Prisacaru Casian Marian

ALEGEREA MATERIALULUI OPTIM

PENTRU CONFECŢIONAREA UNEI PIESE

I. Scopul lucrării.
alegere optimă a unui material pentru o anumită destinaţie este o
problemă deosebit de complexă ce trebuie rezolvată de proiectant, în
principiu aceasta însemnând alegerea acelui material care îndeplineşte
cerinţele minime de rezistenţă şi durabilitate ale piesei în condiţiile unui preţ
de cost minim şi a unei fiabilităţi sporite. Lucrarea îşi propune să prezinte o
metodologie pentru alegerea materialului optim pentru confecţionarea unei
piese.

II. Conţinutul lucrării

Calitatea materialelor folosite la realizarea unei piese sau a unei maşini,

utilaj sau aparat, împreună cu concepţia de proiectare şi tehnologia de fabricaţie,
determină nivelul performanţelor tehnico-economice pe care piesa (produsul) le
poate atinge. De aceea, în prezent, se constată pe plan mondial o sporire continuă a
preocupărilor pentru o utilizare cât mai raţională a materialelor, având ca obiectiv
principal creşterea eficienţei şi competitivităţii maşinilor, utilajelor şi aparatelor.
Tendinţa de a alege materiale superioare cerinţelor minime de rezistenţă şi
durabilitate ale piesei este inadecvată din punct de vedere economic şi nu
contribuie la creşterea performanţelor tehnice ale produsului în care este înglobată
piesa respectivă. De aici rezultă că rolul proiectantului este deosebit de important
nu numai în stabilirea concepţiei de bază a proiectării procesului tehnologic ci şi în
determinarea cât mai corectă a cerinţelor minime impuse materialului şi alegerea
acestuia în consecinţă.
Având în vedere diversitatea foarte mare de piese şi produse şi respectiv de
materiale din care acestea se pot confecţiona este practic aproape imposibil de a
stabili o metodă generală şi riguros ştiinţifică, care să permită optimizarea alegerii
materialului.
De obicei se mizează pe experienţa proiectantului şi pentru o alegere rapidă
a materialului se pleacă de la câteva date referitoare la:
- solicitările din timpul exploatării;
- condiţiile de exploatare: temperatură, presiune, viteză, mediul de lucru;
- clasa din care face parte piesa; - condiţiile de execuţie.
Abordarea problemei în acest mod este neeconomică deoarece nu valorifică
corespunzător toate caracteristicile materialului.
 Prisacaru Casian Marian

De aceea, în continuare se va prezenta o metodă de alegere a materialului

optim numită metoda de analiză a valorilor optime.

Metoda de analiză a valorilor optime

Această metodă are la bază valorificarea la maximum a întregului ansamblu
de proprietăţi funcţionale, tehnologice şi economice ale materialului în condiţiile
concrete de realizare a piesei proiectate. Metoda, uşor aplicabilă în condiţiile
actuale ale dezvoltării metodelor de calcul rapid şi al existenţei de softuri
specializate, presupune rezolvarea următoarelor etape:
1. stabilirea rolului funcţional al piesei, a tehnologicităţii construcţiei şia
condiţiilor economice de funcţionare ale acesteia: se rezolvă folosind metoda de
analiză morfofuncţională a suprafeţelor (= metoda folosită pentru stabilirea rolului
funcţional sau pentru proiectarea unei piese care să îndeplinească un anumit rol
funcţional impus);
2. determinarea şi stabilirea factorilor ana1itici ai problemei alegerii
materialului optim: se face luând în considerare întregul ansamblu de proprietăţi:
- funcţionale: fizice, chimice, mecanice, electrice, magnetice, optice,
nucleare şi estetice;
- tehnologice: turnabilitate, deformabilitate, uzinabilitate, sudabilitate şi
călibilitate;
- economice: preţ de cost, consum de energie, combustibili convenţionali,
materie primă, poluare, etc;
3. descompunerea factorilor analitici în elemente primare: se face ţinând
cont de condiţiile rezultate din etapele 1 şi 2, luându-se în considerare cel puţin
proprietăţile: conductibilitate termică, temperatura de topire, temperatura de
vaporizare, vâscozitatea, densitatea, rezistenţa la coroziune, refractaritatea,
elasticitatea, rigiditatea, plasticitatea, fragilitatea, fluajul, tenacitatea, rezistenţa la
rupere, rezistenţa la curgere, rezistenţa la oboseală, conductivitatea electrică,
permeabilitatea magnetică, diamagnetismu l, paramagnetismul, opacitatea,
absorbţia, rezistenţa la pătrundere a radiaţiilor,
etc.
Toţi factorii primari sunt prezentaţi într-un graf materiale-proprietăţi, de
forma prezentată în tabelul 1.
 Prisacaru Casian Marian

Tabelul 1. Graful materiale-proprietăţi

M –
materialul, P – proprietatea, V – valoarea proprietăţii, t – nota acordată proprietăţii

4. aprecierea cantitativă a factorilor analitici: se face folosind un anumit

sistem de notare, în funcţie de valoarea fiecărei proprietăţi k acordându-i-se o notă
tk (se poate folosi sistemul de notare 1...3 sau 1...10 sau 1...100, în funcţie de
precizia ce se vrea obţinută);
5. stabilirea ponderii importanţei fiecărui factor primar se face ţinând
cont dedatele rezultate din etapele 1 şi 3 acordând fiecărei proprietăţi k o pondere
dk.
În stabilirea ponderii trebuie îndeplinită condiţia:

 m dk =1
k1

în care m reprezintă numărul de factori primari.

Stabilirea ponderii importanţei factorilor este o problemă deosebit de
dificilă, rezolvarea ei presupunând îmbinarea mai multor cunoştinţe de specialitate,
precum şi rezolvarea corectă a etapei 1.
6. alegerea soluţiei optime la momentul dat: se face aplicând criteriul

 m
tk *dk =maxim
k1

7. analiza soluţiilor din punct de vedere al utilităţii lor şi stabilirea

condiţiilor de înlocuire economică a unui material cu alt material: se face în
situaţia în care, la
momentul dat, materialul optim rezultat în etapa 6 nu se află la dispoziţia
executantului, sau în situaţia în care se doreşte proiectarea unui material, care să
îndeplinească condiţiile rezultate din etapele 1...5.

III. Partea aplicativă a lucrării

Alegerea materialului optim necesar confecţionării piesei din figură:
 Prisacaru Casian Marian

Fig. 1.

Folosind analiza morfofuncţională a suprafeţelor s-a determinat rolul

funcţional al fiecărei suprafeţe în parte şi al piesei, după care s-au ales ca factori
analitici câteva din proprietăţile funcţionale, câteva din proprietăţile tehnologice şi
doar preţul de cost din proprietăţile economice. Ţinând cont de rolul funcţional şi
tehnologicitatea construcţiei s-a folosit, de exemplu, sistemul de notare cu note de
la 1 la 3 în funcţie de valoarea proprietăţii.
Tabelul 2. Gama de variaţie
a câtorva proprietăţi şi un exemplu de sistem de notare
Nr. crt. Proprietatea Gama de variaţie Nota Obs.
0 1 2 3 4
≤5,0 3
Densitatea materialului. ρ, 5,0...10,0
1
în [kg/dm3]
>10,0
≤0,2 1
Conductibilitatea termică. CT
2 0,2...0,4 2
în [cal/cm.s.0C]; [W/m.K]
>0,4
Rezistenţa la coroziune. RC ≤0,02
viteza de coroziune 0,02...0,05
3 în [mm/an] >0,05

≤90
90...160
Duritatea. HB
4 >160
în [HB]
 Prisacaru Casian Marian

≤106
Modul de elasticitate. E 106...2,0.106
5
în [daN/cm2] >2,0.106

≤35,0
35,0...60,0
Rezistenţa la rupere. Rm
6 >60,0
în [daN/mm2]

Rezistenţa la curgere ≤700 1

a materialului. Rp0,2 în 700...1500
7 [N/mm2]
>1500
≤300
300...1000
Rezistenţa la oboseală. σ1
8 >1000
în [N/mm2]

≤20%
20...40%
Alungirea relativă. Ar
9 >40%
în [%]

≤50 1
Rezilienţa. KCU 30/2 50...100
10
în [J/cm2]
>100
≤100
100...300
Rezistenţa la fluaj Se ţine cont şi de
11 >300
în [N/mm2] temperatură

Proprietăţile tehnologice satisfăcătoare 1 Deoarece nu există valori

(turnabilitatea, pentru proprietăţile
12 bună 2 tehnologice notarea se
Foarte bună 3 face cu calificative
≤500
500...1000
Preţul de cost. PC
13 >1000
în [lei/kg]
 Prisacaru Casian Marian

Observaţie: valorile trecute în tabel sunt în unităţile de măsură cel mai des întâlnite în literatura de specialitate.
Proprietăţi funcţionale Proprietăţi tehnologice Proprietăţi
economice

Fizice Chimice Mecanice 1

ul
Densitatea
Conducti-
bilitatea termică
Rezistenţa
la
Duritatea
Rezistenţa
la rupere
(E.106)
Turnabilitatea Deformabilitatea Uzinabilitatea
Preţul de
cost [lei/kg]

[kg/dm3] [HB] [daN/mm2] [daN/mm2] k
[cal/cm.s.0C] coroziune
t1 t2 t3 t4 t5 t6 Califi t7 Califi t8 Califi t9 t10
v v v v v v v
cativ cativ cativ
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21
niu
3 2 3 1 1 1 3 3 3 2
2,8 0,25 <,01 50 30 0,74 FB FB FB 500
5
2 2 2 1 3 2 3 1 3 2
8,8 0,3 <,05 60 64 1,2 FB S FB 1000
-2
2 1 1 3 3 2 3 1 3 3
7,32 0,01 >,05 280 70 1,6 FB S FB 300
0
2 2 1 1 2 2 3 1 3 2
8,8 0,25 >,05 20 60 1,5 FB S FB 900

2 1 2 2 2 2 2 1 3 3
7,3 0,2 <,05 120 45 1,7 B S FB 400

2 1 2 3 2 3 2 1 3 3
7,3 0,2 <,05 164 58 2,1 B S FB 450

2 1 2 3 2 3 3 1 3 3
7,7 0,2 <,05 187 54 2,1 FB S FB 475

2 1 2 2 2 3 3 1 3 3
7,4 0,2 <,05 110 40 2,1 FB S FB 400

2 1 2 3 2 3 3 1 3 3
7,4 0,2 <,05 169 60 2,1 FB S FB 425
11
2 1 2 3 3 3 3 1 2 2
7,5 0,2 <,05 217 95 2,1 FB S B 750
0
2 2 2 3 2 3 2 1 2 1
7,5 0,3 <,05 187 60 2,1 B S B 1300

2 1 1 3 2 2 3 0 3 3
7,3 0,14 >,05 260 40 1,3 FB N FB 350
u
3 1 3 1 1 1 3 2 3 2
2,6 0,2 <,01 90 20 0,8 FB B FB 625
p
2 1 1 3 3 2 3 0 3 3
7,36 0,14 >,05 250 65 1,6 FB N FB 390
b2
2 1 2 1 1 2 3 1 3 1
8,4 0,2 <,03 65 30 1,2 FB S FB 1200
d1=0.05 d2=0.1 d3=0.2 d4=0.1 d5=0.05 d6=0.05 d7=0.1 d8=0.1 d9=0.1 d10=0.15

Concluzie: Alegerea materialului potrivit pentru o piesă depinde de cerințele

ei. Trebuie să ne gândim la cât de puternică trebuie să fie, cât de rezistentă, cât de
ușoară și cât costă. Găsirea unui echilibru între aceste aspecte va asigura ca piesa
să își îndeplinească scopul în mod eficient și la un cost rezonabil.