Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Haccp Telemea
Haccp Telemea
Conducerea fabricii este cea care stabileşte liderul echipei cu funcţia de şef de departament
de calitate, care selectatează membrii echipei şi le repartizează responsabilităţile celorlalţi membri
ai echipei, coordonând munca echipei la realizarea corespunzătoare în aplicarea sistemului
HACCP.
Liderul echipei HACCP trebuie să se asigure că sistemul de management al siguranţei
alimentului este stabilit, implementat, menţinut şi actualizat precum şi despre nivelul şi gradul de
eficienţă a sistemului.
Echipa HACCP de siguranţa alimentului trebuie să fie informată şi instruită de conducerea
fabricii şi liderul echipei asupra următoarelor lucruri:
- materii prime ingrediente şi servicii;
- sisteme şi echipamente de producţie;
- programe de curăţenie şi igienizare;
- sisteme de ambalare, depozitare şi distribuţie;
- nivelul de calificare a personalului;
- cunoştinţe referitoare la pericolele pentru siguranţa alimentului şi măsurile de
control;
- cerinţe ale clienţilor, ale sectorului şi alte cerinţe;
- reclamaţii care indică pericole pentru siguranţa alimentului asociate produsului.
Responsabilităţile şi sarcinile echipei de siguranţă a alimentului sunt redate în
tabelul 1.
TABELUL 1
Responsabilităţile şi sarcinile echipei de siguranţa alimentului
HACCP
4. Pregătirea unui plan Echipa HACCP
HACCP etalon pentru
un singur produs
5. Instruirea personalului Şef dep. Calitate
implicat în fabricarea Şef dep. Producţie
produsului respectiv
6. Pregătirea aplicării Echipa HACCP
procedurilor planului
HACCP de către
personalul productiv
7. Aplicarea experimentală Echipa HACCP
a planului HACCP
pentru un singur produs
8. Evaluarea rezultatelor Director General
aplicaţiei Lider echipă HACCP
experimentale/propuneri
modificări
9. Instruirea lucrătorilor în Şef dep. Calitate
vederea aplicării Şef dep. Producţie
planului HACCP
verificat şi modificat
10. Implementarea de Echipa HACCP
programe HACCP
pentru toate produsele
11. Verificarea programelor Echipa HACCP
HACCP pentru fiecare
produs în parte
12. Actualizarea şi Echipa HACCP
revizuirea planurilor şi
programelor HACCP
pentru fiecare produs
Programe preliminare
Pentru implementarea cu succes a sistemul HACCP în unitatea de procesare conducerea
unităţii împreună cu echipa de siguranţa a alimentului studiază şi se asigură de posibilitatea
aplicării pe fluxul tehnologic a cerinţelor prevăzute în următoarele ghiduri recunoscute şi codurile
de practică ale Comisiei Codex Alimentarius:
• GAP – Bune Practici pentru Agricultură;
• GVP – Bune Practici pentru Veterinari;
• GMP – Bune Practici de Producţie;
• Nivelul pericolului pentru siguranţa alimentului din produs şi din mediul de procesare a
produsului.
Identificarea pericolelor şi stabilirea de niveluri acceptabile se face de echipă, pe
bază de informaţii preliminare, experienţă, date epidemiologice, informaţii din lanţul alimentar
(materii prime, procesare şi distribuţie). Stabilirea nivelului acceptabil al pericolelor identificate
privind siguranţa alimentului pentru eliminarea sau reducerea pana la un nivel acceptabil s-a făcut
luând în considerare următoarele:
• Etapele premergătoare şi ulterioare unei operaţii specificate;
• Echipamentele, utilităţile, serviciile şi mediul înconjurător;
• Legăturile anterioare şi ulterioare din lanţul alimentar.
Fiecare pericol a fost evaluat în funcţie de gravitatea posibilă a efectelor negative asupra
sănătăţii şi probabilitatea de apariţie a acestora. După evaluarea pericolelor a fost selectată o
combinaţie de măsuri de control capabile să prevină, să elimine sau să reducă aceste pericole
pentru siguranţa alimentului până la niveluri acceptabile bine definite, care să poată fi gestionate
prin programele preliminare operaţionale.
Programele preliminare operaţionale au fost documentate şi au inclus următoarele
informaţii:
• Pericolele care urmează a fi controlate prin program;
• Măsurile de control care trebuie gestionate prin program;
• Responsabilităţi şi autorităţi;
• Înregistrarea monitorizării.
Descrierea materiei prime
Laptele de vacă crud integral
Materia primă de bază pentru procesare o constituie laptele crud de vacă, selecţionat de cea
mai bună calitate.
Proprietăţile organoleptice ale laptelui crud de vacă acceptate de fabrică pentru procesare în
brânză telemea sunt prezentate în tabelul următor:
Proprietăţile fizico-chimice ale laptelui crud de vacă acceptate de fabrică pentru porcesare
în brânză telemea, trebuie să se încadreze în cerinţele: STAS 2418/61care sunt prezentate în tabelul
de mai jos:
Parametrii fizico-chimice admişi a laptelui materie primă
Parametru Valoare parametru
Aciditate, grade Thorner 15-19
Densitate relativă (d204), minim 1,029
Grăsime %, minim 3,2
Substanţă uscată negrasă (SUN), minim 8,5
Titru proteic %, minim 3,2
Grad de impurificare I
Proprietăţile microbiologice ale laptelui crud acceptate de fabrică pentru procesare trebuie
să se încadreze în cerinţele Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 975/98, care sunt prezentate în
tabelul de mai jos:
Recepţie
calitativă/cantitativă
Curăţire centrifugată
Normalizare
Omogenizare
Pasteurizare
80ºC/60 sec
Însămânţare
Coagulare
Prelucrare coagul
Formare / Presare
Sărare caş
Spălare şi zvântare
Maturare
Brânza telemea
Calitatea laptelui crud necesită o atenţie specială şi teste „la rampă ″ înaintea
descărcării cisternelor. Riscurile microbiologice, chimice şi fizice trebuie monitorizate şi
controlate. În plus, la recepţie trebuie determinate aspectele calitative şi cantitative ale
compoziţiei (raportul grăsime/proteine).
Numărarea microorganismelor prin metoda clasică de cultivare în plăci poate contribui la
evaluarea calităţii laptelui. În SUA şi ţările UE, limitele acceptate variază între 50 000 şi 100 000
ufc/ml, iar valori sub 20 000 ufc/ml indică o calitate foarte bună a laptelui din punct de vedere
microbiologic.
Ingredientele utilizate la fabricarea brânzei trebuie, deasemenea, inspectate la intrarea
în fabrică. În categoria ingredientelor sunt incluse: apa, culturile starter, CaCl 2, cheagul şi sarea.
Riscurile microbiologice identificate pentru aceste ingrediente sunt minime. Cercetările
efectuate asupra creşterii bacteriei Listeria monocytogenes în culturi starter şi cheag au arătat
că aceste bacterii nu pot fi considerate riscuri pentru calitatea ingredientelor. Totuşi, calitatea
acestor ingrediente trebuie considerată punct critic. Proprietăţile coagulantului, de exemplu, au
o importanţă majoră asupra consumurilor specifice şi asupra calităţii brânzei. De cele mai multe
ori certificatele de calitate constituie metoda cea mai utilizată pentru monitorizarea calităţii
ingredientelor, iar furnizorii de încredere sunt o condiţie de bază pentru folosirea unor
ingrediente corespunzătoare. Activitatea furnizorilor, fie ei şi de încredere, trebuie însă supusă
periodic procedurilor de audit pentru a reconfirma practicile corecte de lucru ale acestora şi
existenţa unui sistem de asigurare a calităţii viabil.
Preluarea (transportul intern al laptelui, cât şi trecerea laptelui prin filtrul de linie)
laptelui din mijloacele de transport este considerată un CP prin care se monitorizează riscurile
fizice potenţial prezente în materia primă. Acestea pot proveni fie de la zona de colectare, fie
pot fi prezente ca urmare a transportului în condiţii necorespunzătoare de igienă. Filtrarea
asigură îndepărtarea impurităţilor prezente în lapte şi se recomandă efectuarea operaţiei o
singură dată, la fabrică, nu în zonele de colectare unde suplimentar ar putea apare riscul
contaminării microbiologice.
Depozitarea laptelui este considerată CCP. Laptele trebuie menţinut la temperatura de
refrigerare, pentru a întârzia dezvoltarea microorganismelor de alterare potenţial prezente în
lapte. În timpul depozitării se pot multiplica micoorganismele psihrofile, dacă nu sunt respectate
condiţiile de igienă, temperatură şi durată de depozitare.
Pasteurizarea este în primul rând un CCP microbiologic. Riscul pasteurizării
necorespunzătoare trebuie eliminat prin monitorizoarea continuă a parametrilor operaţiei.
Tratamentul termic constituie un punct critic de control tipic pentru toate schemele tehnologice
de fabricaţie din industria alimentară, deoarece reprezintă etapa în care reducerea riscurilor
microbiologice poate fi realizată până la eliminarea microorganismelor sau reducerea lor şi
atingerea unui nivel nepericulos pentru consumatori.
Termograma pasteurizării reprezintă cel mai sigur mijloc de înregistrare şi monitorizare
continuă a eficienţei tratamentului termic. Recomandările IDF prevăd un tratament minim de 72
0
C/15 s, dar în multe situaţii un regim de siguranţă impune aplicarea temperaturii de 74 0C, în
special pentru brânzeturile proaspete. În cazul în care nu a fost atinsă temperatură minimă de
pasteurizare, sau dacă nu s-a respectat durata mimină de menţinere, laptele trebuie
repasteurizat. De aceea pasteurizarea este un CP şi privit prin prisma reglementărilor
legislative, iar regimul de lucru pentru pasteurizare face obiectul reglementărilor legislative
internaţionale promovate de organisme internaţionale cum sunt IDF şi Codex Alimentarius.
Laptele crud conţine numeroşi agenţi patogeni şi poate constitui o sursă de îmbolnăviri
de bruceloză, tuberculoză sau alte zoonoze, precum şi numeroase toxiinfecţii alimentare (fig. 1).
Contaminarea laptelui poate avea loc pe diverse căi (fig. 2.), dar cea mai importantă
este contaminarea din materiile fecale şi are loc în special la mulgere. Chiar în condiţii foarte
bune de recoltare, cu păstrarea strictă a regulilor de igienă, este imposibilă eliminarea totală a
pericolelelor de contaminare cu materii fecale. Personalul care se ocupă cu mulgere trebuie să
conştientizeze faptul că şi incidentele ce par minore, ca de exemplu căderea pe jos a
echipamentului de mulgere, pot avea implicaţii serioase asupra inocuităţii, mai ales dacă,
ulterior, condiţiile de depozitare permit dezvoltarea germenilor patogeni. De aceea, informarea
şi pregătirea personalului care efectuează mulgerea cu privire la pericole, trebuie privită ca
parte integrantă a programuluiHACCP şi ea va conduce la motivarea activităţii personalului.
O m ul
A nim al
Insec te
S uprafete ce La pte
R ozatoare
vininco ntact crud
M ediul ambiant M aini, cu lapte le
Praf Instalatii, crud sau
S ol H alate, m ainilor
R ezidii Echipam ente
de pro tectie
Surse
Vehicule V eh icule
mobile station are
furnizor şi prin monitorizarea activităţii de recoltare direct sau indirect, în cadrul auditurilor
periodice.
Substanţe chimice potenţial prezente în lapte
O serie de substanţe chimice pot ajunge în lapte prin transfer de la animal, furaje sau din
mediul ambiant şi pot afecta consumatorii de brânzeturi.
În mod evident atenţia s-a concentrat în special asupra substanţelor cu efect bine
cunoscut, dar pot exista pericole pe termen lung de la cantităţi foarte mici de poluanţi din mediu
prezenţi însă în mod continuu.
Hormonii de creştere, antibioticele şi alte medicamente antimicrobiene.
Nu se cunosc efectele pe termen lung în special la copii, ale prezenţei reziduurilor unor
asemenea substanţe folosite în creşterea şi tratamentul animalelor. Cercetările întreprinse în
cadrul OMS şi UE au demosntrat că urme slabe de hormoni de creştere (17 beta-oestrodiol,
progesteron, testosteron, zeranol, trenbolone, melengestrol acetat, somatotropină bovină
recombinată – utilizată în SUA, dar interzisă în UE) prezente în carne şi lapte ar putea constitui
pericole pentru consumatori.
Efectele pe termen scurt ale penicilinei G, ampicilinei, tetraciclinei şi altor antibiotice,
medicamentelor pe bază de sulf sunt: reacţii alergice puternice la persoanele sensibile, posibilă
carcinogenicitate la expunere prelungită, mărirea rezistenţei microorganismelor patogene la
antibiotice.
Poluanti
Shigella,Listeria
- răcire imediat după mulgere
monocytogenes
- temperatură scăzută de - teste de sanitaţie
transport, manipulare
P. fizice - respectarea practicilor de
Păr, paie, insecte, - respectarea igienei la mulgere lucru
- observarea vizuală a
cioburi de sticlă, - filtrare CP prezenţei impurităţilor în
pietricele lapte
- nu se recoltează laptele de la
animale sub tratament sau de la - fişe de tratament sanitar
animale ieşite recent de sub veterinar
P. chimice tratament - analize fizico-chimice
Antibiotice, hormoni - furaje corespunzătoare pentru determinarea
de creştere, pesticide, nemucegăite, recoltate de pe conţinutului de pesticide în
detergenţi, metale terenuri corect tratate cu pesticide CCP furaje
grele, micotoxine, şi îngrăşăminte localizate departe - grafice de igienizare a
substanţe de de zonele poluate chimic recipienţilor şi instalaţiilor
falsificare - clătire corespunzătoare a - verificarea calităţii laptelui
recipienţilor şi instalaţiilor pentru depistarea
- depistarea falsurilor substanţelor de falsificare
Produsul
Controlul ce i se atribuie
Frecvenţ ă x Gravitate
1 Eliminare, modificare, intervenţie deosebită
2 Sistem de monitorizare continuă
3 sau 4 Reglementare formală(evaluarea furnizorilor,
instrucţiuni de lucru)
6 Reglementări nonformale trasabile laGMPsau
GHP(intensificarea controalelor, verificarea
mai frecventă a reglementarilor referitoare le
igienă)
9 Instruiri
Proiectare igienică
Spălare Atingere
necorespunzătoare obiecte
murdare
Lipsa igienei Mâini Stare funcţională
personale
Contaminare
Etapele Respectarea Contaminare
procesului succesiunii Compoziţie de la mediu sau
tehnologic etapelor lucrători
După cum rezultă din diagrama de mai sus cauzele principale ale contaminării pot fi
grupate în patru categorii, şi anume cei patru M reprezentaţi de către muncitori(deprinderi,
pregătire, atitudine,cunoştinţe), metoda (proceduri, inspecţii), maşinile (design, mod de lucru, stare
funcţională) şi materialele (caracteristicile).
În fapt analiza riscurilor constă într-o serie de întrebări corespunzătoare unui proces
specific de obţinere a unui anumit produs, într-o întreprindere.