ALEGEREA MATERIALULUI OPTIM

PENTRU CONFECŢIONAREA UNEI PIESE

I. Scopul lucrării.
Scopul lucrării constă în alegerea optimă a unui material pentru o anumită
destinaţie, în principiu aceasta însemnând alegerea acelui material care
îndeplineşte cerinţele minime de rezistenţă şi durabilitate ale piesei în condiţiile
unui preţ de cost minim şi a unei fiabilităţi sporite.

II. Conţinutul lucrării

Calitatea materialelor folosite la realizarea unei piese sau a unei maşini,
utilaj sau aparat, împreună cu concepţia de proiectare şi tehnologia de fabricaţie,
determină nivelul performanţelor tehnico-economice pe care piesa (produsul) le
poate atinge. De aceea, în prezent, se constată pe plan mondial o sporire continuă a
preocupărilor pentru o utilizare cât mai raţională a materialelor, având ca obiectiv
principal creşterea eficienţei şi competitivităţii maşinilor, utilajelor şi aparatelor.
Tendinţa de a alege materiale superioare cerinţelor minime de rezistenţă şi
durabilitate ale piesei este inadecvată din punct de vedere economic şi nu
contribuie la creşterea performanţelor tehnice ale produsului în care este înglobată
piesa respectivă. De aici rezultă că rolul proiectantului este deosebit de important
nu numai în stabilirea concepţiei de bază a proiectării procesului tehnologic ci şi în
determinarea cât mai corectă a cerinţelor minime impuse materialului şi alegerea
acestuia în consecinţă.
Având în vedere diversitatea foarte mare de piese şi produse şi respectiv de
materiale din care acestea se pot confecţiona este practic aproape imposibil de a
stabili o metodă generală şi riguros ştiinţifică, care să permită optimizarea alegerii
materialului.
De obicei se mizează pe experienţa proiectantului şi pentru o alegere rapidă
a materialului se pleacă de la câteva date referitoare la:
- solicitările din timpul exploatării;
- condiţiile de exploatare: temperatură, presiune, viteză, mediul de lucru;
- clasa din care face parte piesa;
- condiţiile de execuţie.
Abordarea problemei în acest mod este neeconomică deoarece nu valorifică
corespunzător toate caracteristicile materialului.
De aceea, în continuare se va prezenta o metodă de alegere a materialului
optim numită metoda de analiză a valorilor optime.

Metoda de analiză a valorilor optime

Această metodă are la bază valorificarea la maximum a întregului
ansamblu de proprietăţi funcţionale, tehnologice şi economice ale materialului
în condiţiile concrete de realizare a piesei proiectate. Metoda, uşor aplicabilă
în condiţiile actuale ale dezvoltării metodelor de calcul rapid şi al existenţei de
softuri specializate, presupune rezolvarea următoarelor etape:
1. stabilirea rolului funcţional al piesei, a tehnologicităţii construcţiei şi
a condiţiilor economice de funcţionare ale acesteia: se rezolvă folosind
metoda de analiză morfofuncţională a suprafeţelor (= metoda folosită pentru
stabilirea rolului funcţional sau pentru proiectarea unei piese care să
îndeplinească un anumit rol funcţional impus);
2. determinarea şi stabilirea factorilor ana1itici ai problemei alegerii
materialului optim: se face luând în considerare întregul ansamblu de
proprietăţi:
- funcţionale: fizice, chimice, mecanice, electrice, magnetice, optice,
nucleare şi estetice;
- tehnologice: turnabilitate, deformabilitate, uzinabilitate, sudabilitate
şi călibilitate;
- economice: preţ de cost, consum de energie, combustibili
convenţionali, materie primă, poluare, etc;
3. descompunerea factorilor analitici în elemente primare: se face
ţinând cont de condiţiile rezultate din etapele 1 şi 2, luându-se în considerare
cel puţin proprietăţile: conductibilitate termică, temperatura de topire,
temperatura de vaporizare, vâscozitatea, densitatea, rezistenţa la coroziune,
refractaritatea, elasticitatea, rigiditatea, plasticitatea, fragilitatea, fluajul,
tenacitatea, rezistenţa la rupere, rezistenţa la curgere, rezistenţa la oboseală,
conductivitatea electrică, permeabilitatea magnetică, diamagnetismul,
paramagnetismul, opacitatea, absorbţia, rezistenţa la pătrundere a radiaţiilor,
etc.
Toţi factorii primari sunt prezentaţi într-un graf materiale-proprietăţi, de
forma prezentată în tabelul 1.
Tabelul 1. Graful materiale-proprietăţi
Nr. Proprietăţi P1 P2 .... .... Pm Obs.
crt Materiale v1 t1 v2 t2 .... .... vm tm
1 M1
2 M2
3 M3
: :
: :
n Mn
Mi – materialul, Pi – proprietatea, Vi – valoarea proprietăţii, ti – nota acordată proprietăţii

4. aprecierea cantitativă a factorilor analitici: se face folosind un anumit

sistem de notare, în funcţie de valoarea fiecărei proprietăţi k acordându-i-se o notă
tk (se poate folosi sistemul de notare 1...3 sau 1...10 sau 1...100, în funcţie de
precizia ce se vrea obţinută);
5. stabilirea ponderii importanţei fiecărui factor primar se face ţinând cont de
datele rezultate din etapele 1 şi 3 acordând fiecărei proprietăţi k o pondere dk.
 În stabilirea ponderii trebuie îndeplinită condiţia:
m

d
k 1
k 1

în care m reprezintă numărul de factori primari.

Stabilirea ponderii importanţei factorilor este o problemă deosebit de
dificilă, rezolvarea ei presupunând îmbinarea mai multor cunoştinţe de specialitate,
precum şi rezolvarea corectă a etapei 1.
6. alegerea soluţiei optime la momentul dat: se face aplicând criteriul
m

t
k 1
k  d k  max im

7. analiza soluţiilor din punct de vedere al utilităţii lor şi stabilirea condiţiilor

de înlocuire economică a unui material cu alt material: se face în situaţia în care, la
momentul dat, materialul optim rezultat în etapa 6 nu se află la dispoziţia
executantului, sau în situaţia în care se doreşte proiectarea unui material, care să
îndeplinească condiţiile rezultate din etapele 1...5.

III. Partea aplicativă a lucrării

Alegerea materialului optim necesar confecţionării piesei din figură:

Fig. 1.
Folosind analiza morfofuncţională a suprafeţelor s-a determinat rolul
funcţional al fiecărei suprafeţe în parte şi al piesei, după care s-au ales ca factori
analitici câteva din proprietăţile funcţionale, câteva din proprietăţile tehnologice şi
doar preţul de cost din proprietăţile economice. Ţinând cont de rolul funcţional şi
tehnologicitatea construcţiei s-a folosit, de exemplu, sistemul de notare cu note de
la 1 la 3 în funcţie de valoarea proprietăţii.
 Tabelul 2. Gama de variaţie
a câtorva proprietăţi şi un exemplu de sistem de notare
Nr. crt. Proprietatea Gama de variaţie Nota Obs.
0 1 2 3 4
≤5,0 3
Densitatea materialului. ρ,
1 5,0...10,0 2
în [kg/dm3]
>10,0 1
≤0,2 1
Conductibilitatea termică. CT
2 0,2...0,4 2
în [cal/cm.s.0C]; [W/m.K]
>0,4 3
Rezistenţa la coroziune. RC ≤0,02 3
3 viteza de coroziune 0,02...0,05 2
în [mm/an] >0,05 1
≤90 1
Duritatea. HB
4 90...160 2
în [HB]
>160 3
≤106 1
Modul de elasticitate. E
5 106...2,0.106 2
în [daN/cm2]
>2,0.106 3
≤35,0 1
Rezistenţa la rupere. Rm
6 35,0...60,0 2
în [daN/mm2]
>60,0 3
Rezistenţa la curgere a ≤700 1
7 materialului. Rp0,2 700...1500 2
în [N/mm2] >1500 3
≤300 1
Rezistenţa la oboseală. σ 1
8 300...1000 2
în [N/mm2]
>1000 3
≤20% 1
Alungirea relativă. Ar
9 20...40% 2
în [%]
>40% 3
≤50 1
Rezilienţa. KCU 30/2
10 50...100 2
în [J/cm2]
>100 3
≤100 1
Rezistenţa la fluaj Se ţine cont şi de
11 100...300 2
în [N/mm2] temperatură
>300 3
Proprietăţile tehnologice satisfăcătoare 1 Deoarece nu există valori
(turnabilitatea, bună 2 pentru proprietăţile
12 tehnologice notarea se
deformabilitatea, uzinabilitatea,
sudabilitatea, călibilitatea) Foarte bună 3 face cu calificative
≤500 3
Preţul de cost. PC
13 500...1000 2
în [lei/kg]
>1000 1
Observaţie: valorile trecute în tabel sunt în unităţile de măsură cel mai des întâlnite în literatura de specialitate.

1. În funcţie de sistemul de notare prezentat în tabelul 2, alegeţi notele

pentru fiecare proprietate funcţională, tehnologică şi economică, a
materialelor date în tabelul 3.
2. Având notele, ponderile fiecărei proprietăţi şi folosind criteriul de,
optimizare, alegeţi dintre materialele prezentate în tabelul 3 pe cel
optim.
 Tabelul 3. Alegerea materialului optim
pentru confecţionarea piesei din figura 1.
Proprietăţi funcţionale Proprietăţi
Proprietăţi tehnologice
Fizice Chimice Mecanice economice
10

t
Nr. Conducti- Rezistenţa Rezistenţa
crt. Materialul Densitatea
[kg/dm3]
bilitatea termică la
Duritatea
[HB]
la rupere
(E.106)
[daN/mm2]
Turnabilitatea Deformabilitatea Uzinabilitatea
Preţul de
cost [lei/kg] k  dk Obs.
[cal/cm.s.0C] coroziune [daN/mm2] k 1
Califi Califi Califi
v t1 v t2 v t3 v t4 v t5 v t6 t7 t8 t9 v t10
cativ cativ cativ
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
1 Duraluminiu
2,8 0,25 <,01 50 30 0,74 FB FB FB 500
2 CuZn15
8,8 0,3 <,05 60 64 1,2 FB S FB 1000
3 Fgn-700-2
7,32 0,01 >,05 280 70 1,6 FB S FB 300
4 CuSn10
8,8 0,25 >,05 20 60 1,5 FB S FB 900
5 OL37
7,3 0,2 <,05 120 45 1,7 B S FB 400
6 OL50
7,3 0,2 <,05 164 58 2,1 B S FB 450
7 OLC45
7,7 0,2 <,05 187 54 2,1 FB S FB 475
8 OT40
7,4 0,2 <,05 110 40 2,1 FB S FB 400
9 OT60
7,4 0,2 <,05 169 60 2,1 FB S FB 425
10 41MoCr11
7,5 0,2 <,05 217 95 2,1 FB S B 750
11 12Cr130
7,5 0,3 <,05 187 60 2,1 B S B 1300
12 Fe300
7,3 0,14 >,05 260 40 1,3 FB N FB 350
13 ATSi5Cu
2,6 0,2 <,01 90 20 0,8 FB B FB 625
14 Fm320p
7,36 0,14 >,05 250 65 1,6 FB N FB 390
15 CuZn39Pb2
8,4 0,2 <,03 65 30 1,2 FB S FB 1200
Ponderea dk d1=0.05 d2=0.1 d3=0.2 d4=0.1 d5=0.05 d6=0.05 d7=0.1 d8=0.1 d9=0.1 d10=0.15