See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/341831781

Biologia și creșterea iepurilor și cobailor

Chapter · January 2018

DOI: 10.13140/RG.2.2.32162.66244

CITATIONS READS
0 999

1 author:

Ioan Hutu
Banat's University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine
466 PUBLICATIONS 327 CITATIONS

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Ioan Hutu on 02 June 2020.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A
BANATULUI REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI

MANUAL DE BUNE PRACTICI

în unitățile experimentale
volumul 2

Dr. Ioan Huțu

Editura Agroprint, Timișoara - România, 2018

Design și layout:
Ioan Huțu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

HUŢU, IOAN
Manual de bune practici în unitățile experimentale / Ioan Huţu -
Timișoara: Agroprint, 2017
2 vol.
ISBN: 978-606-785-034-5
Vol. 2 – 2018. - Conţine bibliografie. - ISBN 978-606-785- 036-9
636

Tipărită în 2018, în România la AGROPRINT, Editura și Tipografia Universității de

Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „ Regele Mihai I al României”
Timișoara, Calea Aradului, nr. 119, 300645, Timiș, RO, tel: 0256 277143.
web: http://biblio.usab-tm.ro/agroprint/
e-mail: agroprint@usab-tm.ro

© Copyright 2018, UEX Media

All rights reserved to author; any part of present work can be copied and distributed by
any mechanical or electronic means, conditional on written approval of author.

Toate drepturile sunt rezervate autorului; orice parte a prezentei lucrări poate fi copiată,
distribuită prin orice mijloc mecanic sau electronic cu acordul autorului.
Înainte de toate

Unitățile experimentale - rod al unui amplu proiect derulat în

Universitatea noastră - complinesc baza materială atât de necesară
bunei pregătiri a unui cercetător, viitor medic veterinar.
Modalitatea amplă (aproape exhaustivă) de asamblare a tuturor
detaliilor legate de biologia, creșterea, întreținerea, manipularea și
contenția, administrarea substanțelor active precum și recoltarea
probelor biologice la toate speciile care și-au găsit adăpost în unitățile
experimentale oferă celor interesați (studenți sau absolvenți) un
puternic și foarte eficient instrument de lucru atât pentru buna
cunoaștere și utilizare a materialului biologic, cât și pentru demararea
unor proiecte care utilizează animale în proceduri.
Lectura profundă a noțiunilor de interes (ar) permite
reproducerea cu succes a elementelor tehnice descrise, reprezentând
un minuțios model pentru cei interesați în crearea și întrebuințarea
propriului nucleu experimental.
Abundența informației de înaltă ținută precum și sistematizarea
clară și logică a acesteia recomandă Manualul de bune practici drept
piesă componentă obligatorie a bibliotecii profesionale a oricărui
student, doctorand sau absolvent de medicină veterinară.

Călin Mircu,
Coordonator Complex de
Laboratoare de Cercetare Horia Cernescu
Timișoara, 22.01.2018
 PREFAȚĂ

Al doilea volum al Manualului de bune practici privind derularea

proiectelor care utilizează animale în proceduri este o continuare a
unei necesități acut resimțite în activitatea de cercetare dezvoltată în
Unitățile Experimentale, structuri autorizate să desfășoare cercetare în
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului
Regele Mihai I al României în cadrul Complexului de Laboratoare de
Cercetare Horia Cernescu (CLCHC).
Focalizat atât asupra întreţinerii și exploatării animalelor utilizate
în proceduri, cât și asupra tehnicilor și metodelor necesare derulării
activităţilor proiectelor de cercetare, manualul de bune practici poate fi
un izvor de informație prețioasă atât pentru cercetătorii din domeniile
științelor vieții (biologie, științe medicale, agricultură sau științe
alimentare) cât și pentru practicienii care își doresc să-și desfășoare
activitatea în această arie profesională.
Scopul acestui manual este acela de a prezenta o sumă de
tehnici, metode sau doar posibile soluții aplicabile în ansamblul unor
proceduri, norme și restricții; acestea pot fi utilizate în derularea
procedurilor solicitate de către diverse proiecte de cercetare.
Cu mulțumiri adresate referenților științifici, membrilor Comisiei
de bioetică a cercetării, profesorilor și colegilor din cadrul Facultății de
Medicină Veterinară pentru recomandările adresate după apariția
primului volum, autorul rămâne deschis oricăror sugestii, comentarii
sau îmbunătățiri ale unor posibile viitoare volume, ediții sau revizii.

ing. Ioan Huțu,

medic veterinar în cadrul Unităților Experimentale
Timișoara,
decembrie, 2017
 CAPITOLUL 5
Biologia, creșterea și întreţinerea animalelor utilizate
în proceduri

Procedurile din cadrul Unităților experimentale iau în considerare

biologia fiecărei specii și principii ale creșterii și întreţinerii
animalelor necesare derulării activităților caracteristice
proiectelor de cercetare care utilizează animale în proceduri.

“Măreția unei națiuni și progresul ei moral pot fi judecate

după felul în care sunt tratate animalele“
Mahatma Gandhi
Utilizarea animalelor în procedurile proiectelor de cercetare științifică
impune respectarea nevoilor privind contactul social, construirea
cuibului, explorarea, hrănirea, odihna etc. Ca urmare, procedurile
capitolului descriu măsuri referitoare la întreţinerea animalelor:
adăpostirea, îngrijirea și îmbogățirea mediului de viață. Pentru fiecare
specie, infrastructura asigură spaţiu suficient precum și resurse
suplimentare necesare satisfacerii nevoilor fizice, fiziologice și a celor
comportamentale. Astfel, aspectele legate de întreţinerea animalelor
sunt prezentate dependent de procedurile proiectului, legislația în
vigoare, volumul de muncă, condițiile de igienă, spațiul existent și
costurile necesare bunei funcționări. Ca urmare, la abordarea
procedurilor acestui capitol sunt incluse și prezentate particularitățile
comportamentale, principalii parametri funcționali ai sistemelor și
aparatelor, precum și regimul senzorial al fiecărei specii. De
asemenea, sunt descrise principii și aspecte referitoare la înmulțirea,
sistemele de montă, parturiția, lactația, creșterea, clasarea și reforma
sau punctele finale umane sau științifice asociate diferitelor proceduri.
8 UNITĂȚI EXPERIMENTALE

Îmbunătățirea, perfecționarea sau umanizarea tehnicilor (refinement-

ul, component al celor 3R-uri) rămâne o preocupare perpetuă,
efectuată cu scopul diminuării sau eliminării suferinței animalelor
utilizate în proceduri. Aspectul impune responsabilitate, iar
susţinerea sa necesită utilizarea unor tehnici sau metode non-
contact. Măsurarea temperaturii prin telemetrie, prin imagini termice
obținute de la o cameră cu rezoluție înaltă și detecție în infraroșu
(FLIR E50 Multi-Spectral Imaging Dynamic, MSX®, Wilsonville,
Oregon, SUA) permite diminuarea disconfortului și distresului.
Manopera se execută asupra unor animale aflate în cuști, fără a fi
necesară contenția animalului utilizat într-o procedură severă, cum
este, de exemplu, model animal cu disfuncții ortopedice.
 Biologia și creșterea iepurilor și cobailor
Obiectiv:
Prezentarea câtorva aspecte privind biologia iepurilor și cobailor
în vederea utilizării acestora în proiectele de cercetare științifică
care presupun folosirea acestor specii în proceduri.

PSUEX 5.4
Domeniu de aplicare:
Procedura se aplică în cadrul Biobazei

Iepurii (Oryctolagus cuniculus) și cobaii (Cavia procellus) sunt specii în

mod natural gregare, curent utilizate în cercetare; cele mai frecvente
utilizări ale iepurilor și cobailor sunt în domeniile cardiologie, chirurgie,
imunologie și dermatologie.
1. Comportamentul iepurilor și al cobailor (figura 5.4.1) este, în
general, timid și neagresiv, fiind animale deosebit de sensibile la stres.
- comportamentul iepurilor
Iepurii prezintă încă instinct de animale lipsite de apărare în fața
prădătorilor; atunci când sunt sperați sau stresați, iepurii pot deveni imobili,
fapt care generează dificultăți în contenție1 și examinare. Această apărare,
uneori numită imobilitate tonică, a fost direct legată de proximitatea
prădătorului și este surprinsă și la cobai. Alteori, și ocazional, aceștia pot
manifesta agresivitate defensivă, masculii fiind, comparativ cu femelele, mai
combativi. Iepurii adulți au instinct teritorial bine exprimat, își marchează
prin urină și dejecții incintele și cuștile în care locuiesc. Iepurilor trebuie să
li se asigure spaţiu adecvat şi un mediu de viaţă îmbogățit; lipsa acestora
poate cauza pierderea activităţii locomotorii normale şi apariția unor
anomalii scheletice.

1
Dependent de abilitatea operatorului, iepurii pot fi hipnotizați prin plasarea animalului în
decubit dorsal, cu gâtul întins. Prin mângâierea abdomenului, rata respirației se reduce și
pupilele animalului se contractă. Indiferent de abilitatea operatorului, metoda nu trebuie
utilizată și nu înlocuiește sedarea sau anestezia.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 61

- comportamentul cobailor
Cobaii sunt animale active timp de 20 de ore/zi uneori, pentru perioade de
timp foarte scurte cu mersul, combină somnul. Fără a exista diferențe
comportamentale de la zi la noapte, cobaii sunt animale care evită lumina
intensă. Comportamentul de vocalizare este deosebit de elaborat,
cunoscându-se peste 10 tipuri de semnale. Cobaii își marchează teritoriul
prin conținutul glandelor perianale, prin frecarea regiunii perianale de
pardoseală, iar prin urinarea asupra femelei care nu este receptivă masculul
o marchează ca fiind a lui. De asemenea, femelele nereceptive excretă jeturi
de urină pentru a respinge sau a distrage atenția unor masculi care le
curtează persistent. Comportamentul agresiv se manifestă în special între
masculi și apare la momentul montei, pentru spațiu sau pentru hrană.
Masculii sunt atrași de femelele în estru și de cele aflate la sfârșitul gestației:
femela aflată în estru acceptă masculul și adoptă poziția lordozată
caracteristică.

Sus: iepurele Neozeelandez alb utilizat de

către Charles River Laboratories; provine
din albul neozeelandez și are acronimul
Crl:KBL (NZW).
Jos: Cobai albinotic cu păr scurt, varietatea
Hartley (cu acronimul Crl:HA, stânga) și
cobai IAF nud (cu acronimul Crl:HA-Hrhr -
dreapta)

Figura 5.4.1. Rase și varietăți de iepuri și cobai de laborator

Sursa: http://www.criver.com, 2013.
62 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
2. Particularitățile genetice ale cobailor și iepurilor:
În proiectele de cercetare care utilizează animale în proceduri se
folosesc în special cobaiul american și cel european cu blana scurtă,
varietățile Duncan-Hartley, Hartley, precum și tulpinile 2 și 13. Cobaiul
european și varietățile Duncan-Hartley și Hartley sunt neconsangvine
(figura 5.4.1), iar tulpinile 2 și 13 sunt consangvine și pot avea culori
tricolore cu roșu, alb și negru.
Structura genetică a iepurilor utilizați în proiecte de cercetare
depinde de tipul și cerințele proiectelor; de regulă, se utilizează
animale în rasă pură, tulpini și linii consangvine (populații izolate
panmictic) sau animale transgenice. Astfel, se utilizează:
- rase de iepuri
Materialul biologic cel mai frecvent utilizat în cercetare provine din rasa Alb
neozeelandez; de altfel, numeroase linii și tulpini provin din această rasă.
- liniile consangvine
Se cunosc și se utilizează mai multe tipuri de linii consangvine (linii
provenite prin încrucișări incestuoase pentru mai mult de 20 de generații)
din Albul neozeelandez. Astfel, se utilizează linia consangvină Thorbecke;
aceasta a fost intens utilizată pentru studiul sensibilității la Mycobacterium
tuberculosis. Linia KHC (Kurosawa & Kusanagi - hypercholesterolaemic
rabbit), este utilizată pentru investigarea hemodinamicii hipertensiunii
arteriale. La Laboratoarele Jackson au fost folosite liniile B, A, C, R și J și
mai apoi tulpinile B/J, Y/J și R/J și tulpinile AC/J, AX/J AXBU/J, C/J OS/J,
WH/J și X/J. Liniile AX/JU și IIIVO/JU au fost utilizate pentru analiza
genetică a caracterelor cantitative legate de susceptibilitatea la colesterolul
alimentar, iar linia WHHL (Watanabe-Heritable Hyperlipidemic) este
utilizată în studiile privind metabolizarea lipoproteinelor și arteroscleroza,
fiind un model animal deosebit de eficient în studiul hipercolesterolemiei
familiale a oamenilor.
- linii și colonii închise
Sunt colonii utilizate în domenii specifice: spre exemplu, linia Gelbsilber
(GS) se utilizează în modele care produc anticorpi pentru enzima LDH-H4
(lactat dehidrogenază), iar linia Alicia, derivată din iepuri care exprimă
alotipul VHa2, sunt purtătorii unei mutații în locusul lanțului H cu efect cis
asupra exprimării genelor VHa2 și VHa.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 63

Linia Basilea poartă o mutație în genele responsabile de secreția

imunoglobulinei IgG, iepurii fiind utilizați în studii care solicită
caracterizarea diferitelor clase de imunoglobulinelor.
- animale transgenice
Indiferent de metoda obținerii (injecții pronucleare ale embrionilor în stadiul
de o singură celulă, injecții cu celule stem modificate genetic administrate în
blastociți, transfer genetic mediat prin spermatozoid sau clonare), animalele
transgenice1 pot fi utilizate ca modele animale în studiul unor boli umane
majore, cum sunt: arterioscleroză, cardiomiopatie hipertrofică, HIV-1,
infecția cu virusul papilomatos, degenerarea retiniană ș.cl. De asemenea,
animalele transgenice sunt utilizate ca bioreactoare pentru producerea unor
proteine umane (ILK2, IGF, eritropoetină, anticorpi bispecifici etc.) cu
potențial în terapia și diagnosticul unor boli.
3. Anatomia și biologia iepurilor și a cobailor, prezentate din
perspectiva unor informații practice, au următoarele particularități:
- principalii parametri biologici la iepuri2 sunt:
o număr cromozomi 44 perechi
o formula dentară (i,c,p,m) 1/1,0/0,0/0,3/3
o longevitate 5-7 ani
o masă corporală 2-7 kg, dependent de rasă
o masa corporală la naștere 30-100 g, dependent de rasă
o suprafață corporală 2,5/4,8 kg 1270 cm2 / 3040 cm2
- principalii parametri biologici la cobai sunt:
o număr cromozomi 64 perechi
o formula dentară (i,c,p,m) 1/1,0/0,0/0,3/3
o longevitate 6 (4-8) ani
o masa corporală(♂♂ / ♀♀) 950-1200/700-850 g
o masa corporală la naștere 75-95 g
o masa corporală la 28 zile 270-280 g
o prolificitatea 3-4 (1-6) pui.

1
Se cunosc un număr semnificativ de baze de date genomice; astfel, se pot consulta link-urile
http://www.ebi.ac.uk/embl/, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/ sau http: // www .ddbj.nig.ac.jp/.
2
Parametrii considerați sunt cei ai rasei Alb neozeelandez, una dintre cele mai utilizate rase.
Este important de subliniat faptul că între indivizi, rase și unități de creștere se pot surprinde
valori care pot fi semnificativ diferite față de valorile prezentate.
64 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
3.1. Scheletul iepurilor reprezintă 7-8% din masa corporală; ca
urmare, manipularea acestora se va face cu grijă, pentru a evita
fracturile membrelor posterioare și ale spatelui.
3.2. Aparatul digestiv al iepurilor și cobailor are particularități
specifice, după cum urmează:
- particularități ale aparatului digestiv la iepuri
Iepurii au o dentiție hipsodontă, cu 26-28 dinți, cu incisivii la care se
manifestă creștere continuă de 10-13 cm / an; nu au canini și, ca urmare,
apare diastema. Frecvența masticațiilor poate ajunge la 120 / minut.
Aparatul digestiv are glande salivare (parotidiene, submaxilare, sublinguale
și zigomatice), esofag cu trei tunici, cu musculatura striată extinsă pe toată
lungimea acestuia. Stomacul reprezintă aproximativ 15-17% din volumul
tubului digestiv și are un conținut foarte acid, cu pH 1,5-2,0, fiind tot timpul
plin; în situația în care s-ar impune vidarea, ar fi nevoie de o dietă totală de
8-9 zile. Intestinul subțire conține 7-12% din volumul tubului digestiv. La
capătul ileonului se află sacculus rotundus (lat. punga rotundă, formațiune
care conţine limfonoduli) care întâlnește colonul (ampula coli) și formează
complexul ileo-ceco-colic. Ileonul se află între corpul cecului și ramura
ascendentă a colonului sub forma literei C, atașat de pliurile peritoneale
(punga rotundă). Cecumul are lungimea de 40 cm și capacitatea de 10 ori
mai mare decât cea a stomacului – conținând 40% din conținutul intestinal
(figura 5.4.2). Colonul proximal și distal însumează 140 cm și conține 20-
40% din conținutul intestinal. La iepurii cu masa de 2,0 kg, masa
gastrointestinală cântărește 400-450 g, iar ficatul are 45-85g; în fiecare zi se
secretă 250 ml bilă. La majoritatea raselor de iepuri se înregistrează:
o rata metabolică zilnică 44-55 kcal/zi/ kg masă vie
o durata tranzitului digestiv 19 ore
o consum zilnic de apă 50-150ml/kg masă corporală
o consum zilnic de furaj 50 g/kg masă corporală
o cantitate zilnică de fecale 15-60 g/zi
Iepurii consumă câte 2-8 grame de furaj în 30 reprize, fiecare a câte 4-6
minute. Spre deosebire de rozătoare, care pot fi coprofage1, la iepuri se
manifestă cecotrofia1.

1
Coprofagia corespunde producerii unui singur tip de excremente, din care o parte se reingeră;
fenomenul este întâlnit la șobolani și porc.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 65

Figura 5.4.2. Tubul digestiv in situ la iepure

1 - baza cecumului; 2 - colon; 3 – ileum; 4 - corpul cecumului; 5 - apendicele vermiform.
Prelucrare după Sohn și Couto din Suckow, Stevens și Wilson, 2012.

- particularități ale aparatului digestiv la cobai

Cobaii au 20 de dinți; ca și iepurii, incisivii au o creștere continuă și se
observă diastemă. Stomacul prezintă patru regiuni, cardia, fund, corp și
pilor. Intestinul subțire măsoară aproximativ 70 cm, fiind format din duoden,
jejun și ileon. Intestinul gros are o lungime de 70 cm, alcătuit din cecum
mare, semicilindric și boselat. În total, tubul digestiv măsoară în jur de 230
cm. Cecumul conţine 60% din conținutul tubului digestiv. Stomacul se
videază în două ore, iar tubul digestiv în 20-30 ore, până la 60 ore dacă nu
se controlează coprofagia. Ficatul prezintă șase lobi (drept lateral, drept
medial, stâng lateral, stâng medial, caudal și pătrat). Vezică biliară este
dispusă în fosa lobului pătrat.

1
Cecotrofia este o particularitate a digestiei la iepuri, care constă în eliminarea a două tipuri de
excremente; tari (cu 58% SU) și moi (cu 27% SU), din care se reingerează doar crotele moi.
66 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
La majoritatea cobailor, animale ierbivore, se înregistrează:
o consum zilnic de apă 10ml/100 g masă corporală
o consum zilnic de furaj1 6-7 g/100 g masă corporală
o necesar vit. C 1,0-2,0 mg/100 g masă vie2.
3.3. Aparatul circulator la iepuri și cobai are următoarele
caracteristici și particularități:
- parametrii fiziologici ai aparatului circulator la iepuri:
La iepurii sănătoși, masa cardiacă este de 5,0 g, iar temperatura corporală
este de 38,5-40,0ºC; parametrii fiziologici ai aparatului circulator la iepure
sunt:
o ritmul cardiac 200 - 300 bătăi / min
o tensiunea art. sistolică/diastolică 90-130 / 80-90 mm Hg
o pO2 85-102 mm Hg
o pCO2 20-46 (torr)
o pCO3 12-24 (mmol/l)
o pH-ul sanguin arterial 7,2-7,4.
- parametrii fiziologici ai aparatului circulator la cobai:
La cobaii sănătoși, temperatura corporală este de 37,2-39,5ºC; parametrii
fiziologici ai aparatului circulator la cobai sunt:
o ritmul cardiac 230 - 320 bătăi / min
o tensiunea arterială sit/diastolică 74-94/47-58 mm Hg
o volumul de sânge 3,88-6,96 ml/100 g masă vie
o volumul de plasmă sangvină 3,0 ml/100 g masă corporală.
- parametrii hematologici normali la iepuri și cobai
Valorile acestor parametrii pot fi observate în tabelele 5.4.1-5.4.2; la iepuri,
volumul sanguin este de 4,5-7,0% din masa corporală (45-70 ml/kg masă
corporală, din care 28-50 ml plasmă), iar la cobai volumul sanguin este de
4,5-8,3 % sau din masă vie.

1
De regulă, furaj peletat cu 18-20% proteină și 9-18% celuloză; la acesta se adaugă furaje
fibroase pentru a asigura 35% celuloză în dietă (vezi PSUEX5.5, paragraf 4.4).
2
În cazul femelelor gestante se utilizează 3,0 mg vit. C/100 g masă vie. De cele mai multe ori se
administrează în apă distilată sau deionizată 200-400 mg vit. C / litru, pentru a diminua
oxidarea.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 67

La iepurii sănătoși se poate preleva 6-10% din volumul sângelui (3,5-6,5

ml/100 g masă corporală), iar la cobai 7-10% (0,5-0,7 ml/100 g masă
corporală), dar ultimii trebuie tratați cu atenție, date fiind valorile
parametrilor de sângerare și coagulare (tabelul 5.4.1). Prin exsangvinare se
obțin 60-160 ml sânge de la iepuri, respectiv 15-30 ml, în cazul cobailor.
- parametrii biochimici normali la iepuri și cobai
Din punct de vedere biochimic, la iepuri și la cobai se pot întâlni
următoarele valori ale principalilor parametri (vezi tabelul 5.4.3).

Tabelul 5.4.1. Parametrii de coagulare la iepuri și cobai

Parametru UM Iepuri Cobai
Fibrinogen g/dl 0,17-0,31 263-572
Timp de sângerare sec 1,1-2,7 4
Timpul de protrombină (PT sau timpul Quick) sec 7,2-7,8 50-100
Timp de trombină sec 7,8-12,0 27,5-40
Prelucrare după Washinghton și Hoosier din Suckow și col., 2012.

Tabelul 5.4.2. Parametrii hematologici la iepure și cobai

Parametru UM Iepuri Cobai
Hematocrit % 33-50 30-50
Hemoglobină g/dl 11,1-15,6 11,7-16,9
Eritrocite 106/µl 5,1-7,9 4,5-6,4 (5,4)
Leucocite 103/µl 5,2-12,5 6-17 (9,9)
Trombocite 10 3/µl 195-725 275-745
Neutrofile % 20-75% 20-60%
Limfocite % 30-85% 30-80%
Monocite % 1-4 1-12%
Eozinofile % 1-4% 0-7%
Bazofile % 1-7% 0-3%
Reticulocite % 1,7-6,3% 0-6,1
MCV (Mean Corpuscular Volume) fl(µm3) 58-75 70-95
MCHC (Mean Corpuscular Hemoglobine g/dl 28,2-37,0 25-40
Concentration)
MCH (Mean Corpuscular Hemoglobine) pg 17-24 23-27
Compilare bibliografică și prelucrare după www.laboklin.com și Washinghton și Hoosier din
Suckow și col., 2012.
68 UNITĂȚI EXPERIMENTALE

Tabelul 5.4.3. Parametrii biochimici la iepuri și cobai

Parametru UM Iepuri Cobai
Electroliți
Calciu mg/dl 10,4 5.3-12.0
Clor mEq/l 92-120 90-115
Fosfor mg/dl 4,0-6,0 3-12
Sodiu mEq/l 146 120-150
Potasiu mEq/l 4,48 4-8
Funcția hepatică
Bilirubină totală mg/dl 0,0-0,8 0,0-0,1
Proteine totale g/dl 5,4-8,3 4,0-7,0
Albumină g/dl 2,4-4,6 2,0-5,0
Globulină g/dl 1,5-2,8 2,0-4,0
Enzime
Fosfatază alcalină (ALP) UI/l 10-140 80-350
Aspartat aminotransferază UI/l 14-113 10-90
(AST)
Alanin aminotransferază (ALT) UI/l 48-80 10-90
Creatinin kinază (CK) UI/l 150-1000 50-150
Lactat dehidrogenaza (LDH) UI/l 34-129 20-120
Amilază UI/l 166-315 1000-1240
Funcția renală1
Uree mg/dl 17,1(13-29) 9-32
Creatinină mg/dl 0,5-2,6 0,6-2,2
Metabolismul carbohidraților
Glucoză mg/dl 75-155 60-130
Metabolismul lipidic
Colesterol mg/dl 10-80 20–80
Trigliceride mg/dl 15-160 10–70
Lipide totale mg/dl 150-400 95-240
Prelucrare după Washinghton și Hoosier din Suckow și col., 2012 și Quesenberry & Carpenter
2012.

3.4. Aparatul respirator. Plămânii sunt lobați, fiind alcătuiți din trei
lobi la plămânul stâng (lobul cranial cu o porțiune cranială și una
caudală și lobul caudal), și patru lobi la plămânul drept (cranial,
mijlociu, caudal și accesoriu).

1
Raportul BUN (blood uree nitrogen)/creatinină normal este 10-20/1; un raport mai mare de
20:1 sugerează boli pre-renale, iar raportul mai mic de 10:1 sugerează prezența bolii renale.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 69

Caracteristicile aparatului respirator sunt:

- parametrii fiziologici ai aparatului respirator la iepure
o frecvența respiratorie 32-60 respirații / min.
o volumul tidal 4-6 ml / kg masă corporală
o oxigen arterial 12,6-15,8 (volume %)
- parametrii fiziologici ai aparatului respirator la cobai
o frecvența respiratorie 42-104 respirații / min.
o volumul tidal 2,3-5,3 ml/ kg masă corporală.
La cobai, bronhiile pulmonilor sunt deosebit de sensibile la histamină,
generând spasme.
3.5. Aparatul excretor renal cuprinde rinichii care, la iepuri, au masa
de 15-16 g, cu dimensiune de 35x30x20 mm. La cobai, rinichiul are o
lungime de 18-21 mm și un diametru de 12-14 mm; valorile
considerate normale pentru cei mai utilizați parametri fiziologici sunt:
- parametrii aparatului excretor renal la iepure:
o cantitate zilnică de urină 20-75 (130) ml/kg masă vie și zi
o densitate 1,003-1,036 g/ml
o pH 8,2 (7,6-8,8).
- parametrii aparatului excretor renal la cobai:
o volum urină 20-25 ml/zi
o densitate 1,000-1,040 g/ml
o pH 8-9.
Pielea iepurilor este delicată, fiind acoperită cu păr și subpăr și fiind
bogat vascularizată imediat sub stratul dermic. Pielea cobailor are
similitudini cu cea umană, cobaii putându-se constitui în modele
animale pentru studii imunologice și reacții inflamatorii.
3.6. Sistemul nervos central include encefalul (emisferele cerebrale,
ventriculii, trunchiul cerebral, cerebelul) și măduva spinării, iar
sistemul nervos periferic - nervii cranieni și nervii spinali.
70 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
Din punct de vedere senzorial, la cobai și iepuri se pot remarca:
o Auzul: atât la iepuri, cât și la cobai, este mai bun decât cel uman,
având un domeniu de frecvențe de 125Hz - 33kHz (domeniul auzului
uman este 20Hz - 20kHz), posibil până la 50kHz. Iepurii pot auzi
zgomote produse la 2,5-3,0 km distanță.
o Acuitatea vizuală: iepurii au o vizibilitate de 360 grade și o
percepție limitată a culorii. Iepurii pot distinge între roșu și verde; o
lumină intensă orbește iepurii. Cobaii disting culorile, au o
vizibilitate la 340 grade și percep 33 imagini pe secundă (oamenii
percep doar 22), dar au percepție slabă a adâncimii;
o Miros: foarte dezvoltat la iepure și undeva între cel al unui om și cel
al unui câine la cobai. La iepuri, atunci când încearcă să identifice
un miros, se manifestă clipirea nasului.
o Gustul cobailor are o poziție intermediară între iepuri (care au cele
mai numeroase papile gustative - aproximativ 17.000) și oameni cu
aproximativ 9.000 papile gustative. Iepurii pot distinge între dulce,
acru, amar și sărat.
o Pipăit: cobaii dispun de șase rânduri de vibrize, care sunt utilizate
pentru deplasarea pe întuneric și la aprecierea dimensiunii, formei
și consistenței obiectelor din mediu. La iepuri vibrizele sunt
localizate pe gură, nas, obraji și deasupra ochilor și pot fi utilizate
în aprecierea stării de durere, distres sau suferință (PSUEX6.1).
Encefalul și măduva spinării sunt scăldate în lichid cerebrospinal; prin
puncția articulației atlanto-occipitale (cisterna magna), la iepurii și la
cobaii anesteziați se pot recolta până la 0,5-1,0 mli respectiv 300 µl fluid
cerebrospinal. Lichidul cerebrospinal prelevat trebuie analizat în 30,
maximum 60 minute. La iepuri, fluidul cerebrospinal prezintă următoarele
caracteristici biochimice:
o glucoză 75 mg/dl
o creatinină 17 mg/dl
o colesterol 33 mg/dl
o proteine totale 59 mg/dl
o CO2 41,2-48,5 mEq/l
o Ca++ 5,4 mEq/l
o Na+ 149 mEq/l
o K+ 3,0 mEq/l
o Cl- 127mEq/l.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 71

3.7. Sistemul reproductiv are particularități anatomice specifice, care

permit sexarea încă de la categoriile mici; astfel, se pot descrie:
- la iepuri
Femelele prezintă uter dublu (uterus bipartitus) de aproximativ 7 cm,
coarnele uterine se termină prin două cervixuri care se deschid în vaginul de
6-10 cm. Placenta este hemocorial-discoidală. Masculii au testicule care
coboară în scrot prin canalele inghinale după vârsta de două luni; canalele
inghinale rămân deschise pe toată durata vieții, fapt care permite retragerea
testiculelor în cavitatea abdominală în anumite situații. La iepurii maturi din
punct de vedere sexual, volumul ejaculatului este de 0,3-0,6 ml, cu o
concentrație de 150-300 x106 spermatozoizi/ml.
- la cobai
La femele uterul este bicorn, cu coarne uterine asociate, corpul uterin este
scurt, iar colul uterin unic. Placenta este hemocorial-discoidală. Țesutul
perineal al scroafelor apare sub forma literei Y; deschiderea valvară se află
la intersecția ramurilor, iar anusul este situat la baza literei. Masculii
posedă testicule mari, care coboară în scrot după 80 de zile; dacă acestea nu
au coborât până la vârsta de 3-4 luni, vierii se consideră criptorhizi. Penisul
are formă sigmoidă; în timpul erecției formează două proeminențe lungi de
3-5 mm. Glandele anexe sunt reprezentate de veziculele seminale, glandele
bulbouretrale și de coagulare, prostata și o glandă prepuțială rudimentară.

4. Înmulțirea iepurilor și cobailor se realizează relativ ușor, fiind

specii relativ ușor de reprodus.
4.1. În tehnologia reproducerii la iepuri se au în vedere aspecte
care țin de biologia animalelor și posibilitățile tehnologice, cu
următoarele precizări:
- caracteristici fiziologice și biologice la iepurii de rasă Alb
neozeelandez.
o vârsta maturității sexuale ♂♂ 4-8 luni
o masa la pubertate♀♀ 70-80% din masa adultului
o vârsta primei monte(♂♂ / ♀♀) 135-140 /120-130 zile
o prolificitate 3-12 pui
o durata ciclului estral variabilă, receptivitate ritmică
o durata gestației 30-31 zile.
72 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
Din punct de vedere tehnologic, alegerea sistemului de montă
depinde de genotipul dorit, de dimensiunea coloniei și de necesitățile
proiectului de cercetare. Astfel, se diferențiază:
- caracteristici comportamentale asociate reproducătorilor
La femele nu se poate delimita o durată a ciclului estral1, acestea
manifestând receptivitate periodic, de regulă la intervale de 4-6 zile. Acestea
pot rămâne mai multe zile în stadiul estral, ovulația fiind determinată de coit
și are loc la 12 ore după realizarea acestuia; 60-70% din ovulele eliberate
devin fetuși. Acceptarea montei apare la 90% din femelele care au vulva
roșie, fapt care denotă stadiul estral. Femelele în estru adoptă poziția
lordozată, iar cele în diestru se retrag într-un colț al cuștii și devin agresive
cu masculii. Monta este însoțită de comportamentul specific, care include
fluturarea cozii, enurinarea (marcarea cu urină), mersul rigid și bătaia
pardoselii cuștii sau efectuarea unor curse circulare în interiorul cuștii.
Dacă femela este receptivă, copulația este rapidă, fiind însoțită de icnetul și
de căderea masculului în decubit lateral.
- utilizarea la reproducţie și montă
Utilizarea la reproducție presupune alocarea unui mascul pentru 10-25
femele și, din punct de vedere al gradului de exploatare al reproducătorilor,
tehnologia reproducției la iepuri poate fi:
- extensivă: femelele rămân cu puii pentru 5-6 săptămâni, fiind
utilizate într-un nou ciclu reproductiv imediat după înţărcarea
puilor, caz în care intervalul între fătări este de 2-2 ½ luni.
- semi-intensivă: femelele sunt montate la 10-20 zile după parturiţie,
iar puii sunt înţărcaţi la 4-5 săptămâni2, rezultând un interval dintre
două parturiții succesive de șase săptămâni;
- intensivă: femelele sunt montate la 3-4 zile după parturiţie, iar puii
sunt înţărcaţi la 26-28 zile; astfel, dacă femelele acceptă masculul
în primele patru zile, durata între două fătări este de cinci
săptămâni.

1
Studiile privind dezvoltarea foliculară și nivelurile de estrogen indică un ciclu de 14-16 zile, cu
12-14 zile perioadă receptivă (niveluri ridicate ale estrogenului), urmată de 1-2 zile perioadă de
refuz (nivel scăzut de estrogen).
2
De regulă, din considerente legate de organizarea activităţilor pe durata zilelor lucrătoare,
femelele sunt montate în ziua a 10-11-a post-parturiție, iar puii se înțarcă la 34-38 zile, pentru
obținerea unor intervale între parturiții de 6 săptămâni (30-31 zile gestația + 10-11 zile pentru
montă = 42 zile).
MANUAL DE BUNE PRACTICI 73

- gestația la iepuroaică
La iepuroaice gestația durează 30-32 zile, fetușii putând fi palpați
transabdominal începând cu ziua a 12 - 14-a după montă. Prin ultrasunete,
gestația se poate confirma de la 7-8 zile.
- cuibul de fătare și parturiția
Iepuroaicele își construiesc cuibul de fătare în cutia special destinată,
amplasată în cușcă, cu o săptămână înainte de data probabilă a fătării.
Cuibul se va construi din așternut și va fi căptușit cu păr propriu.
Iepuroaicele fată un număr de 8 (4-10) pui într-un interval de 30 minute.
Imediat după fătare, iepuroaica taie cordonul ombilical și consumă
învelitorile fetale. Femelele redevin receptive pentru masculi și dacă, se
îndepărtează puii, această receptivitate se manifestă timp de 35 zile.
- lactația și înțărcarea
Alăptarea are loc dimineața și, de regulă, durează 3-5 minute, iepuroaica
având patru perechi de mamele. Înțărcarea puilor de iepuri poate avea loc la
28, 35 sau 42 zile; în cazul reproducţiei semiintensive se obțin 55-65
pui/femelă și an, iar în cazul reproducţiei extensive de la fiecare iepuroaică
se obțin 30-35 pui/an.
4.2. În tehnologia reproducerii la cobai se au în vedere următoarele
aspecte distinctive:
- parametrii biologici și fiziologici la cobai:
o vârsta pubertății (♂♂ / ♀♀) 3-4/1-3 luni
o vârsta/masa primei monte 3-9 luni/450-700 g
o prolificitate 3-4 pui, > la femelele tinere
o durata ciclului estral 16 (13-19) zile, poliestică
o durata gestației 63 (59-72) zile
o durata utilizării la reproducție 27-30 luni.
Din punct de vedere fiziologic, scroafele prezintă semne distincte de
proestrus și estrus. În timpul proestrului, scroafele devin mai active,
devenind interesate de masculi, aplecând trenul posterior și producând un
sunet gutural distinct. Estrul durează 6-11 ore, iar în timpul acestuia scroafa
manifestă lordoză și tumefacția vulvițelor. De regulă, 60-80% dintre montele
efectuate pe durata nopții sunt urmate de gestații.
74 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
- sistemul de montă și monta la cobai
La cobai, copularea este confirmată de prezența unui dop vaginal format din
materia ejaculată. Dependent de proiect, sistemul de montă poate utiliza:
o cupluri monogame (un mascul și o femelă); produce cel mai mare
număr de pui, dar solicită mai mult spaţiu și mai multe animale.
o poligamie, prin monte în harem (un mascul și 4-5 femele). În cazul
haremului, pentru evitarea luptelor dintre masculi, se recomandă
câte un mascul în fiecare cușcă; în acest caz, pentru fiecare femelă
din harem se asigură 0,12 m2.
- sistemul de montă și monta la cobai
Gestionarea grupurilor de animale care alcătuiesc haremurile de cobai se
poate face prin mai multe metode: astfel, haremurile pot fi:
o de tip static, presupunând colonii care sunt menținute împreună pe
toata durata vieții productive, fapt care avantajează reluarea
activității postpartum, obţinerea a 5,0 parturiții/an și creșterea
împreună a nou-născuților.
o de tip dinamic, prin extragerea femelelor aflate în gestaţie avansată
în vederea fătării. După parturiţie scroafele se întorc în harem, în
vederea reluării ciclurilor reproductive; în acest caz se obține o
medie de 3,5 parturiții/femelă și an.
o parturiție și creștere în grup - în acest caz, femelele aflate în
gestație avansată sunt cazate în grupuri armonioase până la
înţărcarea puilor, după care femelele revin în boxa haremului.
- gestația la scroafa cobaiului
La cobăiță, fetușii pot fi palpați transabdominal începând cu ziua a 15-a de
gestație, când se pot simți mărgele cu diametru de 5 mm; din ziua a 25-a
dimensiunea ajunge la 10-15 mm, iar din a 35-a zi - la aproximativ 25 mm în
diametru. Regiunile individuale ale fetușilor pot fi palpate după a 35-a zi a
gestației. Principala cauză a pierderilor de nou născuți sunt toxemiile de
gestație care apar la scroafele primipare, la cele obeze și în gestația târzie.
- parturiția, lactația și înțărcarea puilor
Femele de cobai nu își fac cuiburi de fătare; de regulă, acestea expulzează 2-
5 pui la intervale de 3-7 minute. Femelele permit îngrijirea pasivă, nou-
născuții orfani sau de la femele fără lapte pot fi alăptați de către alte femele
din cuib.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 75

La cobai înţărcarea puilor are loc la 21 (14-28) de zile, la masa de 150-250

g. Creșterea puilor de cobai este caracterizată prin sporuri medii zilnice de
3,6 g/zi în prima lună, 1,56 g în lunile 2-6 și 0,65 g până la un an.
6. Tehnologia întreținerii iepurilor și cobailor (PSUEX5.5) poate
impune respectarea cerințelor de biosecuritate (regim de barieră –
keep out) și/sau biosiguranță (keep in) sau întreținerea convențională
cu respectarea măsurilor care se impun (figura 5.4.3).

Figura 5.4.3. Dezinfecția încăperii și a cuștilor cu radiații

ultraviolete (stânga) și aerosoli (dreapta) în vederea populării
UEX animale de laborator, 2018.

7. Responsabilitățile legate de utilizarea cobailor și iepurilor în

procedurile proiectelor de cercetare revin directorului de proiect și
derivă din considerarea particularităților acestora la alegerea
modelului experimental și considerarea procedurilor utilizate.

Direcţii prioritare:
• Utilizarea iepurilor și a cobailor în procedurile proiectelor
de cercetare trebuie să aibă în vedere caracterul ușor
stresabil al acestor specii.
• Trăsăturile fiziologice și caracteristicile anatomice ale
iepurilor și cobailor permit realizarea unor modele
aplicabile și valoroase pentru medicina experimentală.
View publication stats