C1

Ergonomia - definitie
Ergonomie - gr. ergon – lucru, nomos – normă/lege

OIM/Organizaţia Internaţională a Muncii:

Ergonomia este aplicarea ştiinţelor biologice in corelatie cu stiintele tehnice, pentru a asigura o adaptare
reciproca optima între om şi munca sa, rezultatele fiind măsurate în indici de eficiență și stare de sănătate a
omului.

Ergonomia – scop
 securitate si sanatate in munca
 productivitate si eficienta in munca
 fidelitatea si calitatea rezultatului muncii
 satisfactie, dezvoltare personala si profesionala a prestatorului muncii

Ergonomia
 aduce contributii la conturarea cadrului optim al desfasurarii muncii
 centrata pe executant (omul care desfasoara activitatea)

Triada elementelor: confort – sanatate – productivitate

Domeniile ergonomiei
 Ergonomia fizică
 Ergonomia cognitivă
 Ergonomia organizaţională

1. Ergonomia fizică
 Domeniu de activitate:
 studiaza caracteristicile umane (anatomice, antropometrice, fiziologice, biomecanice), ca baza pentru
optimizarea muncii sub raportul activitatii fizice prestate

 Problematici analizate:
 postura în timpul lucrului; manipularea aparaturii, instrumentelor si materialelor; afectari musculo-scheletale
asociate îndeplinirii sarcinilor de lucru; amenajarea locului de munca; securitatea şi sănătatea muncii

2. Ergonomia cognitivă
 Domeniu de activitate:
 studiaza procesele psihice (ex. gandirea, memoria, atentia, senzatia, perceptia), ca baza pentru
optimizarea muncii sub raportul interactiunii dintre oameni si a relatiei omului cu alte elemente ale sistemului de
munca

 Problematici analizate:
 suprasolicitarea psihica; stresul profesional; munca in echipa; procesarea informatiei; interacţiunea om-
masina; luarea deciziilor; antrenarea si instruirea pentru o mai buna adaptare a omului la cerintele si solicitarile
specifice muncii prestate

3. Ergonomia organizaţională
 Domeniu de activitate:
 studiaza sistemele socio-tehnice (interactiunea om-tehnologie), ca baza pentru optimizarea muncii din
punct de vedere al structurilor organizatorice, proceselor de munca, a politicilor si regulamentelor
 Problematici analizate
 optimizarea comunicarii (ex. circuite informationale, canale de comunicare); diviziunea muncii (ex.
subdiviziuni organizatorice, compartimente si posturi cu sarcini specifice); planificare sarcinilor; managementul
resurselor; design participativ (implicarea stakeholderilor); managementul calitatii

Ergonomia aplicata in medicina dentara

 parte a ergonomiei generale, de la care preia principiile generale
 contribuie la conturarea cadrului optim al desfasurarii muncii, in concordanta cu specificul activitatilor prestate
 vizeaza punerea in acord a capacitatii de munca a persoanei cu solicitarile muncii
 Nota. Dezideratul practicii medicale dentare este realizarea de acte medicale la un standard calitativ inalt,
conform stadiului cunosterii in domeniu, care sa raspunda nevoilor si asteptarilor pacientului, desfasurate in
conditii de maxima siguranta pentru pacient si echipa medicala

Specificul practicii medicale dentare – coordonate generale:

 realizarea de interventii medicale pe subiecti umani
 campul operator
 mediul de lucru
 sarcinile de lucru
 solicitari fizice
 solicitari psihice
 relatii interumane

Realizarea de interventii medicale dentare pe subiecti umani

 exista o mare variabilitate individuala si diversitate a situatiilor clinice  nevoia de selectare si adaptare a
interventiilor si a modalitatilor de desfasurare a acestora la problemele si nevoile particulare ale fiecarui individ
 intrarea in spatiul intim al pacientului, contactul fizic practician-pacient, realizarea de tratamente medicale
dentare sunt factori generatori de disconfort, care pot asocia reactii psihologice si fiziologice de aparare (ex.
anxietate, reflexe fiziologice de voma, de deglutitie, de tuse, reflexul salivar, stare de rau pana la lipotimie,
disparitia durerii), care trebuie gestionate
 grad mare de responsabilitate (calitatea muncii, siguranta pacientului)

Campul operator (la nivelul cavitatii bucale – dinti, mucoasa, maxilare etc.)
 redus dimensional
 greu accesibil si cu conditii de vizibilitate dificile in anumite zone
 prezinta:
 formatiuni mobile de vecinatate, bogat vascularizate (limba, obraji, buze), care trebuie protejate pentru a
preveni lezarea lor si controlate pentru acces si vizibilitate
 zone bogat inervate, cu manifestari dureroase acute greu de suportat de pacient
 fluide provenite de la pacient (ex. saliva, sange) si integrate actelor terapeutice (ex. apa, hipoclorit de sodiu,
ser fiziologic), care trebuie indepartate prin aspiratie
Nota. In timpul lucrului este necesara luarea de masuri pentru asigurarea vizibilitatii, protectia si controlul partilor
moi, controlul fluidelor, izolare etc.

Mediul de lucru
 risc de infectii pentru pacienti si personalul medical (transmise direct sau indirect)  impune masuri de
igienizare, dezinfectie, sterilizare, folosirea echipamentelor de protectie
 conditii de iluminare neuniforma si dificultatea obtinerii unei iluminari optime a zonei de lucru
 lucrul in conditii de zgomot – nivel fonic ambiental crescut
 vibratii provenite de la echipamente
 substante si materiale cu potential toxic - iritativ si alergen (ex. dezinfectanti, latex, acrilat/monomer)

Sarcinile de lucru
 de mare precizie si complexitate
 asociaza solicitari fizice si psihice considerabile
  presupun utilizarea de instrumente taietoare de mare precizie (necesita un bun control pentru
minimizarea riscului de aparitie a unor evenimente nedorite, care pot interfera cu siguranta pacientului
si/sau a echipei medicale)
 presupun utilizarea unui numar mare de instrumente, echipamente, material, aparate
 presupun folosirea unei gama largi de tehnici specializate de diagnostic si tratament, care necesita
adaptarea la particularitatile situatiei clinice

Solicitari fizice
 posturi de lucru vicioase, fixe si prelungite (mentinute un timp indelungat)
 sunt solicitate mai ales unele segmente ale corpului (mana dominanta; trunchiul – zona cervicala si
lombara, piciorul folosit pentru actionarea pedalei)
 miscari repetitive - miscari de amplitudine redusa, complexe, desfasurate in ritm intens un timp relativ
indelungat
 miscari in forta (ex. in detartrajul manual)

Solicitari psihice
 solicitarea maxima a atentiei in realizarea sarcinilor de lucru
 solicitari senzoriale mari, in principal vizuale, dar si auditive si tactil-kinestezice
 necesitatea de coordonare si de sincronizare (ochi-mana-picior)
 solicitare intelectuala deosebita - grad mare de responsabilitate decizionala
 lucrul sub presiunea timpului
 îndeplinirea activităţii presupune antrenarea unor automatisme şi stereotipii
 exigente deosebite in organizarea cabinetului si a activitatii

Relatii interumane
 relatii interpersonale stranse cu pacientul, cu colegii si colaboratorii, care pot genera tensiuni
 relatia cu pacientul
− invingerea aprehensiunii pacientului
− solicitări afective

 relatia cu colegii si colaboratorii

− colaborari cu tehnicianul dentar, specialistii din alte domenii
− relatii cu asistenta medicala, colegii medici din ac. clinica, personalul clinicii
− stilul de lucru
o lucrul singur in cabinet (riscul izolarii) vs. lucrul in clinici cu mai multi medici
o lucrul singur la pacient vs. lucrul in echipa medic-asistenta medicala (cerinte mai mari de
organizare si colaborare)

Ergonomia – principalele directii de aplicare in medicina dentara

 amenajarea clinicii dentare (inclusiv a a cabinetului medical dentar propriu-zis)
 design-ul si manipularea instrumentelor si aparatelor
 posturi si pozitii adoptate in timpul desfasurarii activitatii
 organizarea activitatii (activitatea cabinetului, desfasurarea actelor terapeutice)
 munca in echipa – lucrul la 4 maini
 interventii pentru mentinerea starii de sanatate
 diminuarea solicitarii fizice si psihice in timpul muncii
 prevenirea accidentelor, bolilor profesionale si bolilor legate de profesiune
 C2
CONSIDERENTE ERGONOMICE PRIVIND
AMENAJAREA CABINETULUI MEDICAL DENTAR

CLINICA DENTARA
ARHITECTURA CLINICII DENTARE
• sistemul să corespundă cât mai bine scopului pentru care a fost realizat → să deserveasca specificului
activitatii
• desfasurarea optima a activitatii din perspectiva factorului uman (prestator al muncii)

Arhitectura de exterior
• aspectul clădirii
• firma (inscriptie atasata cladirii cu referire la
• desfasurarea de activitati medicale dentare)
• facilităţi de parcare
• intrarea (acces facil, rampe)

Arhitectura de interior
Considerente principale in proiectare:
1. compartimentare - impartirea spatiului avand in vedere:
• zonele functionale bine delimitate si amplasate in raport cu scopul lor (specificul activitatii) si nevoile persoanelor
care il utilizeaza
• zonele de tranzitie, amplasate avand in vedere circuitele/ trasee interioare cu cerinte diferite (ex. dpdv al
asepsiei, lungimii, protectiei sau limitarii acesului)
• zonele de relatie cu exteriorul

2. interrelatia spatiilor functionale

• proiectarea circuitelor functionale, care trebuie sa faciliteze o activitate corespunzatoare si controlul infectiilor

ZONELE FUNCTIONALE ALE CLINICII DENTARE

Enumerare:
 receptia clinicii/fisier
 spatii pentru pacienti: sala de asteptare, grup sanitar
 spatii pentru activitati specifice (pentru diagnostic si tratament medical dentar): cabinetele medicale dentare
± radiologie; laborator de tehnica dentara
 spatiu destinat sterilizarii
 spatii pentru personalul medical: vestiar, grup sanitar, birou
 spatiu pentru echipamentul tehnic (compresoare, pompa pentru aspiratie), spatiu de depozitare

ZONE FUNCTIONALE
Spatii pentru activitati specifice - pentru diagnostic si tratament medical dentar

Cabinete medicale dentare – variante de design (enumerare si descriere)

 sistem inchis – un singur unit dentar in incapere
 sistem semideschis – mai multe unituri dentare amplasate in aceeasi incapere, separate prin paravane
 sistem deschis– mai multe unituri dentare amplasate in aceeasi incapere, fara a fi separate

INTERRELATIA SPATIILOR FUNCTIONALE

Criterii folosite in proiectarea circuitelor/traseelor in clinica dentara
Se definesc circuite/trasee cu cerinte diferite dpdv al:
 asepsiei
o pentru asigurarea conditiilor igienico-sanitare, circulatiile interioare se proiecteaza:
 o dinspre „curat" spre „murdar„
o dinspre intim spre public
o dinspre activităţi medicale spre activităţi auxiliare
 lungimii
o distanţe cu atât mai scurte si directe cu cât este mai mare frecvenţa deplasărilor
 protectiei/limitarii acesului
o definirea de trasee principale si secundare, care sunt accesibile tuturor persoanelor sau cu acces
limitat

DIMENSIUNEA SPATIILOR
Reglementari nationale (OMS 1338/2007) – valori minime:
 Cabinetul medical dentar propriu-zis (destinat realizarii de consultatii si tratamente medicale dentare) - ≥
9m2/unit dentar (OMS 1338/2007)
 Pentru sala de asteptare – fiecare loc de sedere sa beneficieze de o suprafata
• ≥ 1-1,5 m2/persoana, in cazul cabinetelor pentru adulti
• ≥ 1,5-2 m2/persoana, in cazul cabinetelor pentru copii (inclusiv persoana insotitoare)

AMENAJAREA CABINETULUI MEDICAL DENTAR

Obiective generale in proiectare
- functionalitate
• cadru optim al desfasurarii muncii, in concordanta cu specificul activitatii
→ specificul practicii + controlul infectiilor
- estetica, ambianta placuta

Perspectiva ergonomica: amenajare centrata pe executant (omul care realizeaza munca)

Considerente generale in amenajarea cabinetului medical dentar:

• selectarea elementelor din dotare
• aranjarea elementelor din dotare
• conditii ambientale (ambient vizual, ambient sonor, microclimat)

SELECTAREA
Definire: se refera la alegerea elementelor din dotare (ex. unit, echipamente, aparatura, mobilier, instrumentar si
materiale).
Exista o gama foarte larga → alegerea in acord cu specificul practicii, pentru o utilizare cat mai facila, eficienta,
confortabila

Dotarea minima a cabinetului medical dentar

• unit cu fotoliu dentar
• scaune pentru echipa operatorie (medic si asistenta)
• mobilier fix si mobil
• chiuveta/chiuvete
• echipamente si consumabile in accord cu specificul practicii medicale dentare (ex. pentru desfasurarea
tratamentelor medicale, pentru controlul infectiilor, pentru masuri de prim-ajutor)

Recomandari privind selectarea elementelor de dotare

 selectarea de elemente de dotare:
• adaptate la specificului practicii medicale dentare (ex. mobilier pentru depozitare statica si dinamica
cu rafturi, ajustabile pentru utilizarea spatiului pentru depozitarea pe verticala, cu organizatoare in interiorul
rafturilor, cu suprafete usor de curatat si dezinfectat si cu deschidere hands-free)
• cu caracteristici generale care asociaza o utilizare confortabila, facila, eficienta (ex. design,
dimensiune)
• cu caracteristici adaptate particularitatilor utilizatorului (ex. considerente antropometrice,
dreptaci/stangaci)
 eliminarea
• alegerea doar a elementelor de dotare necesare si utile, evitand astfel aglomerarea
 combinarea
• alegerea elementelor de dotare care pot fi utilizate in mai multe scopuri

ARANJAREA
Definire: Se refera la dispunerea in spatiul cabinetului a echipamentelor, aparaturii, instrumentelor, materialelor

Considerente privind aranjarea elementelor din dotarea cabinetului dentar (enumerare)

Se aranjeaza elementele din dotare in raport cu:
• zonele de activitate ale cabinetului
• traseele/circulatiile interioare
• asigurarea libertatii de miscare
• principiul economiei de miscare
• frecventa folosirii elementelor din dotare
• secventialitatea folosirii elementelor din dotare
• necesitatea rearanjarii elementelor din dotare pentru diverse proceduri medicale
• pacientul

ZONE DE ACTIVITATE ALE CABINETULUI

Impartirea spatiului
• punctul „zero” al activitatii din cabinetul medical dentar este campul operator
o in jurul acesteia se organizeaza aparatura, instrumentarul, materialele, mobilierul
• pentru desfasurarea activitatii oamenii au anumite necesitati de spatiu, atat static cat si in dinamica, atat pe
verticala cat si pe orizontala

Denumirea si definirea spatiala a zonelor

Impartirea spatiului (1) Zona medicului si Zona asistentei
• delimitare aproximativa– linia care trece prin axul fotoliului
o zona medicului – in dreapta si spatele fotoliului
o zona asistentei – in stanga fotoliului
Impartirea spatiului (2) Modelul cercurilor concentrice
• centrul cercurilor– campul operator/cavitatea bucala a pacientului
o spatiul intim (cerc cu r=0,5m)
o spatiul personalului (cerc cu r=1m)
o spatiul public/periferic (cerc cu r=1,5m)
Impartirea spatiului (3) Modelul cadranului de ceas
• repere: centrul: campul operator/cavitatea bucala; Vertexul pacientului – ora 12; Mentonul pacientului –
ora 6
o zona medicului (cca. 9-13)
o zona statica (cca. 13-14)
o zona asistentei (cca. 14-16)
o zona de transfer (cca. 16-9)

Impartirea spatiului (1)

• zona medicului
• zona asistentei

Zona medicului
• in dreapta si in spatele fotoliului
• mai libera, comparativ cu zona asistentei
• cuprinde si pasajul de trecere al pacientului (scurt si direct, nu ar trebui sa treaca prin locul unde se plaseaza
instrumentarul steril)
Zona asistentei
• in stanga si in spatele fotoliului
• mai aglomerata
o marea majoritate a mobilierului fix (unde sunt plasate echipamentele si consumabilele), dulapiorul mobil
si chiuveta sunt plasate in zona asistentei, pentru ca aceasta sa aiba un acces usor la ele

Impartirea spatiului (2) Modelul cercurilor concentrice

centrul cercurilor– cavitatea bucala
• spatiul intim (cerc cu r=0,5m)
• spatiul personalului (cerc cu r=1m)
• spatiul public/periferic (cerc cu r=1,5m)

Impartirea spatiului (3) Modelul cadranului de ceas

Repere:
• Centrul – campul operator/cavitatea bucala
• Vertex – ora 12;
• Menton –ora 6
o zona medicului (cca. 9-13)
o zona statica (cca. 13-14)
o zona asistentei (cca. 14-16)
o zona de transfer (cca. 16-9)

Zona medicului (cca. 9-13)

- zona mai extinsa, unde se poate pozitiona medicul pe parcursul lucrului este recomadat asigurarea libertatii de
miscare, cu posibilitatea modificarii pozitiei acestuia in timpul realizarii actului terapeutic (ex. de la ora 9 la ora 13)
Zona statica (cca. 13-14)
- zona unde se plaseaza dulapiorul mobil, unde sunt plasate instrumente, materiale, diverse aparate (ex. lampa de
fotopolimerizare) la care asistenta are un bun acces
Zona asistentei (cca. 14-16)
- zona unde se pozitioneaza asistenta in timpul lucrului restransa spatial, in general aceasta pastrand ac. pozitie
in timpul lucrului
Zona de transfer (cca. 16-9)
- zona unde se realizeaza servirea, schimbul si preluarea instrumentelor medicului de catre asistenta, servirea
materialelor etc. (sub nivelul mentonului, nu pe desaupra fetei pacientului)

ECONOMIA DE MISCARE
Principiul economiei de miscare: imbunatatirea muncii manuale prin reducerea efortului fizic depus prin
eliminarea miscarilor inutile

Dezideratul – productivitate maxima, cu efort minim

Activitatea medicala dentara presupune
• efortul muscular dinamic specific: miscari de amplitudine redusa, complexe, efectuate in ritm intens, repetitive,
ce implica un numar limitat de grupe musculare si articulatii si predispun la solicitare
• efort muscular static specific: postura mentinuta timp indelungat implica solicitarea unor grupe musculare mari
si predispune la oboseala
Prin cumularea in timp a efectelor lor ambele tipuri de solicitari predispun la afectiuni musculo-scheletale.

CLASIFICAREA MIŞCĂRILOR MEMBRULUI SUPERIOR – 5 clase

 clasa I - numai mişcări ale degetelor
 clasa a II-a - mişcări ale degetelor şi ale articulaţiei mâinii
 clasa a III-a - mişcări ale degetelor, ale articulaţiei mâinii şi ale antebraţului (cot)
 clasa a IV-a - mişcări ale degetelor, ale articulaţiei mâinii, ale antebraţului şi a braţului (umar)
 clasa a V-a - mişcări ale degetelor, ale articulaţiei mâinii, ale antebraţului, ale braţului şi ale corpului
I - III → mişcări de precizie, fără forţă deosebită
IV – V → mişcări care necesită forţă mai mare, în acţiuni cu o durată mai scurtă

Aria normala si aria maxima de miscare recomandate in timpul lucrului

ARIA MAXIMĂ – spaţiul de acţiune al membrelor superioare(mână, antebraţ, braţ), fără răsucirea trunchiului
ARIA NORMALĂ (câmpul optim) – spaţiul de acţiune al antebraţului şi al mâinii
- conferă maximul de precizie al mişcărilor care pot fi efectuate simultan şi simetric, fără control permanent al privirii
si fără rotirea capului.

Recomandari pentru economia de miscare in cursul actului medical dentar:

• pregatirea zonei de lucru cu instrumentele, materialele si aparatura utilizate curent pentru procedura medicala
respectiva realizata
• aranjarea zonei de lucru a.i. medicul sa realizeze aproape doar miscari in aria normala (de preferat dispunerea
elementelor utilizate a.i. medicul sa aiba acces frontal la acestea), pe trasee cat mai scurte si mai directe
• utilizarea lucrului la 4 maini (asistenta preia o serie de sarcini si realizeaza majoritatea miscarilor)
• o buna organizare pe parcursul desfasurarii actului terapeutic
• exercitiu, antrenament, experienta automatisme

AMBIENTUL VIZUAL
• Iluminatul
• Cromatica
• Alti factori, ex. arhiectură, compoziţie, proporţii, design

ILUMINATUL
Iluminatul trebuie să asigure vizibilitatea bună a sarcinilor vizuale şi realizarea acestora in condiţii de confort vizual.

O buna iluminare creste performanţa vizuală determină efectuarea sau perceperea sarcinii vizuale cu rapiditate
şi acurateţe, chiar şi in condiţii dificile şi pentru perioade indelungate
• acuitatea vizuală - precizia şi claritatea vederii;
• sensibilitatea la contrast - deosebirea diferenţelor relativ mici de luminanţe
• eficienţa funcţiilor oculare (acomodarea, convergenţa-contracţia pupilei, mişcările ochiului etc.)

Elemente luate in considerare - factori

• nivelul de iluminare şi uniformitatea acesteia
• culoarea luminii şi redarea culorilor
• direcţionarea fluxului luminos
• distribuţia luminanţelor (echilibrata)
• orbirea
• prezenţa luminii de zi

Iluminatul
 intensitate (normativului DIN 67505)
• iluminarea generală 500-1000 lux
• zonă unit- 1000-2000 lux
• zona campului de lucru 8000-15000 lux
 surse de lumina
• sursă naturală (N/S- lumină constantă)
• surse artificiale
o s. incandescente - caldă, galben-roşu, confortabilă
o s. fluorescente - mai rece, asemănătoare cu l. naturală

Recomandari privind iluminatul in cabinetul medical dentar

• asigurarea unei compoziţii spectrale asemănătoare cu a luminii naturale, pe care ochiul o suportă cel mai bine
şi care redă fidel culorile – lumină dinspre N, ora 11, cer acoperit cu nori
• iluminatul local sa fie de ac. natura cu cel general (incandescent sau fluorescent)
• asigurarea unei intensitati corespunzatoare a luminii (normativului DIN 67505)
• amplasarea de surse de lumina si in dreptul unitului
• evitarea
o suprafeţelor ce reflectă puternic lumina (lucioase)
o luminanţelor prea ridicate, ce pot duce la apariţia orbirii (efectul asupra vederii in care se produce o
senzaţie de jenă sau o reducere a capacităţii de a distinge detalii, datorată distribuţiei necorespunzătoare
a luminanţelor sau contrastelor excesive din campul vizual)
o contrastelor prea mari de luminanţă, ce pot duce la oboseală vizuală, datorită necesităţii adaptării
permanente
o luminanţelor sau contrastelor de luminanţe prea mici, care au ca rezultat nedistingerea corectă a
sarcinii vizuale sau a detaliilor acesteia

CROMATICA
Importanta
• poate influenta starea psihica a persoanelor din incapere
• poate influenta desfasurarea actelor medicale dentare (ex. coloritul cabinetului poate afecta perceperea culorii
dentare)

Recomandari privind cromatica in cabinetul medical dentar

• se recomandă alegerea de culori deschise, cu efecte psihice stimulative
• cand se folosesc mai multe culori sa se tina cont de armonia culorilor
o folosirea aceleiasi culori, dar cu intensitaţi diferite (închis-deschis)
o alegerea de culori complementare: galben/albastru, roşu/verde, orange/violet
o alegerea de combinaţii de culori spectrale şi alb/gri/negru
• se recomanda utilizarea de la podea spre tavan de culori închise spre deschise
AMBIENTUL SONOR
Zgomotul = sunet nedorit, neplăcut care deranjează şi interferă perceperea sunetelor dorite şi este dăunător
• obositor pentru echipă, efect cumulativ în timp afectarea auzului, tinnitus (Ţiuit)
• anxiogen pentru pacient

Caracteristici fundamentale ale unui zgomot sunt: intensitatea, durata, frecvenţa

• Frecvenţa – Hz ( Hertzi ), Intensitatea – dB (decibeli)
• Zgomotele cu ≥ 1000 Hz şi ≥ 50 dB scad capacitatea de muncă cu riscul diminuării şi pierderii auzului.
• >85dB se recomanda mijloace de preotectie

Surse de zgomot in cabinetul medical dentar:

• echipamente si instrumente medicale dentare
o turbina – cca 84 dB (silentioase – 58-71 dB)
o micromotor cu piesa contraunghi – cca 72 dB
o detartraj cu ultrasunete- cca 85 dB
o sistemul de aspiraţie cca 72 dB
o şocurile multiple ale instrumentarului metalic
o semnalele unor aparate
• în cabinetele deschise şi semideschise zgomotul de la unit-uri se însumează.
• la zgomotele din cabinet se supraadauga zgomotele din incaperile alaturate (din sala de asteptare, zgomotul
produs de compresor daca este plasat in apropiere) si din exterior (apartamente invecinate, zgomot stradal
etc.)

Recomandari pentru diminuarea zgomotului din cabinet

• realizarea spatiilor interioare astfel incat zgomotul perturbator sa fie menţinut la un nivel cat mai redus, care
sa nu afecteze sănătatea
• delimitarea clara a spatiilor cu separarea spatiilor interioare producătoare de zgomot fata de cele cu
cerinţe deosebite de protecţie
• amplasarea sursele producătoare de zgomot sau vibraţii (ex compresor) la distanta de zona de lucru
• masuri de protecţie luate asupra generatorilor de zgomot (fundaţii izolate, izolaţii fonice, utilizarea din
constructie a materialelor speciale absorbante ale zgomotului)
• procurarea de echipamente care sunt generatoare de zgomot cu un nivel cat mai redus, silentioase
• cand exista posibilitatea, alegerea de auxiliare din ebonita, plastic sau cauciuc in locul celor metalice

MICROCLIMATUL
Microclimatul locului de munca este determinat de temperatura si umiditatea aerului, curentii de aer si radiatiile
calorice ale ambiantei de munca. Toti factorii de microclimate actioneaza combinat si concomitent asupra
organismului uman.

Recomandari privind microclimatul

Dimensiunea cabinetului – necesar min. 12 m³ aer / persoană, 3 persoane
→ cab. min. 14,5 m² la o înălţime de 2,5 m
Temperatura – optimă 19-22ºC
Umiditate – optimă 40-60%
 C3
Considerente ergonomice privind dotarile
cabinetelor medicale dentare – echipamente, mobilier, instrumentar

Dotarea cabinetului medical dentar

Dotari necesare
• mobilier fix si mobil
• unit cu fotoliul dentar
• scaune pentru echipa operatorie (medic si asistenta)
• echipamente si aparatura accesorie
o cu sustinere proprie (ex. microscop operator, sistem CAD/CAM, lampa albire)
o amplasate pe mobilier (ex. lampa de fotopolimerizare, prophy-jet, apex locator)
• instrumentar manual si rotativ
• materiale si alte consumabile

UNIT SI FOTOLIU DENTAR - terminologie (ISO 4073:2009)

Fotoliul dentar
= dispozitiv proiectat pentru suportul si pozitionarea pacientului in cursul acordarii de tratamente medicale dentare,
prevăzut in consecinta cu o gama de miscari

Unitul dentar
= combinație de echipamente și instrum en te dentare interconectate, care constituie un an sam blu funcțion al
destinat utilizarii pentru realizarea de tratamente medicale dentare
◦ sistem unic sau componente separate
FOTOLIUL DENTAR
Cerinte generale de design
• sa asigure suportul pacientului si o pozitie stabila si confortabila a acestuia in timpul desfasurarii actului medical
• prevazut cu o gama de miscari: posibilitatea ajustarii facile a bazei fotoliului, spatarului si tetierei, in concordanta
cu varianta aleasa de pozitionare a pacientului
• dimensiune redusa, cu design astfel incat sa permita medicului un bun acces la zona de lucru si sa ia cat mai
putin din spatiul functional al echipei medicale
• rezistenta crescuta si din material care sa poate fi curatat si dezinfectat usor

Caracteristici optime ale spatarului fotoliului dentar

• prevazut cu o gama de miscari: spatar ajustabil ca grad de inclinare, pentru a sustine corpul pacientului in
pozitiile dorite de medic - decubit dorsal, pozitie sezanda si semisezanda, pozitia decliva Trendelenburg, alte
pozitii intermediare
• design: subtire si ingust in zona corespondenta umerilor pacientului

Caracteristici optime ale tetierei

• volum redus la strictul necesar
• prevazuta cu o gama de miscari → ajustabila
o in raport cu inaltimea pacientului
o pentru a sustine capul pacientului in pozitia aleasa (flexie si extensie; rotatii stanga si dreapta; inclinari
stanga si dreapta)
• cu sistem de fixare a pozitiei, de volum redus (de preferat incorporat, nu in relief pentru a nu incomoda
medicul in timpul lucrului si pentru a nu lua din spatiul functional)

UNITUL DENTAR
Componente principale:
• cartul medicului, cu:
 o spray de apa-aer
o piesele de mana (micromotor+ piesa contraunghi/piesa dreapta; turbina)
o tavita pentru instrumente, consumabile etc.
• cartul asistentei (minim, sistem de aspiratie)
• lampa
• scuipatoare si suport pentru pahar
• pedala

Sistem unic sau componente separate

Conexiuni: sursa de apa, compresor (aer), curent, sistem de evacuare, pompa aspiratie

Cerinte generale de design

• dimensiuni reduse la strictul necesar
• componente (cartul medicului, cartul asistentei, lampa) cu grad mare de mobilitate, conectate prin brate
segmentate, multiarticulate si cu lungime corespunzatoare pentru a fi plasate favorabil in raport cu echipa
medicala
• dotare de baza si cu elemente suplimentare adaptate specificului practicii (ex. cu lampa de fotopolimerizare pe
cartul medicului)
• sa poata fi curatat si dezinfectat usor

Cartul medicului
Componente
 minim
o spray aer-apa, piesele de mana (turbina, micromotor pentru piesa contraunghi si piesa dreapta), cu stativ
o tavita pentru instrumente si materiale
o frecvent este plasat panou de comanda/sistem de selectare a optiunilor (ex. pentru pozitionarea fotoliului
dentar)
 alte echipamente ex. a doua turbina sau micromotor, lampa de fotopolimerizare, negatoscop, aparat de
detartraj cu ultrasunete – in functie de specificul practicii

Variante
(1) dispunerea racordurilor
• pe sus - stativ cu atarnare
o posibilitate de pozitionare mai ampla (de exemplu si deasupra toracelui pacientului, cu acces facil al
medicului si asistentei)
• pe jos – stativ cu suport/sustinere
(2) mobilitatea bratului
• combinati de miscari de translatie pe Ox, Oy, Oz, si de rotatie in plan orizontal
• recomandat grad de mobilitate cat mai mare
(3) conexiune
• cu unitul, in sistemele unice (fotoliu + unit)
• integrat unui unit separat, mobil
• cart fixat pe corpuri de mobilier fix
(4) pozitionare cartului si accesul medicului
• cartul pozitionat deasupra fotoliului (toracelui pacientului) → medicul are acces frontal
• cartul pozitionat in dreapta fotoliului → medicul are acces lateral
• cartul pozitionat in spatele fotoliului → medicul are acces lateral

Cartul medicului – caracteristici optime

• dotare cu echipamente de baza + suplimentare in acord cu specificul practicii
• cu racordurile pe sus (in varianta cu stativ cu atarnare), pentru a putea fi pozitionat si deasupra fotoliului
(toracelui pacientului)
• dimensiune redusa la strictul necesar
• conexiune prin brat
 − cu lungime corespunzatoare (posibil a fi pozitionat la o distanta de cca. lungimea antebratului)
− segmentat si multiarticulat (pentru a asigura un grad mare de mobilitate)
− adaptabil pentru medici dreptaci/stangaci, daca este nevoie
• sa poata fi curatat si dezinfectat usor

Cartul asistentei
Componente
 minim
• sistem de aspiratie
o aspirator uzual – obligatoriu
o aspirator de mare calibru/chirurgical – optional
 alte echipamente, in raport cu responsabilitatile asistentei in timpul desfasurarii activitatii (ex. spray aer-apa;
panou de comanda pentru pozitionarea fotoliului; lampa de fotopolimerizare etc.)

Caracteristici optime
• dotare minima (sistem de aspiratie uzual) si suplimentara (ex. sistem de aspiratie de mare calibru, spray aer-
apa; panou de comanda pentru pozitionarea fotoliului; lampa de fotopolimerizare etc.), in acord cu specificul
practicii si stilul de lucru (medicul singur sau lucrul la 4 maini)
• in varinta de stativ pe brat mobil (nu este recomandata varianta fixa, atasata bazei unitului)
• stativ de dimensiune redusa
• conexiune prin brat suficient de lung, segmentat, multiarticulat
• sa poata fi curatat si dezinfectat usor

Unit dentar – concepte de baza (normele DIN 13923; ISO 4073)

 uniturile se diferentiaza prin tipul de acces la componentele principale (cartul medicului, cartul asistentei)
• design-ul unitului conditioneaza
− pozitionarea cartului medicului si asistentei si accesul utilizatorilor
− lucrul la 4 maini

Descriere uniturilor
◦ prima cifra – pozitia cartului medicului
◦ a doua cifra – pozitia cartului asistentei

Unit dentar – concepte de baza

• prima cifra – pozitia cartului medicului

1 – cartul medicului este in dreapta fotoliului si in
dreapta medicului
2 – cartul medicului este in dreapta fotoliului si in
stanga medicului
3 – cartul medicului este deasupra fotoliului
4 – cartul medicului este sub spatarul fotoliului, in
dreapta tetierei

• a doua cifra – pozitia cartului asistentei

1- cartul asistentei este in stanga fotoliului si stanga
asistentei
2 – cartul asistentei este in stanga fotoliului si dreapta
asistentei
3 – cartul asistentei este deasupra fotoliului
4 – cartul asistentei este sub spatarul fotoliului, in
stanga tetierei
Lampa unitului dentar
Rol: iluminarea campului operator

Caracteristici optime
• iluminare: LED
• lumina rece alba, cu nivel scăzut de emisie în infraroșu
• intensitate luminii a.i. sa se asigure o iluminare corespunzatoare a campului de lucru (normativul DIN 8000-
15000 lux)
• intensitate reglabila
• lampi scialitice (diminuarea umbrelor prin inglobarea a mai multe surse de lumina)
• montata pe bratul unitului sau componenta separata (ex. montata in tavan sau pe stand mobil)
• brat suficient de lung, segmentat, multiarticulat, pentru a putea fi pozitionata a.i. directia luminii sa fie aproximativ
paralela cu privirea medicului
• maner de pozitionare accesibil si medicului si asistentei, usor de dezinfectat

Pedala
Rol:
• pentru actionarea instrumentarului dinamic
• poate include alte comenzi (aprinderea lampii, pozitionarea fotoliului etc.)

Variante de actionare
• prin apasare
• prin miscare laterala

Caracteristici optime:
• stabila (design, greutate)
• volum redus
• actionare prin miscari de mica amplitudine

Scaune pentru echipa operatorie

Scaun pentru medic
Scaun pentru asistenta
 au design adaptat specificului activitatilor

Scaune pentru echipa operatorie (medic dentist si asistenta medicala)

Caracteristici comune
• baza mare de sustinere, cu 5 picioare, pentru stabilitate
• rotile, pentru deplasare in timpul lucrului
• suport de sezut ajustabil
− ca inaltime (obligatoriu)
− inclinabil anterior (pentru a reduce riscul aparitiei compresiei la nivelul coapsei)
− tapiterie dezinfectabila si care sa nu alunece
− confortabil (depresibil, cu burete)
− forma variabile – rotunda, cu individualizari; suprafata plana/concava/ șa; cu margini rotunjite

Particularitati ale scaunului medicului

 spatar
• rol: sustinerea spatelui drept
o suport lombar, de dimensiune redusa, ajustabil pe verticala si antero-posterior
 ± suporturi pentru sprijinul antebratelor sau coatelor, detasabile, utile in contextul miscarilor repetitive de
amplitudine redusa
Particularitati ale scaunului asistentei
• suport pentru antebrate/coate
• ± spatar pentru sprijin lombar
• suport pentru talpi (frecvent in forma de inel)
• ajustabile

INSTRUMENTARUL MANUAL
Parti componente
• maner
• gat/parte intermediara
• parte activa (1 sau 2)

Maner
o forma – variabila functie de tipul de priza (ex. priza palmara vs. priza creionului modificata)

Caracterisitici optime ale manerului instrumentelor care se folosesc in priza creionului modificata
• Greutate → recomandat: greutate mai mica
• Diametru → recomandat: diametru mai mare, de cca. 7-11 mm
• Forma pe sectiune → variabila (ex. rotunda, hexagonala, octogonala)
• Textura in zona in care se realizeaza priza → cu asperitati (diverse modele) pentru a preveni alunecarea si
rotirea, pentru o priza sigura si un bun control al instrumentului
• Culoarea → uneori se recomanda codificarea pe culori pentru identificarea facila a instrumentului

Gatul/partea intermediara a instrumentelor manuale

Impactul angulatiei gatului instrumentelor asupra manevrabilitatii
• impact asupra accesului la zona de lucru
o instrumentele cu gatul drept/usor cudat sunt folosite in zonele cu un bun acces (ex. frontal)
o instrumentele cu angulatii mai mari si in combinatii complexe la nivelul gatului sunt folosite
• in zonele cu acces mai dificil (ex. distal)
• impact asupra pozitiei mainii (dezideratul: in timpul lucrului mentinerea articulatiei incheieturii mainii in pozitie
neutrala, fara flexii sau extensii accentuate) si eforului depus (dezideratul: eficienta cu efort minim in timpul
lucrului)
o pozitionare adecvata a partii active este la cel mult 2 mm de axul manerului (Black – instrument balance)
• impact asupra accesului la zona de lucru
• impact asupra pozitiei mainii (dezideratul: mentinerea articulatiei incheieturii mainii in pozitie neutrala, fara flexii
sau extensii accentuate) si efotului depus (dezideratul: eficienta cu efort minim in timpul lucrului)

Partea activa
• semnificativ legata de scopul activitatii → instrumentul potrivit, cu dimensiune corespunzatoare
o instrumente taietoare → sa fie active, ascutite → eficienta in timpul utilizarii si scade efortul depus
• 1 sau 2 parti active (principiul combinarii)

Instrumentarul dinamic/rotativ
• piese de mana: turbina, piesa contraunghi, piesa dreapta
• partea activa: freze, instrumente diamantate, ace, gume, periute etc.
Utilizare → forta mai mica si eficienta mai mare

Piese de mana – caracteristici optime

• priza sigura (textura suprafetei, cu manson din cauciuc, eventual cu impresiuni digitiforme)
• greutate redusa
• cu angulatie, pentru acces mai facil • cu fibra optica
• silentioasa • cap cu volum redus
• vibratie redusa • sistem de fixare a frezei (push-button, cheita)
• cu sistem de racire • autoclavabil
 C4
POSTURI DE LUCRU ALE ECHIPEI MEDICALE
POZITIONAREA PACIENTULUI
MANIPULAREA INSTRUMENTARULUI

POSTURI DE LUCRU ALE ECHIPEI MEDICALE

• Medicul dentist
• Asistenta medicala

Postura = pozitia corpului (modul in care diferite segmente ale corpului sunt pozitionate in spatiu) adoptata in timpul
desfasurarii unei activitati

POSTURA ECHILIBRATA
Semnificatie
• denumeste postura de referinta, care este recomandat a fi adoptata cu frecventa cea mai mare in cursul
desfasurarii manoperelor medicale dentare la pacient
• alte denumiri ex. postura neutrala, postura corecta

Caracteristici generale
• postura sezanda, pe scaunele special concepute
• naturala – similara celei adoptate in cursul desfasurarii unor activitati de rutina, mai putin solicitante (ex.
curatarea unui mar)
• confortabila, comoda
• nefortata, nestresanta
• fiziologica
• simetrica in raport cu axa mediana a corpului

Descriere
• capul usor inclinat anterior
• de evitat a se lucra intr-o pozitie cu flexia exagerata inclinari laterale sau rotatii ale capului si gatului
Umerii
− linia umerilor paralela cu podeaua
− umerii relaxati, simetrici, coborati
Trunchiul
− spatele drept (respectarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale)
− spatarul este folosit ocazional pentru sprijin lombar
− se admite o inclinare anterioara a trunchiului, cu spatele drept, maxim 20˚, din articulatia soldului
− este recomandat ca unghiul dintre coapse si trunchi sa nu fie mai mic de 90˚
− de evitatat rotatia trunchiului si inclinarile laterale mentinute un timp indelungat
Membrele superioare
− bratele pe langa corp, sprijinite de trunchi, orientate maxim 10˚anterior
o ocazional (ex. miscari repetitive, de mica amplitudine) pot fi folosite suporturi pentru sprijinul
coatelor/antebratelor
− antebratele paralele cu podeaua sau usor ridicate (maxim 25˚) a.i. distanta dintre ochi si zona de lucru –
distanta optima de vedere – cca. 30
− mana
o incheietura mainii in pozitie neutrala
o degetul mic inferior policelui
Sezutul - sprijinit pe toata suprafata scaunului
Membrele inferioare
− coapsele usor departate (cca. 45˚)
− unghiul dintre coapse si gambe trebuie sa fie de minim 90˚pentru a evita compresia pachetului vasculo-
nervos din fosa poplitee
o recomandat: 105-110˚.
− talpile sprijinite, pe podea (medicul sa poata actiona pedala unitului si sa isi poata modifica pozitia)
Particularitati – asistenta medicala
• spatele drept si frecvent usor inclinat anterior (sta in asteptare sa serveasca instrumente, materiale) → este util
un suport pentru sprijinul coatelor sau antebratelor
• este pozitionata pe verticala cu cca. 10 cm mai sus decat medicul
• talpile sunt sprijinite pe un suport pentru picioare al scaunului, care ar trebui sa fie reglabil pe verticala

Adoptarea unui mod dinamic de lucru

• activitatile medicale dentare presupun mentinerea unor posturi statice  asociaza oboseala → se recomanda
adoptarea unui mod dinamic de lucru → modalitati
o utilizarea unei posturi echilibrate active (pentru mentinerea spatelui drept, alternarea momentelor de
sustinere doar prin tonicitatea musculaturii vertebrale cu cele in care se apleaza la sprijinul lombar al
scaunului)
o observatie: postura echilibrata pasiva – folosirea permanenta a sprijinului lombar
• modificarea pozitie in timpul lucrului
• pauze intre pacienti cu ridicarea de pe scaun si deplasare
• alternarea sedintelor lungi cu sedinte scurte
• exercitii fizice intre pacienti (ex. miscari de extensie) si in afara programului (ex. exercitii de tonifiere a
musculaturii, de extensie si mobilitate; masuri de odihna activa, in aer liber)

POZITIONAREA PACIENTULUI
Factori determinant ai pozitionarii pacientului
• medicul dentist (ex. preferinte, pozitie)
o ideal pacientul se pozitioneaza in raport cu medicul a.i. acesta sa poata adopta si mentine postura
echilibrata cat mai mult timp pe parcursul lucrului
• manopera realizata
o anumite manopere impun o anumita pozitionare a pacientului (ex. amprentarea preliminara cu alginat →
pozitionarea pacientului in sezut)
• pacient
o ex. anumite afectiuni generale asociaza o anumita pozitionare a pacientului

Parametrii pozitionarii pacientului

1. pozitia trunchiului
• variante: pozitie sezand, pozitie semisezand, decubit dorsal, pozitie decliva Trendelenburg
• reglabila, prin ajustarea spatarului fotoliului dentar
2. pozitionarea pacientului pe verticala
• in raport cu medicul dentist
• reglabila prin ajustarea inaltimea fotoliului
3. pozitia capului pacientului
• se realizeaza combinatii de miscari de flexie/extensie, rotatie stanga/dreapta, inclinatie stanga/dreapta
• se sustine pozitia capului pacientului prin pozitionarea si fixarea tetierei

Pozitia trunchiului
Variante:
• pozitie sezand
• pozitie semisezand
• decubit dorsal/pozitia orizontala
• pozitie decliva (sub-orizontala) Trendelenburg

Pozitia orizontala
Descriere
pozitonarea pacientului in decubit dorsal
Repere:
− linia care uneste varful nasului cu genunchii este aproximativ paralela cu podeaua
− spatarul fotoliului in pozitie aproximativ orizontala, in unghi de maxim 20° cu orizontala
Indicatii
− este pozitia recomandata a fi folosita cu frecventa cea mai mare ofera conditii bune pentru acces si
vizibilitate in timpul realizarii manoperelor stomatologice si posibilitatea adoptarii si mentinerii posturii echilibrate
de catre medicul dentist
Pozitiile sezand si semisezand
Descriere
• pozitie sezand
− spatele drept, unghiul dintre trunchi si orizontala de cca. 90°
− spatarul fotoliului in pozitie aproximativ verticala
• pozitie semisezand
− unghiul dintre trunchi si orizontala de cca. 30°-55°
− spatarul fotoliului in pozitie oblica

Indicatii
• anumite afectiuni sau stari fiziologice ale pacientului, de exemplu
− afectiuni cardio-vasculare, respiratorii, reflux gastro-esofagian, esofagita de reflux
− graviditatea – trimestrul I (reflex de voma); trimestrul III (sdr. de compresie a venei inferioare)
• anumite manopere (ex. pozitia sezand cand se ia amprenta cu alginat)

Pozitia Trendelenburg
Descriere
• pozitie in decubit dorsal, decliva, cu capul mai jos fata de picioare
Indicatii
• prima masura in lipotimii (aceasta pozitie favorizeaza circulaţia sangvină la nivel cerebral)

Pozitionarea pe verticala a pacientului

Se pozitioneaza in raport cu medicul dentist
• pacientul in pozitie orizontala → zona de lucru la aproximativ 30-40 cm de ochii medicului dentist, ca nivel
pe verticala este aproximativ in dreptul inimii medicului sau apendicelui xifoid
• pacientul in sezut
− pt. mandibula → zona de lucru aproximativ la nivelul cotului medicului
− pt. maxilar → zona de lucru mai sus, aproximativ la nivelul umarului medicului

Pozitionarea capului pacientului

• variante: combinatii de miscari de flexie si extensie, rotatie stanga si dreapta, inclinatii stanga si dreapta
• dezideratul: directia privirii medicului ar trebui sa fie perpendiculara pe campul de lucru (vizibilitatea directa)/
imaginea in oglinda a campului de lucru (vizibilitatea indirecte)

Mentinerea pozitiei dorite a capului se asigura prin ajustarea tetierei:

• se ajusteaza in functie de inaltimea pacientului
• vertexul pacientului sa nu depaseasca marginea tetierei
• ajustarea pozitiei tetierei pentru a sustine capul pacientului in pozitia aleasa de medic

MANIPULAREA INSTRUMENTARULUI
• Prize
• Sprijin

Prize folosite in manipularea instrumentarului

Priza = modul de prindere al instrumentului atunci când este folosit
Variantele principale de priza
 priza creionului modificata
 priza palmara
 priza palmara inversa

Priza creionului modificata

Descriere
− policele, indexul şi mediusul susţin instrumentul (prehensiune tridigitala)
− mediusul este pozitionat la nivelul gâtului instrumentului, mai aproape de partea activa
− inelarul si degetul mic sunt folosite pentru sprijin
Utilizare
− pentru executarea de miscari de mare precizie, cu necesitatea unui bun control al instrumentului
− aceasta priză este folosita de medical dentist în majoritatea situatiilor pentru instrumentele manuale şi dinamice
− ex. de instrumente care se folosesc in priza creionului modificata: sonda, spatula bucala, secera, turbina, piesa
contraunghi

Priza palmara
Descriere
− manerul instrumentul este plasat în palmă (designul manerului – de obicei mai voluminos, cu diametru mai
mare), prins de degete (priza digito-palmara, de cele mai multe ori fara police)
− policele (sau indexul) directionat spre partea activă a instrumentelor

Utilizare
− pentru miscari care necesita o forta mai mare (asigura o precizie mai mica comparativ cu priza creionului
modificata)
− ex. de instrumente care se folosesc in priza palmara: elevatorul, cleştii de extractie, crampoane, piesa dreapta,
seringa de apă-aer, aspiratorul de mare calibru/chirurgical

Priza palmara inversa

Descriere
− manerul instrumentul este plasat în palmă, mentinut de degete (priza digito-palmara)
− policele este directionat in sens opus partii active

Utilizare → pentru manevrarea aspiratorului chirurgical/de mare calibru de catre asistenta, adoptata pentru
pastrarea unei pozitii neutrale la nivelul articulatiei mainii

Importanta sprijinului
Sprijinul asigura:
1. un bun control al instrumentelor si precizia miscarilor→ realizarea actiunii dorite, si prevenirea deraparii si lezarii
accidentale a structurilor invecinate
2. asigurarea fortei necesare, diminuand efortul fizic depus in cursul manipularii instrumentelor
3. uneori contribuie si la indepartarea partillor moi

Sprijinul la manevrarea instrumentelor in priza creionului modificata

Degetele folosite
− se realizeaza cu inelarul si degetul mic – sprijin FERM
Locul aplicarii, in conditii ideale:
− pe structuri dure → sprijinul pe dinti, nu pe mucoasa sau partile moi extraorale
− pe suprafete plane → de preferat pe suprafetele netede ale dintilor, nu pe suprafetele ocluzale sau
marginile incizale
− cat mai aproape de zona de lucru (de dintele pe care se lucreaza)
 C5
ORGANIZAREA ACTIVITATII IN CABINETUL DE
MEDICINA DENTARA (1)

ACTIVITATI PREMERGATOARE DESFASURARII ACTELOR TERAPEUTICE

• asistență medicala planificata – programarea pacientilor
• pregatirea si sterilizarea instrumentarului si a consumabilelor necesare (seturi de instrumente pentru actele
medicale efectuate)
• realizarea de protocoale de lucru pe acte terapeutice
• definirea coordonatelor lucrului in echipa – lucrul la 4 maini

Asistență medicala planificata

 programarea pacientilor → graficul de programari
• considerente in stabilirea graficului de programari:
− natura afectiunii si gradul de urgenta
− manopera realizata, inclusiv estimarea timpului necesar/manopera
− pauze intre pacienti (minim pentru pregatirea zonei de lucru)
− durata timpului de lucru/zi
− inregistrarea unui oarecare grad de flexibilitate al programarilor

Pregatirea si sterilizarea instrumentelor si consumabilelor necesare

 recomandat: pregatirea de seturi de instrumente pentru actele medicale efectuate curent
• setul de instrumente – ansamblul instrumente si consumabile utilizate pentru un act terapeutic, care
este ambalat si sterilizat ca un intreg
• pregatirea seturilor de instrumente
− selectarea instrumentelor – setul are un continut specific pentru o anumita manopera (ex.
pentru consultatie, pentru aplicarea unei obturatii coronare din compozit, pentru control la
pacientii cu aparat ortodontic mobil), in acord cu datele din protocolul de lucru
− aranjarea instrumentelor
o de preferat instrumentele sunt introduse in cutii metalice, cu suporturi pentru instrumente
si cu perforatii (pt. sterilizare la autoclav)
o instrumentele se aranjeaza de la stanga la dreapta, in acord cu secventialitatea folosirii
lor (primele instrumente – 1 sonda; 2 oglinda; 3 si 4 – 2 pense, apoi restul instrumentelor
in ordinea folosirii lor), a.i. sa fie pozitionate in timpul lucrului cu partea activa spre
asistenta (pentru economia de miscare)
− ambalarea
o setul este ambalat in pungi hartie-plastic sau in hartie speciala
o se eticheteaza, pentru identificarea facila a continutului/manopera terapeutica in cadrul
caruia este utilizat
Astfel pregatit, setul este gata pentru a fi sterilizat la autoclav.

Realizarea de protocoale de lucru pentru actele terapeutice

Protocolul de lucrul pentru un act terapeutic
• este un document scris, care contine:
− denumirea actului terapeutic
− lista cu instrumentarul, aparatura, materialele si alte consumabile folosite in mod uzual de medic in
cursul acelui act terapeutic (ex. pentru consultatie, pentru aplicarea unei obturatii coronare din compozit,
pentru extractie dentara)
− descrierea etapizata succinta a procedurii
• este intocmit conform indicatiilor medicului dentist
• este utilizat in principal de asistenta medicala in momentul pregatirii setului de instrumente si a zonei de lucru
pentru un pacient la care se realizeaza o anumita manopera

Activitatile din timpul desfasurarii actelor terapeutice medicale

• lucrul la 4 maini
• pregatirea cabinetului pentru desfasurarea actului medical
• dinamica desfasurarii activitatii in timpul actului terapeutic
Lucrul la 4 maini in practica medicala dentara
Lucrul cu asistenta medicala, in varianta de lucru la 4 maini

Semnificatie
• stil de lucru in echipa in timpul oferirii de servicii medicale dentare, in care medicul dentist este asistat
permanent de asistenta medicala, care participa activ la implementarea procedurilor medicale pe toata
durata desfasurarii actului terapeutic

Cerinte de baza
• cabinet medical dentar cu dotare adecvata si cu design corespunzator
• asistentă medicală
− care are cunostinte de baza medicale si medicale dentare (ex. cunoaste instrumentarul, actele
terapeutice medicale dentare)
− este instruita pentru lucrul la 4 maini
− cunoaste protocoalele de lucru, particularitatile medicului dentist pe care il asista
• buna organizare a activitatii
− definirea coordonatelor de lucru in echipa
o definirea responsabilitatilor medicului dentist si asistentei medicale
o posturi si pozitii de lucru corespunzatoare, cu definirea si respectarea zonelor de activitate
o definirea formelor de comunicare – verbala si nonverbala (semnale)
• antrenament pentru formarea echipeiin timp formarea unor stereotipuri in echipa, coeziunea echipei

Responsabilitatile medicului si asistentei in lucrul la 4 maini

Lucrul in ECHIPA → medicul dentist si asistenta medicala trebuie sa cunoasca procedura ca sa poata anticipa
reciproc nevoile celuilalt in timpul lucrului, pe masura ce actul terapeutic progreseaza

Responsabilitatile medicului dentist

 medicul dentist se concentreaza pe elementele specifice medicale ale tratamentelor realizat, in
concordanta cu pregatirea si calificarea sa
• dezideratul este desfasurarea activitatilor cu concentrare maxima asupra manevrelor specifice pe
care le efectueaza la pacient, permitand astfel cresterea confortului si reducerea efortului depus (ex.
prin economia de miscare)
 medicul dentist coordoneaza activitatea
• stabileste protocolul de lucru (necesarul de echipamente, instrumente si consumabile, etapele de
tratament etc.)
• transmite indicatii clare pe parcursul desfasurarii actului terapeutic (ex. semnale clare prestabilite pentru
inceperea actului terapeutic si schimbul instrumentelor)

Responsabilitatile asistentei medicale – cerinte generale

• cunoasterea actelor terapeutice medicale dentare, cu particularitatile medicului dentist cu care lucreaza
• sa ofere asistență medicului dentist
− anticipeaza nevoile medicului
− raspunde prompt solicitarilor medicului
− adaptare la dinamica situationala
− sa nu perturbe nemotivat activitatea medicului (ex. servirea instrumentelor si materialelor sau
indepartarea partilor moi nu trebuie sa limiteze vizibilitatea medicului asupra campului operator)

IDEAL, ar trebui sa preia cat mai multe dintre sarcinile pe care le poate efectua legal, in limitele pregatirii si
competentei ei.

Responsabilitatile asistentei medicale inaintea initierii actului terapeutic

• pregatirea cabinetului si in special a zonei de lucru astfel incat sa fie curata, dezinfectata, bine organizata
• pregatirea instrumentarului, materialelor si a aparaturii necesare in functie de actul operator care urmeaza sa
fie efectuat - selectare si aranjare
• pregatirea pacientului - pozitionare preliminara si protectie (baveta, ochelari de protectie)
Responsabilitatile asistentei medicale pe parcursul desfasurarii actului terapeutic
• serveste, schimba si preia instrumentele medicului dentist
• pregateste si serveste materiale necesare
• pozitioneaza lampa unitului (directia luminii aproximativ paralela cu privirea medicului)
• spala si usuca campul operator si oglinda, pentru mentinerea unui camp operator curat si pentru asigurarea
unei bune vizibilitati
• evacurea fluidelor prin aspiratie (pozitioneaza aspiratorul uzual; manevreaza aspiratorul chirurgical/de mare
calibru)
• indeparteaza partilor moi pe partea ei (ex. cand foloseste aspiratorul chirurgical indeparteaza si partile moi pe
partea ei, cu departatoare)
• fotopolimerizeaza
• ajuta medicul in montarea digai

Posturi si pozitii ale echipei medicale

Postura recomandata medicului dentist si asistentei medicale → postura echilibrata

Pozitiile echipei medicale

Pozitia = asezarea spatiala a membrilor echipei in jurul capului pacientului
• pozitiile medicului si asistentei sunt conditionate de dimensiunea spatiului din jurul pacientului (cuprinde
si echipamentul, aparatura si mobilierul mobil) si de buna gestionare a acestuia

Medicul dentist are prioritate in adoptarea pozitiei dorite (ordinea adoptarii pozitiilor: 1. pacientul; 2 medicul; 3
asistenta)

Pozitia medicului dentist

− ideal – pozitionarea a.i. poate mentine cat mai mult timp postura echilibrata (cerinta pentru o postura simetric
sa priveasca perpendicular pe campul operator)
− cat mai aproape de pacient
− intre orele 9-13 (impartirea spatiului conform modelul cadranului de ceas)

Pozitia asistentei medicale

− ideal – pozitionarea a.i. poate lucra cat mai mult timp in postura echilibrata
− cat mai aproape de pacient
− cca. ora 14-16 (impartirea spatiului conform modelul cadranului de ceas) – zona mai restransa
− cu 10-15 cm mai sus fata de medic

Avantaje
 pentru medicul dentist
o poate sa-si foloseasca la maxim abilitatile sale si sa se concentreze mai mult asupra actului operator la
pacient
o creste gradul de confort
o solicitari fizice si psihice mai reduse
o economie de miscare si economie de timp
o creste eficienta si productivitatea muncii
o aplicarea mai usoara a unor manopere cu grad de complexitate mare
 pentru pacient - ofera confort fizic si psihic

Activitati in timpul desfasurarii actelor terapeutice

 pregatirea cabinetului pentru desfasurarea actului medical
 dinamica desfasurarii activitatii in timpul actului terapeutic

Pregatirea cabinetului pentru desfasurarea actului medical

− realizat de catre asistenta medicala
− actiuni de curatire si dezinfectie
− selectarea aparaturii, instrumentelor si materialelor necesare in concordanta cu actul operator si protocolul
de lucru aferent
− aranjarea aparaturii, instrumentelor si materialelor necesare aparatura in relatie favorabila cu echipa
(pentru acces facil, economia de miscare, eficienta in timpul lucrului etc.)
 o instrumentele si materialele utilizate curent pentru respectiva procedura sunt de obicei plasate in zona
statica, pe dulapiorului mobil (usor accesibile asistentei) si/sau pe masuta unitului
o alte instrumente si materiale, necesare in situatii neprevazute (folosite cu frecventa mai mica) sunt plasate
in sertarele dulapiorului mobil sau mobilierului fix

Dinamica desfasurarii actelor terapeutice

• manopere cu frecventa mare, care prin repetare devin stereotipe:
− pregatirea pacientului
− protectia si controlul partilor moi
− asigurarea vizibilitatii
− controlul fluidelor
− izolarea
− servirea, schimbul si preluarea instrumentelor
− pregatirea si manipularea materialelor

Pregatirea pacientului
• se realizeaza de catre asistenta medicala
• pacientul este indrumat si pozitionat in fotoliul dentar, intr-o pozitie preliminara
• se aplica echipamentelor de protectie
− ochelari de protectie cu margini/rame rotunjite
− baveta

Protectia si controlul partilor moi. Semnificatie

1. protecţia părţilor moi → masuri luate pentru a nu leza partile moi in timpul realizarii de tratamente medicale
dentare (se impune datorită lucrului cu instrumentar manual si rotativ ascuţit/taietor)
2. controlul părţilor moi → masuri luate pentru ca partile moi să nu interfere cu accesul şi vizibilitatea
(directa/indirecta) a campului operator

Aceste deziderate se obţin prin:

• un bun control al instrumentelor folosite (sprijinul este foarte important)
• indepartarea partilor moi (buze, obraji, limba) in timpul realizarii manoperelor medicale dentare

Conventia intre medic si asistenta privind responsabilitatea indepartarii partilor moi in timpul lucrului
In lucrul la 4 maini si medicul dentist si asistenta medicala indeparteaza partile moi dupa regula “fiecare
indeparteaza partile moi pe partea lui”:
− medicul îndepărtează părţile moi din dreapta campului operator
− asistenta îndepărtează părţile moi din stanga campului operator

Modalitati de îndepărtare a părţilor moi in timpul tratamentelor medicale dentare:

• cu degetele de sprijin, cand instrumental este folosit in priza creionului modificata
• cu oglinda
• cu depărtătoare speciale
• cu aspiratorul chirurgical (asistenta)
• cand se izoleaza folosind diga
 C6
ORGANIZAREA ACTIVITATII IN CABINETUL DE MEDICINA DENTARA (2)

Asigurarea vizibilitatii
Asigurarea vizibilitatii – conditie esentiala pentru desfasurarea optima a tratamentului medical dentar
Tipuri de vizibilitate folosite in timpul manoperelor medicale dentare
• directa - medicul lucreaza privind direct campul operator
• indirecta – medicul lucreaza privind imaginea campului operator in oglinda dentara (atentie la pozitionarea
oglinzii)

Factori care contribuie la asigurarea unei bune vizibilitati

• poziţionarea corectă a medicului şi pacientului
• îndepărtarea părţilor moi
• iluminarea corespunzătoare a campului de lucru
• menţinerea curată a câmpului operator şi a oglinzii
• controlul fluidelor si izolarea
• folosirea sistemelor de magnificatie

Poziţionarea corectă a medicului şi pacientului

• pentru a lucra in postura echilibrata, pentru adoptarea unei posturi simetrice, medicul trebuie sa se pozitioneze
si sa pozitioneze pacientul astfel incat in timpul lucrului sa priveasca perpendicular pe campul operator
(vizibilitate directa) sau pe imaginea campului operator in oglinda (vizibilitate indirecta)

Iluminarea corespunzătoare a campului de lucru

 surse de lumina
• principala
− lampa unitului (iluminare directa; iluminare indirecta)
• auxiliara/suplimentara
− fibra optica de la piese (turbine, piesa contraunghi)

Lampa unitului
• asigura
− iluminare directă a câmpului de lucru
− iluminare indirectă a câmpului de lucru, dată de reflexia luminii în oglindă
• pozitionare
− pozitionata de asistenta medicala,
− in functie de pozitia medicului – orientata spre campul de lucru, a.i. directia luminii lampii sa fie
aproximativ paralela cu directia privirii medicului
− necesita frecvent repozitionare in timpul lucrului (fctie de pozitia medicului)

Menţinerea curată a câmpului operator şi a oglinzii pe tot parcursul lucrului

• pe parcursul lucrului se spala si se usuca atat campul operator cat si oglinda (acestea pot fi realizate de asistenta
medicala)
• nota: canalul radicular NU se usuca cu spray-ul de apa-aer directionat in canal (risc de emfizem)

Folosirea sistemelor de magnificatie optica

• concave
• lupe
• microscop operator (utilizarea lui → lucrul la 4 maini este f. necesar)
Controlul fluidelor
Fluide:
• saliva, sange
• apa de la spray de apa aer si de la piese
• altele (ex. solutii pentru irigatii/spalaturi endodontice)

Controlul fluidelor - folosind sisteme de aspiratie

• aspirator uzual
• aspirator de mare putere/chirurgical

Sistemul de aspiratie uzual – este obligatoriu

• canulele de aspiratie - caracteristici

− de unica folosinta
− subtiri – lumen cu diametru mic
− flexibile
− modelabile
• modelare si pozitionare
− cand pacient este in decubit dorsal fluidele se acumuleaza in zonele distale  modelat astfel incat varful lui
sa ajunga la acel nivel
− cand pacientul este pozitionat in sezut fluidele se acumuleaza sublingual  modelat in forma de baston
• manevrare
− este modelat si pozitionat de asistenta
− daca este nevoie, este mentinut in pozitie de pacient

Aspiratorul chirurgical/de mare putere

• are putere mare de aspiratie (mai mare ca a aspiratorului uzual)
• indeparteaza fluide si particule solide (ex. resturi de materiale)
• poate fi folosit si pentru indepartarea partilor moi

Canule – caracteristici optime

− rigide
− cu diametru mare/lumen larg
− lungime corespunzatoare (lungi, nu scurte)
− drepte/angulate
− capul canulei → sectiune in bizou, cu suprafata de aspiratie mai mare comparativ cu lumenul; → recomandat
varf cu o suprafata mai mare, pentru a fi utilizat si la indepartarea partilor moi
− de unica folosinta/autoclavabile

Nota: exista si canule de aspiratie cu design diferit (ex. pentru endodontie, cu diametru mai mic)

Sistemul de aspiratie de mare putere

• manevrare: aspiratorul chirurgical este manevrat de
• asistenta medicala, in priza palmara/palmara inversa
• aspiratorul chirurgical este folosit cand exista cantitate mare de fluide (ex. folosirea pieselor cu apa, detartraj cu
US), putand fi folosit singur sau suplimentar aspiratorului uzual

Pozitionarea aspiratorului chirurgical

− in vecinantatea zonei de lucru
− cu suprafata de aspiratie paralela cu suprafata dintelui
− a.i. sa nu interfereze cu accesul si vizibilitatea medicului, sau directia luminii de la lampa
− plasat in stanga campului de lucru, pe partea asistentei
IZOLAREA
Izolarea campului operator
• controlul umiditatii (ex. saliva, fluide din santul gingival/punga parodontala; umiditatea respiratiei)
• prevenirea contaminarii campului de lucru (mediu oral)
• indepartarea partilor moi
− conditii optime de lucru (vizibilitate si acces; posibilitatea asigurarii unui camp operator curat si uscat;
prevenirea contaminarii campului de lucru)

Principalele metode de izolare

 metoda absorbanta
 metoda izolanta propriu-zisa (folosind diga)

METODA ABSORBANTA
Materiale folosite:
• materiale absorbante – rulouri de vata, comprese din tifon
• aspiratorul de saliva

Avantaje
1. relativ usor de aplicat, intr-un timp scurt
2. aplicarea nu necesita instrumentar specific
3. este suficienta de cele mai multe ori in practica curenta

Dezavantaje
1. necesita frecvent inlocuirea rulourilor pe parcursul actului terapeutic
2. este o metoda de izolare relativa (ex. nu izoleaza fata de fluidele din santul gingival/punga parodontala, sau de
umiditatea respiratiei)

− asistenta medicala modeleaza si pozitioneaza asipiratorul uzual, care daca este necesar este mentinut in pozitie
de pacient
− asistenta medicala serveste medicului rulourile, cu pensa (pentru eficienta este bine ca setul de instrumente sa
contina doua pense)
− medicul pozitioneaza rulourile in functie de zona unde lucreaza

METODA IZOLANTA PROPRIU-ZISA, FOLOSIREA DIGAI

Diga = folie elastica folosita pentru a izola complet un dinte/ mai multi dinti de mediul oral
Metoda de izolare superioara metodei absorbante → izoleaza fata de fluidul din santul gingival/punga parodontala,
de umiditatea respiraţiei

Avantajele oferite de digă:

1. îmbunătăţeşte accesul prin indepartarea părţilor moi
2. îmbunătăţeşte vizibilitatea prin indepartarea părţilor moi şi contrastul coloristic între culoarea foliei elastice şi
culoarea ţesuturilor dentare.
3. previne aspirarea sau ingestia corpilor străini sau a instrumentarului mic (ex. cel endodontic)
4. creează o barieră fizică între cavitatea oro-faringiană şi diversele substanţe cu gust,miros neplăcut sau iritante
folosite în practică.
5. permite o uşoară retracţie parodontală expunând zonele cervicale şi aproximale.
6. oferă un câmp uscat → sprijin bun, priza buna
7. scade riscul contaminarii echipei operatorie de la pacient (ex. contaminare respiratorie)
8. crează linişte operatorie pentru echipă (ex. nu trebuie schimbata in timpul sedintei)
9. nu răpeşte timp suplimentar pentru refacerea izolării (nu trebuie schimbata în cursul actului terapeutic, cum este
necesar în cazul folosirii rulourilor)
Dezavantaje si limitele folosirii digii:
1. pacientul nu poate inchide gura (aspect necesar in unele situatii clinice)
2. timpul de aplicare mai mare comparativ cu metoda absorbanta
3. necesita instrumente specifice
4. creşte costul tratamentului
5. disconfortul pacientului
6. există situaţii particulare ce contraindică sau nu permit aplicarea digii: molarii de minte greu accesibili, dinti
incomplet erupti, deficienţe respiratorii, pacienţii epileptici sau cu alergie la latex

Servirea, schimbul si preluarea instrumentelor

Medicul nu isi ia singur instrumentele → instrumentele ii sunt servite, schimbate si preluate de catre asistenta
medicala.

Transferul instrumentelor
• servirea – asistenta serveste medicului instrumentul/instrumentele pe care le va folosi
• schimbul – asistenta preia de la medic instrumentul pe care il foloseste si ii inmaneaza altul
• preluarea – asistenta ia de la medic instrumentul/instrumentele pe care le foloseste

Reguli generale pentru transferul instrumentelor

1. Ideal, in timpul lucrului medicul se concentreaza in totalitate asupra actului operator desfasurat la pacient, iar
asistenta medicala face miscari mai ample si in general majoritatea miscarilor
2. Transferul instrumentelor (servirea/schimbul/preluarea) se realizeaza in apropierea cavitatii bucale a pacientului,
in zona de transfer
3. Pentru un transfer in siguranta al intrumentelor intre medic si asistenta, asistenta/respectiv medicul NU
elibereaza instrumentul pana nu se asigura de priza ferma a celuilalt
4. Asistenta serveste/schimba/preia medicului instrumentul potrivit, la momentul potrivit
5. Asistenta medicala serveste instrumentul medicului, pe care il plaseaza in mana acestuia direct in priza
corespunzatoare de utilizare, astfel incat acesta sa il poata folosi fara a face miscari suplimentare
6. Transferul instrumentelor medicului de catre asistenta trebuie realizat astfel incat sa nu perturbe fluxul continuu
al desfasurarii activitatii acestuia (ex. prin intreruperi nemotivate sau accidente)
7. Asistenta serveste/schimba/preia medicului instrumentul potrivit, la momentul potrivit la momentul
potrivit
• momentul cand medicul doreste sa i se serveasca/schimbe/preia instrumentul – marcat prin indicatii clare
semnale presatabilite, de preferat non-verbale
− doreste servirea instrumentului – medicul sta in asteptare, cu mana in apropierea cavitatii
bucale a pacientului, asteptand ca instrumentul sa ii fie pus in mana asa cum il va folosi
− doreste schimbul unui instrument – medicul, pastrand sprijinul, indeparteaza partea activa a
instrumentului de campul de lucru (pe cat posibil o scoate in afara cavitatii bucale)

Schimbul instrumentelor
Asistenta medicala schimba instrumentul medicului (preia instrumentul folosit de medic si ii serveste alt instrument)
• semnalul dat de medic pentru initierea schimbului, pentru instrumente care se folosesc in priza creionului
modificata:
− medicul, pastrand sprijinul, indeparteaza partea activa a instrumentului de campul de lucru, pe cat posibil
o scoate in afara cavitatii bucale

Variante de realizare:
a) schimbul cu o mana
 cu o singura mana asistenta medicala preia instrumentul folosit de medic si ii serveste altul nou
b) schimbul cu doua maini
 cu o mana asistenta preia instrumentul medicului si cu cealalta mana asistenta ii serveste medicului alt
instrument
Schimbul cu o mana
• de obicei asistenta schimba instrumentul din mana dreapta a medicului (in mana stanga medicul pastreaza
oglinda) → pentru a nu se intersecta mainile, asistenta foloseste pentru schimb mana stanga
• mana dreapta a asistentei – libera sau ocupata cu alta activitate (ex. manevrarea aspiratorului chirurgical, a
seringii de apa/aer, indepartarea partilor moi de partea ei)
• cu o singura mana asistenta medicala preia instrumentul medicului si ii serveste altul nou
− cu policele, indexul si mediusul serveste instrumentul nou medicului
− cu degetul mic ± inelarul preia instrumentul folosit de medic

Pregatirea si servirea materialelor

Pregatirea materialelor si servirea lor medicului se realizeaza de catre asistenta

 pregatirea materialelor
o pe suprafata dulapiorului mobil
o variantele predozate – avantaj datorita eficientizarii, prevenirea contaminarii, dozarii conform
recomandarilor producatorului

 servirea materialelor de către asistentă se poate face în două variante:

o depunerea materialului pe o plăcuţa sau într-un godeu, urmând ca medicul să se servească singur
o asistenta încarcă cu material instrumentul ce va fi folosit de medic pentru aplicarea lui şi apoi îl serveşte
medicului (are dezavantajul dozării mai puţin corecte a cantităţii necesare deoarece ea este făcută de
asistentă )