Insuficienta multipla de organe

Insuficiența multiplă de organ reprezinta un eșec al tuturor organelor și

țesuturilor mediatorilor agresive de răspuns inflamator sistemic cu predominanța
temporară a simptomelor unui anumit insuficiență de organ - plămân, inimă,
rinichi, etc. insuficiență multiplă de organ este o bază universală pentru oricare
din starea critică.
Intensitatea insuficienței multiple de organe este determinată de: varierea
organisme abilitate rezista la hipoxie, tulburări metabolice, scăderea fluxului
sanguin, factori de caractere șoc (hipovolemic, cardiogen sau septic), starea
functionala initiala a corpului, care depinde de rezerva fiziologica.
Tabloul Clinic Al Insuficienței Multiple De Organe
Sindromul de insuficienta multipla de organ include următoarele stări:
Aceste complicatii sunt principala cauza de deces la pacientii in unitati de
terapie intensiva, cresterea mortalitatii la 70%. În funcție de eșecul unuia sau mai
multor organe, crește probabilitatea de deces a pacienților. Încălcarea funcției
organului care durează mai mult de o zi însoțită de mortalitate în 35% din cazuri,
cele două organisme - 55%, trei sau mai multe organisme - până la 85%.
Elementul cheie care declanșează dezvoltarea proceselor multiple
insuficienta de organ, este tulburarea metabolică apare ca răspuns la deteriorarea
sistemului, indiferent de sursa factorilor etiologici - infecție, politraumatism,
ischemie, arsuri. Mai mult decât atât, sindromul disfuncție multiplă de organ
poate fi considerat ca un răspuns hypermetabolic sistemic al organismului la
afectarea finală etapă manifestând violare pulmonară acută cu dezvoltarea
ulterioară a disfuncției renale, hepatice și insuficiență altor organe.
Prezența disfuncției de organ se judecă în funcție de următoarele criterii
clinice și de laborator:
Anomalii în sistemul hemostatic (consum coagulopatie) (produse de
degradare a fibrinogenului> 1/40: D-dimer> 2; raportul 5 coloană protrombina cm
apă la o presiune; capilare de artera pulmonară 0,176 mmol / l de urină de sodiu 34
pmol / l.. creșteri ale AST și ALT, fosfataza alcalină de 2 ori peste normal).
Disfuncții ale sistemului nervos central (mai puțin de 15 de puncte pe scara
Glasgow).
 Evaluarea acestor parametri vă permite să identificați rapid schimbări
calitative în starea pacientului și de a determina capacitatea sa de a auto-mentine
homeostazia.
Tratamentul Insuficienței Multiple De Organe
Exista 7 principii de bază ale managementului pacienților cu insuficiență
multiplă de organe:
1. Prevenirea insuficienței multiple de organe. Diagnosticul la timp a stării
critice sau a unei boli grave, care încă nu au transformat într-o stare critică,
este principalul punct de prevenire insuficienta multipla de organ. Atunci
când acest lucru este necesar: evaluarea și monitorizarea funcțională;
elimina infecția; normalizarea circulației sângelui, respirația și
metabolismul; furnizarea de energie (produse alimentare); tratamentul
precoce al traumatismelor, inflamație, necroză.
2. Etapele acțiunii este văzută ca al doilea principiu principal al strategiei de
combatere a insuficienței de organ. Acesta include: întreținerea artificială
sau înlocuirea sistemului (sau sisteme), fără a afecta, care vin repede la
moarte; Cel mai adesea este un sistem de respirație și circulația sângelui;
exploatație de cercetare multifuncțională și a obține o idee de amploarea
organelor și sistemelor de daune; câștig mecanisme fiziologice de corecție,
care afectează toate sistemele; Tratamentul sistemelor afectate și eliminarea
lor de la stat.
3. Impactul Antimediatornoe. antagoniști ai receptorilor de celule endoteliale le
bloca utilizând anticorpi monoclonali împotriva TNFa, IL-1.
4. Normalizarea balanței energetice prevede: corecție metabolică, în special
crearea echilibru normal acido-bazic, fără de care „prelucrabilitate“ a
enzimelor care sunt implicate în producerea de energie, redus; nutriție
adecvată enterală mixtă, parenterală; introducerea de vitamine și aminoacizi
esențiali pentru normalizarea activității enzimelor; o cantitate adecvată de
oxigen la țesuturi, care necesită normalizarea plămânilor și a
microcirculației; droguri antihipoxice și terapiei antioxidante.
5. Detoxifierea. Stimularea detoxifiere naturale și aplicarea metodelor de
detoxifiere intrata extracorporale.
6. Terapia Syndromic. Componentele de insuficiență multiplă de organe în
formă de hipovolemiei acute, sindromul de detresă respiratorie, sindrom de
 coagulare intravasculară diseminată, comă, insuficiență renală sau hepatică
acută este necesară în fiecare caz, un întreg set de tehnici care vizează
înlocuirea sau întreținerea anumitor funcții ale corpului și a sistemelor
artificiale.
7. Reducerea acțiunii invazivitate. Acest principiu recunoaște că invazivitate
tehnologiilor moderne utilizate in medicina de ingrijire critice, de multe ori
duce la apariția insuficienței multiple de organe iatrogene. Metodele
invazive, aducând pacientul de așteptat de la ei beneficii concrete, ascunde
în sine și multe pericole