Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proprietăţi Deformabilitate
Tehnologice Uzinabilitate
Călibilitate
Sudabilitate
23
optim
Proprietăţi Funcţionale k=1 Σ tkdk 10
Proprietăţi
Proprietăţi tehnologice
Chimice Mecanice economice
5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22
2 <.05 3 50 1 30 1 0.74 1 FB 3 FB 3 FB 3 500 3 2,15
2 >.05 2 60 1 64 3 1.2 2 FB 3 S 1 FB 3 1000 2 2,10
1 >.05 1 280 3 70 3 1.6 2 FB 3 S 1 FB 3 300 3 2,45
2 >.05 2 20 1 60 1 1.5 2 FB 3 S 1 FB 3 900 2 1,90
1 <.05 2 120 3 45 2 1.7 2 B 2 S 1 FB 3 450 3 2,35
1 <.05 2 164 3 58 2 2.1 3 B 2 S 1 FB 3 475 3 2,50
1 <.05 2 187 3 54 2 2.1 3 FB 3 S 1 FB 3 400 3 2,55
1 <.05 2 110 2 40 1 2.1 3 FB 3 S 1 FB 3 425 3 2,30
1 <.05 2 169 3 60 2 2.1 3 FB 3 S 1 FB 3 750 3 2,55
1 <.05 2 217 3 95 3 2.1 3 FB 3 S 1 B 2 750 2 2,35
2 <.02 3 187 3 60 2 2.1 3 B 2 S 1 B 2 1300 1 2,15
1 >.05 1 260 3 40 1 1.3 2 FB 3 N 0 FB 3 350 3 2,20
2 <.01 3 90 1 20 1 0.8 1 FB 3 B 2 FB 3 625 2 1,95
1 >.05 1 250 3 65 3 1.6 2 FB 3 N 0 FB 3 390 3 2,40
2 <.03 2 65 1 30 1 1.2 2 FB 3 S 1 FB 3 1200 1
1,75
k=1 Σ tkdk 10
Proprie-tăţi
Proprietăţi tehnologice
economice Fizice
Nr. Materia-
Obs.
(E*1 Turnabilitate Deformabilita Uzinabilitate Preţul de cost crt. lul
[Kg/dm3]Densita-tea [cal/cm*s*°C]
Conductibilitatea termică
0 p6) a tea a [lei/kg]
13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 0 1 2 3 4
3 FB 3 B 2 FB 3 1000 2 2,55 1 Duraluminiu 2.8 3 0.25
2 FB 3 FB 3 FB 3 2100 1 2,30 2 CuZn15 8.8 2 0.3
2 FB 3 FB 3 FB 3 2000 1 2,40 3 Fgn-700-2 7.32 2 0.01
1 FB 3 FB 3 B 2 1500 2 1,85 4 CuSn10 8.8 2 0.25
3 FB 3 S 1 FB 3 500 3 2,55 5 OL37 7.3 2 0.2
1 FB 3 BBBB 2 FB 3 200 3 2,40 6 OL50 7.3 2 0.2
1 FB 3 S 1 FB 3 200 3 2,35 7 OLC45 7.7 2 0.2
1 FB 3 S 1 FB 3 200 3 2,35 8 OT40 7.4 2 0.2
1 FB 3 S 1 FB 3 210 3 2,35 9 OT60 7.4 2 0.2
1 FB 3 S 1 FB 3 300 3 2,20 10 41MoCr11 7.5 2 0.2
1 FB 3 S 1 FB 3 310 3 2,35 11 13012Cr130 7.5 2 0.3
1 FB 3 B 2 FB 3 310 3 2,40 12 Fc300 7.3 2 0.14
2 FB 3 S 1 FB 3 310 3 2,50 13 ATSi5Cu 2.6 3 0.20
2 FB 3 B 2 FB 3 310 2 2,40 14 Fm320p 7.36 2 0.14
2 FB 3 B 2 FB 3 320 2 15 CuZn39Pb2 8.4 2 0.2
2,40
1,00
Proprietăţi Funcţionale
Nr Materia-
crt. lul Rezisten-ţa la Duritatea [daN/m
[Kg/dm3]Densita-tea [cal/cm*s*°C]Conductibilitatea termică [mm/an] [daN/mm2]Rezisten-ţa la rupere
coroziune [HB] m2]
V T1 V T2 V T3 V T4 V T5 V
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
16 15Cr08 7,9 2 0,22 1 <.05 2 174 3 79 3 2,2
17 18MgCr10 8,0 2 0,19 1 <.05 2 207 3 89 3 1,9
18 20MoNi35 6,5 3 0,20 1 <.05 2 208 3 117 3 1,8
19 40Cr10 7,2 2 0,10 1 <.05 2 217 1 98 3 1,4
20 OLC 60 7,4 2 0,20 1 <0,5 2 190 3 50 2 2,2
21 FcX 200 7,1 2 0,01 1 <0,5 2 195 3 74,5 3 0,9
22 FcX250 7,1 2 0,01 1 <0,5 2 300 3 88 3 1,05
23 FcX300 7,2 2 0,01 1 <0,5 2 380 3 98 3 1,2
24 FcX350 7,1 2 0,07 1 <0,1 2 385 3 113 3 1,3
25 Fc100 7,4 2 0,01 1 <0,1 2 180 2 76 3 1,9
26 Fc150 7,3 2 0,01 1 <0,1 2 180 3 75 3 1,9
27 Fc200 7,1 2 0,02 1 <0,1 2 170 3 230 3 2
28 Fc250 7,2 2 0,01 1 <0,1 2 240 3 115 3 2,1
29 Fc300 7,2 2 0,01 1 <0,1 2 260 3 120 3 2,1
CAPITOLUL 1
STABILREA ROLULUI FUNCŢIONAL AL PIESEI
FOLOSIND ANALIZA MORFAFUNCŢIONALĂ A
SUPRAFEŢELOR
Cunoaşterea rolului funcţional al piesei este prima etapă în
proiectarea oricărui proces tehnologic de realizare a piesei respective rolul
funcţional al piesei este dat de rolul funcţional al oricărei suprafeţe ce
delimitează piesa in spaţiu de aceea in primul rând se stabileşte rolul
funcţional al fiecărei suprafeţe din punct de vedere al rolului lor
funcţional suprafeţele se clasifică în:
- suprafeţele de asamblare –caracterizate prin:
- o anumită configuraţie geometrică;
- precizie dimensională ridicată;
- rugozitate mică;
- prescripţii referitoare la forma geometrică;
- prescripţii referitoare al poziţia suprafeţei in raport cu alte
suprafeţe;
- eventuale prescripţii referitoare la duritatea suprafeţei.
- suprafeţe funcţionale – caracterizate prin:
- precizie dimensională ridicată(depinde de rolul funcţional in
ansamblul din care face parte);
- rugozitate mică(uneori este mare , depinde de rolul funcţional);
- prescripţii referitoare la poziţia suprafeţei in corespondenţă cu alte
suprafeţe;
- eventuale prescripţii referitore la configuraţia geometrică;
- eventuale prescripţii referitoare la proprietăţile mecanice, aspectul
suprafeţelor.
- suprafeţe tehnologice – apar în timpul prelucrări şi ajută la
poziţionarea piesei în vederea prelucrări ele pot rămâne după terminarea
prelucrări sau pot dispare, in funcţie de configuraţia geometrică finală a
piesei . Se caracterizează prin:
- precizie dimensională corespunzătoare(neprecizată, de cele mai
multe ori cote libere);
- rugozitatea suprafeţei corespunzătoare cu procedeul tehnologic de
realizare a suprafeţei;
- fără prescripţii sau eventuale prescripţii referitoare la forma
geometrică;
- eventuale prescripţii referitoare la poziţia suprafeţei in raport cu
suprafeţele ce urmează a fi prelucrate.
- suprafeţe auxiliare (de legătură) – fac legătura intre suprafeţele
funcţionale şi cele de asamblare. Se caracterizează prin:
- precizia dimensională mică (neprecizată);
- rugozitatea suprafeţei mare (cea care rezulta din procedeul de
obţinere a semifabricatului);
- fără prescripţii referitoare la precizia de forma;
- fără prescripţii referitoare la precizia de poziţii.
Cunoscând aceste elemente referitoare al tipurile de suprafeţe
ce delimitează o piesă în spaţiu se poate stabili rolul funcţional al unei
piese fără a cunoaşte ansamblul din care face parte piesa sau se poate
proiecta o piesă care să îndeplinească un anumit rol funcţional impus.
Metoda folosită pentru stabilirea rolului funcţional posibil sau
pentru proiectarea unei piese care să îndeplinească un anumit rol
funcţional impus poarta numele de metoda de analiză morfofuncţională
a suprafeţelor.
Acesta metodă presupune parcurgerea intr-o succesiune logică a
următoarelor etape:
- descompunerea piesei în suprafeţe cât mai simple (plane,
cilindrice, conice, evolventice, elicoidale etc.);
– notarea tuturor suprafeţelor ce delimitează piesa in spaţiu ;
– analizarea fiecărei suprafeţe în parte din următoarele puncte de
vedere: forma geometrică a suprafeţei, dimensiuni de gabarit, precizie
dimensională, precizie de formă, precizie de poziţie, rugozitate şi duritate;
– întocmirea uni graf ” suprafeţe – caracteristici “
– stabilirea rolului funcţional al piesei , se face în urma analizei
de corelaţie a diferitelor tipuri de suprafeţe obţinute in graful suprafeţe –
caracteristici . Rolul funcţional impus unei pese se obţine presupunând
pentru suprafeţele ce delimitează piesa in spaţiu caracteristicile
corespunzătoare tipurilor de suprafeţe (de asamblare, funcţionale,
tehnologice, sau auxiliare).
Ţinând cont de rolul funcţional al fiecărei suprafeţe în parte si
analizând forma şi dimensiunile piesei, ne rezultă că aceasta va fi
folosită la astuparea unuei guri de evacuare a unui recipient, care
poate fi sau nu sub presiune. Deci reperul este un inel.
CAPITOLUL 3
Procedee tehnologice posibile de obţinere a piesei
semifabricat
În vederea alegerii unei metode sau a unui procedeu tehnologic de
realizare a unei piese se ţine cont de dezvoltarea industriei şi de condiţiile
oferite.
Procedeul tehnologic ales trebuie să asigure o bună calitate a
pieselor, la un preţ de cost cât mai scăzut.
Se face o analiză complexă a procedeelor tehnologice pentru
obţinerea unor rezultate finale mai avantajoase.
Privind posibilităţile de realizare a piesei se au în vedere
următoarele:
- desenul piesei
- rolul funcţional al suprafeţelor
- materialul ales, comportarea lui la prelucrare
- numărul de bucăţi ( producţie anuală )
- utilajul de care dispune întreprinderea
Principalele procedee de obţinere a semifabricatelor metalice sunt
următoarele:
- turnare
- deformare plastică
- presare şi sinterizare din pulberi
- sudare
- tăiere
Turnarea – este un procedeu tehnologic de realizare a pieselor prin
introducerea unui material metalic în stare lichidă într-o cavitate special
execută. Prin solidificarea topiturii rezultă piesa turnată, care reproduce
configuraţia şi dimensiunile cavităţii de turnare.
Principalele procedee de turnare sunt:
- în forme din amestec de formare obişnuit
- în forme coji, cu modele uşor fuzibile
- în forme metalice fără suprapresiune
- în forme coji cu liant termoreactiv
- în forme metalice cu suprapresiune
- centrifugală
Prelucrarea prin deformare plastică - se bazează pe plasticitatea
metalelor, adică pe capacitatea acestora de a căpăta deformaţii permanente
sub acţiunea unor forţe exterioare. Făcând abstracţie de unele pierderi
tehnologice, inevitabile, prelucrarea prin deformare plastică reprezintă un
procedeu de prelucrare foarte avantajos în ceea ce priveşte economia de
metal, fiind net superior prelucrării prin aşchiere la care pierderile de
material sub formă de deşeuri sunt foarte mari.
Procedeele de prelucrare prin deformare plastică sunt următoarele:
- laminare
- tragere
- extrudare
- forjare -libera
- prin deformare
- prelucrarea tablelor - prin tăiere
- prin deformare
=___________425____________bucăţi