Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generalităţi
Din punctul de vedere al transportului continuu al materialelor solide, se deosebesc materiale în vrac şi
sarcini unitare.
Materialele în vrac sunt constituite din granule de diferite mărimi.
Ca bază pentru caracterizarea granulometrică a unei particule, se ia cea mai mare (lungimea) dintre
cele trei dimensiuni (lungime, lăţime, înălţime) ale paralelipipedului care poate înscrie particula.
Granulaţia materialelor în vrac constă în dimensiunea şi forma bucăţilor.
Materialele neclasate sunt acele materiale, la care raportul dintre cea mai mare şi cea mai mică
bucată este mai mare decât 2,5. Ele se definesc prin analiză granulometrică, care determină procentul de
granule de diferite mărimi.
Analiza granulometrică constă în trecerea succesivă a materialului printr-o serie de site cu ochiuri din
ce în ce mai mici, sau în cazul granulelor sub 0,1 mm, separarea granulelor pe baza diferenţei vitezelor de
sedimentare. După fiecare separare rezultă granule la care rapoartele extreme ale mărimilor sunt mai mici decât
2,5.
Materialele clasate sunt materiale, pentru care raportul dintre cea mai mare şi cea mai mică bucată
este mai mic sau egal cu 2,5, inclusiv materialele cu o singură dimensiune. Aceste materiale se definesc prin
mărimile maximă (dmax) şi minimă (dmin).
În figura 1 se prezintă curbele granulometrice pentru materiale neclasate (a, b) şi clasate (c): masele
însumate (procentul din masa probei) funcţie de procentul din diametrul maxim.
Diagrama granulometrică a materialului indică masa însumată, exprimată în procente din masa
probei, a granulelor cu mărimea de la 100% până la x% din mărimea maximă (dmax) a celei mai mari granule.
Materialele în vrac se pot clasifica şi după granulaţia caracteristică (d’). În tabelul 1 se dau relaţiile de
calcul pentru granulaţia caracteristică, iar în tabelul 2 – clasificarea materialelor în vrac.
Densitatea în vrac a materialelor reprezintă raportul dintre masa şi volumul materialului, în condiţiile
în care se află pe mijlocul de transport. În tabelul 3 se prezintă formele particulelor de material simbolizate prin
cifre romane.
Obiectivele lucrării
Pentru clasificarea materialului, alegerea tipului de echipament de transport şi aprecierea gradului
(fineţii) de mărunţire, este necesar să se relizeze analiza granulometrică,prin care se pot stabili dimensiunile
limită (minime şi maxime), ale materialului analizat, precum şi ponderea cantitativă a fiecărei fracţii în
materialul analizat.În lucrarea se va realizaanaliza granulometrică a materialului prin repartizarea diferitelor
mărimi de particule dintr-un amestec şi trasarea curbelor granulometrice.
Consideraţii teoretice
Analiza granulometrică reprezintă analiza mărimii şi distribuţiei după mărime a particulelor unui
material granular sau pulverulent. Analiza determină cunoaşterea următoarele caracteristici ale materialului:
dimensiunile minime şi maxime ale particulelor materialului;
procentul (din masă) a particulelor ale căror dimensiuni, fie depăşesc, fie sunt sub o anumităvaloare;
distribuţia dupădimensiuni (în procente din masă) a particulelor materialului;
suprafaţa specifică medie;
gradul de mărunţire al acestuia
formarea unui anumit volum sau greutăţi specifice;
formarea unor condiţii de repartizare a mărimii particulelor.
Analiza granulometrică este necesară atât pentru caracterizarea lucrului mecanic efectuat de un
aparat/utilaj, cât şi a calităţii materialului mărunţit, din punct de vedere al cerinţelor impuse privind mărimea
particulelor.
Pentru determinarea granulozităţii se utlizează un clasor cu site (figura 3), montate una sub alta, cu
ochiurile sitelor în ordine descrescătoare (prima sită are orificiile ochiurilor cele mai mari). Proba (cântărită în
prealabil(100 g- întrucât cantităţile de pe fiecare sită vor reprezenta chiar conţinutul procentual)), este trecută pe
sita superioară, iar după cernerea materialului într-un anumit interval de timp (5 min.), pe fiecare sită se va
găsi câte o cantitate de material, m (g) (sau procent de volum), ce reprezintă totalitatea particulelor cu
dimensiuni mai mici decât cele ale orificiilor sitei superioare, şi mai mari decât ale sitei prin care nu a trecut.
Dimensiunea ochiurilor sitelor se aleg astfel încât să aibă dimensiunile orificiilor într-o serie geometrică
3
(normală), cu raţia de √ 2 (seria TYLER) (adică să formeze termenii unei progresii geometrice cu raţia de
1.414), ultima sită fiind sita oarbă (notată cu 0). Datele obţinute prin cântărirea masei de material reţinute
(rămase) pe fiecare sită se trec într-un tabel de forma (tabel 6):
Dacă la cernere se folosesc n site, se obţin întotdeauna (n+1) fracţiuni granulometrice.Datele din tabelul de
analiză granulometrică determină/explică caracteristicile enumerate anterior. Pentru ilustrarea datelor din
tabelul de analiză granulometrică, acestea se reprezintă grafic: în ordonată la o scară aleasă convenabil se
reprezintă T şi R(%), iar în abscisădimensiunea li a orificiilor sitei. Se vor obţine grafice de forma celor din
figura 4. Cele două curbe sunt simetrice faţă de ordonata de 50% şi se întretaie pe această linie.
4
( dd' )
n
−
R=e (1)
unde: d – diametrul granulelor (mm); d’ – constantă caracteristică repartiţiei mărimii granulelor în amestec; n –
indice de uniformitate (mai mare în cazul amestecurilor cu particule de mărimi apropiate).
Dacă d=d’∙(n-1), rezultă că R=36,8%, deci d’ este diametrul granulelor pentru care procentul de granule
mai mari este de 36,8%.
Relaţia lui Rosin-Ramler mai poate fi de forma:
n
( )
Rx 1
ln ( )
100
ln
Rx
ln ( 2 ) (3)
100
n=
x1
ln
x2
Cu valoarea lui n(relaţia 3), se calculează valoarea lui b, din relaţia (4):
b=
−2,3∙ ln ( )
Rx 1
100 (4)
n
x 1
dm=
∑ ai ∙ d i sau= 3
100 √ 6V
π∙n
sau
3 6M
√
π ∙ ρ∙ n
[mm] (5)
5
l i+1 +l i
d i= [mm] (6)
2
Mod de lucru: a)materiale necesare: clasor cu site (figura 5), balanţă tehnică, boabe (maciniş) de grâu
sau porumb, hârtie milimetrică, instrument de calcul;
Figura 5. Schema clasorului cu site:1. cadru; 2. site cu ramă; 3, mecanism acţionare (de vibrare)
b) mod de lucru:
se cântăreşte cu balanţa analiticăo probăde 100 g de material mărunţit;
se aleg 5-6 site din set conform recomandărilor şi se montează în clasor;
se cerne proba prin sitele clasorului timp de 5 minute şi se cântăreşte materialul rămas pe fiecare sităa
clasorului;
cu datele obţinute se completeazătabelul de analizăgranulometrică;
se calculează dimensiunea medie a particulelor materialului mărunţit cu relaţia (5) şi suprafaţa
specifică cu relaţia (7);
cu datele experimentale obţinute se traseazăpe hârtie milimetrică, graficele T, R =f(li);
se aleg două puncte arbitrare de pe grafic (din zona de mijloc a sa), de coordonate cunoscute din cele
determinate experimental şi se folosesc pentru determinarea coeficienţilor b şi n din relaţia (2) cu
relaţiile (3) şi (4);
folosind relaţia obţinută cu valorile b şi n determinate anterior se trasează curbacorespunzătoare pe
acelaşi grafic cu datele experimentale, observându-se gradul de suprapunere al acestora.
6
Nr. Masă sită Masă sită+material Masă material Masă probă
crt. ms (g) mt (g) mm (g) mp (g)
ÎNTREBĂRI:
1. Care sunt categoriile de materiale în vrac şi prin ce se caracterizează ele?
7
s material inflamabil
t material pulverulent
u material umed (se indică procentul masic de apă în raport cu
masa în stare uscată a materialului)