Relatia de echipa medic

stomatolog-tehnician-pacient

Succesul unui tratament protetic poate fi obţinut doar în urma

unei colaborări eficiente între medicul dentist şi tehnician. Medicul este
acela care stabileşte planul de tratament şi dirijează munca
tehnicianului, iar tehnicianul este cel care materializează soluţia aleasă
pentru ca, în final, pacientului să i se asigure rezultatele pe măsura
aşteptărilor.
Primul lucru care trebuie luat în considerare în momentul iniţierii
unei colaborări cu un laborator de tehnică dentară este acela de a
verifica, printr-o discuţie iniţială, dacă există un nivel satisfăcător de
compatibilitate între cunoştinţele şi nivelurile de exigenţă ale celor doi
practicieni. Ulterior, pentru o eficientă cât mai bună, medicul şi
tehnicianul pot întocmi de comun acord un protocol de lucru pe care îl
vor respecta pe parcursul colaborării.
Fiecare membru al echipei trebuie să îşi îndeplinească
responsabilităţile şi să acorde atenţie indicaţiilor clinico-tehnice.
Medicul trebuie să documenteze fiecare caz în parte în scopul
stabilirii unui plan terapeutic, cu etape clinice clare şi pentru a oferi
suficiente informaţii laboratorului de tehnică dentară.
Medicul dentist poate transmite laboratorului:
 Instrucţiuni cu privire la tipul lucrării, materialele folosite
 Fotografii, filmări pentru evaluarea din punct de vedere esthetic
 Amprente corect efectuate care identifica toate detaliile
preparatiilor, cu menţionarea materialului de amprentare
 Înregistrări ocluzale corect efectuate, cu ajutorul arcurilor faciale,
pentru montarea modelelor în articulator
 Culoarea dintelui, textura, coloraţii, fisuri pentru a fi reproduse în
restaurarea finală, în vederea obţinerii unui aspect cât mai
fizionomic (determinarea cromatică se poate efectua şi cu
ajutorul tehnicianului dentar)

Acele etape care nu au fost realizate corect se vor repeta.

Medicul realizează eventualele modificări recomandate de
laborator şi returnează lucrările necorespunazatoare. De
asemenea, este responsabil pentru dezinfecţia materialelor
trimise şi transportul acestora în condiţii adecvate.

Principalele responsabilităţi ale tehnicianului dentar

constau în:
 Respectarea indicaţiilor transmise de către medic
 Încadrarea în termenele stabilite de execuţie şi predare a
lucrărilor
 Confecţionarea unor lucrări protetice care să respecte necesităţile
pacientului din punct de vedere funcţional, morfologic şi esthetic
 Tehnicianul poate participa la anumite etape ale tratamentului,
atunci când se consideră necesar
 Pot apărea erori ale medicului în timpul realizării preparatiilor
(mai ales a limitelor cervicale-praguri), amprentării, înregistrării
ocluzale, determinării culorii.
Erori ale tehnicianului dentar intervin în cadrul adaptării
marginale, echilibrării ocluzale, modelării (supraconturare,
morfologie necorespunzătoare).

Cel mai convenabil ar fi ca laboratorul de tehnică dentară să

fie integrat în aceeaşi clădire cu cabinetul dentar, datorită unor
avantaje evidente: tehnicianul poate participa la toate etapele
clinice, se realizează o comunicare directă şi clară, amprentele
ajung rapid în laborator, se elimina etapele de transport al
lucrărilor din şi spre cabinet.

În absenţa acestei posibilităţi, rămâne ca medicul şi

tehnicianul să îşi bazeze colaborarea pe informaţiile transmise
prin intermediul amprentelor, înregistrărilor relaţiilor ocluzale,
telefonic şi virtual (imagini, filmări).

Medicul dentist, în practica lui se poate întâlni cu o gamă

vastă de pacienţi:
 Pacienţii dominatori care sunt încrezători în sine, competitivi,
având uşoare trăsături narcisiste.
 Pacienţii paranoizi sunt etichetaţi drept serioşi, critici, rezervaţi şi
des antisociali. Pentru aceştia lumea pare a fi ameninţătoare şi
ostilă. Au senzaţia că informaţiile şi ajutorul pe care îl oferă
medical pot fi folosite împotriva lui.
  Pacienţii obstructivi, consider că aceşti pacienţi sunt ostili, rebeli,
antisociali uşor agresivi, creează o distanţă faţă de ceilalti, simţind
o lipsă de apreciere din partea medicului.
 Pacienţii inhibaţi, sunt nesiguri, conţin tulburări de personalitate.
Consideră că au probleme adânci şi conflicte seriose care nu pot fi
rezolvate de alte persoane.
 Pacienţii dependenţi sunt întotdeauna în cautarea afectivităţii
manifestând o dependenţă excesivă faţă de alţii. Au puţine
pretenţii şi ambiţii şi tind să supraaprecieze calităţile medicului şi
a celor din jur.
Medicul trebuie sa aibă o atitudine universalistă – trebuie să
trateze orice fel de pacinet indiferent de naţionalitate, religie.
Munca medicului este completată de cea a tehnicianului. Nu
putem vorbi despre un tratamet protetic încheiat cu succes dacă unul
dintre cei doi membri ai echipei medic-tehnician nu şi-a dus la capăt
misiunea cu profesionalism.
 BIBLIOGRAFIE
 https://www.doctoruldedinti.info/echipa-medic-
tehnician-dentar/
 https://www.psihohipnoza.ro/relatia-medic-
stomatolog-pacient/