Colegiul Tehnic

TEMA PROIECTULUI

LAGĂRE DE ROSTOGOLIRE.
RULMENȚI.
 
RULMENŢI
 
1. DEFINIRE. CARACTERIZARE. DOMENII DE UTILIZARE.
CLASIFICARE
Lagărele sunt definite ca organe de maşini utilizate pentru sus ţinerea arborilor sau a
altor piese cu mişcare de rotaţie, servind pentru preluarea sarcinilor care ac ţioneaz ă asupra
acestora. Dacă frecarea din interiorul lagărului este frecare cu rostogolire, lag ărele se
numesc lagăre cu rostogolire. Rulmentul este elementul principal al lagărului cu
rostogolire. Alături de rulment, în componen ţa lag ărului cu rostogolire intr ă fusul
arborelui, carcasa, elementele de fixare axial ă, sistemele de ungere şi de etan şare.
Rulmenţii (fig. 1) sunt ansambluri independente, formate din: inel exterior (1), cu cale de
rulare la interior; inel interior (2), cu cale de rulare la exterior; corpuri de rostogolire (3) şi
colivie (4), care împiedică contactul dintre corpurile de rostogolire prin dispunerea
echiunghiulară a acestora. La unele lagăre, pentru reducerea gabaritului radial, se utilizeaz ă
rulmenţi fără inelul interior sau fără ambele inele, caz în care se execut ă căi de rulare pe
fusul arborelui şi, eventual, pe carcasă.
Principalele avantaje ale lagărelor cu rostogolire sunt:
randament ridicat;
capacitate mare de încărcare pe unitatea de lungime, deci gabarit axial redus;
consum redus de lubrifiant;
întreţinere uşoară;
interschimbabilitate, datorită standardizării interna ţionale.
Dezavantajele lagărelor cu rostogolire sunt:
gabarit radial relativ ridicat;
durabilitate scăzută la funcţionarea cu turaţii foarte mari sau în prezen ţa şocurilor şi
vibraţiilor. Fig. 1 Elementele componente ale
Clasificarea rulmenţilor se face după o serie de criterii. unui rulment
După forma corpurilor de rostogolire (fig. 2), se deosebesc:
rulmenţi cu bile, rulmenţi cu role cilindrice, rulmen ţi cu ace, rulmen ţi cu role conice,
rulmenţi cu role butoi simetrice
2. PRINCIPALELE TIPURI DE RULMENŢI
2.1. Rulmenţii radiali cu bile pe un rând (fig. 3) sunt utilizaţi pentru preluarea de sarcini radiale medii şi
sarcini axiale mici în ambele sensuri. Aceşti rulmenţi se execută în mai multe variante constructive: normali
(fig. 3, a); protejaţi, cu capace metalice dispuse pe o parte (-Z, fig. 3, b) sau pe ambele părţi (-2Z, fig..3,
b); etanşaţi, pe o parte (-RS, fig.3, c) sau pe ambele părţi (-2RS, fig. 3, c); cu canal practicat pe inelul
exterior, normal (-N, fig. 3, d) sau protejat pe o parte (-ZN, fig. 3, d). Inelele au prevăzute căi de rulare
adânci prin umerii cărora pot fi transmise sarcinile axiale. Razele de curbură ale căilor de rulare asigură
contact teoretic liniar în stare încărcată dar punctiform în stare liberă. Jocul din rulmenţi asigură
posibilitatea preluării unor abateri unghiulare ale axelor celor două inele de până la 8`. Funcţionarea cu
abateri unghiulare între inele conduce la reducerea durabilităţii rulmentului, motiv pentru care utilizarea
acestor rulmenţi se limitează la arbori a căror lungime nu depăşeşte de 10 ori diametrul fusului de rulment.
Fig. 4 Rulmenţi radiali oscilanţi cu bile pe două rânduri
2.2. Rulmenţii radiali oscilanţi cu bile pe două rânduri (fig. 4) se utilizează pentru preluarea de sarcini
radiale medii-mari şi de sarcini axiale mici-medii în ambele sensuri, permiţând abateri unghiulare ale axelor
celor două inele de până la 2,5…3º. Inelul interior este prevăzut cu două căi de rulare de forma celor de la
rulmenţi radiali cu bile pe un rând. Calea de rulare de pe inelul exterior este sferică, oferind posibilitatea
inelului interior şi bilelor să oscileze în jurul centrului rulmentului. Se recomandă utilizarea acestor rulmenţi
la arbori cu deformaţii mari de încovoiere (arbori lungi sau elastici) şi la montaje pentru care coaxialitatea
alezajelor de rulmenţi este greu de realizat. Rulmenţii radial oscilanţi cu bile pe două rânduri se execută în
varianta normală (v. fig. 6.4) sau cu alezaj conic pe inelul interior (K, v. fig. 6.4) pentru montaj pe fus conic
sau pe fus cilindric prin intermediul unei bucşe speciale de rulment (H).

Fig.4
4. MATERIALE ŞI ELEMENTE DE TEHNOLOGIE

Materialele destinate inelelor şi corpurilor de rostogolire trebuie să îndeplinescă o serie de condiţii:

rezistenţă mare la solicitarea de contact; rezistenţă mare la uzură; tenacitate. Oţelurile care îndeplinesc cel
mai bine aceste condiţii sunt oţelurile aliate cu crom, care conţin aproximativ 1% carbon şi 1,3…1,65% crom.
Alte elemente de aliere sunt manganul şi siliciul. Viteza de călire şi adâncimea de călire sunt direct
dependente de conţinutul de mangan.
Tratamentul termic de durificare este de călire (încălzire la 800ºC, menţinere 1 oră, răcire în ulei)
urmată de revenire joasă (încălzire la 170ºC, menţinere 3 ore, răcire în ulei preîncălzit la 70ºC). După
tratamentul termic, duritatea inelelor şi a corpurilor de rostogolire este de 63±3 HRC.
Unele firme producătoare de rulmenţi utilizează şi oţeluri de cementare, acestea comportându-se bine
la solicitări cu şocuri. Pentru rezistenţă la temperaturi ridicate sau pentru rezistenţă la coroziune, se utilizează
oţeluri speciale înalt aliate, respectiv oţeluri anticorozive, aliate cu crom.
Inelele rulmenţilor se execută prin strunjire, urmată de rectificare. Semifabricatele utilizate sunt de tip
ţeavă laminată, pentru diametre exterioare mai mici de 20 mm şi obţinute prin forjare, pentru diametre
exterioare mai mari de 20 mm.
Forjarea se efectuează pe maşini automate. Ulterior semifabricatele forjate se supun unui tratament
termic de recoacere de globulizare (în cuptoare electrice) şi operaţiunii de sablare cu alice din fontă pentru
îndepărtarea ţunderului şi a eventualelor bavuri.
Strunjirea se face pe maşini automate. Înaintea operaţiei de strunjire a căilor de rulare se rectifică plan
bilateral inelele, pentru asigurarea bazelor tehnologice. După strunjire se aplică tratamentul de durificare şi
abia apoi se execută, în ordine, rectificarea suprafeţelor laterale, a suprafeţelor cilindrice, a căilor de rulare şi
superfinisarea căilor de rulare. În final, rugozitatea suprafeţelor funcţionale este de 0,4 μm.
Bilele se obţin prin presare la rece (în prese speciale), urmată de pilire şi eventual rectificare. Se
continuă cu tratamentul termic de durificare, urmat de rectificare, lepuire şi sortare. Rectificarea şi lepuirea se
execută cu discuri din fontă specială, cu soluţii abrazive de Al2O3, Cr2O3 şi, în final, motorină. Se obţin
rugozităţi de 0,04 μm.
Rolele se obţin prin debitare din bare, urmată de presare. După tratamentul termic de durificare se
continuă cu operaţiile de tobuire şi de rectificare de eboşare a generatoarei rolei
8. CARACTERIZARE
 
Lagărele cu rulmenţi sunt acele lagăre la care frecarea de alunecare este înlocuită cu frecarea de rostogolire. Prezintă următoarele
avantaje :
- pierderi mici prin frecare chiar la porniri şi opriri, deci căldura puţină degajată şi randament mai mare decât la cele cu alunecare;
- nu uzează fusul deoarece pe ele se montează unul dintre inelele rulmentului;
- portanţă mare, raportul ;
- gabarit mic;
- lubrefierea se face periodic şi nu necesită nici un fel de supraveghere în timpul funcţionării - consum redus de lubrifiant;
- jocul radial, respectiv axial foarte mic, ceea ce măreşte precizia de lucru a maşinii;
- nu folosesc materiale deficitare;
- se montează relativ uşor, se înlocuiesc uşor, deoarece sunt standardizaţi;
- nu se rodează în exploatare.
Dezavantajele rulmenţilor sunt:
- nu pot funcţiona la turaţii şi sarcini foarte mari, deoarece ar rezulta dimensiuni radiale foarte mari, fiind necesari rulmenţi speciali şi nu
de serie;
- costul este relativ ridicat;
- la turaţii mari produc vibraţii şi zgomot;
- când stă pe loc şi maşina este supusă la vibraţii, bilele fac amprente pe inelele respective;
- nu se pot monta decât pe la capete.
Elemente componente (fig.20)
- carcasa sau corpul lagărului A
- capacul B care se prinde cu şuruburi de carcasă
- dispozitiv suplimentar de fixare a rulmenului – un inel plastic, o rondea cu şurub etc.
- rulmentul format din:
- inelul interior 1, caracterizat prin diametrul alezajului său d şi care se montează pe fus prin strângere sau prin ajustaj intermediar,
este prevăzut cu căi de rulare;
- inelul superior 2 care se montează în carcasă şi care se caracterizează prin diametrul exterior D şi lăţimea b, prevăzut cu căi de
rulare.
- corpuri de rulare care pot fi : - bile
- role de diferite forme (3)
- colivia 4 – împiedică contactul dintre bile.
 Fig .20

Forma corpurilor de rulare poate fi (fig.21):

•sferică sau de bilă (fig.21.a);
•rolă cilindrică (fig.21.b)care se numeşte scurtă când

corpuri de rulare numite ace, caracterizate prin lungime mai mică de 5 mm.
•conice (fig.21.c);
•butoiaş – inelul superior are o cale de rulare sferică (fig.21.d);
•role înfăşurate din bande de oţel din bande de elice (fig.21.e).