziva manopera chirurgicala cu
indepartarea cat mai putina a tesutului dentar sanatos. O leziune
dentara carioasa este rezultatul infectiei bacteriene. Restaurarea dintelui
nu vindeca boala carioasa. De aceea la pacientii cu risc cariogen mare
trebuie intervenit si asupra dietei, a tehnicilor de igiena orala si a
tratamentului antibacterian.
Principiile terapiei minim invazive cuprind :
o
Nu se indeparteaza niciodata din structura dentara mai mult decat
este necesar restaurarii;
o
Intotdeuna se folosesc materiale dentare care conserva structura
dentara;
o
Intotdeuna se folosesc materiale dentare care au fost testate de
catre medicii dentisti din centre universitare;
o Se folosesc intotdeuna materialele dentare cele mai bune si de
durata pentru a reduce riscul reconditionarii restaurarilor;
o Terapia minim invaziva trebuie sa cuprinda un numar de sedinte
cat mai scurt;
o Intotdeuna se folosesc materiale de restaurare a structurii dentare
care nu uzeaza dintii antagonisti;
o Dentistica minim invaziva da voie practicianului sa nu neglijeze
santurile si fosetele dentare pentru a detecta leziunile cariogene cu
pierdere minima de substanta dentara;
o Capacitatea de a indeparta leziunile cariogene incipiente prin
interventie minima nu inseamna sa inervenim asupra tuturor santurilor
si fosetelor pigmentate;
o Sigilantii sunt folositi ca masuri de preventie pentru santurile si
fosetele dentare, cand este prezenta leziunea carioasa, restaurari
compozite mici, numite restaurari preventive cu rasini compozite sunt
de preferat in locul restaurarilor extinse cu amalgam, oferind o
preparatie mult mai conservativa.
In ultimii ani, in industria serviciilor stomatologice s-a evidentiat
tendinta de a recurge la tehnici complexe de tratament atunci cand ele
nu sunt obligatorii. Acest lucru este complet gresit si vine in contradictie
cu obiectivele stomatologiei minim invazive, care se bazeaza pe
preventie si tratarea afectiunilor dentare prin interventii minore.
Iata cateva exemple de tratamente ce se incadreaza in conceptul
stomatologiei minim invazive:
Sigilari
Procesul de sigilare nu presupune frezarea dintelui in nici un fel.
Aplicarea unui sigilant in primele 6 luni de la eruptie reprezinta cel mai
36
ELENA FOLESCU
eficient tratament de preventie a leziunilor carioase sau a restaurarilor

pe care un dinte le poate suporta.
Inlocuirea materialelor de preventie a restaurarilor cu freze mici si
aer abraziv
Cand dintele prezinta carii superficiale este momentul prielnic de
indepartare a acestora si de obtinere a unei restaurari minore si optime.
Mini-implanturi dentare vs. Implanturi dentare clasice
Sunt multe cazuri in care pacientii nu prezinta nivelul minim al structurii
osoase pentru a suporta un implant dentar de dimensiuni standard.
Aplicarea unui mini-implant dentar permite dezvoltarea unui tratament
conservativ ce nu suprasolicita structura osoasa si nu afecteaza
longevitatea lucrarii protetice.
Inlocuirea coroanelor dentare cu Inlays si Onlays
Multi medici dentisti considera ca procesul de coronare a unui dinte este
mai simplu si mai de durata decat cel de aplicare a unui inlay sau onlay.
Medicii care au experimentat multiple tehnici moderne de tratament au
inteles ca aplicarea unor inlay sau onlay este mult mai simpla,
previzibila, mai rezistenta in timp, chiar mai estetica (gingia din jurul
dintelui pastrandu-si anatomia si culoarea) si minim invaziva.
Tratament de albire dinti sau fatete dentare in loc de coroane
dentare
Sunt multe cazurile in care dintilor de o culoarea mai inchisa inca de la
eruptie sau celor care au capatat o culoare neplacuta de-a lungul
timpului le-au fost aplicate coroane dentare in loc de fatete sau un
tratament profesional de albire. Coroanele sunt invazive, ele mentinand
o presiune continua asupra radacinii dintelui.
Indepartarea molarului de minte la momentul oportun
Extractia molarului de minte la momentul potrivit este simpla si nu
implica nici o trauma. Daca extractia are loc mai devreme decat este
necesar, interventia este dificila deoarece molarul de minte se situeaza
inca in os, nedefinitizandu-si procesul de formare. Pentru ca aceasta
interventie sa fie minim invaziva trebuie efectuata intre 16 si 19 ani.
Radiografii digitale vs. Radiografii conventionale
Majoritatea medicilor dentisti s-a orientat catre radiografii digitale,
cunoscand foarte bine faptul ca acestea emana un numar scazut de
radiatii comparativ cu clasicele radiografii.
Tehnica minim invaziva de varf in anestezia locala
Exista aparate de generatie
noua pentru anestezii locale
(ex. Anaeject) care injecteaza
anestezic cu mare precizie si
intr-o
cantitate
minima,
masurand gradul de evacuare a
anestezicului din carpula. Nu se
37
ELENA FOLESCU
produc distensii ale tesuturilor prin injectare si sunt prevazute cu sistem

computerizat cu avertizare sonora.
Tratamentul minim invaziv in prepararea suprafetelor dentare
poate cuprinde: tehnici mecanice (tehnica rotativa, viteza inalta si joasa;
tehnica restaurativ atraumatica prin indepartarea leziunilor cariogene
cu instrumentar manual Black; oscilatii sonice utilizand miscari
oscilatorii produse de aparate sonice de detartraj); tehnici mecanochimice: Carisolv; tehnici Kinetice (abrazia cu aer folosind oxid de
aluminiu 50; ozonul; terapia laser).
1998.
38
ELENA FOLESCU
3. PREZENTAREA SI CLASIFICAREA
CABINETUL DE MEDICINA DENTARA
DOTARILOR
DIN
Unitul dentar
Lampa pentru fotopolimerizare
Bisturiul electric
Laser
Detartrorul cu ultrasunete
Aeropulsorul
Camere video intraorale si aparate de fotografiat
Ansamblu format din piese de mana cu reductori de viteza
De a cunoaste dotarile minime ale unui cabinet stomatologic;
De a cunoaste principiile de functionare a echipamentelor utilizate
intr-un cabinet stomatologic;
De a cunoaste modul de utilizare a ecipamentelor, aparatelor si
dispozitivelor existente intr-un cabinet stomatologic.
39
ELENA FOLESCU
3.1. Unitul dentar

Unitul dentar este o instalatie complexa care functioneaza
racordat la 3 surse importante: curentul electric (220V), apa de la retea
cu presiune 2,5-3 atmosfere si aer furnizat de un electrocompresor la o
presiune de 3-5 atmosfere. Este alcatuit din mai multe componente,
precum corpul unitului, masa de lucru, port scuipatorul, dispozitivul de
iluminare, bratul Doriot, intrerupatorul cu pedala, turbina sau
dispozitivul pentru viteze inalte.
Echipamentul uzual al unitului dentar se compune din: instrumentar

dinamic (turbina, piesa dreapta, piesa contraunghi), micromotorul
electric, sistemul de aspiratie de mica si mare putere, spray-ul de aer si
apa, diga.
a) Instrumentarul dinamic este montat la bratul telescopic al
unitului sau in spatele fotoliului. Actionarea se face prin intermediul
pedalei de picior, care poate fi atasata direct printr-o curea.
Turbina este un dispozitiv de titan cu forma ergonomica si bun
control tactil, alcatuita din rotor, fuzeta (carcasa metalica), conducte de
transport aer, rulmenti ceramic, fibra optica multifilament. Aceasta
utilizeaza aer sub presiune (1,8-2,2 bari) si are o viteza de turatie de
500.000 tur/min (in functie de presiunea exercitata pe suprafata
dintelui). Instrumentarul rotativ se fixeaza in capul turbinei prin sisteme
diferite: frictiune, stranger sau rasucirea unui surub. Turbinele au aparut
pe la inceputul secolului trecut (anii 1920) si exista in present sub forma
a 2 modele: - cu pensa mecanica manuala si - cu Push-button. Turbinele
electronice pot fi cu lumina (sau cu fibra optica) sau fara lumina.
40
ELENA FOLESCU
Piesa dreapta este destinata activitatii pe fata vestibulara a dintilor

frontali superiori si inferiori si pentru unele operatii pe fetele ocluzale
ale dintilor laterali. La piesa dreapta se pot folosi freze cu o lungime de
peste 40 mm.
Piesa contraunghi este formata din 2 componente: corpul si capul

piesei. Intre cap, corp si freze se formeaza un dublu unghi de unde
deriva si numele piesei. Pentru o mai buna manevrare si marirea prizei
manual, corpul piesei poate prezenta impresii zimtate sau digitiforme.
Capul piesei poate fi amovibil si poate fi rotit in jurul propriului ax, fiind
astfel stabilizat in pozitia dorita cu ajutorul unui dispozitiv cu arc,
situate chiar la linia de jonctiune cap-corp. Cu piesa contraunghi se pot
efectua diverse activitati in orice zona a cavitatii bucale, pe toate fetele
dintilor.
b) Micromotorul electric are o viteza de rotatie care variaza
intre 4000 si 40.000 rot/min. Multiplicatoarele de la piesa contraunghi
pot asigura o crestere a vitezei de pana la 160.000 rot/min. Acest cuplu
este foarte puternic si, ca urmare, variatia vitezei in functie de presiunea
de apasare este neglijabila . Volumul acestor piese (datorita
micromotorului) este destul de mare.
c) Instrumentarul rotativ este reprezentat de freze, pietre, discuri,
gume, alcatuite dintr-o parte activa de forme si din materiale diverse, un
maner cu lungime si terminatie in funtie de instrumentarul dinamic la
care se adapteaza.
Intrumentarul rotativ poate fi montat sau nu pe mandrin. Calitatea
mandrinelor influenteaza mentinerea centricitatii instrumentelor. Uzura
capului instrumentului motor sau curbura frezelor sunt datorate
nerespectarii acestei conditii. Mandrinele sunt realizate din otel cromat
dur , rezistent la coroziune si otel inoxidabil.
Frezele pot avea partea activa din otel dur, carbura de tungsten sau
pot fi diamantate. Frezele din otel dur si extradur (diamantate) sunt
folosite in smalt si dentina, cele din carbura de tungsten sunt folosite la
41
ELENA FOLESCU
preparari de substructuri organice (in chirurgia maxilo-faciala), iar

gumele sunt folosite pentru finisare (avand culori, in functie de gradul
de finisare).
d) Sistemul de aspiratie este utilizat pentru indepartarea apei si a
particulelor solide, fiind esential in efectuarea manoperelor functionale
in pozitia culcat a pacientului. Se evita astfel clatirea gurii pacientului,
optimizandu-se timpul de lucru si permitand utilizarea instrumentarului
dinamic de mare viteza racit cu are si apa, realizarea unui camp operator
uscat, clar si pastrarea calitatii materialelor dentare, prin evitarea
contactului cu saliva sau apa. Canulele de aspiratie au un diametru de 4
mm si ot fi realizate din plastic (de unica folosinta) sau din metal
(sterilizabile). In ultimii ani au aparut studii care atrag atentia asupra
contaminarii apei unitului dentar prin intermediul sistemelor de
aspiratie si a necesitatii unui cotrol riguros a procesului de
decontaminare.
e) Spray-ul de apa si aer este utilizat
pentru o racire suplimentara in timpul
prepararii dintilor, pentru curatarea si
uscarea oglinzii dentare, a cavitatilor, a
amprentelor, etc. Astfel, spray-ul poate fi
multifuctional sau pot exista 2 spray-uri cu
functii diferite.
f)
Diga este un dispozitiv de izolare a dintilor de operat si ca celor
adiacenti de mediul umed din cavitatea bucala. Aceasta este considerata
ca cel mai bun mijloc de izolare in stomatologie, fiind realizata dintr-o
folie de latex, aplicata pe un cadru metalic sau de plastic, la care se
adauga clemele de sustinere, clestele pentru perforare si pensa forcept
pentru manevrarea clemelor. Clamele ce fixeaza piesa de latex pe dintele
de operat, sunt realizate dintr-un inel de otel intrerupt, de la cele 2
extremitati ale arcului de cerc pornind cate 1 brat care vor cuprinde fata
vestibulara si orala a dintelui. Pentru a nu traumatiza gingia si a
determina usurinta in deplasare, bratele clemelor nu vor depasi fata
meziala si distala a dintelui.
42
ELENA FOLESCU
Diga este un dispozitiv de unica folosinta si steril, de culori diferite,

pentru un bun contrast preferandu-se cele mai inchise la culoare.
3.2. Lampa pentru fotopolimerizare
Lampa de fotopolimerizare este o lampa cu halogen ce emite o
limina cu lungimea de unda = 400-500 nm. Lampa este folosita pentru
polimerizarea tuturor materialelor dentare fotopolimerizabile, atat in
laborator, cat si in cabinet. Este destinata polimerizarii intraorale a
materialelor, cimenturilor, adezivilor si bazelor fotopolimerizabile. Mai
mult, ea poate fi utilizata si extraoral pentru polimerizarea unor piese ce
necesita reparare.
Partile componente ale lampii sunt:

o
Unitate de control;
o
Pistol;
o
Fibra optica;
o
Suport;
o
Filtru protector;
o
Sigurante fuzibile;
Design-ul ergonomic permite dirijarea precisa a luminii, canulele putand
fi orientate cu 360 pentru a avea acces in zonele proximale. Prezenta
filtrului si a conductorului de fibra optica asigura o polimerizare
omogena. Un semnal sonor calibrat electronic indica perioadele de
functionare. Lampa poate cauza leziuni ale retinei daca se priveste
frecvent fluxul luminos.
Lampa fotopolimerizare cu led

43
ELENA FOLESCU
Cele mai moderne sunt lampile de fotopolimerizabile cu led, fara

cablu de alimentare, care prezinta 2 moduri de operare: standard si
exponential, ce asigura o polimerizare treptata si controleaza formarea
microspatiilor marginale.
3.3.
Bisturiul electric
Aparat terminat printr-un varf unde circula curenti de inalta
frecventa. Utilizat in chirurgie, bisturiul electric poate servi, dupa
intensitatea curentului utilizat, fie pentru coagularea sangelui unui vas
care sangereaza, fie pentru sectionarea tesuturilor.
Bisturiu electric
Bisturiul electric asigura realizarea delicata a inciziilor, cauterizarea
partilor moi, etalarea sulcusului gingival fara sangerare. Partea activa a
bisturiului poate avea forme variate, si astfel si utilizari multiple (ex.
Servotome-SATELEC; Sirotom-SIEMENS).
3.4.
Laserul
Laserul este un fascicul concentrat, foarte puternic de fotoni,
produs in interiorul unui cristal de rubin (sau alte substante solide,
lichide sau gazoase), asupra caruia se aplica impulsuri luminoase date o
lampa de xenon. Datorita capacitatii lui de a concentra o cantitate foarte
mare de energie intr-un anumit punct, laserul devine un instrument
folosit tot mai larg in biologie si medicina.
Utilizarea acestuia porneste de la observatia ca un fascicul laser
proiectat pe un tesut produce efecte termice a caror intensitate depinde
44
ELENA FOLESCU
de intensitatea fascicului luminos si de durata actiunii lui. Aceste efecte

merg de la fenomenele de coagulare a proteinelor pana la distructia
totala a celulelor.
Laserul a fost propus ca instrument in anul 1953 de catre fizcienii

americani H. Townes si A.L. Schalow, ca fiind primul mecanism ce emitea
lumina vizibila si nu microunde. Laserul in stomatologie este de trei
tipuri: cu Heliu-Neon, Neodyme YAG si cu dioxid de carbon. In 1960 a
fost produs primul laser operational, iar in 1962 Ion Agarbiceanu a
finalizat primul laser atomic He-Ne din Romania. In 1968 a fost realizat
primul laser cu CO2 din Romania, intre anii 1970-1980, fiind introdus in
medicina, cu o prima utilizare in biologie.
Aplicarea laserului in medicina dentara ofera stomatologilor sansa
de a efectua o varietate de proceduri dentare care, astfel, nu ar fi putut fi
realizate. Soft-laserii au efect antialgic, reduc hemoragiile locale,
accelereaza recosntructia tisulara, au efect antiinflamator, sterilizeaza
dentina si cavitatile osoase, iar ultimele generatii de laser realizeaza
preparari in smalt si dentina.
Avantajul utilizarii laserului in cabinetul de medicina dentara:
- Accelereaza reconstructia tisulara
- Reduce hemoragiile locale
- Tratamente nedureroase si fara vibratii
- Suprafatele dupa tratament laser fac o buna retentie a materialelor
de obturatie
- Viteza mare de lucru si precizie ridicata
- Canalicule dentinare deschise
- Structura dentinara normala este conservata
- Efecte antiinflamatoare
- Capacitatea de ablatie selectiva a dentinei alterate
3.5.
Aparate de detartraj
Detartrorul cu ultrasunete este un echipament auxiliar al unitului
dentar si trebuie utilizat obligatoriu impreuna cu sistemul de aspiratie.
La ora actuala, se utilizeaza aparatele de detartrare piezoelectrice, ce
geneaza miscari de tip linear cu frecventa de 30 KHz, ce confera o
eficacitate crescuta in indepartarea depozitelor de tartru, confort
pacientului datorita amplitudinii scazute a vibratiilor, rezistenta
45
ELENA FOLESCU
crescuta a piesei de mana, datorita contactelor din argint sintre cele 6

discuri piezoceramice.
Partile active au forme diferite pentru a facilita detrartrajul in zone

greu accesibile. Ansele de detratraj patrund foarte bine chiar si in
pungile parondontale foarte adanci. Prin utilizarea detartrorului cu
ultrasunete sunt prevenite cross-infectiile.
Detartrajul cu ultrasunete este indicat in indepartarea petelor
colorate pe suprafata smaltului, a tartrului supragingival, a tartrului din
pungile parodontale superficiale (3-4 mm), in gingivita cronica si in
parodontita marginala cronica (datorita actiunii eficiente netraumatice),
in gingivostomatita ulcero-necrotica (pentru indepartarea depozitelor
mari de tratru), in parodontitele acute hiperplazice, ulcerate, cu
sangerari accentuate (datorita traumatismului gingival mult mai redus)
si la bolnavii hemolitici.
Detartror cu ultrasunete
Exista mai multe tipuri de detartroare cu ultrasunete:
Aparate magnetostrictive, formate din 4 piese: generator electric,
piesa de mana si partea terminala activa, sistemul de racire cu apa si
46
ELENA FOLESCU
dispozitivul de pornire/oprire. Acestea folosesc o energie de inalta

frecventa si emit vibratii rapide de 20.000-45.000 cicli/secunda.
Aparate piezoelectrice.
Mecanismul de functionare a detartratorului cu ultrasunete se bazeaza
pe 2 fenomene: cel de ultravibratie, produs de ultrasunete si fenomenul
de cavitatie ce conta in aparitia unor bule de aer aflat intr-un lichid in
miscare ce produc implozie prin lovirea de tesuturi. Efectul combinat a
celor 2 fenomene este de sfaramare, desprindere si indepartarea
depozitelor de la suprafata dintilor. Deoarece ultradetartratoarele
folosesc si un lichid (apa sau solutii antiseptice), utilizarea lui realizeaza
si spalarea campului operator.
3.6.
Aeropulsorul
Aeropulsorul reprezinta un sistem la care apa si aerul sub presiune
antreneaza o pulbere abraziva (carbonat) aflata intr-un recipient , toate
fiind emise de un spray in scopul netezirii suprafetelor coronoradiculare in urma detartrajului.
Pulbere abraziva
Aeropulsor
Airpolishing-ul este o tehnica moderna folosita in igienizarea orala,

care ofera un confort sporit pacientilor deoarece nu face zgomot si nu
utilizeaza chiurete. Polijet, Jetpolisher sau Jetstream sunt unituri ce
functioneza pe baza unui astfel de sistem.
Energia cinetica este aplicata bland, fara a deteriora sau a zgaria
suprafata dintilor, indepartand eficient placa bacteriana, chiar din
spatiile greu accesibile (zone proximale, spatiile dintre bracket-uri,
furcatii radiculare), airpolishing-ul este recomandat in
- indepartarea placii bacteriene si astfel previne aparitia bolilor
perodontale cum sunt gingivita sau periodontita;
- indepartarea petelor de pe dinti;
-ajuta la pastrarea in conditii bune a implanturilor;
- curata si deschide fisurile dentare pentru a putea fi sigilate;
- curata inaintea aplicarii de brackets ortodontici;
- toate situatiile care necesita o suprafata curata inainte de aplicarea
demineralizantului si a sistemului adeziv.
47
ELENA FOLESCU
3.7.
Camere video intraorale si aparate de fotografiat

Camerele video pentru preluarea imaginilor intraorale, precum si
aparatele de fotografiat permit inregistrarea a diverse secvente
operatorii si poate oferi pacientului posibilitatea de a privi la un
monitor si de a intelege continutul actelor terapeutice. De asemenea
imaginile video pot fi stocate pe unitati de memorie si utilizate in scop
medico-legal, pentru studii de cercetare, comparative sau pentru
cazuistica proprie a medicului stomatolog.
3.8. Ansamblul format din piese de mana cu reductori de viteza foloseste freze
speciale pentru implantologie, racirea efectuandu-se in mod continuu cu ser fiziologic
steril.
1998.
48
ELENA FOLESCU
4. PREZENTAREA SI CLASIFICAREA INSTRUMENTARULUI

UTILIZAT PENTRU EXAMINAREA SI TRATAMENTELE
STOMATOLOGICE
Instrumentar necesar pentru efectuarea examinarii intraorale

Instrumentar necesar prepararii cavitatilor
Instrumentar utilizat in tratamentele endodontice
Instrumentar folosit in protetica dentara
Instrumentar folosit in chirurgie
Sa recunosti si sa utilizezi instrumentarul necesar pentru examinarea si
tratamentele stomatologice
49
ELENA FOLESCU
4.1.
Instrumentarul necesar pentru efectuarea examinarii intraorale

Instrumentarul necesar pentru efectuarea examinarii intraorale
cuprinde: oglinda dentara, sonda dentara, pensa dentara si excavatorul
dentar.
Instrumentar necesar examinarii intraorale
Oglinda dentara se compune dintr-un maner si oglinda propriuzisa. Uneori acestea formeaza un ansamblu sudat (odata cu deteriorarea
oglinzii, nici manerul nu mai poate fi utilizat), alteori oglinzile sunt
insurubate pe maner. Forma manerului poate fi de mai multe feluri, cel
mai des fiind intalnita prisma hexagonala. Exista si manere digitiforme,
care prin grosimea lor si prin multiplicarea suprafetelor de contact
asigura o mai buna priza a instrumentului. Oglinzile propriu-zise difera
in functie de marime, imaginea care o dau, dar si de aspectul tijei care se
fixeaza la maner. In functie de imaginea data, oglinzile pot fi de 2 feluri:
plane; acestea dau imaginea reala a obiectului reflectat
concave, in care imaginea reflectata este marita in raport cu
imaginea reala a obiectului.
Oglinda dentara se utilizeaza pentru reflectarea sursei de lumina si

proiectarea fascicolului luminos pe suprafata expusa examinarii,
indepartarea partilor moi ce impiedica vizibilitatea si protejarea
acestora in timpul operarii cu instrumente, precum si exercitarea de
presiuni pe partile moi, in vederea examinarii unei glande sau a unei
colectii supurate, atunci cand nu se poate realiza aceasta manual.
50
ELENA FOLESCU
Sonda dentara poate fi de 2 feluri: rigida si flexibila.

a) Sondele dentare rigide au o parte activa, cu forme dintre cele mai
diferite, pentru a se putea explora cu ele cele mai inaccesibile zone
dentare si maner. Exista astfel:
Sonde dentare drepte, utilizabile mai ales la dintii frontali maxilari;
Sonde dentare in baioneta folosite pentru premolarii si molarii
superiori;
Sonde dentare curbe folosite pentru cercetarea zonelor de colet a
ultimilor molari, cand curbura arcadei este accentuata sau a suprafetelor
distale ale molarilor cu convexitati accentuate;
Sonde dentare cu un unghi in acelasi plan, pentru cercetarea
suprafetelor netede (orala si vestibulara) ale dintilor;
Sonde dentare cu o curbura si un unghi in acelasi plan, sonde cu
care se efectueaza cele majoritatea operatiilor;
Sonde dentare cu 2 curburi in planuri diferite pentru examinarea
peretilor meziali si distali;
Sonde dentare duble (cu 2 capete) la fiecare extremitate a
manerului.
Sondele rigide sunt utilizate in:
explorarea suprafetelor dentare pentru decelarea pierderilor de
substanta,
- aprecierea volumului si intinderii depozitelor de tartru
supragingival si a existentei tartrului subgingival,
palparea marginilor obturatiilor vechi de amalgam pentru
aprecierea gradului de adaptare a obturatiei la peretele dentar
depistarea cariilor secundare
palparea suprafetelor dentare hiperestezice si a fundului cavitatilor
carioase pentru aprecierea gradului sensibilitatii dureroase
controlul conturului cavitatilor rezultate din tratarea cariilor si al
exprimarii unghiurilor dintre peretii acestor cavitati
aprecierea gradului de insensibilizare obtinut prin anestezie
cercetarea gradului de adaptare transversala a lucrarilor protetice
conjuncte vechi pe dintii de sustinere
controlul indepartarii in totalitate a tavenului camerei pulpare
dislocarea concretiunilor minerale care impiedica accesul
instrumentelor de canal in canalul radicular
plasarea unor picaturi de lichid anestezic cu efect terapeutic sau
demineralizant, in dreptul orificiilor radiculare
depistarea pungilor gingivale, aprecierea intinderii si adancimii lor
perforarea materialelor de obturatie provizorie in vederea
asigurarii unui drenaj partial in inchiderile semiocluzive ale dintilor.
51
ELENA FOLESCU
Tipuri de sonde dentare
b) Sondele dentare flexibile sunt din otel inoxidabil si sunt denumite si

ace Miller, sonde netede sau sonde bleu. Aceste sonde se pot manipula cu
ajutorul degetelor si pentru a se putea utiliza se recomanda fixarea lor
in port-acul Miller. Acest port-ac este o bara metalica confectionata din
otel inoxidabil, cu o lungime de 0,8 cm si un diametru de 0,5 cm,
prevazut cu un sistem de fixare (un inel culisant). Dupa lungimea totala,
sondele flexibile pot fi scurte (40 mm) sau lungi (50 mm). O sonda
dentara flexibila este formata dintr-o tija (L=25 mm; = 0,8 mm) si o
parte activa (L=25 mm) de forma conica efilata, cu varf ascutit.
Pensa dentara este un instrument apucator constituit din 2 brate

curbate si efilate terminal. In apropierea bratelor active ale pensei se
gaseste un dispozitiv de centrare, alcatuit dintr-un pivot metalic fixat pe
partea interna a unui brat si un orificiu de calibru corespunzator, situat
pe bratul opus. Cand pensa se inchide, pivotul metalic patrunde in
orificiusi impiedica imcalecarea/forfecarea capetelor pensei. Dupa
forma bratelor active ale pensei si dupa unghiul pe care ele il formeaza
cu corpul pensei exista mai multe tipuri de pense, dintre care cele mai
intrebuintate sunt:
pensa dentara cotita cu varfuri netede;
pensa dentara cotita cu varfuri zimtate;
pensa dentara dubla cotita cu varfuri netede sau zimtate;
pensa dentara in unghi obtuz si unghi drept;
pensa dentara in forma de baioneta.
Pensele dentare sunt utilizate pentru manevrarea instrumentelor mici
sterilizate (freze, ace de canal, ace Miller, matrice), manevrarea unor
52
ELENA FOLESCU
materiale sterile (conuri de gutaperca, rulouri de vata, bulete de vata,

conuri de hartie, fire, etc), aplicarea si indepartarea din cavitati a
pansamentelor medicamentoase, aplicarea in cavitati (dupa principiul
capilaritatii) a unor substante lichide anestezice sau cu efect terapeutic,
precum si pentru manevrarea firului de sarma utilizat la imobilizarile
dentare.
Excavatorul dentar este un instrument ajutator alcatuit dintr-un
maner si unul sau 2 capete active de diamter diferite. Acesta este un
utilizat in terapia odonto-endodontica, in lucrul pe dentina. Lungimea
excavatoarelor variaza intre 160-180 mm si sunt confectionate din otel
inoxidabil, rezistent la torsiune, coroziune si tractiune. Cand partea
activa este situata la un singur capat, se foloseste o pereche de
excavatoare, fiecare avand aceeeasi forma a partii active, dar orientate in
sens opus. Cand excavatorul are 2 capete, acestea au in general aceeasi
forma, dar orientare opusa, ceea ce nu mai impune folosirea unei perechi
de instrumente.
Excavatoarele dentare sunt utilizate in indepartarea resturilor
alimentaredin cavitatile carioase, indepartarea dentinei afectate (in lipsa
lingurilor din instrumentarul Black), indepartarea obturatiilor
provizorii, testarea la cald a vitalitatii dintilor, indepartarea resturilor de
ciment ramase pe suprafata dintilor dupa cimentarea unor lucrari
protetice sau pentru sectionarea capetelor conurilor de gutaperca dupa
fixarea acestora in canal (prin incalzirea excavatorului).
4.2.
Instrumentarul necesar prepararii cavitatilor

Preparatiile dentare, ca faza preliminara, in vederea agregarii unor
restaurari protetice au fost influentate de tehnologia si dezvoltarea
instrumentelor utilizate in acest scop. Faptul este evident in ceea ce
priveste dezvoltarea pieselor de mana si a surselor de energie, precum si
in evolutia instrumentelor rotative abrazive. Pentru realizarea
cavitatilor trebuie actionat intotdeauna cu instrumente adecvate fiecarei
faze de lucru, pentru a asigura eficienta, securitate, economie de
substanta si de timp. Prepararea unei cavitati presupune lucrul cu
tesuturi dure, pe suprafete mici, deseori cu vizibilitate redusa.
Instrumentele pentru prepararea cavitatilor se impart in 2 categorii :
Instrumente cu energie de sursa mecanica (instrumente rotative)
Instrumente cu energie umana (de mana)
Instrumentele rotative se impart la randul lor in: taioase (freze dentare),
abrazive (pietre dentare, discuri dentare), necesare finisarii si lustruirii
(perii, pensule, pufuri, gume dentare).
Instrumente rotative
In prepararea cavitatilor instrumentele rotative se clasifica in functie de
operatiile in care sunt utilizate, dupa materialul din care sunt
53
ELENA FOLESCU
confectionate si in functie de aspectul lor. Exista astfel: piesa dreapta,

piesa contraunghi, piesa in unghi, piesa giromatic, piesele speciale si
piesele pentru turatii inalte (turbina cu aer).
Piesa dreapta (de mana) este destinata pentru fata vestibulara a dintilor
frontali superiori si inferiori si fetele ocluzale ale dintilor laterali. La
piesa dreapta se pot atasa freze cu o lungime de peste 40 mm, iar fixarea
lor se face prin insurubare sau prin telescopare printr-un sistem de
gheare. Se intalnesc 2 variante: piesa dreapta anatomorfa ce asigura o
priza palmara maxima si care este prevazuta la exterior cu un dispozitiv
tubular care asigura racirea frezei int impul functionarii si piesa dreapta
obisnuita cu forma cilindrico-conica regulata
Piesa contraunghi poate efectua diverse activitati pe toate fetele dintilor
si in orice zona a cavitatii bucale. Poate avea atasat un tub care asigura
fixarea la sistemul de racire al unitului, iar ancorarea la sistemul de
transmisie se face printr-o cupla cu arc. Piesa contraunghi este compusa
dintr-un cap ce poate fi rotit in jurul propriului ax si corpul piesei, ce
este prevazuta cu impresii digitiforme sau zimtate pentru o priza
manuala imbunatatita.
Piesa in unghi actioneaza in spatii inguste. La aceasta piesa lipseste
unghiul dintre corp si cap, singurul unghi fiind cel dintre cap si freza
dentara.
Piesa giromatic este asemanatoare piesei contraunghi si este utilizata
pentru permeabilizari si largiri ale canalelor radiculare. Acesta piesa
transforma miscarea de rotatie completa intr-o miscare de du-te-vino,
viteza fiind de 3000-4000 rot/min.
Piesa speciala este de fapt o piesa dreapta sau in contraunghi, prevazuta
cu un micromotor electric (4000-40.000 rot/min), capabil sa produca
energia necesara rotirii frezelor. Aceste piese au un volum mare si sunt
mai grele si mai scumpe.
Piesa pentru turatii inalte (turbina cu aer) actioneaza prin miscari de
pensulare si este destinata pentru turatii inalte de lucru (300.000
rot/min). Fixarea frezei se face prin push button si se pot adapta la
acasta freze confectionate din carbura de tungsten, wolfram si
diamantate. Prezinta incorporat un sistem de racire eficient, iar
ancorarea piesei la conductul turbinei se realizeaza prin insurubare.
Instrumente rotative taioase (freze)
Frezele dentare sunt minicutere, cu lame taietoare, care reduc structura
dura dentara cu ajutorul muchiilor lamelor instrumentului. Pot fi folosite
in scopul abrazarii sau taierii substantei dure dentare, dar si in scopul
prelucrarii suprafetelor obturatiilor, excizia chrurgicala a osului si
pregatirea cavitatilor dintilor.
Frezele pot fi clasificate tinand de mai multe criterii:
Dupa piesa la care pot fi adaptate:
Freze pentru piesa contraunghi normala
54
ELENA FOLESCU
Freze pentru contraunghi miniaturizata

Freze pentru piesa de mana
Freze pentru piesa dreapta
Freze pentru turbine
Dupa substratul asuprra caruia actioneaza freza:
Freze pentru pregatirea cavitatilor
Freze pentru trepanarea dintilor
Freze pentru pregatirea canalului radicular (freze de canal)
Freze chirurgicale (pentru trepanarea osului)
Freze pentru prelucrarea rasinilor sintetice (acrilat).
Dupa materialul din care sunt confectionate:
Freze de otel, pentru lucrul in dentina, la viteze concventionale
Freze din carbura de tungsten (extradure) cu care se lucreaza atat
in smalt, cat si in dentina, la viteze conventionale sau inalte. Pot fi
bimetalice sau monobloc.
Freze diamantate , cu care se lucreaza numai in smalt si la care tija
de otel este acoperita cu cristale de diamant prin electro-depunere.
Acestea au o capacitate de penetratie mai mare si o eficienta abraziva
laterala crescuta
Freze diamantate si de carbura de tungsten
Dupa lungimea frezei:
Freze lungi pentru piesa dreapta (chirurgicale), de 66 mm
Freze normale pentru piesa dreapta, de 44 mm
Freze normale pentru piesa contraunghi, de 22 mm
Freze scurte pentru cap miniaturizat, de 16-18 mm
Freze cu gat lung pentru piesa contraunghi, de 26 mm
Dupa diametru partii active (capul frezei), acesta poate fi variabil
de 0,5 mm pana la 30 mm. Fiecare dimensiune are un numar de ordine,
care nu este identic pentru toate firmele producatoare.
Dupa forma partii active, putem intalni o mare varietate de freze,
cu caracteristici comune. Fiecare instrument este format din 3 parti:
maner (mandren), gatul instrumentului (colul) si capul instrumentului.
Astfel, se pot descrie in terapuetica dentara obisnuita urmatoarele tipuri
de freze: sferice (globulara, rotunda), cilindrice (fisura dreapta, ascutita),
con invers, flacara, roata, de infundat pragul, trepan, in forma de para
(eliptica), circulare, tip para.
a) Frezele sferice (rotunde sau globulare) sunt folosite la deschiderea
cavitatilor carioase si indepartarea tesuturilor alternate (freze
extradure), la deschiderea camerei pulpare si indepatarea pulpei
coronarea (freze de otel), indepartarea materialelor de obturatie
provizorie, de amalgam si fizionaomice (freze de otel, freze extradure),
finisarea si lustruirea suprafetelor de amalgam (freze de finisat si
lustruit), trepanarea coroanelor metalice de invelis si a coroanelor
fizionomice (freze extradure, freze de otel) sau la prabusirea prismelor
de smalt si usurarea accesului (freze de otel, extradure).
55
ELENA FOLESCU
b) Frezele cilindrice sunt clasificate in fisurele drepte si fisurele

ascutite. Fisura dreapta este prevazuta cu un cap sub forma unui cilindru
alungit.
Cele mai utilizate fisuri drepte sunt:
Freza cilindrica pentru camera pulpara-indicata pentru
indepartarea tavanului camerei pulpare
Freza cilindrica cu varf, in varianta cu taietura transversala
prezinta un pericol pentru pulpa dentara
Freza cilindrica plata fara varf, cu o taietura transversala si cu
lamele helioidale, reduce pericolul de a fractura peretele pulpar
Freza cilindrica plata fara varf, cu o taietura transversala (freza
fissure)- indicata pentru realizarea de santuri si in precizarea
unghiurilor interne ale cavitatilor
Freza cilindrica plata fara varf, cu lamele taioase paralele cu
dispozitie longitudinala in axul manerului fiind indicata la prelucrarea
suprafetelor obturatiilor de amalgam.
Freze cilindrice chirurgicale-utilizate doar pentru piesa dreapta, cu
partea activa mai mare
Freze spirale (freze cilindrice cu varf)
Freze Versenbohrer (freze de infundat)- indicate la adancirea
pragului gingival.
Fisura ascutita are capul in forma unui con usor ascutit cu partea
mica a conului directionata opus manerului frezei. Tipurile de freze
cilindrico-conice sunt: freze conice fara varf (folosit la finisarea
cavitatilor de incrustatii) si frezele conice cu varf. Fisura ascutita este
indicata pentru finisarea peretilor dentinari si ai cavitatilor (freze
extradure si de otel), largirea accesului in cavitatile carioase (freze
turbina, extradure, otel), indepartarea tavanului camerei pulpare (freze
de otel), indepartarea obturatiilor de amalgam (freze extradure, freze
turbina), sectionarea coroanelor de invelis metalic (freze extradure,
freze turbina), infundarea peretului gingival la cavitatile de clasa a II-a
(freze de turbina, freze de infundat de otel).
c) Frezele para (eliptice) sunt caracterizate prin unghiuri rotunjite si o
usoara ingustare a partii active. Sunt folosite in pedodontie, pentru
prepararea cavitatilor mai conservatoare sau la adulti la prepararea
cavitatilor obturate cu materiale compozite.
d) Frezele trepan sunt indicate pentru indepartarea pivotilor metalici
fracturati in canalul radicular. Sunt folosite impreuna cu piesa dreapta la
turatii conventionale. Prezinta o forma tubulara, permitand cuprinderea
pivotului si forarea in jurul lui.
e) Frezele de con invers sunt utilizate in prepararea cavitatilor, a
conturului acestora, bizotarea marginilor caviatilor. Au partea activa ca
un trunchi de con cu baza mare asezata frontal, fiind active pe varf, pe
fetele laterale si pe muchii.
56
ELENA FOLESCU
f)
Frezele de canal (endodontice) sunt folosite pentru permeabilizarea
si largirea canalelor radiculare dupa folosirea acelor de largit canalele, la
viteza redusa pentru evitarea peorducerii de cai false si a fracturarii de
canal. Cele mai utilizate freze de canal sunt: frezele Gates Glidden (sub
forma de flacara, numerotata de la 1 la 6), frezele Beutelrock (forma
cilindrica cu partea activa mai lunga), frezele Peeso (forma de spirala
lejera, cu partea activa cilindrica lungasi lamele taioase lateral).
Intrumente rotative abrazive
a) Pietrele dentare sunt instrumente rotative care actioneza asupra
substraturilor dure, producand abrazarea lor din aproape in aproape.
Sunt indicate pentru slefuiri dentare in scop protetic ai in operatiile de
pregatire a cavitarilor.
Pietrele dentare pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Dupa natura
materialului abraziv, intalnim pietre diamantate (pentru smalt), din
corindon (rosu, alb, maro) pentru dure si foarte dure aliaje sau din
carborunt verde si negru (pentru smalt si dentina). Pietrele pot fi
montate direct din fabrica pe tija metalica sau sunt montabile pe
mandrina (prin insurubare, arcuire in arc sau pivotare). In functie de
marimea granulatiei din care e facuta piatra, exista pietre cu granulatii
foarte fine (15-30 m), granulatii fine (25-40 m), granulatii mijlocii (75125 m), granulatii mari (100-150 m), granulatii foarte mari (125-180
m). Pietrele dentare pot fi sferice, cilindrice, conice, tronconice,
bitronconice, flacara, roata, palarie chinezeasca, para sau lenticulara.
b)
Discurile dentare sunt instrumente rotative cu un diametru mai
mare decat al pietrelor dentare si o grosime redusa. Se adapteaza la
turbine sau la piesa contraunghi. Discurile pot fi circulare, convexe sau
concave si realizate din diverse materiale: discuri diamantate, din hartie,
din plastic adeziv, din carbon presat sau discuri Horcio.
c)
Instrumentele pentru finisat si lustruit.
Periutele sunt utilizate in operatiunile de finisare, curatire si lustruire. Ele
pot fi direct montate pe mandren pentru piesa dreapta sau in
contraunghi, sau separat prin insurubare
Pensulele pot patrunde in spatii inguste, datorita formei lor.
Filturile sunt folosite in operatiile de finisare, curatire si lustruire a
suprafetelor dentare si a suprafetelor metalice si au forme diverse. Sunt
realizate din pasla fixata pe o tija metalica cu ajutorul unor adezivi.
d) Polipanturile (gumele de lustruit) sunt utilizatepentru lustruirea si
finisarea obturatiilor de amalgam si ceramica. Sunt de diferite culori
(rosu, gri, verde si alb), indicand gradul de finisare
Instrumente de mana
Trusa Black contine instrumente utilizate la prepararea cavitatilor. Cele
mai utilizate sunt: toporisti de smalt, toporisti de dentina, linguri Black,
bizotoare de prag gingival.
57
ELENA FOLESCU
Toporistile de smalt sunt instrumente pereche actionand mezial-distal si

in sens vestibular-oral.
Toporistile de dentina cel mai des utilizate sunt cele in unghi obtuz, cu
unghi drept sau cele cu unghi ascutit si sunt folosite doar in dentina, la
sculptarea peretilor, accentuarea unghiurilor si indepartarea dentinei
alterate.
Lingurile Black sunt instrumente perechi cu partea activa sub forma de
lingura, ovoidala sau disciodala. Aceste instrumente trebuie sa fie
ascutite, sterilizate si pastrate in cutii de sticla sau metal.
Bizotoarele de prag gingival sunt instrumente perechi, notate cu R(right)
si L (left) utilizate pentru bizotarea pragului gingival, provenit de la
toporisti. Au partea activa asemanatoare toporistelor de smalt si un
bizou.
Instrumente utilizate in obturarea cavitatilor
Daicalonul este un instrument utilizat la aplicarea pe peretii parapulpari
a materialului pentru coafajul direct sau indirect pe baza de hidroxid de
calciu
Fuloarele pentru amalgam sunt utilizate la inserarea in cavitati a
materialelor de obturatie si modelarea acestora
Portamalgamele sunt folosite la introducerea amalgamului in cavitate,
asigurand o condensare a acestuia superioara celei realizata de fuloar.
Spatulele bucale sunt utilizate la manevrarea si modelarea materialelor
de obturatie provizorie sau definitiva a cavitatilor.
4.3.
Intrumentarul utilizat in tratamentele endodontice

Endodontia este o specialitate a stomatologiei care se ocupa cu tratarea
si vindecarea bolilor pulpei dentare si a ligamentelor de sustinere de la
varful radacinei. In cursul unui tratament endodontic, medicul poate
realize una sau mai multe din urmatoarele operatii:
- Curatirea canalelor radiculare pe toata lungimea lor de resturi
organice si anorganice;
- Prepararea si conformarea mecanica sau rotativa a canalelor
radiculare;
- Sterilizarea si obturarea dintelui.
In functie de etapele tratamentului endodontic, instrumentele se pot
clasifica in:
Instrumente pentru permeabilizarea canalelor radiculare:
o
Sonde detare flexibile sub forma de ace de otel inoxidabil (ace
Miller, sonde netede, sonde Bleu)
o
Sonde Miller-conice efilate sau efilate cu muchii;
Sondele flexibile sunt utilizate pentru cercetarea eventualelor perforatii
ale tavanului camerei pulpare in cursul tratarii cariilor simple,
58
ELENA FOLESCU
cercetarea adaptarii transversale a inelelor si matericelor Ivory in

vederea reconstituirilor coroanelor, cercetarea permeabilitatii canalului
radicular, manipularea meselor de vata, plasarea meselor cu
medicamente in canalul radicular, pistonarea unor lichide anestezice,
demineralizante sau medicamentoase in canale, completarea
obturatiilor de canal prin pistonara materialului de obturatie cu ace
Miller sau masurarea lungimii canalelor radiculare.
Instrumente pentru indepartarea continutului canalelor radiculare:
ace extractoare de nerv (tire nervs), fabricate din otel inoxidabil foarte
elastic, avand o portiune active cu spini dispusi pe axul sau. Cu ajutorul
lor se indeaparteaza nervul dentar de la nivelul pulpei radiculare,
dentina razuita sau corpi straini de la nivelul radacinii. Grosimea acelor
extractoare este un criteriu ce le clasifica pe coduri de culoari in functie
de firmele producatoare (ex. 3-alb; 4-galben; 5-rosu; 7-verde; 8-maro; 9negru).
Instrumente pentru largirea canalelor radiculare pot fi actionate
manual sau rotativ.
o
Acele manuale, alcatuite din maner, tija si parte activa cu sistem de
razuire si de grosimi diferite- utilizate in curatarea si largirea canalelor
radiculare: ace Kerr-pila (cu 10-12 spire pe protiunea activa), ace Kerrburghiu (cu partea activa in forma de spirala subtiata spre varf), ace
Hedstrm (cu partea activa sub forma de conuri suprapuse ce descresc
ca marime spre varf), ace codita de soricel (cu partea activa
asemanatoare acelor tirre nervs, dar cu spinii mai puternici si
perpendicular pe axul acului).
o Frezele de canal-actionate mecanic pentru largirea canalelor. Se
dapteaza la piesa dreapta sau la piesa contraunghi si dupa forma partii
active, intalnim: freze burgiu, freze tip Beutelrock, freze tip Gates, freze
tip Reamers.
Instrumentar necesar obturarii canalelor radiculare:
o
Ace tip Lentullo (prevazut cu un maner metalic sau din plastic), ce
se adapteaza la piesa dreapta sau contraunghi;
o
Sonde si ace Plugger- pentru condensarea verticala
o
Sonde si ace Spreader-pentru condensarea laterala.
4.4.

In tratamentul parodontologic putem intalni instrumentar de
consultatie, pentru examenul clinic obiectiv si pentru tratamentul
profilactic.
Instrumentarul pentru consultatie este reprezentat de oglinda
dentara, pensa dentara si sonda dentara.
Instrumentarul pentru examenul clinic obiectiv este reprezentat de:
a) Sondele de parodontometrie manuale utilizate pentru a oferi
informatii despre prezenta depozitelor subgingivale de placa si tartru,
distructia osoasa, variatiile anatomice radiculare si informatii despre
59
ELENA FOLESCU
tonusul tisular gingival. Exista si sonde speciale: sonda flexible plastic

screening pentru masurarea adancimii pungilor parodontale; sonda
rigid metal tactile sensor pentru depistarea tartrului subgingival; sonda
flexibil plastic universal explorer pentru pungile parodontale ale
dintilor din zonele de incongruenta dento-alveolara cu inghesuire in
zonele de bifurcatie si trifurcatie radiculara la dintii inclinati, sonda
butonata (colorata si gradata) pentru stabilirea gradului de afectare
parodontala.
b) Sondele parodontale electronice - utilizate pentru a stoca datele
obtinute de la masuratori si de a exercita o presiune constanta asupra
tesuturilor parodontale. Intalnim mai multe tipuri de sonde electronice:
sonda pentru determinarea jonctiunii smalt-dentina; sonda Interprobe
(sonda cu codificator, fibre optice), sonda pentru inregistrarea
temperaturii de la nivelul pungii parodontale; sonda Birek si sonda-disc
Florida pentru determinarea pierderilor atasamentului epitelial.
Instrumentarul pentru tratamentul profilactic este reprezentat de:
a) Instrumentele si materialele utilizate in controlul placii bacteriene prin
mijoace mecanice. Pentru indepartarea placii bateriene se folosesc o
serie de mijloace mecanice, precum periajul dentar (electric sau nu) si
alte mijloace secundare de indepartare a placii bacteriene si a resturilor
(firul de matase, scobitori de lemn sau plastic, stimulator gingival,
dusurile si irigatia bucala, periile interdentare, periile interproximale).
b) Instrumentele folosite in tratamentul antiinflamator si antimicrobian al
afectiunilor gingivo-parodontale sunt reprezentate de:
o
Pensa dentara- asigura la nivelul zonelor afectate tamponamentul
prin atingere usoara sau medie si a badijonajului prin stergerea unei
suprafete de mucoasa bucala si gingivala. Sunt indicate in tratamentul
medicamentos al gingivitelor cronice, parodontitelor marginale cronice,
par odontitelor agresive, inainte si dupa tratamentul chirurgical;
o
Spatula dentara. Cu ajutorul acesteia, umectata in perhidrol, in
conditii de izolare si introdusa in santul gingival, se trateaza gingivitele
hiperplazice de sarcina sau se pot introduce unguente cu antibiotice in
pungile parodontale sau in santul gingival.
o
Sonda dentara utilizata pentru aplicarea de substante
medicamentoase (ex. acid cromic, nitrat de Ag 30%) punctiform pe
microburjoane gingivale.
o
Seringi pentru infiltratii in submucoasa fundului de sac vestibular.
o
Seringi speciale Uniject din sticla, prevazute cu dop de cauciuc si
dop de plastic si utilizate in instilatiile in pungile parodontale.
c) Instrumentele pentru netezirea radacinii, detartraj si pentru chiuretaj
radicular
Detartrajul poate fi facut supragingival (realizat cu seceri, ultrasunete,
chiurete de detartraj), subgingival (realizat cu chiurete de detartraj, pile,
razuse, sapaligi, ultrasunete) si prin chiuretaj radicular. Detartrajul
manual se realizeaza cu ajutorul sondelor parodontale, secerilor,
60
ELENA FOLESCU
daltilor, sapaligelor si razuselor sau pilelor pentru detartraj, chiuretelor

parodontale, chiuretelor universale sau a chiuretelor speciale.
Secerile pentru detartraj (anterioare si posterioare) sunt folosite pentru
detartrajul supragingival al dintilor laterali si indepartarea tartrului din
santul gingival.
Daltile sunt indicate pentru indepartarea tartrului supragingival din
zonele proximale si interdentare ale dintilor frontali.
Sapaligile sunt indicate pentru dislocarea depozitelor moi de tartru
supragingival si subgingival, la nivelul fetelor vestibulare, orale si
proximale ale dintilor, precum si sub marginea gingivala libera.
Razusele sau pilele sunt indicate pentru a indeparta blocurile de tartru
supragingival, a netezi zona de jonctiune smalt-cement, de a indeparta
tartrul situat imediat sub marginea gingivala libera, indepartarea unei
portiuni marginale in exces si indepartarea unor obturatii de colet. Pilele
fine pot fi folosite si la detartrajul supragingival si chiuretajul cementului
necrotic al pungilor parodontale.
Chiuretele parodontale sunt indicate pentru detartrajul supragingival,
tratamentul pungilor parodontale adevarate care au actiune
concomitenta din partea ambelor muchii, atat a asupra peretelui pulpar
dentar al pungii, cat si al peretelui gingival moale. Chiuretele pot
patrunde in pungile parodontale, in spatiile interradiculare si cele
interdentare datorita dimensiunilor reduse, atat in latime, cat in grosime
si cu o siguranta ce priveste lipsa de traumatism gingivo-dentar.
Intalnim mai multe tipuri principale de chiurete:
o
Chiuretele Gracey (chiurete speciale) indicate pentru detartrajul
supra- si subgingival, din pungile parodontale, detartrajul fin al
depozitelor mici de tartru subgingival, indepartarea cementului necrotic
prin netezirea suprafetelor radiculare,
chiuretarea tesutului de
granulatie de pe peretele moale al pungilor parodontale, chiuretajul
radicular. Se utilizeaza in perechi. Se pot intalni mai multe tipuri de
chiurete Gracey: mini cinci, dupa cinci , profilactice.
o
Chiuretele extrarigide sunt indicate in indepartarea depozitelor de
tartru foarte aderente si in indepartarea excesiva prin chiuretaj a
cementului radicular. Sunt in numar de 4 perechi.
o
Chiuretele universale sunt indicate in detartrajul supragingival,
detartrajul din santul gingival la persoanele sanatoase, in retractiille
gingivale, in furcatiile descoperite, pungile parodontale descoperite. Cele
mai utilizate sunt chiuretele Langer, Goldman-Fox, Barnhart si 5/6,
4R-4L.
o
Chiuretele parodontale sunt cele mai eficiente in detartrajul
subgingival in chiuretarea radacinii si al tesutului de granulatie din
pungile parodontale.
Detartrajul cu ultrasunete este folosit petru indepartarea tartrului
supragingival, subgingival situat imediat sub marginea gingivala libera.
61
ELENA FOLESCU
Detartrajul sonic mai putin eficient decat cel cu ultrasunete, este mai
ieftin, mai usor de suportat de pacienti si nu necesita racire cu apa.
d) instrumente utilizate in tratamentul chirurgical parodontal.
Tratamentul chirurgical al parodontitelor marginale cronice se
realizeaza prin suprimarea pungilor parodontale pe cale chirurgicala,
indepartarea hiperplaziilor gingivale si corectarea defectelor
mucogingivale. Prin excizie chirurgicala se indeparteaza gingia care este
marita in volum datorita fenomenelor hiperplazice de crestere a
numarului de celule si a aparatului fibrilar. Indicatiile tratamentului
chirurgical sunt legate de bolile parodontale su de disfunctionalitati:
pungi parodontale false, pungi parodocntale adevarate, defecte
mucogingivale, hiperplazii gingivale cu pungi false, hiperplazii gingivale
cu pungi parodontale adevarate.
o
Instrumentar pentru consultatie si explorare: sonde
parodontale, sonde exploratorii, pensa Crane-Kaplan (utilizate pentru
masurarea si marcarea adancimii pungilor parodontale)
o
Instrumentarul de pregatire a campului operator si
anestezie
o
Instrumentar de incizie si sectionare: bisturie cu lama de
unica folosinta, bisturiu Orban angular, bisturie de gingivectomie de tip
Goldman-Fox (pentru incizii cestibulare si proximale), instrumente
Kirkland (pentru incizia initiala proximala si marginala si indepartarea
gingiei incizate).
o
Instrumente pentru indepartarea tesutului de granulatie si
modelarea osului alveolar: pense ciupitoare de os, instrumente de
detartraj subgingival, chiurete gingivale cu marginile ascutite, rotunde,
dalti de os, frezele Liderman pentru os, pile subgingivale, razuse, chiurete
Gracey.
o
Intrumentar de sutura: pense mentinatoare de ac, ace
atraumatice.
o
Instrumentar ajutator: pense, discuri, freze, departatoare,
spatule, clesti de extractie, seingi de spalatura, canule de aspiratie.
o
Materiale: campuri chirurgicale, comprese de tifon, rulouri de
vata, bulete de vata, anestezice, ser fiziologic, fire de sutura, cimenturi
chirurgicale.
e) instrumente utilizate in reechilibrarea ocluzala.
Reechilibrarea ocluzala se realizeza prin proteze unidentare
individuale aplicate pe dinti parodontici corect preparati, proteze mobile
profilactice, punti echilibrate cu un raport biologic cu creasta edentata,
tratament ortodontic, sisteme fixe si mobile care imobilizeaza dintii
parodontici.
4.5.
Instrumentarul folosit in protetica dentara

La realizarea aparatelor gnatoprotetice trebuie pregatite urmatoarele
instrumente:
62
ELENA FOLESCU
a) Intrumentar dinamic: turbine, piesa dreapta si pieasa contraunghi;

b) Intrumentar rotativ: freze diamantate, freze romboidale de turbine
si discuri;
c) Materiale si substante medicamentoase pentru protectia
substructurilor organice preparate: solutie sau gel fluorurat, tresiolan,
godeu si spatula pentru prepararea acrilatului autopolimerizabil necesar
realizarii mastii Scutan, vaselina pentru izolare, fir retractor, material de
obturatii provizorii;
d) Bol de cauciuc sau plastic si spatule rigide pentru prepararea
alginatului;
e) Portamprente de materiale si dimensuni diferite, adaptate situatiei
clinice;
f)
Echipament pentru malaxarea automata a materialelor de
amprenta.
4.6. Instrumentarul utilizat in chirurgie
a) Instrumentarul necesar punctiei anestezice. Anestezia locala si locoregionala este o manevra ce are scop suprimarea durerii prin actiunea
directa asupra receptorilor senzitivi periferici sau prin impiedicarea
propagarii sensibilitatii algice spre centrii nervosi corticali. Astfel,
materialele si instrumentele necesare realizarii punctiei anestezice
sunt: solutii slab antiseptice pentru clatirea gurii (apa oxigenata,
hipermanganat de postasiu), comprese sterile pentru uscarea locului de
punctie, antiseptice (alcool, clorhexidina), anestezice locale (fiole, gel,
spray- xilina, adrenalina, mepivacaina), seringa (plastic de unica
folosinta, metal), ace pentru punctie anestezica (de lungimi si grosimi
diferite), trusa de urgenta (aparat de masurare a tensiunii arteriale,
garou pentru ligatura bratului, seringi si ace de unica folosinta,
substante medicamentoase).
b) Instrumentarul utilizat in mica chirurgie:
- Campuri sterile;
- Trusa pentru examenul clinic al cavitatii orale (oglinda, sonda rigida,
pensa dentara), aspiratorul de saliva si sange;
- Instrumente pentru anestezia loco-regionala;
- Instrumentarul pentru extractie:
o
Instrumentar special: clesti, elevatoare, sindesmotoame
o
Instrumentar ajutator: dalti de os, ciocane pentru os, pense
ciupitoare de os, chiurete, departatoare pentru partile moi si limba,
foarfece, bisturiu, pensa, ace si fire pentru sutura, etc.
Instrumentarul special pentru extractia dintilor:
o
Elevatoare utilizate pentru sectionarea ligamentelor alveolodentare si au forma activa adaptata arcadei: dreapta la maxilar si cudata
la mandibula. Manerul este voluminos si prezinta fatete triunghiulare ce
permit o buna priza palmara;
63
ELENA FOLESCU
o
Elevatoare limba de crap (Lecluse) folosit pentru luxarea
molarilor de minte mandibulari intregi si cu radacinile curbate spre
distal;
o
Clestii pentru extractia dentara- au partile active (falcile) intr-un
raport diferit fata de axul instrumentului: de la faclcile in continuarea
manerelor (pentru incisivii centrali maxilari) pana la clestele in baioneta
(pentru molarul de minte maxilar) curbura creste progresiv pentru a
facilita accesul spre distal si luxatia in axul dintelui. La mandibula falcile
fac un unghi de 90 cu manerul pe muchie sau pe latul manerelor, in
functie de pozitia dintelui pe arcada. Clestii pentru extractia dintilor
temporari sunt mai mici si au partea activa asemanatoare cu cea a
clestilor pentru extractia dintilor permanenti.
1998.
64

Bioinstrumentatie II MD

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bioinstrumentatie II MD

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA APOLLONIA DIN IAI

FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA

2. INFORMATIZAREA SI MICROROBOTICA IN STOMATOLOGIE.

Investigatii paraclinice computerizate

3. PREZENTAREA SI CLASIFICAREA DOTARILOR DIN CABINETUL DE MEDICINA

4. PREZENTAREA SI CLASIFICAREA INSTRUMENTARULUI UTILIZAT PENTRU

Ergonomie. Bioinstrumentatie. Educarea dexteritatii

insusirea cunostintelor generale de ergonomie stomatologica;

Continutul este structurat in urmatoarele unitati de invatare:

Ergonomie. Bioinstrumentatie. Educarea dexteritatii

Dupa ce ai parcurs informatia esentiala, in a doua unitate de invatare,

Ergonomie. Bioinstrumentatie. Educarea dexteritatii

Ergonomie. Notiuni generale

Sa recunosti principiile ergonomice specifice medicinei

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 1 ora

Ergonomie. Bioinstrumentatie. Educarea dexteritatii

1.1. Ergonomie. Notiuni generale

in programa de pregatire a studentilor un curs complet de Ergonomie

amprenta personala, fiind generate de: motivatii, nelinisti, experiente

Fig. 1. Interrelatiile dintre elementele componente ale sistemului

caror valabilitate se mentine si astazi: cercetare, conceptie (proiectare)

maturitate, la varsta a treia aparand un regres; sex, rasa exista

uman, miscarile fiind complexe, fine, cu amplitudine redusa si frecventa

verbale fiind inlocuite de cele nonverbale), medic-tehnician dentar

Zgomotul afecteaza si psihicul, determinand o diminuare a atentiei, a

1.3. Organizarea profesionala a spatiului in cabinetul stomatologic

Ergonomie. Bioinstrumentatie. Educarea dexteritatii

pacientului sau, dimpotriva, sa le augmenteze, indepartand bolnavul si

Spatiul personal este concentric cu primul si raza sa este tot de 50 cm.

Spatiul public reprezinta zona periferica a cabinetului in care

retinei sa transmita un surplus de informatii la scoarta cerebrala, pentru

desfasurare. Prezenta masutei nu trebuie sa jeneze miscarea libera a

1.4. Medicul stomatolog in sistemul ergonomic. Miscari efectuate

Inainte de cuvant este impresia, forma, cromatica si design-ul salii

Miscarea presupune torsiunea corpului

Miscarea implica ridicarea operatorului

Cele mai recomandate miscari, din punst de vedere ergonomic,

4. Stabilirea si mentinerea unui anumit ritm de lucru reduce

1.5. Pozitii, stereotipii si concepte de lucru

Ergonomie. Bioinstrumentatie. Educarea dexteritatii

Este admisa ca ergonomica pentru medic si asistenta pozitia de lucru

cavitatea orala a pacientului. Pronind de la aceasta reprezentare

treaca medicului (pozitia 12-1). Principiile 3 si 4 pun pe primul loc

Ergonomie. Bioinstrumentatie. Educarea dexteritatii

Lucrul la 6 maini (Six Handed Dentistry)

4. Masurile de asepsie orala sunt extrem de importante

Sistemul de aspiratie a unitului

Aerul comprimat prezinta dezavantajul ca tinde sa

Absorbantele reprezinta o categorie vasta de materiale

2. Instrumentul va fi orientat cu manerul spre cavitatea orala a

Ergonomie. Bioinstrumentatie. Educarea dexteritatii

Priza palmara este utilizata pentru elevatoare, clesti, ciupitor de os,

Priza palmara cleste

Priza palmara elevator

Instrumentarul si materialele care necesita sterilizare trebuie pregatite din

Ergonomie. Bioinstrumentatie. Educarea dexteritatii

2. INFORMATIZAREA SI MICROROBOTICA IN STOMATOLOGIE

Ergonomie. Bioinstrumentatie. Educarea dexteritatii

2.1. Informatica si microrobotica in stomatologie notiuni generale

determinate si rapoartele lor fata de medie, fata de valoarea maxima si

frecventa si o rezolutie spatiala suficienta pentru a nu pierde contactele

intreaga arcada, asigura efectuarea unor studii comparative pe grupuri

2.4. Noi tendinte si tehnici performante minim invazive in tratamentul stomatologic

eficient tratament de preventie a leziunilor carioase sau a restaurarilor