TEMA DE PROIECT.

Sa se proiecteze transmisia mecanica a tractorului U450 formata din ambreiajul

principal si reductorul de turatie RCDI cunoscand urmatoarele :
• Ambreiajul are forma constructiva corespunzatoare modelelor reale de
functionare si e destinat gamei de viteze: VIII=6,9 km/h si VIV=9,4 km/h turatie nominala
nn= 1500rot/min, Pn=33 kW.
• Greutatea totala a tractorului este GT=24000 N
• Autovehicolul tracteaza o masina de lucru cu greutatea GML2= 10500 N.
• Turatia masinii de lucru 1 este nML1= 760 rot/min, iar turatia nML2=
536rot/min (priza de putere).
• Reductorul de turatie R este intr-o singura treapta si este legat printr-un
cuplaj cardanic CC cu o transmisie cu curele trapezoidale.
Pentru actionarea masinii de lucru ML2 prin priza de putere se foloseste transmisia finala
R cu raportul de transmitere iR=2 si randamentul ηR=0,95
• Intre reductor si ML1 se va monta un cuplaj standardizat cu flanse CF, iar
CC montat intre R si TL are un unghi maxim de 100.
• Regimul de lucru se caracterizeaza :
-consumul energetic al ML1 este β=65% din puterea nominala a motorului
-consumul la ML3 este γ=35%
• Sarcinile la ML sunt variabile intr-o perioada de timp T=1h conform
nomogramei:

1
 1.PROIECTAREA PARTIALA A
AMBREIAJULUI

1.1MEMORIU TEHNIC DE CALCUL AL AMBREIAJULUI

În acest capitol sunt prezentate tipuri reprezentative de ambreiaje de uz general,

exemple de utilizare ale acestora în construcţia de maşini, tipuri de ambreiaje utilizate în
construcţia de autovehicule şi – în final – caracterizarea, rolul funcţional şi condiţiile de
material şi tehnologie ale principalelor elemente componente ale ambreiajelor. Unele
particularităţi constructiv-funcţionale ale ambreiajelor cu discuri sunt sintetizate mai jos,
ele fiind însoţite de numerele figurilor în care evidenţiate în continuare în lucrare.
Criterii de clasificare:
1) Modul de cuplare şi decuplare:
a) cuplare prin construcţie şi decuplare prin mecanismul de comandă
(ambreiaje normal cuplate);
b) cuplare şi decuplare prin mecanismul de comandă (ambreiaje
facultativ cuplate)
2) Numărul ambreiajelor componente ale ansamblului:
a) un singur ambreiaj (ambreiaje simple);
b) două ambreiaje simple (ambreiaj dublu).
3) Numărul de discuri:
a) un disc (ambreiaj monodisc);
b) două discuri (ambreiaj bidisc);
c) mai mult de două discuri (ambreiaj multidisc).
4) Forma şi construcţia discurilor de fricţiune:
a) garnitura de fricţiune:
− cu garnitură;
− fără garnitură.
b) canale de ungere:
− fără canale;
− cu canale.
c) geometria discului
− plane;
− conice;
− ondulate (sinus);
− cu sectoare ondulate;
− cu arcuri lamelare.
5) Condiţiile de funcţionare şi materialele suprafeţelor active:
a) cu ungere:
− oţel călit/oţel călit;
− fontă/fontă sau oţel călit;
− textolit/oţel;
− aliaje metaloceramice/oţel călit;

2
 − materiale din pulberi metalice/oţel călit.
b) fără ungere:
− fontă/fontă;
− azbest/fontă sau oţel;
− aliaje metaloceramice/oţel călit;
− materiale din pulberi metalice/oţel călit.

6) Forma canelurilor care asamblează discurile cu semicuplele:

a) dreptunghiulară;
b) în evolventă.

TIPURI DE AMBREIAJE DE UZ GENERAL

Există ambreiaje multidisc duble, formate din două ambreiaje multidisc simple;
ele au o largă întrebuinţare în contrucţia de maşini unelte, pentru cuplarea diferitelor
viteze sau pentru inversarea sensului de mişcare.
Ambreiajele monodisc trebuie să asigure un coeficient de frecare mare pe
suprafeţele de frecare pentru a rezulta un gabarit redus în condiţiile unui număr restrâns al
acestor suprafeţe.
În acest scop, ambreiajul funcţionează uscat (trebuie luate măsuri pentru ca uleiul
să nu pătrundă între suprafeţele de frecare), iar cuplul de material se alege corespunzător,
de obicei compoziţie pe bază de azbest (cu denumirea comercială de ferodou) pe oţel.

1.1.1 ANALIZA TIPURILOR SI SOLUTIILOR CONSTRUCTIVE

DE AMBREIAJE UTILIZATE IN COSTRUCTIA DE MASINI

În construcţia de autovehicule, ambreiajele cu fricţiune cu comandă mecanică au

căpătat o largă utilizare, deoarece îndeplinesc majoritatea cerinţelor caracteristice acestui
domeniu (simplitate, preţ de cost redus, siguranţă în exploatare, manevrabilitate uşoară,
momente de giraţie reduse ale pieselor părţii conduse). Ambreiajele de autovehicule pot
fi atât facultativ cuplate (cuplarea şi decuplarea se realizează numai prin acţionarea
mecanismului de comandă, cât mai ales normal cuplate (cuplate permanent prin
construcţia lor, mecanismul de comandă realizând numai decuplarea).

AMBREIAJE NORMAL CUPLATE

La ambreiajele normal cuplate – cele mai răspândite în construcţia de maşini –

forţa de apăsare necesară a suprafeţelor de frecare se realizează cu ajutorul arcurilor.
Există două variante de montare a arcurilor:
a) dispunerea unui număr de arcuri elicoidale pe unul sau două cercuri
concentrice cu arborele ambreiajului, axele arcurilor fiind normale pe
suprafaţa discului de presiune;
b) utilizarea unui singur arc central (elicoidal sau tip diafragmă).

3
 La tractoarele pe roţi, şasiuri autopropulsate şi combine autopropulsate, o largă
răspândire au primit-o ambreiajele normal cuplate cu discuri de fricţiune.
Aceste ambreiaje se prezintă într-o mare varietate de forme constructive, alegerea
tipului de ambreiaj depinde de funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească, de tipul şi
destinaţia tractorului, şasiului, combinei şi în primul rând de condiţiile de exploatare.
Astfel, se întâlnesc ambreiaje normal cuplate simple şi duble cu posibilitatea de
ramificare a fluxului de putere şi fără ramificarea fluxului de putere.
Specific tractoarelor cu roţi care au vaste întrebuinţări în transporturi, agricultură
şi sivicultură sunt ambreiajele simple cu ramificarea fluxului de putere şi duble.
Ambreiajele duble permit transmiterea puterii de la motor pe două fluxuri: la
transmisia tractorului şi la transmisia arborelui prizei de putere. Ambreiajul dublu
reprezintă reunirea a două ambreiaje simple întru-un singur ansamblu, care pot fi
comandate fiecare în mod separat prin sisteme proprii de pârghii de la pedale separate şi
comandate de acelaşi sistem de pârghii şi de aceeaşi pedală cu comandă în serie. Prima
categorie oferă posibilitatea de manevrare a ambreiajelor complet independent – a doua
categorie condiţionează manevrarea ambreiajelor care se efectuează în serie, prima etapă
este destinată decuplării ambreiajului principal, iar a doua, decuplării ambreiajului prizei
de putere.
Ambreiajele de autovehicule sunt prevăzute cu arbore, care – după cum s-a
menţionat anterior – este şi arborele primar al schimbătorului de viteze. La toate
autovehiculele, arborele are o porţiune canelată pe care ghidează butucul unui disc de
fricţiune la ambreiajele bidisc, al doilea disc ghidează prin butucul său, fie direct pe
arborele ambreiajului, fie pe un arbore tubular – care reprezintă un al doilea arbore, în
special la ambreiajele bidisc ale tractoarelor.
Arborele canelat se montează cu un capăt într-un alezaj din volant sau capătul
arborelui motor, celălalt capăt fiind rezemat în carterul ambreiajului. De regulă,
rezemarea se face pe rulmenţi; există şi situaţii (ambreiajul Renault) în care rezemarea în
partea motorului se face într-o bucşă (lagăr radial de alunecare).
Piesele canelate se execută din oţeluri pentru cementare (care au de regulă în jur
de 0,2% C, STAS 880-80) şi oţeluri aliate (STAS 791-80). După carburare, călire şi o
uşoară detensionare a pieselor, suprafeţele canelurilor devin dure şi rezistente la uzură, iar
miezul rămâne tenace, rezistent la solicitări dinamice. Călirea superficială este urmată de
rectificarea canelurilor.
Cel mai utilizat profil al canelurilor este cel evolventic, care introduce o
concentrare mai redusă a eforturilor unitare – avantaj esenţial în cazul solicitărilor
variabile la care este supus arborele.

1.1.2. Alegerea cuplului de frecare necesar procesului de

ambreiere.
In costructia de masini se folosesc cupluri de frecare compuse din materiale diferite,
respectiv volantul si discul de presiune din metal, iar garniturile discului de frecare din
material nemetalic. Materialul de baza pentru fabricarea garniturilor de frictiune este
azbastul. Acesta poate fi sub forma unor fire scurte sau tesaturi care impreuna cu insertii
metalice sau plastice se preseaza cu lianti de tipul rasinilor sintetice ale caror proprietati
influenteaza functionarea ambreiajului.

4
 Tip TRACTOR .
Putere [kW] Pn= 33kW
Turatia [rot/min] nn = 1500 rot/min
Greutate [N] GT = 24000 N
Viteza [km/h] VI = 6,9 km/h VII=9,4 km/h
Greutate ML2 [N] GML2 = 10500 N
Turatia masinii nML1 = 760 rot/min
Tipul reductorului RCDI- reductor cilindric cu dinti inclinati
Transmisie cu element flexibil – TCT- transmisie prin curele trapezoidale
Aleg cuplul de material de frecare = FERODOU PE OTEL
Functionarea in mediu uscat cu caracteristicile:
p oa = 0,2 − 0,3 MPa aleg p oa = 0.3MPa
µ = 0,28 + 0,34 ⋅ p 0 , 25
= 0,28 + 0,25 0 , 25 = 0,3 05

1.1.3 DETERMINAREA ELEMENTELOR GEOMETRICE ALE

SUPRAFETELOR DE FRECARE SI STANDARDIZAREA LOR

Fluxul de forţă la ambreiaje se transmite prin frecarea dintre suprafeţele de

contact ca urmare a eforturilor normale (presiunilor) generate de forţa de ambreiere.
În acest proces de frecare (statică în timpul funcţionării normale şi dinamică în
timpul decuplării - ambreierii) pentru transmiterea sigură a unui moment de torsiune
rezistent (Mtrez), trebuie să fie îndeplinită condiţia:

M f > M trez
sau M f = c s ⋅ M trez ;
(cs – fiind coeficient de serviciu, sau de rezervă sau de suprasarcină).
Re
2
= ⋅ = f ∫ 2π ⋅ ρ µ ⋅ p ⋅ dρ =
⋅ π ⋅ µ ⋅ p ⋅ i f ( Re3 − Ri3 ) = i f ⋅ µ ⋅ Q ⋅ Rr
2
Dar: M f i f M fi i
Ri
3
2 Re3 − Ri3
unde: Rr = ⋅ , raza redusă de frecare; Ri, Re – raza interioară,
3 Re2 − Ri2
respectiv exterioară a garniturii de fricţiune; if – numărul suprafeţelor de frecare şi se
recomandă a avea valorile if = 2 pentru Mtr ≤ 700 Nm, if = 3...4 pentru M tr ∈ (700 ÷10 )
3

Nm şi if > 4 pentru Mtr > 103 Nm; μ – coeficientul de frecare statică; Q – forţa de
ambreiere.
Din expresia precedentă se poate face dimensionarea, acceptând valorile presiunii
admisibile statice:
3c s ⋅ M trez
p= ≤ p oa
2π µ⋅ i f ⋅ Re3 (1 − α 3 )
în care: α = Ri / Re ≅ 0,5 ÷ 0,7 ;

3c s ⋅ M trez
Re = 3
2π µ⋅ i f (1 − α 3 ) p oa

5
 Din STAS 7793-83 se aleg valorile cele mai apropiate de cele rezultate din calcul.
Dacă gabaritul exterior al ambreiajului este impus (Re), atunci se determină raza
interioară a suprafeţei de frecare:

3c s ⋅ M trez
Ri = 3 Re3 ⋅
2π µ⋅ i f ⋅ p oa

Dacă Re şi Ri sunt impuse sau se aleg preliminar, atunci se determină numărul

suprafeţelor de frecare:

3c s ⋅ M trez
if =
2π µp oa ⋅ ( Re3 − Ri3 )

După stabilirea geometriei de frecare se poate determina forţa de ambreiere

necesară menţinerii suprafeţelor de contact:

c s ⋅ M trez
Q=
i f ⋅ µ ⋅ Rr

Motorul cu care este echipat tractorul U-450 are o putere P = 33 kW şi o turaţie

nominală n = 1500 rot/ min.
P 33 ⋅ 10 3
M tr = = = 210 ,085
Momentul rezistent este: ω1n π ⋅1500 Nm,
30
unde:
π ⋅ n π ⋅ 1500
• ω – viteza unghiulară ω1n = = = 157 ,079 rad/s
30 30

Pentru a se asigura transmiterea fluxului de forţă trebuie să se îndeplinească

condiţia:
Mf ≥ Mtr.

La limită, Mf = Cs Mtr
• cs - coeficiet de suprasarcină ;cs = 1,3 
 Mf = 1,3 ∙ 210,085 = 273,11 Nm.

Geometria discurilor de fricţiune se determină din solicitarea de presiune de

contact (strivire) folosind următoarea relaţie:

3 ⋅ c s ⋅ M tr
Re = 3
2 ⋅ π ⋅ µ ⋅ i f ⋅ (1 − α 3 ) ⋅ poa

6
unde:
Ri
• α= : α Є [0,5 ÷ 0,7]
Re
D
Ri = i – raza interioară a garniturilor de fricţiune
2
D
Re = e – raza exterioara a garniturilor de fricţiune
2
Alegem α = 0,5; poa = 0,3 MPa : μ = 0,305;

3 ⋅1,3 ⋅ 273110
⇒ Re = 3 = 145,71 mm.
2 ⋅ π ⋅ 0,305 ⋅ 2 ⋅ (1 − 0,5 3 ) ⋅ 0,3

 De(STAS) = 2Re = 300 mm  Di(STAS) = 165 mm a=3.5mm

Alegerea lui De(STAS) şi Di(STAS) s-a făcut conform STAS 7793 - 83

PROCESUL DE AMBREIERE

Considerând schema de acţionare, arborele motor – ambreiaj – arborele condus, în

care momentele de inerţie I1 şi I2 ale părţii motoare şi conduse au fost reduse la arborii
respectivi, se poate scrie ecuaţia de bilanţ energetic care se poate exprima astfel: lucrul
mecanic Llm disponibil la arborele motor trebuie sa învingă lucrul mecanic L a opus de
forţele de inerţie ale maselor în mişcare reduse la arborele ambreiajului, lucrul mecanic
pierdut prin frecare în ambreiaj Lp2 şi lucrul mecanic rezistent Lr2 de pe arborele condus,
care înglobează atât rezistenţele din transmisia maşinii de lucru cât şi rezistenţele utile
opuse de aceasta în procesul lucrului:

Llm ≥ La + L p 2 + Lr 2

Urmărind caracteristica reală şi cea simplificată obţinută prin liniarizarea curbelor

reale ale procesului de ambreiere, se desprind următoarele:
• În starea debreiată (discurile ambreiajelor îndepărtate) viteza unghiulară
ω1 a arborelui motor este constantă şi egală cu viteza unghiulară ωln a
motorului, iar arborele condus este în repaos (ω2 = 0).
• La ambreiere, momentul de frecare Mf începe să crească treptat în timp,
iar arborele condus începe să se rotească numai atunci când momentul de
frecare atinge valoarea momentului rezistent Mtrez . În tot acest interval de
timp (0-t1) întreaga energie cedată de arborele motor se transformă în
căldură şi uzura discurilor de fricţiune.
• În perioada următoare (T-t1) corespunzătoare timpului t2, momentul de
frecare trebuie sa învingă pe lângă momentul rezistent Mtrez şi momentul
dat de forţele de inerţie ale maselor în mişcare Mta (Mf = Mtrez + Mta). Acest
moment se menţine constant până când ω1 = ω2 .

7
 • După terminarea ambreierii, la timpul T, când cei doi arbori s-au cuplat,
momentul de accelerare devine zero (Mta = 0), iar ambreiajul continuă să
transmită momentul rezistent Mtrez .
• În toată perioada de timp t2 între suprafeţele de frecare ale ambreiajului
există o alunecare dată de viteza relativă a celor două discuri (ω2 – ω1)
ceea ce conduce de asemenea la producerea de căldură şi uzură a
discurilor.

Este de observat că în sarcină viteza unghiulară ω1 a arborelui motor nu se

menţine constantă, ea având o uşoară scădere faţă de valoarea sa nominală. ωln . Această
variaţie este mai pronunţată la acţionarea cu motoarele electrice asincrone trifazate, la
care turaţia se consideră practic constantă.
În vederea dimensionării sau verificării ambreiajului trebuiesc determinate:
a) durata procesului de ambreiere (T);
b) lucrul mecanic pierdut prin frecarea din ambreiaj (Lp2);
c) încălzirea ambreiajului;
d) durabilitatea discurilor de fricţiune.

VERIFICAREA GARNITURILOR DE FRICŢIUNE

Se face prin determinarea presiunii de contact efective cu relaţia :

3c s M tr 10 3
pef = ≤ p adm
2π ⋅ µ ⋅ i f ⋅ Re 3 (1 − α 3 )

Unde: padm= poa( 1-3 · 10-2 · vmed)

vmed- viteza medie de rotire a discurilor

2 Re3 − Ri3 2 1503 − 82,5 3

Rr = ⋅ = ⋅ = 119 mm
3 Re2 − Ri2 3 1502 − 82,5 2

v med = Rr ⋅ ω1n ; v med = 119 ⋅10 −3 ⋅157 ,079 = 18,69 m/s.

p adm = 0,3 ⋅ (1 − 3 ⋅ 10 −2 ⋅ 18,69 ) = 0,131 MPa;

3c s M tr 103 3 ⋅ 1,3 ⋅ 210085

p ef = = = 0,072 MPa;
(
2π ⋅ µ ⋅ i f Re − Ri
3 3
) 2 ⋅ π ⋅ 0,305⋅ 2 ⋅ 1503 ⋅ (1 − 0,5)

pef <padm  Alegem din STAS:

• De = 300 mm;

8
 • Di = 165 mm.
• a = 3,5 mm.

1.1.4 CALCULUL TIMPILOR DE AMBREIERE

Timpul de ambreiere T se compune din timpul t1 care se adoptă ( 0,2 ÷0,7 s) şi

timpul t2 care se calculează plecând de la condiţia egalităţii dintre momentul de acţionare,
momentul de frecare şi momentul opus de arborele condus cu luarea în considerare a
momentului dat de forţele de inerţie în ipoteza că Mf , ε1 , ε2 sunt constante:
M tn + I 1ε1 = M f = M trez + I 2 ε 2
în care: Mtn – este momentul nominal de la arborele motor al ambreiajului şi care
trebuie să fie cel puţin egal cu momentul rezistent (Mtn ≥ Mtrez); ε1 şi ε2 – acceleraţiile
unghiulare ale arborelui motor, respectiv condus, iar I1 şi I2 – momentele de inerţie reduse
ale pieselor aflate în mişcare de pe arborele motor, respectiv condus.
Momentul de frecare al ambreiajului poate fi scris ca fiind:
M f = c s ⋅ M tn ≤ M t max
în care: cs – este un coeficient de rezervă sau suprasarcină (coeficient de serviciu)
şi depinde de tipul autovehiculului şi ambreiajului, iar Mtmax – momentul de torsiune
maxim pe care-l poate avea motorul de antrenare (valoarea sa exactă se poate determina
pe baza diagramei motorului); - se poate aproxima pe baza momentului Mt la puterea şi
turaţia nominală a motorului:
M t max ≅ (1,1... 1,2) M tn
Admiţând variaţia liniară a vitezelor unghiulare rezultă:
• la arborele motor ω1 = ωln − ε1t ;
• la arborele condus ω2 = ε 2 t .
Pentru timpul t = t1 + t2 , ω1 = ω2 , de unde rezultă că:

ω ln
t2 = ;
ε1 + ε 2
Înlocuind pe ε1 şi ε2 se obţine:

ω ln ω ln I ⋅I
t2 = = ⋅ 1 2
M f − M tn M f − M trez M tn (c s − 1) I 1 + I 2
+
I1 I2
Mf Mf
în care: c s = = , în ipoteza Mtn = Mtrez – coeficientul de rezervă (cs) nu
M tn M trez
poate lua valori mai mari de 1,2.
Având în vedere că tractorul sau combina nu utilizează în orice treaptă de viteză
puterea maximă dezvoltată de motor şi nici la aceeaşi viteză, deoarece execută lucrări şi
operaţii diferite, atunci durata de ambreiere corespunzătoare timpului t2 diferă în funcţie
de puterea necesară efectuării unei lucrări şi de timpul cât lucrează (utilizează) această
putere.

9
 Aşadar să considerăm că ambreiajul este încărcat treptat într-o perioadă de timp.
Deci, în această situaţie avem:

n
ω ln I ⋅I
t 2 = ∑ xi ⋅ ⋅ 1 2
i =1 y i ⋅ M tn ⋅ (c s − 1) I 1 + I 2

cu implicaţii directe asupra lucrului mecanic şi puterii pierdute prin frecare,

respectiv asupra durabilităţii ambreiajelor.
Momentul de inerţie I1 la autovehicule se poate calcula cu suficientă exactitate în
funcţie de momentul de inerţie al volantului:

(GD 2 ) volant
I 1 ≅ I v ⋅1,2 = 1,2 ⋅ ;
4g

în care: GD2 – este momentul de giraţie al volantului, iar g – acceleraţia

gravitaţională.

M tn + I 1ε1 = M f = M trez + I 2 ε 2

I 2 = 1.05 ⋅
( 2
G ⋅ v f − vi
2
) = 1.05 ⋅ 24000⋅ ( 2,61 − 1,91 ) = 0,329 Nms
2 2
2

g ⋅ ω 1n
2
9,81⋅ 157,079 2

Unde:
• G = 24000 N;
9,4 ⋅1000
• vf = 9,4 km/h = = 2,61 m/s;
3600
6,9 ⋅1000
• vf = 6,9 km/h = = 1,91 m/s.
3600

IV =
m1
2
( 2 2 m 2 2 m
) 2 2
(m
⋅ R1 + r1 + 2 ⋅ r1 + r2 + 3 ⋅ r2 + r3 + 4 ⋅ r3
2 2 2
2
) ( )
m = ρ ⋅V ; ρ = 7800 kg/m3;

( 2
V = π ⋅ R1 − r1 ⋅ l ;
2
)
( )
m1 = 7800 ⋅ π ⋅ 1902 − 1752 ⋅ 115 ⋅ 10 −9 = 15,42 Kg;

(
m2 = 7800 ⋅ π ⋅ 1752 − 1502 ⋅ 58 ⋅ 10 −9 = 11,54 Kg;)
m3 = 7800 ⋅ π ⋅ (150 2 − 100 2 ) ⋅ 60 ⋅ 10 −9 = 18,37 Kg;

m4 = 7800 ⋅ π ⋅ (100 2 − 80 2 ) ⋅ 70 ⋅ 10 −9 = 6,09 Kg.

10
m5 = 7800 ⋅ π ⋅ 80 2 ⋅ 30 ⋅ 10 −9 = 4,7 Kg.

15,42
IV =  (
⋅ 190 2 + 175 2 + )
11,54
(
⋅ 175 2 + 150 2 +
18,37
)
⋅ 150 2 + 100 2 + (
6,09
)
(100 2 + 80 2 ) +
4,7 
⋅ 80 2  ⋅ 10 −6
 2 2 2 2 2 
IV = 1,438 Nms2.

I 1 = 1,2 I V = 1,2 ⋅1,438 = 1,725 Nms2.

273,110 − 210 ,085

M tn + I1ε1 = M f  ε1 = 1,725
= 36 ,53 rad/s

273 ,110 − 210 ,085

M f = M trez + I 2ε2  ε2 = 0,329
= 191 ,56 rad/s

t1 = 0.2…0.7 s; t1 = 0.2 s


4 ω 1n I ⋅I 
t 2 = ∑  xi ⋅ ⋅ 1 2 
i=1
 yi ⋅ M tn ⋅ ( c s − 1) I1 + I 2 
157 ,079 1,725 ⋅ 0,329
t 21 = ⋅ = 0,29 s;
1 ⋅ 210 ,085 ⋅ (1,3 −1) 1,725 + 0,329

157 ,079 1,725 ⋅ 0,329

t 22 = ⋅ = 0,32 s;
0,9 ⋅ 210 ,085 ⋅ (1,3 −1) 1,725 + 0,329

157 ,079 1,725 ⋅ 0,329

t 23 = ⋅ ⋅ = 0,36 s;
0,8 ⋅ 210 ,085 ⋅ (1,3 −1) 1,725 + 0,329
157 ,079 1.725 ⋅ 0,329
t 24 = ⋅ ⋅ = 0,41 s.
0,7 ⋅ 210 ,085 ⋅ (1,3 −1) 1,725 + 0,329
t 2 = t 21 + t 22 + t 23 + t 24 = 0,29 + 0,32 + 0,36 + 0,41 = 1,38 s.

T = t1 + t2 = 0.2 + 1.38 = 1.58 s.

1.1.5 CALCULUL LUCRULUI MECANIC SI PUTERII PIERDUTE

PRIN FRECARE
În prima perioadă de timp t1 lucrul mecanic pierdut prin frecare se determină cu
aproximaţie în ipoteza că forţa Q se aplică instantaneu:

1 1
L p1 = M trez ⋅ ω ln ⋅ t1 = ⋅ µ ⋅ Q ⋅ Rr ⋅ i f ⋅ ω ln ⋅ t1 ;
2 2 ⋅ Cs

11
 unde: μ – este coeficientul de frecare dintre suprafeţele în frecare; Q – este forţa
de ambreiere; Rr – raza medie a suprafeţei de frecare; if – numărul perechilor de suprafeţe
în frecare; ωln – viteza unghiulară nominală a arborelui motor.
În perioada a doua de timp t2 , lucrul mecanic consumat prin frecare Lp2 la o
ambreiere, presupunând M f = M trez + M ta = constant pe întreaga perioadă de timp t2 ,
este:

I1 ωta ⋅ t 2
L p 2 = ∫ M f (ω1 + ω2 )dt = M f ⋅
0 2

Înlocuind pe t2 obţinem:
- pentru motorul cu ardere internă (ω1 = variabil):

C s ⋅ ωln2 I ⋅I
Lp2 = ⋅ 1 2
2(C s − 1) I 1 + I 2

Lucrul mecanic total consumat prin frecare în toată perioada de ambreiere:

T = t1 + t 2 va fi: L p = L p1 + L p 2

1
L p1 = ⋅ 210 ,085 ⋅157 ,079 ⋅ 0,2 = 4949 ,991 Nm
2 ⋅1,3

1
Lp2 = ⋅ 210 ,085 ⋅1,38 = 2276 ,995 Nm;
2

Lp = Lp1 + Lp2 = 4949,991 + 2276,995 = 7226,986 Nm

1.1.6 DURATA DE FUNCTIONARE A DISCURILOR DE

FRICTIUNE

Uzarea ambreiajului se apreciază prin intensitatea liniară de uzare:

∆h µ ⋅ p
Ih = = *
Lf τf

în care: Δh – grosimea stratului uzat a garniturii de fricţiune care, la limită, se

consideră a fi cca. 50...60% din grosimea totală a garniturii, atunci când fixarea garniturii

12
pe discul de fricţiune se face prin nituiri şi 80...95% când fixarea este asigurată de găurile
existente în disc; Lf – lungimea totală a drumului de frecare L f = L fl + z + Lh ;
L fl = Rr ⋅ ωln (t1 + t 2 / 2) - lungimea drumului de frecare la o ambreiere; z – numărul de
ambreieri pe oră; Lh – durabilitatea de funcţionare a ambreiajului (în ore).
Rezultă:
∆h τ *f
Lh = ⋅ ; [ore]
Rr ⋅ ω ln ⋅ (t1 + t 2 / 2) ⋅ z µ ⋅ p

sau:

∆h = 0,6 ⋅ 3,5 = 2,1 mm; τf = τaf = 9 · 106 MPa;

∆h τ *f 1,75 9 ⋅ 10 6
Lh = ⋅ = ⋅
Rr ⋅ ωln ⋅ (t1 + t 2 / 2) ⋅ z µ ⋅ p 119 ⋅ 157,079 ⋅ (0,2 + 1,38 / 2) ⋅ 100 0,305 ⋅ 0,072
 Lh = 1039,81 h;

vi + v f 6,9 + 9,4
Lkm = Lh ⋅ v med = Lh ⋅ = 1039 ,81 ⋅ = 8474 ,5 km.
2 2
• vmed – fiind viteza medie a autovehiculului ( v m = (vi + v f ) / 2 ).

1.1.7 COMPORTAREA AMBREIAJULUI LA INCALZIRE

La ambreieri rapide, puterea consumată prin frecare la z ambreieri pe oră, pentru

Lp este:
Lp ⋅ z
Ppf = [W];
3600

Transformând puterea de frecare în căldură şi scriind ecuaţia de bilanţ termic se

obţine:

Ppf
θ med = θ 0 + ≤ θ med adm
α c ⋅ Ac

o
în care: α = 12,7 + 2,8Vaer (W / m 2 C ) - coeficientul global de tranfer de căldură;
Ac – aria exterioară a carcasei [m2]; θmed – temperatura medie pe suprafaţa de frecare (oC)
(regim stabilizat); θ0 – temperatura mediului înconjurător (oC) ; Vaer – viteza aerului care
răceşte carcasa (viteza autovehiculului) (m/s).
Valorile temperaturii medii admisibile θ med adm se consideră de cca. 80-90 oC,
depinzând de natura materialului cuplei de frecare. Este de menţionat că temperaturile
maxime care iau naştere pe suprafaţa de contact ating valori mult mai ridicate.

13
 Având in vedere că tractorul este folosit in camp, unde ambreiajul este rareori
folosit, adoptăm un număr de z = 100 ambreieri pe oră.

Lp ⋅ z 7226 ,986 ⋅ 100

Ppf = = = 200 ,749 W;
3600 3600

Ac = 2 ⋅ π ⋅ R1 ⋅ h + 2 ⋅ π ⋅ R1 = 0,94 m2; v aer = v II = 9,4 Km / h = 2,61m / s

2

Ppf 200 ,749

θ med = θ 0 + = 20 + = 30,67 oC
α c ⋅ Ac (12,7 + 2,8 ⋅ 2,61) ⋅ 0,94

θmed < θadm = 120 0 C  se verifica

1.1.8 DIAGRAMA DE VARIATIE A TURATIEI IN PROCESUL DE

AMBREIERE
In ipoteza ca Mf si ε sunt constante ⇒
M tn + I 1ε1 = M f = M trez + I 2 ε 2 ⇒

M f − M tn 273 ,11 − 210 ,085

ε1 = = = 36 ,53 rad/s
I1 1,725
M f − M trez 273 ,11 − 210 ,085
ε2 = = = 191,56 rad/s
I2 0,329
ϖ 1 = ϖ 1n − ε 1 ⋅ T

14
 ω1 = 157 ,079 − 36 ,53 ⋅1,58 = 99 ,36 rad/s
ϖ 2 = ε 2 ⋅T
ω2 = 191 ,56 ⋅1.58 = 298 ,83 rad/s

2.Proiectarea reductorului de turatie

2.1 Memoriu tehnologic al reductorului cilindric cu dinti
inclinati
2.1.1 Schema cinematica, alegerea rapoartelor de transmitere
intermediare, calculul turatiilor, puterilor si momentelor pe fiecare
arbore.

nn=1500 rot/min

15
Pn=33 [ kW]
nML1=760 rot/min
nML2=npp=536 rot/min
raportul de transmitere iR=2
ηR=0,95
Stabilirea rapoartelor de transmitere ( calculul cinematic )

nΙ z1 nn 1500
= = = = 1,97 ⇒
iz1,z2= nΙ Ι z 2 nML 1 760 iz1,z2 STAS=2

n5 n5
iTEF= n 6 = nML
2

n1=nn=1500 rot/min

n2=nML1=760 rot/min

n 2 1500
n3= = = 750 rot/min
iR 2

n4=n3=750 rot/min

n5= nML2= npp=536 rot/min

n4 n4 750
iTCT= = = = 1,39 ⇒alegem din STAS6012/82 iTCT=1,6
n 5 npp 536

Bilantul de putere, calculul puterilor.

16
PIA = Pn ⋅η AP = Pn ⋅ηr2 = 33 ⋅ (0,99 ) 2 = 32 ,34 kW
PIB = PIA ⋅ηγ 2 = 32 ,34 ⋅ 0,99 2 = 31,69 kW
PIC = (1 − β ) ⋅ PIB = 31,69 ⋅ (1 − 0.65 ) = 11,09 kW
PD = PIB ⋅ β ⋅ηa = 31,69 ⋅ 0.65 ⋅ 0,98 = 20 ,18 kW
PIIE = PD ⋅ηr2 = PML 1 = 20 ,18 ⋅ (0,99 ) 2 = 19 ,77 kW
PIIIF = PIC ⋅ηr2 = 11,09 ⋅ (0,99 ) 2 = 10 ,86 kW
PIIIG = PIIIF ⋅ (1 − γ ) = 10 ,86 ⋅ (1 − 0,35 ) = 7,05 kW
PIVH = PIIIG ⋅ηcc = PIIIG ⋅ηγ 8 = 7,05 ⋅ 0,99 8 = 6,5kW
PIV I = PIVH ⋅ηγ 2 = 6.5 ⋅ 0,99 2 = 6,37 kW
P J = PIV I ⋅ηTCT = 6,37 ⋅ 0,94 = 5,98 kW
PV K = PJ ⋅ηr2 = PML 2 = PPP = 5,98 ⋅ 0,99 2 = 5,86 kW

Calculul momentelor transmise pe fiecare arbore.

30 P
M tx = ⋅ 10 6 ⋅ x [ N ⋅ mm ]
π nx
30 P 30 32,34
M tIA = ⋅ 10 6 ⋅ IA = ⋅ 10 6 ⋅ = 205882 N ⋅ mm
π nI π 1500
30 P 30 31,9
M tIB = ⋅ 10 6 ⋅ IB = ⋅ 10 6 ⋅ = 201744 N ⋅ mm
π nI π 1500
30 P 30 11,09
M tIC = ⋅ 10 6 ⋅ IC = ⋅ 10 6 ⋅ = 70601 N ⋅ mm
π nI π 1500
30 P 30 20,18
M tD = ⋅ 10 6 ⋅ D = ⋅ 10 6 ⋅ = 128469 N ⋅ mm
π nI π 1500
30 P 30 19,77
M tIIE = ⋅ 10 6 ⋅ IIE = ⋅ 10 6 ⋅ = 248407 N ⋅ mm
π n II π 760
30 P 30 10,86
M tIIIF = ⋅ 10 6 ⋅ IIIF = ⋅ 10 6 ⋅ = 138273 N ⋅ mm
π n III π 750

17
 30 P 30 7,05
M tIIIG = ⋅ 10 6 ⋅ IIIG = ⋅ 10 6 ⋅ = 89763 N ⋅ mm
π n III π 750
30 P 30 6,5
M tIVH = ⋅ 10 6 ⋅ IVH = ⋅ 10 6 ⋅ = 82760 N ⋅ mm
π n IV π 750
30 P 30 6,37
M tIVI = ⋅ 10 6 ⋅ IVI = ⋅ 10 6 ⋅ = 81105 N ⋅ mm
π n IV π 750
30 P 30 5,98
M tJ = ⋅ 10 6 ⋅ J = ⋅ 10 6 ⋅ = 106538 N ⋅ mm
π nV π 536
30 P 30 5,86
M tVK = ⋅ 10 6 ⋅ VK = ⋅ 10 6 ⋅ = 104400 N ⋅ mm
π nV π 536

2.1.2 Alegere capetelor de arbori standardizate.

Arborii sunt solicitati la torsiune si incovoiere , ca urmare a fortelor introduse de

angrenaje si de transmisii prin element intermediar .
Arborii vor fi confectionati din otel –carbon de calitate OLC 45 STAS 880-88.
Pinionul se confectioneaza din acelasi material cu arborele , el fiind dintr-o bucata cu
arborele.
In faza de predimensionare , momentele de incovoiere nu pot fi determinate deoarece
nu se cunoaste pozitia fortelor fata de reazeme si nici valorile acestora.
Predimensionarea se va face la torsiune , singurul element cunoscut fiind momentul
de torsiune Mtc.
Capetele de arbori care fac legatura intre diferite parti ale transmisiei mecanice sau
intre transmisie si motorul de actionare , respectiv masina de lucru , sunt STAS. Alegerea
lor se face in functie de momentul de torsiune de calcul capabil sa-l transmita arborelui.
Odata ales diametrul capatului de arbore se stabiless tolerantele, clasa de precizie a
diametrului acestuia precum si lungimea capatului de arbore care se alege din seria
scurta.

16 M t
d =3 ; τat = 20 MPa;
π ⋅τ at

Calculam diametrele capetelor celor doi arbori pentru reductorul cilindric cu dinti
inclinati

16 M tIA 3 16 ⋅ 205882
d1 = 3 = = 32,69 mm;
π ⋅ τ at π ⋅ 30
16 M tIIE 3 16 ⋅ 248407
d2 = 3 = = 38,80 mm.
π ⋅ τ at π ⋅ 30

18
 Cu aceste valori, alegem din STAS 8724/3-74 urmatoarele valori pentru cele doua
capete de arbori:
d1=42 mm si lungimea l=82 mm
d2=48 mm si lungimea l=82 mm

Pentru OLC 45 –STAS 880-80:

-tratament termic : calire cu flacara sau CIF

-duritate : flanc DF HRC :50 → 56
- σ H= 20 DF+80 [ MPa]
- σF lim =200 → 220 [MPa]
- σr lim (Rm)= 620 → 660 [N/mm2]
- σc[σpa 2] = 360 → 400 [ N / mm 2 ]

2.1.3 Predimensionarea rotilor dintate .Alegerea materialelor

pentru rotile dintate si a tratamentelor termice sau
termochimice

Alegerea concreta a unui material este legata de mai multi factori , din care se
mentioneaza :
-comportarea materialului in functie de procedeele tehnologice de productie;
-comportarea in serviciu si durabilitatea piesei proiectate;
-comportarea materialului in prezenta concentratorilor de tensiune;
-rezistenta la uzare.
Dupa scopul si conditiile impuse , rotile dintate utilizate in constructia reductoarelor
de uz general se fabrica din oteluri laminate sau turnate , fonte , precum si aliaje
neferoase : bronzuri , alame , aliaje de aluminiu etc. Din considerente tehnice si
economice , otelurile si in special , cele laminate si forjate au cea mai larga utilizare in
constructia angrenajelor cilindrice si conice .
Alegem ca material pentru confectionarea rotilor dintate OLC 45 supus tratamentului
termic : calire cu flacara sau CIF ( dantura durificata superficial HB ≥ 350 )

2.1.3.1. Determinarea elementelor principale ale angrenajului cilindric exterior cu

dinti inclinati.

Material OLC 45 , tratament termic CIF

KH = 110000 pentru danturi durificate (DF>350HRC)

KA =1,5

19
 b
ψd= = 0,5
dl \
σH lim = 20 DF + 80 = 20 ⋅ 55 + 80 = 1180 MPa

DF=55 HRC

u=i12=2

A.Distanta dintre axe

KH ⋅ KA ⋅ Mt p 1 + u
am 1 i 2=n (1 + u)3 ⋅
ψ d ⋅σ Hl i m u
2

KH- factorul global al presiunii hertziene de contact

ψd −coeficient de lungime a dintelui
KA- factorul de suprasarcina exterioara
Mtp-momentul de torsiune normal pe arborele pinionului
σ H lim -presiunea hertziana limita la oboseala
i1,2-raportul de transmitere al angrenajului

110000 ⋅1,5 ⋅128469 1 + 2

a min 12 = (1 + 3,15 ) ⋅ 3 ⋅ = 107 ,2344 mm
0,5 ⋅1180 2 2

a KSTAS = 100 mm ; a K +1STAS = 125 mm

1.05 a KSTAS < amin 12 ≤ a K +1STAS 105<107,2344<125

Din STAS 6055-82 adoptam : a12 = a K +1STAS = 125 mm

B.Modulul normal al danturii rotilor dintate -mn

Modulul normal minim al danturii rotilor dintate care formeaza angrenajul se

determina din conditia ca dantura rotilor sa reziste la rupere prin oboseala la piciorul
dintelui . Relatia de calcul a modulului normal minim este :
KF ⋅ KS ⋅ Mtp
mn min = ⋅ (1 + i12 ) 2 , unde :
(b / d ⋅ l ) ⋅ σF lim
KF - factorul de suprasarcina exterioara
KF=1,7-pentru danturi durificate (DF>350HRC)

20
 Mtp - momentul de torsiune pe arborele pinionului
b / d l -s-a ales 0,5
a12-distanta dintre axe , standardizata
σF lim -rezistenta limita la rupere prin oboseala la piciorul dintelui , se adopta odata cu
materialul din care se fabrica rotile dintate
σF lim =210 MPa
i12-raportul de transmitere al angrenajului

KF ⋅ KA ⋅ Mtp
mn min = ⋅ (1 + u ) 2 ;
ψd ⋅ a12 ⋅ σF lim
2

1,7 ⋅1,5 ⋅128469

mn min = ⋅ (1 + 2) 2 = 1,797 mm
0,5 ⋅125 ⋅ 210
2

mKSTAS=1,5mm ; mK+1STAS=2mm

1,05 mKSTAS<mnmin< mK+1STAS 1,575<1,797<2

Din STAS 822-82 adoptam m=; mK+1STAS =2.

C.Stabilirea unghiului de inclinare al dintilor rotilor dintate-β

Unghiul de inclinare al dintilor rotilor dintate se recomanda a avea o valoare intreaga

masurata in grade .Pentru ca masinile de danturat sa nu se regleze pentru fiecare roata ce
urmeaza a se dantura se recomanda : β=100(80) –la roti dintate cu danturi durificate
superficial ( HB ≥ 350).
Adoptam β=100

D. Calculul numarului de dinti ai rotilor dintate care formeaza angrenajul-z1 si z2

Se determina mai intai din considerent geometric si cinematic numarul maxim de dinti
ai pinionului :
2 ⋅ a12 ⋅ cos β
z1* = , unde :
mn (1 + i12 )

a12-distanta dintre axe standardizata , adoptata la punctul A;

mn-modulul normal al danturii , adoptat la punctul B;
β -unghiul de inclinare al danturii, adoptat la punctul C;
i12-raportul de transmitere.

2 ⋅ 125 ⋅ cos 10
z1* = = 41,03 ⇒ z1 = 41 dinti
2(1 + 2 )

21
 z 2 = z1 ⋅ i12 = 41 ⋅ 2 = 82 ⇒ z 2 = 81 dinti
Modulul normal al danturii recalculat

2 ⋅ a12 ⋅ cos β 2 ⋅ 125 ⋅ cos10

mn = = = 2,001mm ⇒
z1 ⋅ (1 + i12 ) 41 ⋅ (1 + 2 )

mKSTAS=2mm ; mK+1STAS=2,5mm

mKSTAS<mn< 1,05 mKSTAS 2<2,001<2,1

Din STAS 822-82 adoptam m=; mK+1STAS =2mm.

E.Distanta de referinta dintre axe a012

( z1 + z 2 ) ( 41 + 81)
a 012 = m n ⋅ = 2,5 ⋅ = 124,6974 mm
2 ⋅ cos β 2 ⋅ cos 10
a 012 ≤ a12
a12 − a 012 ≅ ( 0,1... 1,3) ⋅ m n =(0,1...1,3)2=(0,2...2,8) mm

a12 − a 012 = 125 −124 ,6974 = 0,3026 mm

⇒ se verifica
In urma calculului de predimensionare al angrenajului cilindric cu dinti inclinati
s-au stabilit:
• a12=aw 12=125 mm
• mn=2 mm
• β=100
• z1=41 dinti si z2=81 dinti
• a012=124,6974 mm

Numarul de dinti z1 si z2 adoptat pentru pinion si roata trebuie astfel calculat astfel
ales incat abaterea raportuluide transmitere ∆i sa nu depaseasca abaterea admisibila
∆ia . Pentru aceasta se calculeaza mai intai raportul de transmitere efectiv:
z 81
i12 ef = 2 = = 1,975
z1 41
Relatia de verificare a abaterii raportului de transmitere este :

i12 STAS − i12 ef

∆i = ⋅100 ≤ ∆ia
i12
∆ ia = 3% -pentru reductoare cu o treapta de turatie.

22
 2 −1,975
∆i = ⋅100 = 1,25 %
2
∆ i ≤ ∆ ia ⇒ se verifica

2.1.3.2.Calculul geometric al angrenajului cilindric exterior cu dinti inclinati

A.Elementele cremalierei de referinta

α 0 = 20 0 → unghiul profilului de referinta

h0a*
= 1 → coeficientul inaltimii capului de referinta
h0 f = 1,25 → coeficientul inaltimi piciorului de referinta
*

c 0* = 0,35 → jocul de referinta la picior

h0 a = m ⋅ h0*a = 2 ⋅ 1 = 2 mm
h0 f = m ⋅ h0* f = 2 ⋅ 1,25 = 2,5 mm

23
 c 0 = m ⋅ c0* = 2 ⋅ 0,35 = 0,7 mm
p 0 = π ⋅ m = π ⋅ 2 = 6,2831 mm
p 0 6,2831
l 0 = D0 = = = 3,14155
2 2

B. Calculul coeficientilor deplasarilor specifice ale danturii

-Unghiul profilului danturii in plan frontal-αt

 tgα n   tg 20 
α t = arctg   = arctg   = 20,2835
 cos β   cos 10 
α n = α 0 = 20 0

-Unghiul de rostogolire frontal –αwt

a   124,6974 
α wt = arccos 012 ⋅ cos α t  = arccos ⋅ cos 20,2835 
 a12   125 

α wt = 20 ,6555 0
-Suma deplasarilor specifice ale danturii rotilor in plan normal

invα wt − invα t
x sn = x01 + x02 = ( z1 + z 2 ) ⋅
2tgα n
π π
inv α wt = tg α wt − α wt ⋅ = tg 20,6555 − 20,6555 ⋅ = 0,01647
180 180
π π
inv α t = tg α t − αt ⋅ = tg 20 ,2835 − 20 ,2835 ⋅ = 0,01557
180 180

0,01647 − 0,01557
x sn = ( 41 + 81 ) ⋅ = 0,4508
2 ⋅ tg 20

-Numarul de dinti ai rotilor echivalente zn1 si zn2

z1 z1 41
z n1 = = = = 42,92 ⇒ zn1=42
cos β 0 cos 10 cos 3 10
3 3

z2 81
zn2 = = = 84,8 ⇒ zn2=85
cos β 0 cos 3 10
3

z1 z −z
x n1 = x sn ⋅ +λ⋅ 2 1
z1 + z 2 z1 + z 2
λ = 0,7
42 85 − 42
x n1 = 0,4508 ⋅ + 0,7 ⋅ = 0,286
42 + 85 42 + 85
xn2 = x sn − x n1 = 0,4508 − 0,286 = 0,1648

24
 C. Elementele geometrice ale angrenajului

-Modulul frontal mt

mn 2
mt = = = 2,0308 mm
cos β cos 10

-Diametrul de divizare d1, d2:

m n ⋅ z1
d1 = = mt ⋅ z1 = 2,0308 ⋅ 41 = 83,2628 mm
cos β
d 2 = mt ⋅ z 2 = 2,0308 ⋅ 81 = 164 ,4948 mm

-Diametrele de baza d b1 , d b 2 :

d b1= d 1 ⋅ cos αt = 83 ,2628 ⋅ cos 20 ,2835 = 78 ,0995 mm

d b 2 = d 2 ⋅ cos αt = 164 ,4948 ⋅ cos 20 ,2835 = 154 ,2942 mm

-Diametrele de rostogolire d w1 , d w 2 :
cos α t cos 20,2835
d w1 = d1 ⋅ = 83,2628 ⋅ = 83,4868 mm
cos α wt cos 20,6555
cos α t cos 20.2835
d w2 = d 2 ⋅ = 164 ,4948 ⋅ = 164 ,8339 mm
cos α wt cos 20,6555

-Diametrele de picior d f 1 , d f 2 :
d f 1 = d1 − 2mn ( h0*a + c0* − x n1 )
d f 1 = 83 ,2628 − 2 ⋅ 2(1 + 0,35 − 0,286 ) = 78 ,9584 mm

d f 2 = d 2 − 2mn ( h0*a + c0* − x n 2 )

d f 2 = 164 ,4948 − 2 ⋅ 2(1 + 0,35 − 0,1648 ) = 158 ,6024 mm

-Diametrele de cap d a1 , d a 2 :

[ ]
d a1 = 2 a12 + mn ( h0*a − x n 2 ) − d 2
d a1 = 2[125 + 2(1 − 0,1648 ) ] − 164 ,4948 = 89,9976 mm da1=90 mm

[ ]
d a 2 = 2 a12 + mn ( h0*a − x n1 ) − d1

25
 d a 2 = 2[125 + 2(1 − 0,286 ) ] − 83,2628 = 169 ,6414 mm da2=169,65 mm

-Jocurile la picior

d f 1 + d a2
c n1 = a12 − ≥ 0,1 ⋅ mn ( 0,1 ⋅ 2 = 0,2 ) mm
2
78 ,9584 +169 ,6416
c n1 = 125 − = 0,7 mm >0,2 mm
2
→ se verifica

26
 d f 2 + d a1
c n1 = a12 − ≥ 0,1 ⋅ mn
2
158 ,6024 + 89 ,9976
cn 2 = 125 − = 0,7 mm >0,2 mm
2
→ se verifica

-Inaltimea dintilor h1,h2

d a1−d f 1 89 ,9976 − 78,9584

h1 = = = 5,5196 mm
2 2
d a2 − d f 2 169 ,6416 − 158 ,6024
h2 = = = 5.5196 mm
2 2

-Unghiul de presiune la capul dintelui in plan frontal αat1,2

d   83,2628 
α at1 = arccos 1 ⋅ cos α t  = arccos ⋅ cos 20,2835  = 29,7964 0
 d a1   89,9976 
d   164,4948 
α at 2 = arccos 2 ⋅ cos α t  = arccos ⋅ cos 20,2835  = 24,5593 0
 d a2   169,6416 

-Arcul dintelui pe cercul de cap in plan frontal Sat1,Sat2

 π + 4 ⋅ x n1 ⋅ tgα n 
S at1 = d a1  + invα t − invα at1 
 2 ⋅ z1 
π π
inv α at 1 = tg α at 1 − α at 1 ⋅ = tg 29 ,7964 − 29 ,7964 ⋅ = 0,0525
180 180
π π
inv α at 2 = tgα at 2 − α at 2 ⋅ = tg 24 ,5593 − 24,5593 ⋅ = 0,0283
180 180
 π + 4 ⋅ 0,286 ⋅ tg 20 0 
S at 1 = 89 ,9976 
 + 0,01557 − 0,0525 
 = 1,2387 mm
 2 ⋅ 41 
 π + 4 ⋅ x n 2 ⋅ tgα n 
S at 2 = d a 2  + invα t − invα at 2 
 2 ⋅ z2 
 π + 4 ⋅ 0,1648 ⋅ tg 20 
S at 2 = 169 ,6416  + 0,01557 − 0,0283  = 1,993 mm
 2 ⋅ 81 
Pentru evitarea stirbirii dintelui la cap , ca urmare a ascutirii accentuate , se
recomanda :
S at 1, 2 ≥ 0,4 ⋅ mt ≥ 0,4 ⋅ 2 = 0,8 mm –pentru roti cu danturi durificate
⇒ se verifica

-Latimea danturii rotilor b1 si b2

27
 b2 = d1 ⋅ψ d = 83,2628 ⋅ 0,5 = 41,6314 = 42 mm
b1 = b2 + (1.... 2 ) mn = 42 + 1,5 ⋅1 = 45 mm

-Diametrele inceputului profilului evolventic d l1 , d l 2

d l1 = d b1
 (
2 h * − x n1 ⋅ cos β 
1 + tgα − 0 a
) 2


 z1 ⋅ sin α t ⋅ cosα t 

2(1 − 0,286 ) ⋅ cos 10

2
 
d l1 = 78 ,0995 1 + tg 20 − = 81,878 mm
 41 ⋅ sin 20 ,2835 ⋅ cos 20 ,2835 


d l 2 = d b2
 (
2 h * − x ⋅ cos β 
1 + tgα − 0 a n 2
) 2


 z 2 ⋅ sin α t ⋅ cosα t 

2 ⋅ (1 − 0,1648 ) ⋅ cos 10
2
 
dl2 = 154 ,2942 1 + tg 20 − = 160 ,4634 mm
 81 ⋅ sin 20 ,2835 ⋅ cos 20 ,2835 


-Diametrele cercurilor inceputului profilului activ al flancurilor danturii rotilor

d A1 = d E 2 , d A 2 = d E1

[
d A1 = d b21 + 2 ⋅ a12 ⋅ sin α wt − d a22 − d b22 ] 2

d A1 = 78 ,0995 2
[
+ 2 ⋅125 sin 20 ,6555 − 169 ,6416 2
−159 ,2942 2
]
2
= 82 .0751 mm

[
d A 2 = d b22 + 2 ⋅ a12 ⋅ sin α wt − d a21 − d b21 ] 2

d A 2 = 154 ,2942 2
[
+ 2 ⋅125 ⋅ sin 20 ,6555 − 89 ,9976 2
− 78 ,0995 2
]
2
= 162 ,2989
mm

Pentru a avea o angrenare corecta a celor doua roti dintate este necesar sa fie
indeplinite conditiile :
d A1 ≥ d l1 (82,0751>81,878)
d A2 ≥ d l 2 (162,2989>160,4634) ⇒ se verifica
-Gradul de acoperire total - εγ
ε γ = εα + ε β

28
 εα −gradul de acoperire al profilului in plan frontal

d a21 − d b21 ⋅ cos β d a22 − d b22 ⋅ cos β a12 ⋅ sin α wt ⋅ cos β

εα = + −
2 ⋅ π ⋅ m n ⋅ cos α 2 ⋅ π ⋅ mn ⋅ cos α π ⋅ m n ⋅ cos α

89 ,9976 2 − 778 ,0995 2 ⋅ cos 10 169 ,6416 2 −154 ,2942 2 ⋅ cos 10 125 ⋅ sin 20 ,6555 ⋅ cos 10
εα = + − = 1,3
2 ⋅ π ⋅ 2 ⋅ cos 20 ,2835 2 ⋅ π ⋅ 2 ⋅ cos 20 ,2835 π ⋅ 2 ⋅ cos 20 .2835
εβ − gradul de acoperire simultan datorat inclinarii dintilor
b2
εβ = ⋅ sin β ;
π ⋅ mn
42
εβ = ⋅ sin 10 = 0,787
π ⋅2
εγ = 1,3 + 0,787 = 2,08

-Numarul minim de dinti ai pinionului zmin

z min1 =
( )
2 ⋅ h0*a − x n1 ⋅ cos β 2 ⋅ (1 − 0,286) ⋅ cos10
= = 11,9
sin 2 α t sin 2 20,2835
z1 ≥ z min 1

z1 = 41 > z min 1 = 12 ⇒ conditia este indeplinita

D.Relatii de calcul pentru verificarea dimensionala a danturii rotilor dintate

-Lungimea ( cota ) peste „N” dinti - W Nn , W N 1

Masurarea cotei WNn este conditionata de satisfacerea relatiei :

b1, 2 = W Nn 1, 2 ⋅ sin β + 5mm

WNn1 = [ π ( N 1 − 0,5) + 2 ⋅ x n1 ⋅ tgα n + z1 ⋅ invα t ] ⋅ mn ⋅ cosα n

N 1 -numarul de dinti peste care se masoara lungimea WNn

29
 1  ( z1 + 2 ⋅ xn1 ⋅ cos β ) 2 − ( z1 ⋅ cosα t ) 2 
N1 = ⋅  − 2 ⋅ x n1 ⋅ tgα n − z1 ⋅ invα t  + 0,5
π  cosα t ⋅ cos2 β 


1  ( 41 + 2 ⋅ 0.286 ⋅ cos 10 ) 2 − ( 41 ⋅ cos 20,2835 ) 2 

N1 = ⋅  − 2 ⋅ 0,286 ⋅ tg 20 − 41 ⋅ 0,01557  + 0,5
π  cos 20,2835 ⋅ cos 2 10 


N 1 = 5,4735 ⇒ N 1 = 6 dinti

1  ( z 2 + 2 ⋅ x n 2 ⋅ cosβ ) 2 − ( z 2 ⋅ cosα t ) 2 
N2 = ⋅  − 2 ⋅ x n 2 ⋅ tgα n − z 2 ⋅ invα t  + 0,5
π  cosα t ⋅ cos2 β 


1  ( 81 + 2 ⋅ 0,1648 ⋅ cos 10 ) 2 − ( 81 ⋅ cos 20,2835 ) 2 

N2 = ⋅ − 2 ⋅ 0,1648 ⋅ tg 20 − 81 ⋅ 0,01557  + 0,5
π  cos 20,2835 ⋅ cos 2 10 


N 2 = 9,7396 ⇒ N 2 = 10dinti

W Nn1 = [π ( 6 − 0,5) + 2 ⋅ 0,286 ⋅ tg 20 + 41 ⋅ 0,01557 ] ⋅ 2 ⋅ cos 20 = 30.9393 =31 mm

W Nn 2 = [π (10 − 0,5) + 2 ⋅ 0,1648 ⋅ tg 20 + 81 ⋅ 0,01557 ] ⋅ 2 ⋅ cos 20 = 78,1021 =79 mm

30
-Arcul dintelui pe cercul de divizare in plan normal-Sn1,2

π 
S n1 = mn ⋅  + 2 ⋅ x n1 ⋅ tgα n 
2 
π 
S n1 = 2 ⋅  + 2 ⋅ 0,286 ⋅ tg 20  = 3,557 mm
 2 
 π 
S n 2 = m n ⋅  + 2 ⋅ x n 2 ⋅ tgα n 
 2 
π 
S n 2 = 2 ⋅  + 2 ⋅ 0,1648 ⋅ tg 20  = 3,283 mm
2 

-Coarda de divizare a dintelui in plan normal – S n12

S n31
S n1 = S n1 − ⋅ cos4 β
6 ⋅ d1 2

3,557 3
S n1 = 3,557 − ⋅ cos 4 10 = 3,4567 mm
6 ⋅ 83,2628 2
S n32
S n2 = S n2 − ⋅ cos4 β
6 ⋅ d2 2

3,283 3
S n 2 = 3,283 − ⋅ cos 4 10 = 3,2827 mm
6 ⋅164 ,4948 2

-Inaltimea la coarda de divizare −han 1, 2

31
 d a1 − d1 S n21
han1 = + ⋅ cos 2 β
2 4 ⋅ d1
89 ,9976 − 83 ,2628 3,557 2
han 1 = + ⋅ cos 2 10 = 3,405 mm
2 4 ⋅ 83 ,2628
d a2 − d 2 S2
han 2 = + n 2 ⋅ cos 2 β
2 4 ⋅ d2
169 ,6416 −164 ,4948 3,283 2
han 2 = + ⋅ cos 2 10 = 2,5892 mm
2 4 ⋅164 ,4948

-Coarda constanta a dintelui in plan normal - S cn 1, 2

S cn1 = S n1 ⋅ cos 2 α n = 3,557 ⋅ cos 2 20 = 3,1409 mm

S cn 2 = S n 2 ⋅ cos 2 α n = 3,283 ⋅ cos 2 20 = 2,8989 mm

-Inaltimea la coarda constanta - hcn 1, 2

 π 
hcn1 = mn ⋅  h0*a − ⋅ sin α n ⋅ cos α n + x n1 ⋅ cos 2 α n 
 4 

 π 
hcn1 = 2 ⋅ 1 − ⋅ sin 20 ⋅ cos 20 + 0,286 ⋅ cos 2 20  = 1,976 mm
 4 

 π 
hcn 2 = mn ⋅  h0*a − ⋅ sin α n ⋅ cos α n + x n 2 ⋅ cos 2 α n 
 4 

 π 
hcn 2 = 2 ⋅ 1 − ⋅ sin 20 ⋅ cos 20 + 0,1648 ⋅ cos 2 20  = 1,7861 mm
 4 

Calculul fortelor din angrenajul cilindric cu dinti inclinati

Fortele nominale din angrenaj se detrmina din momentul de torsiune existent pe

arborele pinionului .Intrucat pierderile de putere din angrenaj sunt mici ( 0,5...2,5) % se
neglijeaza influenta lor .In consecinta fortele din angrenaj care actioneaza asupra celor
doua roti sunt egale si de sens contrar . Se considera ca fortele actioneaza pe cercurile de
divizare ale rotilor .

32
-Fortele tangentiale - Ft1, 2

2 ⋅ M tp 2 ⋅ 128469
Ft1 = Ft 2 = = = 3085 N
d1 83,2628

-Fortele radiale - Fr1, 2

1
Fr1 = Fr 2 = Ft1 ⋅ tg αn ⋅ = Ft1 ⋅ tg αt = 3085 ⋅ tg 20 ,2835 = 1130 N
cos β

-Fortele axiale - Fa1, 2

F a1= Fa 2 = Ft1 ⋅ tg β = 3085 ⋅ tg10 = 539 N

-Forta normala pe flancul dintelui –Fn1,2

Fn = Ft12 + Fr21 + Fa21 = 3085 2

+1130 2
+ 539 2 = 3329 N

2.1.4.Alegerea rulmentilor , stabilirea preliminara a formei

constructive a arborelui

In functie de directia fortelor introduse de angrenaje , elementele flexibile si

articulate , fata de axa de rotatie a arborelui , alegem rulmenti radiali cu bile cu cale de
rulare adanca .

33
A. Montarea rulmentilor pe arbori trebuie sa permita atat preluarea sarcinilor radiale si
axiale , cat si reglarea lor fata de carcasa .
Ca marime rulmentii se aleg in functie de diametrul fusului pe care se monteaza ,
diametrul se alege constructiv in functie de diametrul capatului de arbore .

d fus = d ca + ( 8... 5mm )

Pentru arborele 1:
d fus = d ca + ( 8... 5mm ) =55 mm
Pentru arborele 2:

d fus = d ca + ( 8... 5mm ) =60 mm

Montarea rulmentilor radiali si radial axiali cu bile

Pentru arborele 1 alegem rulment radial axial cu role conice 32211cu urmatoarele
caracteristici:

d=55mm C=120 KN E=27 mm r =2,5 mm

D=100mm C0=110 KN a=25 mm r1=0,8 mm
B=35mm T=35 mm d1=77,6 mm

Pentru arborele s alegem rulment radial cu bile 6012 STAS 6846-80

d=60 mm C=22,80 KN r = 2 mm
D=95 mm C 0 =18 ,30 KN D1 min = 88 mm
B=18 mm d 1 min = 67 mm r1 max =1 mm

34
B. Stabilitatea distantei dintre reazeme :

l ≈ LB1 + 2 ⋅ x + B + 6..... 12 mm
l=105 mm

Alegerea si verificarea asamblarii arbore –butuc

Asamblarea rotilor dintate pe arborii transmisiei mecanice se realizeaza de regula

prin intermediul penelor paralele .
Verificarea penelor paralele consta in determinarea tensiunilor efective de strivire
(pS) si de forfecare ( τ f ) si compararea acestora cu eforturile admisibile .

Penele alese din STAS 1004-81 sunt urmatoarele:

• Pentru d1 = 42 mm  Pana paralela tip „B”; b = 12 mm; l = 55 mm;
h = 8 mm;
• Pentru d2 = 48 mm  Pana paralela tip „A”; b = 12 mm; l = 70 mm;
h = 8 mm;
• Pentru d3 = 64 mm  Pana paralela tip „A”; b = 18 mm; l = 62 mm;
h = 11 mm;
• Pentru d4=42 mm  Pana paralela tip „B”; b = 12 mm; l = 55 mm;
h =8 mm;
Odată alese penele paralele în funcţie de diametrul arborelui d0 şi de lăţimea
butucului LB, respectiv lungimea capătului de arbore LC, se face verificarea acestora.
Verificarea penelor paralele constă în determinarea tensiunilor efective de strivire pm şi de
forfecare τ f şi compararea acestora cu eforturile admisibile pam, τ af.

4M t ⋅ K A
pm = ≤ p am = 100 ...120[ MPa ] ; p am = 120 MPa;
h ⋅ lc ⋅ d 0

35
 2M t ⋅ K A
τf = ≤ τ af = 60...80[ MPa ] ; τ af = 60 MPa,
b ⋅ l ⋅ d0

în care:
• Mt – momentul de torsiune nominal tansmis de arborele respectiv;
• KA – factorul de utilizare; KA = 1.5;
• h,b – dimensiunile secţiunii penei paralele (STAS 1004-82);
• lc – lungimea de contact a penei cu butucul, depinde de forma penei.
| lc = l – b pentru pene paralele forma A (cu capete rotunjite)
| lc = l pentru pene paralele forma B (cu capete drepte)
| lc = l – b/2 pentru pene paralele forma C (cu un singur capăt rotunjit).

4 M tIA ⋅ K A 4 ⋅ 205882 ⋅ 1,5

• Pentru pana 1: p m = = = 66,84 Mpa < p am = 120 MPa
h ⋅ lc ⋅ d 0 8 ⋅ 55 ⋅ 42
2 M tIA ⋅ K A 2 ⋅ 205882 ⋅ 1,5
τf = = = 22,28 Mpa < τaf = 60 MPa;
b ⋅ l ⋅ d0 12 ⋅ 55 ⋅ 42

4 M tD ⋅ K A 4 ⋅ 248407 ⋅ 1,5
• Pentru pana 2: p m = = = 66,91 < p am = 120 MPa
h ⋅ lc ⋅ d 0 8 ⋅ (70 − 12) ⋅ 48
2 M tD ⋅ K A 2 ⋅ 248407 . ⋅ 1,5
τf = = = 22,3 Mpa < τaf = 60 MPa;
b ⋅ l ⋅ d0 12 ⋅ (70 − 12) ⋅ 48
4M tIIE ⋅ K A 4 ⋅ 128469 ⋅ 1,5
• Pentru pana 3: p m = = = 24,88 < p am = 120 MPa
h ⋅ lc ⋅ d 0 11 ⋅ (62 − 18) ⋅ 64
2 M tIIE ⋅ K A 2 ⋅ 128469. ⋅ 1,5
τf = = = 7,6 Mpa < τaf = 60 Mpa
b ⋅ l ⋅ d0 18 ⋅ (62 − 18) ⋅ 64

4 M tIC ⋅ K A 4 ⋅ 70601 ⋅ 1,5

• Pentru pana 4: p m = = = 15,28 < p am = 120 MPa
h ⋅ lc ⋅ d 0 8 ⋅ 55 ⋅ 42
2M tIIE ⋅ K A 2 ⋅ 70601. ⋅ 1,5
τf = = = 7,64 Mpa < τaf = 60 Mpa
b ⋅ l ⋅ d0 12 ⋅ 55 ⋅ 42

2.1.5. Verificarea rotilor dintate

A. Verificarea la oboseala prin incovoiere a piciorului dintelui

Tensiunea de incovoiere de la piciorul dintelui se determina cu relatia :

36
 Ft1, 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K FB
σ F 1, 2 = ⋅ YF 1, 2 ⋅ Yε ⋅ YB ≤ σ FP 1, 2
b1, 2 ⋅ mn
σ F lim 1, 2
σ FP 1, 2 = ⋅ YF 1, 2 ⋅ YS 1, 2 ⋅ Yx
S FP

K A -factorul de utilizare
K A = 1,5
K V -factorul dinamic
ν td
KV = 1 +
22
π ⋅ d1 ⋅ n pinion π ⋅ 83,2628 ⋅ 1500
υ td = = = 6,53 m/s
60 ⋅ 10 3
60 ⋅ 10 3
6,53
K V =1 + = 1,11
22

- K Fα -factorul repartitiei frontale a sarcinii

K Hα = 1 + 0,03 ⋅υtd = 1 + 0,03 ⋅ 6,53 = 1,19

K Fα = 2 ⋅ K Hα −1 = 2 ⋅1,19 −1 = 1,38

- K Fβ = f ( K Hβ ) → factorul de repartitie a sarcinii pe latimea danturii

e=
( b / h) 2 =
( 42 / 5,5196 ) 2 = 0,8707
K Fβ = ( K H β ) , H ( b / h) + ( b / h)
e 2 2
 42   42 
1+  + 
 5,5196   5,5196 
K HB = 1 + 0,3 ⋅ψ d = 1 + 0,3 ⋅ 0,5 = 1,15
K FB = (1,15 )
0 ,8746
= 1,13

- YF 1, 2 −factorul de forma al dintelui

pentru z1=41 z2=81 xn1=0,286xn2=0,1648 ⇒

YF 1 = 2,25 YF 2 = 2,15

- Yε − factorul gradului de acoperire; Yε ≥ 0,7

0,75
Yε = 0,25 + 0,75 / εα = 0,25 + = 0,826 ≥ 0,7
1,3

−Yβ −factorul inclinarii danturii

Yβ = 1 − ε β ⋅ β 0 / 120 ≥ Yβ min
Yβ min = 1 − 0,25 ⋅ ε β ≥ 0,75

37
 Yβ min =1 − 0,25 ⋅ 0,787 = 0,803 ≥ 0,75
0,787 ⋅10
Yβ = 1 − = 0,934 ≥ Yβ min = 0,815
120

- σF lim 1, 2 −rezistenta limita de rupere prin oboseala la piciorul dintelui:

σF lim 1, 2 = 200 ... 220 MPa

- S FP -factor de siguranta la rupere prin oboseala la piciorul dintelui SFP=1,25

-YN1,2-factorul numarului de cicluri de functionare : YN1,2=1

-YS1,2-factorul concentratorului de tensiune din zona de racordare a piciorului dintelui

S 0 = 0,25 ⋅ m n = 0,25 ⋅ 2 = 0,5 ⇒ YS 1, 2 = 1

-Yx-factor de dimensionare : Yx=1

- σFP 1, 2 −tensiunea admisibila la oboseala prin incovoiere la piciorul dintelui

σ F lim 1 210
σ FP1 = ⋅ YN 1 ⋅ YS1 ⋅ Yx = ⋅ 1 ⋅ 1 ⋅ 1 = 168 MPa = σ FP 2
S FP 1,25
Ft1 ⋅ K A ⋅ KV ⋅ K Fα ⋅ K Fβ
σ F1 = ⋅ YF1 ⋅ Yε ⋅ Yβ ≤ σ F P1
b1 ⋅ mn ⋅

3085 ⋅1,5 ⋅1,11 ⋅1,38 ⋅1,13

σ F1 = ⋅ 2,25 ⋅ 0,826 ⋅ 0,934 = 149 ,36 MPa ≤ σ FP 1 = 168 MPa ⇒
45 ⋅ 2
⇒ se verifica

Ft 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K Fα ⋅ K Fβ
σ F2 = ⋅ YF 2 ⋅ Yε ⋅ Yβ ≤ σ FP 2
b2 ⋅ mn

3085 ⋅1,5 ⋅1,11 ⋅1,38 ⋅1,13

σF2 = ⋅ 2,15 ⋅ 0,826 ⋅ 0,934 = 152 ,91MPa ≤ σ FP 1 = 168 MPa ⇒
42 ⋅ 2
⇒ se verifica

B.Verificarea la presiunea hertziana , in cazul solicitarii la oboseala a flancurilor

dintilor ( verificarea la pitting )

38
 Ft1 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K Hα ⋅ K Hβ u + 1
σ H = Z E ⋅ Z H ⋅ Zε ⋅ Z β ⋅ ⋅ ≤ σ HP1, 2
b2 ⋅ d1 u
σ H lim 1, 2
σ HP1, 2 = ⋅ Z R1, 2 ⋅ Z W ⋅ Z L ⋅ Z V ⋅ Z N 1, 2
S HP

-ZE-factorul modulului de elasticitate al materialului ZE=189,8

-ZH-factorul zonei de contact :

2 ⋅ cos β 2 ⋅ cos 10
ZH = = = 2,43
cos αt ⋅ tg αwt cos 20 ,2835 ⋅ tg 20 ,665

-ε − factorul gradului de acoperire

4 − εα εβ
ε β = 0,7369 <1 ⇒ Z ε = ⋅ (1 − ε β ) ⋅
3 εα
4 −1,3 0,787
Zε = ⋅ (1 − 0,787 ) ⋅ = 0,34
3 1,3

-Zβ-factorul inclinarii dintilor :

Z β = cos β = cos 10 = 0,99

- FtH 1 -forta reala tangentiala la cercul de divizare

FtH 1 = Ft1 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K Hα ⋅ K Hβ = 3085 ⋅1,15 ⋅1,11 ⋅1,19 ⋅1,15 = 5576 ,6 N

-u-raportul numarului de dinti u=2

- σH lim 1, 2 -rezistenta la pitting:

σ H lim 1, 2 = 20 DF + 80 = 20 ⋅ 55 + 80 = 1180 MPa

- S HP -factor de siguranta la pitting: S HP = 1,15

- Z R1, 2 -factorul rugozitatii flancurilor dintilor : Z R1, 2 =1,1

- Z W -factorul raportului duritatii flancurilor : Z W =1

- Z V -factorul influentei vitezei periferice a rotilor

2(1 − C ZV )
Z V = C ZV +
32
0,8 +
υ td

39
 σ H lim − 850 1180 − 850
C ZV = 0,85 + 0,08 ⋅ = 0,85 + 0,08 ⋅ = 0,925
350 350

2(1 − 0,925 )
Z V = 0,925 + = 0,987
32
0,8 +
6,53

- Z N 1, 2 -factorul numarului de ciclcuri de functionare : Z N 1, 2 =1

- Z L − factorul influentei ungerii asupra solicitarii la presiune hertziana de contact:

Z L =1

σ H lim 1180
σ HP1 = ⋅ Z R1 ⋅ Z W ⋅ Z L ⋅ Z V ⋅ Z N 1 = ⋅ 1,1 ⋅ 1 ⋅ 1 ⋅ 0,987 ⋅ 1 = 1114,02 MPa = σ HP 2
S HP 1,15

5576 ,6 2 +1
σ H = 189 ,8 ⋅ 2,43 ⋅ 0,34 ⋅ 0,99 ⋅ ⋅ = 240 ,1MPa ≤ σ HP = 1082 ,93 MPa ⇒
42 ⋅ 83 ,2628 2
⇒ se verifica

2.1.6. Calculul reactiunilor din lagare

40
Pentru arborele 1

Verificarea la solicitare compusa consta in determinarea efortului echivalent maxim

tinand seama de variatia in timp a momentului de torsiune si de incovoiere.Se recomanda
sa se verifice sectiunea arborelui in care momentul incovoietor este maxim :

M ie max
σ ie max = ≤ σ ai 3 , in care :
Wi
σie max -efortul unitar de incovoiere echivalent
Wi-modulul de rezistenta la incovoire al sectiunii arborelui cu momentul de incovoiere
echivalent maxim
σai 3 -rezistenta admisibila la incovoiere pentru ciclulu alternant simetric
M ie max -momentul de incovoiere echivalent maxim
l=105 mm
Ft1 = Ft 2 =3085 N

41
Fr1 = Fr 2 = 1130 N
Fa1 = Fa 2 = 539 N
a=52,5 mm
d w1
∑M iVA = 0 : − VB ⋅ l + Fr1 ⋅ a − Fa1 ⋅
2
=0
F ⋅d − 539 ⋅ 83,4648
− a1 w1 + Fr1 ⋅ a + 1130 ⋅ 52,5
2 2 N
VB = = = 377,67
l 105
d
∑M iVB = 0 : V A ⋅ l − Fr1 ( l − a ) − Fa1 2w1 = 0
d 83,4648
Fr1 ( l − a ) + Fa1 w1 1130 ⋅ (105 − 52,5) + 539 ⋅
2 = 2 N
VA = = 779,22
l 105
∑M i HA
= 0 H B ⋅ l − Ft1 ⋅ a = 0
Ft1 ⋅ a 3085 ⋅ 52,5
HB = = = 1542 ,5 N
l 105
∑M iHB = 0 : − H A ⋅ l + Ft1 ( l − a ) = 0
F ( l − a ) 3085 ⋅ 52,5
H A = t1 = = 1542 ,5 N
l 105

2 2
R A = V A + H A = 779,22 2 + 1542,5 2 = 1728,14 N

2 2
RB = VB + H B = 377,67 2 + 1542,5 2 = 1588,06 N

• Pentru arborele 2

∑M iVC =0
d w2
− V D ⋅ l + Fr 2 ⋅ a − Fa 2 ⋅ =0
2
Fa 2 ⋅ d w 2 539 ⋅ 164,8983
− + Fr 2 ⋅ a − + 1130 ⋅ 52,5
2 2 N
VD = = = 141,76
l 105
∑M iVD =0
d w2
VC ⋅ l − Fr 2 ⋅ ( l − a ) + Fa 2 ⋅ =0
2
d 164,8983
Fr 2 ⋅ ( l − a ) + Fa 2 ⋅ w 2 1130(105 − 52,5) + 539 ⋅
2 = 2 N
VC = = 988,23
l 105

42
∑M iHC =0
Ft 2 ⋅ a 3085 ⋅ 52,5
H D ⋅ l − Ft 2 ⋅ a = 0 ⇒ H D = = = 1542,5 N
l 105
∑M iHD =0
Ft 2 ( l − a ) 3085 ⋅ 52,5
− H C ⋅ l + Ft1 ( l − a ) = 0 ⇒ H C = = = 1542,5 N
l 105
2 2
RC = VC + H C = 988,23 2 + 1542 ,5 2 = 1831,91 N
2 2
R D = V D + H D = 141,76 2 + 1542,5 2 = 1549 N

2.1.7. Verificarea la solicitarea compusa si oboseala

Verificarea la solicitarea compusa consta in determinarea tensiunii echivalente

maxime in sectiunile periculoase ale arborilor. Tinand seama de variatia momentelor de
torsiune si de incovoiere, in diverse sectiuni ale arborilor, precum si variatia acestora in
timp, se calculeaza momentul echivalent in sectiunile considerate periculoase. Se
recomanda sa se verifice sectiunea arborelui in care momentul de incovoiere echivalent
este maxim sau acolo unde sectiunea este slabita de salturile de diametru sau de alti
concentratori (canale de pana).
M
σ ech = iex − x ≤ σ aiIII
Wix − x

M itot = M iV2 + M iH
2
= (V B ⋅ l ) 2 + ( H B ⋅ l ) 2 = ( 377 ,67 ⋅ 105 ) 2 + (1542 ,5 ⋅ 105 ) 2

Mitot=166746,5 Nmm

Ft1 ⋅ d1 3085 ⋅ 83,2628

M t max = = = 128432 ,86 Nmm
2 2
max + ( α ⋅ M t max )
2
M ie max = M itot
2

α -coeficient ce ia in considerare influenta modului de variatie diferit al eforturilor de

incovoiere si de torsiune asupra comportarii arborelui . α=0,75

M ie max = 166746 ,5 2 + 0,75 ⋅128432 ,86 2 = 200438 ,63 Nmm

π ⋅ d13 π ⋅ 903
Wi = = = 56669,96 mm3
32 32

43
 200438 ,63
σie max = = 3,53 N/mm2< σ ai 3 = 60 N/mm2 ⇒ se verifica
56669 ,96

M itot = M iV2 + M iH2 = (V D ⋅ l ) 2 + ( H D ⋅ l )

M itot = ( −141,76 ⋅105 ) 2 + (1542 ,5 ⋅105 ) 2 = 162645 Nmm

max + ( α ⋅ M t max )
2
M ie max = M itot
2

Ft 2 ⋅ d 2 3085 ⋅ 64
M t max = = = 98720 Nmm
2 2

M ie max = 162645 2
+ 0,75 ⋅ 98720 2
= 183746 Nmm

M ie max
σ ie max = ≤ σ ai 3
Wi

π ⋅ d 23 π ⋅ 64 3
Wi = = = 25735,9 mm3
32 32

183746
σie max = = 7,13 N/mm2< σ ai 3 = 50 N / mm 2 ⇒ se verifica
25735 ,9

Calculul coeficientului de siguranta global

Determinarea coeficientului de siguranta la solicitari variabile se face pentru sectiunea

arborelui ce prezinta concentratori de tensiuni : coeficientul de siguranta global este :

Pentru arborele 1

cσ ⋅ cτ
c= ≥ c a = (1,3...... 1,5) , in care :
cσ2 + cτ2

- cσ →coeficient de siguranta la solicitarea de incovoiere

- cτ → coeficient de siguranta la solicitarea de torsiune
Expresiile acestor coeficienti de siguranta sunt :

1 1
cσ = cτ =
β kω σ v σ med ; β kτ τ v τ med
⋅ + ⋅ +
ε σ ⋅ γ σ −1 σ cr ε τ ⋅ γ τ −1 τ cr

44
βkσ , βkτ − coeficient ce tine seama de tipul , geometria concentratorului de eforturi
unitare si de natura solicitarii
ε -coeficient dimensional
γ -coeficient de calitata a suprafetei
σv ,τv -amplitudinea ciclului de solicitare la incovoiere, respectiv torsiune

σ max − σ min
σv =
2
τ − τ min
τ v = max
2

τmax , σmax ,τmin , σmin -efortul maxim , respectiv minim ce apare in aceeasi sectiune ca
urmare a variatiei in timp a momentului de incovoiere si torsiune
σmed ,τ med -media ciclului de solicitare
σ + σ min τ + τ min
σ med = max ,τ med = max
2 2

σ−1 ,τ−1 -rezistenta la oboseala intr-un ciclu alternant simetric si se recomanda:

σ −1 = 0,43 ⋅ σ r = 0,43 ⋅ 640 = 275 N / mm 2
τ −1 = ( 0,55...0,58 ) ⋅ σ −1 = 0,57 ⋅ 275 = 156 ,75 N / mm 2

σcr ,τ cr − eforturi critice ale materialului si sunt eforturi de curgere pentru materiale
tenace si de rupere pentru materiale fragile
σ cr = ( 0,6... 0,65 ) ⋅τ −1 = 0,62 ⋅156 ,75 = 97 ,185 N / mm 2

M itot 166746 ,5
σ max = = = 2,94 N / mm 2
Wi 56669 ,96
− M itot
σ min = = −2,94 N / mm 2
Wi
σ v = 2,94 N / mm 2
σ med = 0
βkσ = 2,1 , εσ = 0,88 ; γ = 0,85
1
cσ = = 33,3
2,1 2,94
⋅
0,88 ⋅ 0,85 275
Mt
τ max =
Wp
π ⋅ d13 π ⋅ 90 3
Wp = = = 113339mm 3 Mt=128432,86 Nmm
16 16
128432 ,86
τ max = = 1,13
113339

45
 −Mt − 128432 ,86
τ min = = = −1,13
Wp 113339
τ med = 0 , τv =1,13
βkτ = 1,6 , ετ = 0,78 , γ = 0,85
1
cτ = = 58 ,82
1,6 1,13
⋅
0,78 ⋅ 0,85 156 ,75
33 ,3 ⋅ 58 ,82
c= = 28 ,97 ≥ c a = (1,5.... 2,5) ⇒ se verifica
33 ,3 2 + 58 ,82 2

Pentru arborele 2

M itot 162645
σ max = = = 6,47 N / mm 2
Wi 25735 ,9
σ min = −6,47 N / mm 2
σ V = 6,47 N / mm 2
σ −1 = 0,42 ⋅ σ r = 275 N / mm 2
σ med = 0
βKσ = 2,10
εσ = 0,88
γ = 0,85
1
cσ = = 15 ,15
2,10 6,47
⋅
0,88 ⋅ 0,85 275
Mt
τ max =
Wp
π ⋅ d 23 π ⋅ 64 3
Wp = = = 51471,85 mm3 Mt=98720 Nm
16 16
τ max =1,91 N/mm2
τ min = −1,91 N/mm2
τ med = 0
τ V = 1,91 N / mm 2
τ −1 = ( 0,55 ... 0,58 ) ⋅ σ −1 = 156 ,75 N / mm 2
τ cr = ( 0,6... 0,65 ) ⋅τ −1 = 97 ,185 N / mm 2
βKτ = 1,6
ετ = 0,78
γ = 0,85
1
cτ = = 34 ,01
1,6 1,91
⋅
0,78 ⋅ 0,85 156 ,75

46
 15 ,15 ⋅ 34 ,01
c= =13 ,83
15 ,15 2 + 34 ,01 2

c = 13,18 ≥ c a = 1,5... 2,5 ⇒ se verifica

2.1.8 VERIFICAREA RULMENŢILOR

Cauza principală a scoaterii din uz a rulmenţilor se datorează apariţiei pittingului

(oboselii superficiale) pe căile de rulare ale inelelor, respectiv ale corpurilor de
rostogolire.
Calculul de verificare al rulmenţilor constă în stabilirea duratei de funcţionare Lh
care trebuie să fie mai mare decât o durată admisibilă Lha , care pentru reductoare de
turaţie de uz general este recomandată la valori 12.000…15.000 ore, iar pentru maşini
agricole de 8.000…12.000 ore.
Cunoscând reacţiunile radiale şi axiale din lagăre, precum şi sistemul de montaj al
rulmenţilor si caracteristicile acestora (uzual, cei doi rulmenşi de pe arbore sunt identici),
se calculează sarcina dinamică echivalentă, preluată de fiecare rulment de pe arbore.

P = XR + YF a

unde X,Y – coeficienţii forţei radiale, respectiv axiale X, Y sunt dependenţi de

tipul si mărimea rulmentului, precum şi de mărimea forţelor radiale şi axiale preluate de
rulment.
Valorile coeficienţilor X şi Y se aleg din anexa din îndrumarul pentru proiectarea
transmisiilor mecanice, pentru rulmenţii radiali si radiali-axiali cu bile iar din anexa , din
acelasi indrumar, pentru rulmenţii radiali-axiali cu role conice. În vederea alegerii corecte
a acestor coeficienţi, precizăm soluţii de montaj al rulmenţilor radiali şi respectiv radiali-
axiali. Soluţiile trebuie să permită compensarea dilatării axiale ale arborilor, fără a
introduce solicitări suplimentare in rulmenţi.

Montajul rulmenţilor radiali cu bile

Rulmenţii radiali cu bile se pot monta în două variante.

La montajul cu rulment conducător si rulment liber se fixează axial pe arbore cât
şi în carcasă rulmentul cu sarcina radiala cea mai mică (rulmentul conducător). Acesta va
prelua şi sarcina axială. Cel de al doilea rulment se fixează axial fie pe arbore, fie mai rar
in carcasă, putându-se descărca prin el dilatările termice axiale ale arborelui. Acest
rulment (rulmentul liber) va prelua numai forţa radială. Soluţia se utilizează in special la
arbori lungi. Este mai complicată din punct de vedere tehnologic şi constructiv,
necesitând prelucrări şi elemente de asamblare suplimentare.
Montajul cu rulmenţi flotanţi se realizează prin fixarea axială a fiecărui rulment,
intru-un singur sens pe arbore (spre interior) şi in sens opus in carcasă, prin intermediul
capacelor. Forţa axială este preluată în acest caz de rulmentul către care este îndreptată.
Soluţia de montaj este simplă, se utilizează la arbori scurţi, cum sunt, de exemplu, arborii

47
reductoarelor de turaţie. Această soluţie de montaj prezintă dezavantajul unei încărcări
neuniforme a celor doi rulmenţi, spre deosebire de prima variantă.
Indiferent de varianta de montaj, cunoscând rulmentul care preia forţa axială, se
determină raportul , unde i reprezintă numărul de rânduri de bile iar C0 – capacitatea
statică de încărcarea rulmentului. Valorile i si C0 se aleg din catalogul firmelor
producătoare de rulmenţi În funcţie de acest raport, se alege mărimea “e” din anexa 5.6,
faţă de care se compară raportul Fa / R .
• Dacă Fa / R ≤ e, rezultă X= 1, Y=0
• Dacă Fa / R ≥ e, se determină X şi Y prin interpolare lineară
•
A. Montajul rulmenţilor radiali – axiali cu bile sau cu role conice.

Rulmenţii radiali – axiali se montează pe arbore, întotdeauna perechi şi poate fi

realizat in “O” , pentru arbori cu roţi în consolă şi în “X” – pentru arbori care au roţile
situate între lagăre. Forţa axială totală de pe arbore este Ka . Mărimea şi direcţia forţelor
axiale, preluate de fiecare rulment Fa , depind de montajul acestora şi de forţele axiale
proprii Fa S , cauzate de faptul că direcţia de preluare a sarcinii este diferită faţă de direcţia
radială a reacţiunilor. În fig a) este pusă în evidenţă descompunerea reacţiunilor radiale şi
forţele axiale proprii, suplimentare, pentru doi rulmenţi radiali – axiali cu role conice
montaţi in “O” , iar în fig. b), pentru rulmenţi montaţi în “X”. În mod similar se
determină forţa axiala preluată de rulmenţii din reazemele A şi B şi pentru rulmenţii
radiali – axiali cu bile. Într-o primă etapă se alege din catalog Y ≠ 0, totale din fiecare
rulment. Valorile finale ale lui X şi Y rezultă, determinând rapoartele: Fa A/RA şi Fa B/RB,
care se compară cu “e”.
Pentru rulmentul cel mai incărcat de pe arbore (cu sarcina echivalentă cea mai
mare) se determină, în funcţie de capacitatea dinamică a lui, durabilitatea (numărul de
milioane de rotaţii efectuate până la apariţia primelor semne de oboseală).

L = (C / P)
P
[milioane rotaţii]

Unde: p = 3 – pentru rulmenţii cu bile

p = 10/3 – pentru rulmenţii cu role

În funcţie de durabilitatea efectivă şi de turaţia arborelui se stabileşte durata

efectivă de funcţionare:

L10 6
Lh = ≥ Lha [ore]
60 n

Montajul rulmenţilor radiali axiali în “X”

48
 Pentru forţele axiale care apar pe arborele pinion se determină sensul forţei axiale
rezultante Ra , dată de Fa p A, Fa p B şi forţa axială din angrenaj Fa
Dacă Ra are sensul A → B rezultă: Fa B = Fa p A + Fa , iar Fa A = Fa p A
Dacă Ra are sensul B → A rezultă: Fa A = Fa p B - Fa , iar Fa B = F a p B
Pentru rulmentii C si D de pe arborele conducator, avem: Fa = Fam2 = 539 N. 

Fam2 539
= = 0,31 < e = 0.4  X = 1; Y = 0;
RA 1728 ,14

Fam2 539
= = 0,33 < e = 0.4  X = 1; Y = 0
RB 1588 ,06
F
FapA = 0.5 ⋅ rC = 0 N;
YC
F
FapB = 0.5 ⋅ rD = 0 N;
YD
FaA = FapA + Fa = 539 N;
FaB = Fa = 539 N;

Dacă rulmentul ales nu se verifică, atunci se schimbă acesta cu un rulment de

acelaşi diametru al inelului interior, însă de serie superioară de dimensiuni.
Rulmenţii aleşi în final trebuie să facă parte din clasa întâi de utilizare, care se
fabrică în mod curent.
Pentru alegerea rulmenţilor, calculam relatia P = XR + YF a pentru cel mai
incarcat rulment de pe fiecare arbore, condus şi conducator:
• Pentru rulmentii al arborelui conducător:
PC = X ⋅ R A + Y ⋅ FaC = X ⋅ R A = 1 ⋅1728 ,14 = 1728 ,14 N;
Durabilitatea
10
P
C   120000  3
L =  =  =1375 ,911 ⋅10 3 milioane cicluri 
P  1728 ,24 
Durata de functionare

L10 6 13759110 ⋅10 6

Lh = = = 15287900 h.
60 n 60 ⋅1500

49
 • Pentru rulmentii arborelui cundus
P = X ⋅ R A 2 + Y ⋅ Fa 2
i − Fa 2 539
= = 0,029 e=0,38
Co 18300
RC =1831 ,91 N
Fa 2 539
= = 0,42 > e ⇒ X = 0,56
RC 1831 ,91

Y=1,15

P = 0,56 ⋅1831 ,91 +1,15 ⋅ 539 =1645 ,71 N

Durabilitatea
p 3
C   22800 
L =
 p
 = 1645 ,71  = 2659 ,16 milioane de rotatii
   
p=3

Durata de functionare

2659 ,16 ⋅10 6

Lh = = 29546 ,22 ore ≥ Lha ⇒ se verifica
60 ⋅1500
Lha = 12000 ... 15000 ore

După efectuarea calcului de verificare al rulmenţilor, proiectantul trebuie să

decidă asupra alegerii ajustajelor realizate între rulment şi carcasă, respectiv între rulment
şi arbore. Ajustajul rulment – carcasă este de tipul alezaj unitar. Acest lucru se datorează
faptului că rulmentul că rulmentul este un subansamblu independent şi, deci, câmpurile
de toleranţă pentru diametrele d şi D sunt impuse de fabricant. Astfel, execuţia
rulmenţilor, conform STAS 4207-89, stabileşte 5 clase de precizie pentru rulmenţi,
simbolizate cu P0 – precizie normală, P6, P5, P4, P2 – cea mai precisă clasă.

O altă problemă, căreia proiectantul trebuie să-i găsească rezolvare, este aceea
legată de modul de ungere, răcire şi etanşare a lagărelor cu rulmenţi. Trebuie aleasă o
soluţie de ungere care să reducă pierderile prin frecare, să permită evacuarea căldurii
generate prin frecare, să protejeze rulmentul împotriva pătrunderii de particole abrazive
din exterior, precum şi a umezelii.

Ca materiale de ungere, în cazul rulmenţilor folosiţi în construcţia reductoarelor

de turaţie, se recomandă cu precădere uleiurile minerale de transmisie, folosite de altfel şi
pentru ungerea angrenajelor. Într-o astfel de situaţie, nu se admite ca elementul de
rostogolire, aflat în poziţia cea mai de jos, să fie cufundat în ulei mai mult de jumătate.
Dacă rulmentul este situat deasupra băii de ulei, ungerea acestuia se realizează prin
canale colectoare sau cu ajutorul unor „buzunare”, practicate în carcasa superioară. În

50
aceste buzunare se colectează uleiul scurs pe peretele interior al carcasei, care, apoi, este
dirijat către rulment, realizând atât răcirea rulmentului, cât şi ungerea acestuia.

2.1.9. Alegerea lubrifiantului si a sistemului de ungere

Angrenajul cilindric cu dinti inclinati se echivaleaza cu un angrenaj cilindric cu

dinti drepti ( roata echivalenta ).
Conditiile de alegere a lubrifiantului sunt impuse in primul rand de tipul
angrenajului si de regimul sau cinematic si de incarcare .
Pentru viteze periferice mai mari ( 4...15 )m/s se recomanda uleiuri minerale .
Vascozitatea cinematica (ν50 ) la temperatura de 50 0 C necesara angrnajelor cilindrice
si conice se determina in functie de parametrul filmului de ulei :

- xu -parametrul filmului de ulei

DF ⋅ σ H2
xu = 5
10 ⋅ vtw
π ⋅ d w1 ⋅ n pin π ⋅ 83,4648 ⋅ 1500
vtw1 = = = 6,55 m/s
60 ⋅ 10 3 60 ⋅ 10 3
55 ⋅ 328,2 2
xu = = 9,04 ⇒ υ50 = 38cSt ⇒ s-a ales uleiul cu vascozitatea
10 5 ⋅ 6,55
Se alege uleiul TIN 42 EP ν t = 42 cSt pentru mediu aditivat cu I.V.=60 si punct de
curgere la − 25 0 C .
Sistemul de ungere trebuie sa asigure existenta in timpul functionarii intre flancuri a unei
pelicule continue de lubrifiant . Ungerea prin imersiune este posibila pentru turatii
inferioare turatiei nlim :
υ tm
n ≤ nlim = 4 ⋅ 104 ⋅
z ⋅ δ u ( Rz21 + Rz22 )
z-numarul de dinti ai rotii dintate imersate in ulei
δu -unghiul de ungere ( rad )
Rz1, 2 -rugozitatile celor doua flancurilor in contact
νtm -vascozitatea uleiului ales la tm ≈ 55 − 60 0 C

51
Dependenta vascozitatii uleiului de transmisii de temperatura este de forma :

lg[ lg(ν t + 0,6) ] = A − B ⋅ lg( 273 + t )

- νt → vascozitatea cinematica la temperatura t ( 0C ) in [cst]
A,B- constante ce depind de ulei

A=8,71

B=3,38

t = 60 0

lg [ lg(υ tm + 0,6 ) ] = 8,71 − 3,38 lg( 273 + 60)

lg [ lg(υ tm + 0,6 ) ] = 0,184 ⇒ υ tm = 32,51 cSt

υ tm 32,51
⇒ δu = 0,260 ⋅ = 0,260 ⋅ = 0,589 rad
a ( z − 2) 0,08 ⋅ ( 81 − 2 )

180 180
δ u0 = ⋅δu = ⋅ 0,589 = 33,74 0
π π
Rz1 =1,2 Ra10 =1,2 ⋅ 0,8 = 0,96

Rz 2 = 1,2 ⋅1,6 = 1,92

32 ,51
nlim = 4 ⋅10 4 ⋅ = 9464 rot/min
81 ⋅ 0,589 ⋅ ( 0,96 + 1,92 )

se verfica n<nlim

52
 Adancimea de imersare hm trebuie sa fie mai mare sau la limita egala cu
inaltimea dintelui .

d a2  δ 
hm = 1 − cos u 
2  2 

169 ,6416  33,74 

hm = 1 − cos  = 5,65 mm
2  2 
Ca măsură de siguranţă, imersăm roata in ulei la o adancime de trei module:

hm = 3 · m = 3 · 2 = 6 mm.

2.1.10 CALCULUL REDUCTORULUI LA INCALZIRE

CALCULUL RANDAMENTULUI TOTAL AL REDUCTORULUI

Randamentul unui reductor de turaţie se exprimă ca raport dintre puterea - Pe de pe arborele de

ieşire şi puterea Pi de pe arborele de intrare al reductorului. Ca urmare a pierderilor datorate frecărilor
care au loc în angrenaj, în rulmenţi şi la antrenarea lubrifiantului din baie puterea pierdută în reductor
este:

Pp = Pa + Pl + Pu = Pi − Pe

Pierderilor de putere de mai sus le corespund randamentele ηa , ηl , şi ηu , iar randamentul total al

reductorului cu o treaptă de reducere devine:

η R = η a ⋅ η l2 ⋅ η u

RANDAMENTUL ANGRENAJULUI - ηa
ANGRENAJE CILINDRICE SAU CONICE

Între flancurile dinţilor conjugaţi ai roţilor ce formează angrenajul există o mişcare relativă de
alunecare care în prezenţa forţelor normale pe dinte dau naştere la forţe de frecare, ce consumă o parte
din puterea transmisă prin angrenaj.
Randamentul unei perechi de roţi dinţate are valorile ηa = 0,96 ... 0,99 la angrenaje cilindrice şi
ηa = 0,95 ... 0,98 la angrenajele conice. Valorile minime corespund angrenajelor deschise cu roţi dinţate,
executate în treptele de precizie 10,11. Randamentul angrenajului cilindric exterior sau conic se
determină mai exact cu relaţia:

53
 µ ⋅εa 1 1
ηa = 1 − ⋅  +  ⋅ K µ
cos β  z1 z 2 

unde:
• μ – coeficientul de frecare dintre flancuri;
• μ – 0,04...0,06 – pentru flancurile danturii prelucrate foarte îngrijit şi roţi dinţate – roţi etalon;
• μ – 0,06...0,10 – pentru flancurile danturii prelucrate obişnuit (flancuri frezate sau rectificate);
• εa – gradul de acoperire al angrenajului;
• β – unghiul de înclinare al danturii roţilor dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi (la roţile cilindrice
sau conice cu dinţi drepţi β = 0 ; adică cos β=1);
• z1 , z2 – numărul de dinţi ai roţilor aflate în angrenare;
• Kμ – factorul care ţine seama de gradul de prelucrare al danturii, precum şi de rodajul roţilor
dinţate;
• Kμ = 1,6 la roţi cilindrice nerodate sau roţi conice;
• Kμ = 1...1,6 la roţi cilindrice de mare viteză (vtw > 15 m/s)
• Kμ = 0,6...1 la roţi cilindrice rodate

µ ⋅εa 1 1  0,1 ⋅ 1,3  1 1

ηa = 1 − ⋅  +  ⋅ K µ = 1 − ⋅  +  ⋅ 1,6 = 0,99
cos β  z1 z 2  cos 10  41 81 

RANDAMENTUL LAGĂRELOR – ηt

Randamentul ηt al unei perechi de lagăre cu rulmenţi este: 0,995 – pentru rulmenţi cu bile;
0,99 – pentru rulmenţi cu role; în condiţiile unei ungeri corespunzătoare, a unui montaj corect şi a unor
turaţii de funcţionare normale (n < 5000 rot/min).
În cazul lagărelor cu alunecare randamentul este mai mic, fiind comparabil cu cel al angrenajelor
cilindrice ηt = 0,96…0,98.

RANDAMENTUL DATORAT PIERDERILOR PRIN BARBOTARE - ηu

Randamentul care ia în considerare pierderile datorate antrenării prin barbotarea lubrifiantului

din baia reductorului se determină cu relaţiile următoare (prima relaţie este pentru angrenaje cilindrice
sau conice şi a doua relaţie pentru angrenaje melcate cilindrice cu melcul cufundat în ulei).

200
8 ⋅ν tw ⋅ b2 ⋅ ν tw ⋅ υ ⋅
z1 + z 2
ηu = 1 −
Pi ⋅ 106

54
 27,2 ⋅ν tw ⋅ L1 υ t
ηu = 1 −
Pi ⋅ 10 6

unde:
• νtw – viteza tangenţială pe cercul de divizare sau de rostogolire al roţii cufundate în ulei,
respectiv pe cilindrul de referinţă în cazul melcului exprimată în [m/s];
• b2 – lăţimea danturii roţii cufundate în ulei;
• L1 – lungimea melcului. În cazul în care roata melcată este cufundată în ulei, se înlocuieşte în
relaţia a doua lungimea melcului L1 cu lăţimea roţii melcate b2;
• υt – vîscozitatea lubrifiantului la temperatura de funcţionare a reductorului în [cSt];
• Pi – puterea pe arborele roţii z1;
• z1 , z2 – suma dinţilor roţilor cilindrice sau conice aflate în angrenare.

200 200
8 ⋅ν tw ⋅ b2 ⋅ ν tw ⋅ υ t ⋅ 8 ⋅ 6,55 ⋅ 42. ⋅ 6,55 ⋅ 42 ⋅
z1 + z 2 41 + 81 = 0.99
ηu = 1 − = 1−
Pi ⋅ 10 6 20,18. ⋅ 10 6

RANDAMENTUL DATORAT VENTILATORULUI DE RĂCIRE AL

REDUCTORULUI - ηv
În cazul când reductorul este răcit prin circulaţia forţată a aerului, trebuie ţinut seama şi de
pierderile de putere, rezultate ca urmare a antrenării forţate a aerului cu ajutorul ventilatorului montat pe
arborele de intrare al reductorului:

0,305 ⋅ 10 3 ⋅ vv2
ηv = 1 −
P1

unde:
• vv – viteza periferică a ventilatorului în [m/s]

π ⋅ Dv ⋅ ni π ⋅ 100 ⋅ 1500
vv = = = 7,85 m/s.
60 ⋅ 103 60 ⋅ 103
• Dv – diametrul ventilatorului în[mm];
• ni – turaţia arborelui de intrare (arborelui ventilatorului) în [rot/min].

0,305 ⋅ 10 3 ⋅ vv2 0,305 ⋅ 10 3 ⋅ 7,85 2

ηv = 1 − = 1− = 0.41
P1 32340

 η R = η a ⋅η l ⋅η u = 0,99 ⋅ 0,99 ⋅ 0,99 = 0,96

2 2

 Pp = Pa + Pl + Pu = Pi − Pe = 32340 − 20180 −10860 = 1300 W

55
 CALCULUL TEMPERATURII MEDII DE FUNCŢIONARE A REDUCTORULUI

Temperatura de funcţionare a reductorului se stabileşte din condiţia de echilibru termic. Astfel,

căldura produsă în timpul funcţionării în reductor să fie egală cu cea evacuată în mediul înconjurător
prin conductibilitate, radiaţie, convecţie etc.
În cazul răcirii naturale în ipoteza funcţionării de lungă durată şi admiţând că toate pierderile de
putere se transformă în căldură şi că răcirea carcasei reductorului se face în principal prin radiaţie,
temperatura medie de funcţionare este:

Pp
t= + t0
K λ ⋅ (1 + ψ ) ⋅ S

unde:
• t – temperatura medie de funcţionare a reductorului (temperatura uleiului), în [oC];

1 −η R
Pi = ⋅ Pe
ηR

• Kλ – coeficientul de transfer de căldură prin carcasa reductorului;

• Ψ – coeficientul care ţine seama de evacuarea căldurii prin placa de fundaţie
Ψ = 0,05...0,25;
• S – suprafaţa liberă (fără placa de bază) de răcire a carcasei în [m 2]. În această suprafaţa se
poate include 50% din suprafaţa nervurilor carcasei;
• t0 – temperatura mediului ambiant, t0 = 20 oC .
Pentru o bună funcţionare a reductorului se impune ca temperatura de regim să nu depăşească
valoarea admisibilă ta = 70…85 oC. Ridicarea temperaturii de regim peste limita admisă provoacă
scăderea însemnată a vîscozităţii lubrifiantului şi o redistribuire a jocurilor din lagăre şi din angrenaje,
ceea ce poate duce la deteriorarea prematură a componentelor reductorului.

S = 2 ⋅ π ⋅ R ⋅ l + 2 ⋅ π ⋅ R 2 = 2 ⋅ π ⋅ 0,085 ⋅ 0,375 + 2 ⋅ π ⋅ 0,085 2 = 0,687 m2;

Pp 1,3
t= + t0 = + 20 = 74,06 oC.
K λ ⋅ (1 + ψ ) ⋅ S 0,028 ⋅ 1,25 ⋅ 0,687

CALCULUL SIGURANŢEI UNGERII PRINCIPALELOR CUPLE

DE FRECARE EXISTENTE ÎN REDUCTOR

SIGURANŢA UNGERII ROŢILOR DINŢATE

56
 Între flancurile roţilor dinţate lubrifiate cu ulei se formează o peliculă de lubrifiant
care trebuie comparată cu suma înălţimilor rugozităţilor.
Se acceptă ca indicator al siguranţei ungerii parametrul adimensional λ , ca fiind
raportul dintre grosimea minimă, hoc, a peliculei de lubrifiant realizate în condiţii
elastohidrodinamice din polul angrenării şi abaterea medie pătratică σ a înălţimii
rugozităţilor considerate ca având o distribuţie normală (Gauss) pe flancurile conjugate.

hoc hoc hoc

λ= = =
σ σ 1 + σ 2 1,11 ⋅ Ra21 + Ra22
2 2

Ra1,Ra2 - fiind rugozităţile flancurilor danturii indicate în desenele de execuţie ale

roţilor dinţate.

Se disting următoarele regimuri de frecare – uzare:

− dacă λ ≤ 1 flancurile au contact direct şi apare uzarea prin adeziune;
− dacă λ = 1...1,5 apar cojiri, fenomene de uzură, lustruire şi microciupituri
(micropitting);
− dacă λ = 1,5...3 poate apărea spallingul (ciupituri cu dimensiuni mai mari)
dar şi uzare prin adeziune;
− dacă λ > 4 suprafeţele sunt complet separate şi apare numai oboseală
superficială fără apariţia uzurii de tip adeziv.

Grosimea filmului E.H.D. hoc se poate calcula astfel:

0 , 74 −0 , 22
 η0 ⋅ν ' k p  σ 
hoc = 1,625 ⋅ R '⋅  ⋅ H 
 R'   E' 

în care:
• R’ - raza de curbură a flancurilor în polul angrenării:

d w1 ⋅ d w 2
R' = sin α w
4a12

• dw1,2 - diametrele de rostogolire ale pinionului, respectiv roţii. Pentru

angrenajul conic se va lua diametrul de divizare al pinionului cilindric înlocuitor
dv1 şi respectiv al roţii cilindrice înlocuitoare dv2. Pentru angrenajul melcat
diametrele dw1, dw2 se pot aproxima cu diametrele de divizare (rostogolire) ale
melcului, respectiv al roţii melcate;
• α w - unghiul de presiune pe cercul de rostogolire:

- pentru angrenajul cilindric cu dinţi drepţi α w = α w;

57
 - pentru angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi α w = α w1 (unghiul de
rostogolire frontal);
- pentru angrenajul conic α w = α 0 = 20o
- pentru angrenajul melcat α w = α 0 x (unghiul de presiune axial);

• a12 - distanţa dintre axe; pentru angrenajul conic a12 = av12 (distanţa dintre
axe a angrenajului cilindric înlocuitor pe conul frontal exterior);
• ηo - vâscozitatea dinamică a lubrifiantului ales la temperatura medie de
funcţionare a reductorului. Cunoscând lubrifiantul şi deci vâscozitatea
cinematică la 50oC (υ 50)
• ν′ - viteza redusă a flancurilor evolventice în polul angrenării,
ν ′ = ν tw⋅ sinα w= 6,55 ⋅ sin 20 ,2835 = 2,27 m/s
• ν tw - fiind viteza tangenţială pe cercurile de rostogolire ale roţilor;
• kp - parametru de dependenţă dintre vâscozitate şi presiune; pentru uleiurile
minerale destinate transmisiilor mecanice, în gama de temperaturi 60...90oC, kr
≅ 2.10-8 m2/N;
• σ H - presiunea hertziană din polul angrenării – determinată la verificarea la
pitting a danturii roţilor dinţate; σ H = 51.04 MPa;
• E′ - modulul de elasticitate echivalent:

2 1 − υ12 1 − υ 22
= +
E E1 E2
unde:
• υ 1,2 - coeficienţii contracţiei transversale Poisson (pentru oţel υ = 0,3);
• E1,2 - modulele de elasticitate ale materialelor celor 2 roţi dinţate.

d w1 ⋅ d w 2 83,4648 ⋅ 164 ,8339

 R' = sin α w = sin 20,2835 = 7,94 mm
4a12 4 ⋅ 125
v' = vtw ⋅ sin α w = 2,27 ⋅ sin 20 = 0,776

2 1 −υ12 1 −υ22 1 − 0.32 1 − 0.32

= + = + = 8.83 ⋅10 −6
E' E1 E2 206000 206000

 E’ = 226500.56 MPa.

0 , 74 −0 , 22
 31,5 ⋅ 2,27 ⋅ 2 ⋅10 −8   51 .04 
hoc = 1,625 ⋅ 7,94 ⋅ 
 
 ⋅  = 0.298
 7,94   226500 .56 

hoc hoc hoc 0.298

λ= = = = = 0.126
σ σ 1 + σ 2 1,11 ⋅ Ra1 + Ra 2 1,11 ⋅ 1,5 2 + 1,5 2
2 2 2 2

58
 SIGURANŢA UNGERII RULMENŢILOR

Pentru contactul dintre corpurile de rostogolire şi inelele rulmentului (fiecare corp

de rostogolire are câte două contacte – cu inelul interior şi cu inelul exterior), siguranţa
ungerii se apreciază prin parametrul adimensional λ
Pentru rulmenţi, relaţia are forma:

λ = K ⋅ d m ⋅ (η 0 ⋅ k p ⋅ n )
0 , 73
C 0−0,09
unde:
• η 0, kp - au aceleaşi semnificaţii ca în relaţia grosimii filmului E.H.D.;
kp = 2 · 10-8 m2/N
• dm - diametrul mediu al rulmentului în [mm], dm = (D + d)/2, unde D este
diametrul exterior al rulmentului şi d – diametrul interior.
• n - turaţia inelului rotitor al rulmentului [rot/min];
• C0 - capacitatea statică de încărcare a rulmentului în [N]
• K - constantă ce depinde de tipul rulmentului;
| K = 2,2 ⋅ 103 pentru rulmenţi radiali cu bile, oscilanţi cu bile şi
radiali – axiali cu role conice;
| K = 2,31 ⋅ 103 pentru rulmenţi radiali cu role cilindrice.
Dacă în reductor sunt mai mulţi rulmenţi, atunci se va preciza care rulment
funcţionează în regimul de ungere cel mai defavorabil.
Pentru rulmentii 32211 avem:
λ = K ⋅ d m ⋅ (η 0 ⋅ k p ⋅ n ) C 0−0, 09 = 2,2 ⋅ 10 3 ⋅ 77,5 ⋅ ( 31,5 ⋅ 2 ⋅ 10 −8 ⋅ 1500 ) ⋅ 110 −0.09 = 691,93
0 , 73 0 , 73

Pentru rulmentii 6012 avem:

λ = K ⋅ d m ⋅ (η 0 ⋅ k p ⋅ n ) C 0−0, 09 = 2,2 ⋅ 10 3 ⋅ 77,5 ⋅ ( 31,5 ⋅ 2 ⋅ 10 −8 ⋅ 1500 ) ⋅ 18,3 −0.09 = 813,14
0 , 73 0 , 73

DEFINITIVAREA SISTEMULUI DE UNGERE ŞI DE RĂCIRE A

REDUCTORULUI

Sistemul de ungere şi de răcire al reductorului este impus de cele mai multe ori
de condiţia ca temperatura uleiului să nu depăşească temperatura admisă ta = 70...85oC.
Acest lucru se reflectă în calcule prin adoptarea unui coeficient de transfer de căldură cât
mai mare, dar valorile acestuia sunt impuse de condiţiile de răcire ale reductorului.
Sistemele de răcire şi ungere cel mai frecvent aplicate la reductoarele de turaţie:
a) ungerea prin barbotare şi răcire naturală (cel mai simplu sistem);
b) ungerea prin barbotare şi răcire cu ventilator (utilizat, în special, la reductoarele
melcate şi la reductoarele cu roţi cementat călite);
c) ungerea prin barbotare şi răcire cu serpentină cu apă(utilizat la reductoarele de
mare portanţă);
d) ungerea cu ulei sub presiune sau pulverizat cu recircularea şi răcirea uleiului
(utilizat la angrenaje de portanţă şi viteze mari)

59
 CALCULUL PUTERII TERMICE A REDUCTORULUI

Puterea termică a reductorului (limita termică) reprezintă puterea maximă ce

poate fi transmisă prin intermediul reductorului în condiţiile unei temperaturi admisibile
impuse uleiului ta = 70...90oC şi se calculează astfel:
K λ ⋅ (1 + ψ ) ⋅ S ⋅ ( t a − t 0 )
PT =
(1 − η R )
unde:
• PT - puterea termică a reductorului pe arborele de intrare în [kW]
În condiţiile de optimizare a proiectării unui reductor de turaţie, atât din punct de
vedere termic, cât şi din punct de vedere al capacităţii portante a angrenajului, trebuie
îndeplinită expresia:
PT ≥ P

Pentru reductoare de turaţie cu mai multe trepte de reducere, randamentul total al

reductorului se calculează ţinând seama de numărul de angrenaje, de numărul de perechi
de rulmenţi, precum şi de numărul de roţi care sunt cufundate în baia de ulei a
reductorului.

K λ ⋅ (1 + ψ ) ⋅ S ⋅ ( t a − t 0 ) 0,028⋅ 1,25 ⋅ 0,687 ⋅ ( 90 − 20)

PT = = = 33,12 KW.
(1 − η R ) (1 − 0.94)

3.PROIECTAREA UNEI TRANSMISII PRIN CUREA LATĂ

DIMENSIONAREA TRANSMISIEI PRIN CUREA LATĂ

Elementul principal a transmisiei este cureaua, fapt pentru care trebuie acordata
atentie geometriei ce implica gabaritul transmisiei generale.
In calculul de proiectare se considera a fi cunoscute puterea de transmis P[kW],
turatia rotii conducatoare n1[rot/min] si a rotii conduse n2, sau una dintre turatii si raportul
de transmitere itc.
Se determina dimensiunile principale ale curelei: grosimea h, latimea b si
lungimea Lc.
Materialele de curea trebuie sa respecte o serie de conditii, cum sunt:
rezistentamare la oboseala si uzura; coeficient de frecare μ mare; modul de elasticitate la
intindere E1 mare, modul de elasticitae la incovoiere E1 scazut, insensibilitatea la conditii
atmosferice si la unele produse chimice.

60
 Din conditiile de evitare a ruperii premature a unei curele de referinta, la
transmiterea sarcinii nominale, se determina diametrul rotii mici de curea. Aceasta relatie
rezulta din conditia ca tensiune de incovoiere din curea sa nu depaseasca anumite limite.

P
D1 = (1150 ... 1400 )3
n1

unde:
• P – puterea pe arborele conducator [kW];
• N1 – turatia rotii mici (de regula, conducatoare) in [rot/min].

Valoarea obtinuta prin calcul se utilizeaza pentru a alege o valoare conform

STAS 6011-83.
P 9.346
D1 = (1150 ... 1400 )3 = 1200 ⋅ 3 = 261 .8 mm.
n1 n900
Conform STAS 6011-83 se alege D1 = 280 mm.

Viteza de deplasare a curelei trebuie sa indeplineasca conditia:

π ⋅ D1 ⋅ n1
v1 = ≤ vmax = 40 m/s
60 ⋅ 1000
unde viteza maxima a curelei: vmax - se alege in functie de materialul curelei.

π ⋅ D1 ⋅ n1 π ⋅ 280 ⋅ 900
v1 = = = 13.19 m/s ≤ vmax = 40 m/s
60 ⋅ 1000 60 ⋅ 1000

Daca nu este respectata conditia, se determina D1 pentru atingerea vitezei

admisibile vmax si apoi se standardizeaza.
Diametrul rotii conduse :

D2 = (1 − ζ ) ⋅ D1 ⋅ iTC

• D1 – diametrul rotii motoare, cu valoarea standardizata

• itc – raportul de transmitere
• ξ – coeficientul de alunecare elastica si se recomanda:
ξ=0.01 - pentru curea cauciucata din bumbac
ξ=0.015 -pentru curea din piele
ξ =0.020 - pentru curea din materiale tesute si cusute

D2 = (1 − ζ ) ⋅ D1 ⋅ iTC = (1 − 0.01) ⋅ 280 ⋅ 1.67 = 462 .92 mm.

In functie de valoarea calculata, D2 - diametrul rotii 2, se standardizeaza conform

STAS 6011-83. Astfel, alegem D2 = 500 mm.

61
 Determinarea grosimii curelei, h:

 h 
h = D1 ⋅  
 D1 

h 1
Alegem raportul   = . Astfel, avem:
 D  max 40

 h  1
h = D1 ⋅   = 280 ⋅ = 7 mm.
 D1  40

DISTANŢA DINTRE AXE A12

Alegerea distantei dintre A12 , atunci cand nu este impusa se acorda astfel:

( )
Aoptim ≥ 2 ⋅ D1 + D2 = 2 ⋅ ( 280 + 500 ) = 1560 mm,

pentru curele din piele sau textile tesute. Alegem Aoptim = A12 = 1600 mm.

Lungimea curelei, Lc, se stabileste in functie de geometria transmisiei. Astfel,

pentru transmisia deschisa cu 2 roti:

γ D1
Lc = 2 ⋅ A12 ⋅ cos + β +
D2
β = 2 ⋅ A12 +
π D1 + D2
+
(D2 − D1 ) (
2
)
2 2 1 2 2 2 4 ⋅ A12

Unde:
• Ύ – unghiul dintre ramurile curelei

( D2 − D1 ) = 2 ⋅ arcsin ( 500 − 280) = 7.88 o

γ = 2 ⋅ arcsin
2 ⋅ A12 2 ⋅ 1600

• β1, β2 – unghiurile de infasurare ale curelei pe roata conducatoare, rspectiv condusa

[radiani],

β1 = π – γ = 180o – 7.88o = 172.12o;

β2 = π + γ = 180o + 7.88o = 187.88o.
π
β1 = 172.12 0 ⋅ = 3 rad
180 0

• D1,2- diametrele rotii cu valorile standardizate

• A12-distanta dintre axele celor doua roti de curea

62
 Se recomanda ca lungimea curelei sa fie mai mare decat o lungime minima
impusa de viteza ei.

v v 
Lc > Lc min =  1 ... 1  ,
3 5

cu Lc in [m] si v1 in [m/s].

π ⋅ ( 280 + 500 ) ( 500 − 280 )

2
Lc = 2 ⋅ 1600 + + = 4432 .78 mm = 4.43 m;
2 4 ⋅ 1600
v v  v 13 .19
Lc > Lc min =  1 ... 1  = 1 = = 4.39 < 4.43 m.
3 5 3 3

Pentru imbinarea capetelor curelei, lungimea minima a partii subtiate se

recomanda a fi ls min = 130 mm pentru 63 < b < 90 mm, unde:

• b – latimea curelei.

Calculul frecventei indoirilor f

v1 ⋅ x
f = ≤ f max = 30 Hz,
Lc

unde:
• x – numarul de roti pe care se infasoara cureaua;
• fmax – frecventa maxima admisa dependenta de materialul curelei.

v1 ⋅ x 13.19 ⋅ 2
f = = = 5.95 Hz < 30Hz.
Lc 4.43

Calculul latimii curelei b se determina din conditia de rezistenta la rupere, ca

urmare a transmiterii fortei utile Fu:

Fu ⋅ K d
b≥ ,
σ ua ⋅ h

unde:
1000 ⋅ P 1000 ⋅ 9.34
Fu = = = 708 .11 N. Aproximam aceasta forta cu Fu = 710 N.
v1 13 .19

63
 • forta utila Fu in [N], puterea P in [kW] si v1 in m/s;
• Kd – coeficient dinamic, dependent de masina de lucru ce este actionata prin
intermediul curelei. Coeficientul dinamic are valoarea Kd = 1,4 ;
• h – grosimea curelei aleasa anterior [mm];
• σua – tensiunea utila admisibila din curea [MPa] se calculeaza cu relatia:

e µ ⋅β − 1  σ r h 
σ ua = ⋅  − 10 −3 ⋅ ρ ⋅ v1 − Ei ⋅  ⋅ K tot ,
2
µ ⋅β
e  c D1 

in care:
• μ – coeficient de frecare dintre curea si roata si este dependent, in principal, de
materialul curelei; μ = 0.5;
• β – unghiul de infasurare pe roata conducatoare [rad] β=β1 = 172.12o;
• ρ – masa specifica (densitatea) a materialului curelei [kg/dm3] se adopta o data cu
materialul curelei; ρ = 1.2 kg/m3;
• v1 – viteza curelei [m/s];
• Ei – modulul de elasticitate la incovoierea al materilaului curelei [Mpa] ; Ei =
50Mpa ;
• σr – rezistenta la rupere a materialului curelei [Mpa] ; σr = 50Mpa ;
• c – coeficientul de siguranta la rupere (c = 5…10); c = 5 ;
• Ktot – coefiecient total de geometrie si de exploatare a transmisiei prin curea ;
K tot = K β ⋅ K p ⋅ K t ⋅ K f ;

• Kβ – coeficient al unghiului de infasurare ;

Kβ = 1 – 0.003 · (180o – β1o) = 1 – 0.003 · (180o – 172.12o) = 0.97 ;

• β1o – fiind unghiul de infasurare al curelei pe roata conducatoare

• Kp – coefiecint de pozitie al transmisiei; Kp = 0.8 pentru transmisii verticale;
• Kt – coeficient de tensionare a curelei,
Kt=0.8 pentru transmisii cu tensionarea curelei pe baza elasticitatii acesteia;
• Kf – coeficientul de frecventa dependent de regimul de functionare si de raportul
f/fmax; Kf = 0.980

K tot = K β ⋅ K p ⋅ K t ⋅ K f = 0.97 ⋅ 0.8 ⋅ 0.8 ⋅ 0.98 = 0.6 ;

e µ ⋅β − 1  σ r h 
σ ua = ⋅  − 10 −3 ⋅ ρ ⋅ v1 − Ei ⋅  ⋅ K tot ;
2
µ ⋅β
e  c D1 
e 0.5⋅3 − 1  50 7 
σ ua = 0.5⋅3
⋅ − 10 −3 ⋅1.2 ⋅13 .19 2 − 50 ⋅  ⋅ 0.6 = 3.98 Mpa;
e  5 280 
Fu ⋅ K d 710 ⋅ 1.4
b≥ = = 35.67 mm.
σ ua ⋅ h 3.98 ⋅ 7
Astfel, alegem latimea curelei, b = 45 mm.

64
 Calculul fortei de intindere initiala, F0, se determina cu ajutorul relatiei
urmatoare:

( F1 + F2 )
F0 = ;
2
Fa = F1 + F2 + 2 ⋅ F1 ⋅ F2 ⋅ cos γ
2 2

unde:
• Forta din ramura conducatoare, F1 si forta din ramura condusa, F2, se determina in
functie de forta utila de transmis si de unghiul de infasurare pe roata de curea
conducatoare β = β1 = 172.12o = 3 radiani.

e
µ⋅β e 0.5⋅3
F = Fu ⋅ = 710 ⋅ = 913 .92 N ≈ 914N;
1
e
µ⋅β −1 e 0.5⋅3 −1
1 1
F1 = Fu ⋅ µ ⋅β
= 710 ⋅ = 203 .92 N ≈ 204 N;
0.5⋅3
e −1 e −1
( F + F2 ) = ( 914 + 204) = 559
F0 = 1 N;
2 2
Fa = F1 + F2 + 2 ⋅ F1 ⋅ F2 ⋅ cos γ = 9142 + 2042 + 2 ⋅ 914 ⋅ 204 ⋅ cos 7.880 = 1116.42 N
2 2

DETERMINAREA DURABILITĂŢII CURELEI

Cureaua, fiind supusa continuu la tensiuni variabile intre o valoare maxima si

alta minima, au limitata durata de functionare.
q
Nb  σ 
Lh = ⋅  b  ⋅ K σ ⋅ K r ≥ Lha
3600 ⋅ f  σ max 

unde:
• Nb – numarul de cicluri de baza; Nb = 107 cicluri;
• σb – tensiunea limita pentru un numar de cicluri de baza; σb = 6 Mpa;
• q – exponent; q = 5;
• σmax – tensiunea maxima din curea:

F1  h  914  7 
σ max = σ max 1 = + 10 −3 ⋅ ρ ⋅ v1 + E i ⋅   =
2
+ 10 −3 ⋅ 1.2 ⋅ 13.19 2 + 50 ⋅  
b⋅h  D1  45 ⋅ 7  280 
σmax = 4.36 MPa;

• Kσ – coeficient ce tine seama de faptul ca tensiunea maxima difera de la roata

mica la cea mare;

65
 2
Kσ = q
σ  ;
1 +  max 2 
 σ max 1 

• σmax2 – tensiunea din ramura condusa a curelei:

F2  h  204  7 
σ max 2 = + 10 −3 ⋅ ρ ⋅ v1 + Ei ⋅   =
2
+ 10 −3 ⋅ 1.2 ⋅ 13.19 2 + 50 ⋅  
b⋅h  D2  40 ⋅ 7  500 
σmax2 = 1.55 MPa;

• Kr – coeficent al regimului de lucru ; Kr ≈ 1,8.

2 2
Kσ = q
= 5
= 1.98
σ   1.55 
1 +  max 2  1+  
 σ max 1   4.36 
q 5
Nb  σ  10 7  6 
Lh = ⋅  b  ⋅ K σ ⋅ K r = ⋅  ⋅ 1.98 ⋅ 1.8 = 8211.86 ≈ 8212 h
3600 ⋅ f  σ max  3600 ⋅ 5.95  4.36 

Se recomanda ca durabilitatea de functinare admisa Lha a cureelelor late sa fie

de Lha=7000….10000ore.
Asadar, cu latimea curelei, b = 45 mm, durata de viata este cuprinsa intre 7000
< Lh < 10000, deci cureaua aleasa verifica relatia durabilitatii. Latimea b = 40 mm nu
respecta aceasta durata de viata, deci, nu reprezinta o alegere viabila raportata la
destinatia sa.

PROIECTAREA ROŢILOR DE CUREA

Rotile de curea sa satisfaca urmatoarele conditii: sa fie usoare, bine echilibrate,

montate centric pe arbore, sa asigure o aderenta buna cu cureaua si sa nu o uzeze.
Materialele rotilor de curea, cel mai frecvent utilizate sunt:fonta turnata (Fc
200 STAS 568-82), pentru viteze mai mici de 30m/s, otelul laminat sau aluminiul sub
forma de tabla sudata STAS 437—87, STAS 901-80.
Partile principale ale unei roti de curea :obada, discul si butucul.
Parametrii constructivi ai rotilor de curea executate din fonta au valorile
recomandate dupa cum urmeaza:
- diametrul butucului db = (1.8…2) d;
- lungimea butucului Lb = (1.5…2) d;
- grosimea obezii S1 = 0.005D + 3 mm(D este diametrul obezii rotii)
- nervura de turnare e = S1 + 0.02B (B este latimea obezii rotii)

B = 1.1b + (10….15) pentru transmisii obisnuite

B = (1.5…2) b pentru transmisii semiincrucisate sau incrucisate

66
 Latimea rotii de curea, precum si abaterile acesteia, sunt standardizatepentru
transmisii obisnuite in STAS 6011-83 si se alege in functie de latimea curelei
Spitele se fac drepte cu sectiune eliptica, avand axa mare a elipsei dispusa in
planul obezii.
1 1
Numarul de spite: ib =  ...  ⋅ D
5 8
In locul de imbinare a spitei cu obada, sectiunea are h1 = 0.8hs si a1 = 0.8 as.
Daca lungimea spitelor este de sub 100mm, in locul lor se prevede un disc. Pentru
evitarea alunecarii laterale a curelei de pe obada, roata de curea se face bombata cu bm.
Pentru transmisiile obinuite bm se recomanda:
bm = (5…7.5)10-3 B pentru roata condusa
bm = (5…7.5)10-3 B / iTC pentru roata conducatoare

In cazul transmisiilor cu axe verticale:

bm = (7.5…1) B pentru roata condusa

bm = (7.5….1) B / iTC pentru roata conducatoare
In cazul transmisiilor prin curele cu axe incrucisate, sau atunci cand cureaua
trebuie deplasata axial, se utilizeaza roti de curea fara bombaj.
Roata de curea este supusa unor solicitari complexe. De exemplu, obada este
solicitata la tractiune, datorita fortelor centrifuge proprii si la incovoiere, ca rezultat al
actiunii bratelor si al apasarii curelei pe obada rotii.
Bratele (spitele) sunt solicitate la tractiune, datorita fortelor centrifuge si la
incovoiere datorita fortelor utile Fu.
Tensiunea de incovoiere din zona de incastrare a spitei cu butucul este data de
relatia:

Fu ⋅ R
σi = 2
≤ σ ai = 60
ib π ⋅ as ⋅ hs MPa.
⋅
3 32
In vederea maririi fortei de frecare dintre curea si obada rotii, cureaua trebuie
intinsa(pretensionata).
Intinderea curelei se poate realiza prin deplasarea motorului de actionare pe
glisiere sau prin bascularea motorului electric de actionare. De asemenea, intinderea
curelei poate fi realizata prin intermediul unei role de intindere care se plaseaza
intodeauna pe ramura condusa a curelei. Diametrul rolei de intindere Dr este de obicei
egal cu diametrul rotii conducatoare D. Daca se alege o rola de intindere cu D , D
atunci diametrul minim este Dmin=0.8 D1.

M t = 99172 .52 Nmm;

16 ⋅ M tV 16 ⋅ 99172 .52
τ = 20 MPa; d = 3 =3 = 29.33 mm. Alegem d = 32 mm, conform
π ⋅ 20 π ⋅ 20
STAS 8724/3-74.
Diametrul butucului:

67
d b = 2 ⋅ d = 2 ⋅ 32 = 64 mm;
Lb = 1.5 ⋅ d = 1.5 ⋅ 32 = 48 mm;

S1 = 0.005 ⋅ D + 3 = 0.005 ⋅ 280 + 3 = 4.4 mm;

B = 1.1 ⋅ b + (10 ... 15 ) = 1.1 ⋅ 45 +10 = 59 .5 mm  Adoptam B = 63 mm;
e = S1 + 0.02 ⋅ B = 4.4 + 0.02 ⋅ 63 = 5.66 mm;
1 1
ib1 = D1 = 280 = 3.34  ib = 4 spite;
5 5
1 1
ib 2 = D2 = 500 = 4.47  ib = 5 spite;
5 5
as = 20 mm; hs = 35 mm;

D1 280
Fu ⋅ 710⋅
σ i1 = 2 = 2 = 30.99 MPa < σai = 60
ib1 π ⋅ a s ⋅ hs
2
4 π ⋅ 20 ⋅ 352
⋅ ⋅
3 32 3 32
MPa;
D2 500
Fu ⋅ 710⋅
σ i2 = 2 = 2 = 44.27 MPa < σai = 60 MPa.
i b 2 π ⋅ a s ⋅ hs
2
5 π ⋅ 20 ⋅ 352
⋅ ⋅
3 32 3 32

4.ALEGEREA SI VERIFICAREA CUPLAJELOR CF SI CC

4.1CUPLAJUL CU FLANSE (STAS 769-73)

Cuplajele cu flanse sunt cuplaje permanente, fixe, care nu pot compensa abateri
de pozitie ale capetelor de arbori si se executa in doua variante constructive:
• Tipul CFO – pentru cuplarea directa a capetelor de arbori orizontali
• Tipul CFV – pentru cuplarea directa a arborilor verticali

Momentul de torsiune se transmite prin intermediul suruburilor de pasuire, cu ajutorul

carora se realizeaza asamblarea semicuplelor cuplajului.

Marimea cuplajului se allege in functie de momentul de torsiune de calcul Mtc, luand

in consideratie regimul de lucru al masinii antrenate si al celei motoare, prin intermediul
unui coeficient de serviciu cs, corelat cu diametrul capatului de arbore. Momentul de
torsiune de calcul trebuie sa fie mai mic sau egal decat momentul de torsiune nominal
indicat in STAS. Din aceasta conditie rezulta marimea cuplajului.

68
 M tc = c s ⋅ M t ≤ M tn ,
in care:

• Mtc - momentul de torsiune de calcul;

• Mt - momentul de torsiune nominal transmis prin arborele respectiv, in cazul
nostru, arborele 2;
• cs - coeficientul de serviciucare, pentru o functionare uniforma, socuri moderate si
frecvente, suprasarcini relativ mari de scurta durata si pentru motorul DIESEL cu
4 cilindri al tractorului U450 este cuprins intre 2,15...2,35. Alegem cs=2,2.

M tc = c s ⋅ M t = 2.2 ⋅ 248407 = 546495 ,4 Nmm

In functie de acest moment, un cuplaj care poate prelua si transmite o asemenea

forta este cuplajul de marimea 9, cu diametrul nominal al capatului de arbore cuplat
de 50 mm, lungimea de 82 mm, turatia maxima de 2000 rot/min, D=150 mm,
L1=168 mm, L2=190 mm, D1=120mm ,d1=90 mm, , numarul de suruburi ns=3,
dimensiunile unui surub M10X50, d2=11 mm, d3=68 mm, l1=18 mm, l2=2 mm,
l3=12 mm, momentul de giratie =0,105 kgm3, masa=11 kg.

SE ALEGE CFO 8/9-42/50 STAS 769-73

Se recomanda, desi standardul nu prevede, verificarea elementelor de legtura ale

cuplajului in timpul functionarii: verificarea suruburilor de pasuire la forfecare si la
strivire.
Momentul de torsiune se transmite de la o semicupla la alta prin intermediul
suruburilor, care sunt montate fara joc. Forta tangentiala pe un surub, F1, se determina
in functie de momentul de torsiune de calcul, de diametrul de montaj al suruburilor si

69
 de numarul de suruburi care asambleaza semicuplele. Tija surubului este in acest caz
solicitata la forfecare si strivire.
Tensiunea de forfecare a suruburilor este data de relatia:

F1 4 ⋅ F1
τf = = ≤ τ af = 50...80 MPa
As π ⋅ d 22

Alegem tensiunea de forfecare a suruburilor, τaf = 50 MPa pentru conditii normale

de functionare si utilizare.
In care:
• F1 – forta tangential ape un surub;
2 ⋅ M tc 2 ⋅ 546495 ,5
F1 = = = 3036 N
D1 ⋅ n s 120 ⋅ 3
• Mtc – momentul de torsiune de calcul transmis prin intermediul cuplajului;
• D1 – diametrul de montaj al suruburilor;
• ns – numarul de suruburi;
• d2 – diametrul tijei surubului de pasuire este egal cu diametrul alezajului
din semicupla.
F 4 ⋅ F1 4 ⋅ 3036
τf = 1 = = = 31,94 MPa ≤ τaf = 50 MPa
As π ⋅ d 22 π ⋅ 112

Verificarea suruburilor (tijei suruburilor) la strivire se realizeaza pe suprafata cea

mai mica cu lungimea de contact minima.

F1 F1
pm = = ≤ p ma = 80...120 MPa
Amin d 2 ⋅ l c min

Alegem presiunea de strivire admisibila a suruburilor, pma = 80 MPa.

F1 F1 3036
pm = = = = 36,66 MPa ≤ pma = 80 MPa
Amin d 2 ⋅ l c min 11 ⋅ 9

unde:
• lc min – lungimea minima de contact a tijei surubului cu o semicupla; se
1 2 1 1
poate considera l c min =  ...  ⋅ l1 ; l c min = ⋅ l1 = ⋅ 18 = 9 mm
2 3 2 2
• l1 – latimea semicuplei in zona de montaj a suruburilor.

Cum relatiile de verificare sunt respectate, se considera ca toate elementele

geometrice ale cuplajului corespund conditiilor reale de functionare si, deci,
marimea de cuplaj aleasa este corecta.

4.2 CUPLAJUL CARDANIC

70
 Cuplajul cardanic permite transmiterea miscarii de rotatie si a momentului de
torsiune intre doi arbori, a caror pozitie relativa se poate modifica chiar in timpul
functionarii.

La transmiterea cardanica cu o articulatie la care arborii se intersecteaza sub

unghiul γ, turatia arborelui condus, n2 este variabila, desi turatia arborelui conducator n1
este constanta.

n2 760
γ=γmax=10o; n 2 max = = = 771 rot/min;
cos γ cos 10

n 2 min = n1 ⋅ cos γ = 760 ⋅ cos 10 = 748 rot/min,

iar gradul de neregularitate al miscarii arborelui condos δ are expresia:

n 2 max − n2 min
δ= = tgγ ⋅ sin γ = tg10 ⋅ sin 10 = 0.03
n1

Pentru a obtine o turatie constanta la arborele condus, in conditiile in care turatia

arborelui conducator este constanta, trebuiesc folosite doua articulatii cardanice (cuplaje
cardanice), iar arborele condus trebuie sa ramana paralel cu arborele conducator. La o
astfel de solutie, cu doua articulatii cardanice si arborii paraleli, turatia arborelui condus
este egala cu aceea a arborelui conducator.

71
 Alegerea dimensiunilor principale ale cuplajului cardanic se poate face in functie
de momentul de torsiune de calcul Mtc, care trebuie sa fie mai mic sau egal decat
momentul de torsiune nominal Mtc, indicat in catalog.

M tc = c s ⋅ M t = 2 ⋅ 89763 = 179526 Nm ≤ 240 Nm

Se alege cuplajul cardanic marimea 3, cu urmatoarele caracteristici: H=90mm;

d=17mm; h1=17mm; h2=4mm; lagarul cu ace RNA 4904, C=19.30 kN; Co=15.30 kN;
D=30mm; dr=2mm; l=13.8mm; b1=12mm; b2=4mm; B=20.5mm.

Pentru conditiile corecte de functionare este necesara verificarea elementelor

componente ale cuplajului cardanic si anume: capetele de arbori, lagarele, crucile si
furcile cardanice.

Fortele maxime care iau nastere in articulatia cardanica, ca urmare a unui moment
de torsiune constant Mt1, transmis de arborele conducator, se pot calcula in functie de
momentul de torsiune Mt2 max si au expresiile:

Mt1=MIIIG=89763Nmm;

M t1 89763
Ft1 = = = 1177 ,99 N;
H − l 90 − 13 .8

M t 2 max M t1 89763
Ft 2 max = = cos γ max = ⋅ cos 10 = 1160 N;
H −l H −l 90 − 13.8

72
 Fa1 max = Ft1 ⋅ tg γ max = 1177 ,99 ⋅ tg10 = 207 ,71 N;

Fa 2 max = Ft1 ⋅ sin γ max = 1177 ,99 ⋅ sin 10 = 204 ,55 N;

M t1 89763
M t 2 max = = = 91147 Nmm,
cos γ max cos 10

unde:
• Mt2max – momentul de torsiune maxim pe arborele condus;
• H – cota de gabarit a crucii cardanice;
• l – lungimea acelor de la rulmentii cu ace;
• γ – unghiul maxim dintre axa arborelui motor si axa arborelui intermediar.

Arborii transmisiei cardanice se calculeaza in general la torsiune, fiind solicitati

de momentele Mt1, respectiv Mt2 max. Arborele intermediar al transmisiei cardanice este
solicitat la rasucire si la incovoiere, datorita cuplului de forte Fa2. Momentul de
incovoiere maxim are expresia:

M t max = Fa 2 max ⋅ ( H − l ) = M t1 ⋅ sin γ max = 89763 ⋅ sin 10 = 15587 Nmm

Rulmentii cu ace, utilizati la realizarea articulatiei cardanice, se calculeaza la

durabilitate, stabilindu-se numarul de ore de functionare. Se considera ca sub actiunea
fortei tangentiale maxime Ft2 max se atinge capacitatea dinamica de incarcare C.
Durabilitatea rulmentului, exprimata in milioane de cicluri, are expresia:
10 / 3
 C 
L =
F 
 milioane cicluri
 t 2 max 

in care:
• L – durabilitatea exprimata in milioane de cicluri de functionare;
• C – capacitatea dinamica de incarcare a rulmentului cu ace.
10 / 3
 19300 
L =  = 11757 milioane cicluri
 1160 
Durata de functionare Lh a articulatiei cardanice, exprimata in ore de functionare,
este:

L ⋅10 6
Lh = ≥ Lhadm = 2500 ... 3000 h
60 ⋅ n 2 f

unde:
• n2f – turatia relativa a fusurilor in lagare;

73
 n 2 f = n1 ⋅ tg γ = 760 ⋅ tg10 = 134 rot/min

unde:
• n1 – turatia arborelui conducator [rot/min].

11757 ⋅10 6
Lh = = 1462313 h ≥Lh adm
60 ⋅134
Tensiunea de incovoiere maxima din zona de incastrare a fusului crucii cardanice
este:

 l
32 ⋅ Ft 2 max ⋅  h1 − 
M t max  2 Mpa; σ ai = 80 Mpa;
σ i max = = ≤ σ ai = 80... 100
Wi π ⋅d 3

 13,8 
32 ⋅ 1160 ⋅ 17 − 
 2  Mpa ≤ σ ai = 80 Mpa
σ i max = = 24, 29
π ⋅ 17 3

Tensiunea admisibila la incovoiere este recomandata pentru fusuri din otel calit.

Dimensiunile furcii se aleg constructiv, in functie de dimensiunile crucii si

lagarelor. Dupa stabilirea dimensiunilor furcii cardanice se pot face verificarile
acesteia la incovoiere si rasucire.

74