CARACTERIZAREA PULBERILOR METALICE

1. Scopul lucrării

Această lucrare urmăreşte determinarea compoziţiei

(distribuţiei) granulometrice a pulberilor metalice, prin
cernere pe fracţiuni granulometrice conform SR EN 24497-94.

2. Noţiuni teoretice
Compoziţia granulometrică este o caracteristică a
pulberilor care influenţează esenţial comportarea unei
mase de pulbere în procesul se presare şi sinterizare.
Majoritatea pulberilor nu au o granulaţie uniformă, ci sunt
constituite din particule de pulberi de diferite dimensiuni.
Compoziţia granulometrică reprezintă proporţia în care se
găseşte în masa de pulbere fiecare fracţiune granulometrică.
Fracţia granulometrică reprezintă o cantitate dintr-o masă
de pulbere dată care trece printr-o sită cu o anumită
deschidere a ochiurilor şi care şi este reţinută pe sita următoare
ce are deschiderea ochiurilor mai mică.
Separarea pulberilor în fracţiuni granulometrice se
face cu ajutorul uni set de site etalon din ţesătură
metalică nemagnetică, dispuse în ordine descrescătoare
mărimii ochiurilor, figura 8.1. Ramele sitelor se
îmbină una cu cealaltă având deasupra un capac iar
dedesubt un taler colector. Setul de site se aşează pe un
aparat prevăzut cu un sistem de vibrare reglabil. Metoda
de determinare a compoziţiei granulometrice prin cernere
nu se aplică pulberilor cu dimensiunea majorităţii
particulelor sub 45 μm.

3. Metode şi mijloace de lucru

La determinarea compoziţiei granulometrice a pulberilor
metalice sunt necesare următoarele echipamente şi
instrumente ajutătoare: •aparat de cernere prin vibrare
împreună cu un set de site standardizate, dispuse în
ordinea descrescătoare a mărimii ochiurilor, având un capac pe
sita de sus şi un taler colector sub ultima sită de jos; •setul de
site va avea deschiderea ochiurilor de 63, 75, 100, 150, 200 şi
respectiv 300 μm; •balanţă tehnică cu precizia de cântărire de
±0,05 g; •perie moale.
8.2. Determinarea densităţii aparente a pulberilor

1. Scopul lucrării
Se urmăreşte determinarea densităţii aparente a pulberilor
metalice. Din punct de vedere tehnologic, densitatea
aparentă a pulberilor este importantă pentru dimensionarea
cavităţii matriţelor de presare pentru obţinerea produselor
din pulberi.

2. Noţiuni teoretice
Densitatea aparentă este una dintre principalele
caracteristici ale materialelor purverulente. Ea reprezintă
masa unităţii de volum a unei pulberi liber vărsate.
Densitatea aparentă este influenţată atât de caracteristicile
particulelor de pulbere (forma, starea suprafeţei şi
dimensiunea particulelor), cât şi de compoziţia granulometrică
a masei de pulbere. Aceste caracteristici determină modul
de împachetare a particulelor şi implicit valoarea densităţii
aparente. Densitatea aparentă se notează cu ρaşi
se determină cu relaţia: ρa=(m/V), [g/cm3], unde, m este masa
pulberii, [g]; V – volumul ocupat de masa pulberii în stare
liber vărsată într-un recipient calibrat de 25 ± 0,05 cm3. Metoda
de determinare a densităţii aparente constă în cântărirea
cantităţii de pulbere ce umple prin curgere liberă un recipient
de volum dat. Densitatea aparentă se determină numai la
pulberile care curg printr-un orificiu calibrat cu diametrul D
= 2,5+0,05 mm, în funcţie de capacitatea de curgere a
pulberilor.
Dispozitivul utilizat pentru determinarea densităţii aparente are
următoarele componente (fig.8.3):

•o pâlnie din metal 1 prevăzută cu un orificiu calibrat cu

diametrul D = 2,5+0,05 mm, sau D = 5+0,05 mm,
având volumul cavităţii interioare mai mare decât cel al
recipientului care colectează pulberea şi o
suprafaţăinterioară poleită pentru a micşora la minimum
frecarea cu pulberea (fig.8.4); •un recipient cilindric 2 din
metal pentru colectarea pulberii. Volumul interior al
recipientului este calibrat la 25 ± 0,05 cm3 pentru un
diametru interior de Di = 38 ±1 mm; •un suport metalic 3
format dintr-o placă metalicădreptunghiulară pentru
aşezarea recipientului colector şi o coloană verticală cu
secţiune circulară. Această coloanăasigură atât susţinerea
pâlniei prin intermediul unui inel ce are poziţie reglabilă pe
verticală, cât şi rotirii pâlniei în jurul axei sale şi în plan orizontal.
Atât pâlnia cât şi cilindrul colector sunt confecţionate din
oţel inoxidabil sau din alte materiale nemagnetice, inoxidabile,
care permit realizarea unei rugozităţi superioare a suprafeţelor
în contact cu pulberea supusă testărilor. Pentru măsurarea
masei de pulbere colectată în recipientul calibrat se
foloseşte o balanţă tehnicăcu o precizie de ± 0,1 g.
 3. Desfăşurarea lucrării, prelucrarea şi interpretarea
rezultatelor:
Dispozitivul de măsurare, aşezat pe o masă de laborator rigidăşi
fără vibraţii, se reglează cu partea inferioară a pâlniei centrată
deasupra părţii superioare a cilindrului colector. Între partea
inferioarăFig.8.3 Fig.8.4
97a pâlniei şi cea superioară a cilindrului colector trebuie să fie o
distanţă, pe verticală, de 25 ± 1 mm (fig.8.3). Reglarea la distanţa
prevăzută se face cu ajutorul unor cale plan paralele. Succesiunea
operaţiilor ce conduce la determinarea densităţii aparente este
următoarea: •se verifică centrarea şi poziţia pâlniei în raport cu cilindrul
colector; •se umple pâlnia cu pulberea de testat, timp în care
orificiul pâlniei este obturat. Cantitatea volumică de pulbere din
pâlnie trebuie să fie de aproximativ 1,5 ori mai mare faţă de
volumul recipientului colector; •se deschide orificiul pâlniei, pentru
ca pulberea să curgă liber, până când deasupra cilindrului calibrat
se formează un con simetric şi cu baza egală cu cea a diametrului
exterior al cilindrului colector; •se roteşte pâlnia cu 900 faţă de
placa suport şi se va evita tasarea suplimentară a pulberii în
cilindrul colector; •cu o lamă subţire (max. 0,5 mm grosime) se
îndepărtează prin raclare surplusul de pulbere care formează conul;
•se are grijă ca în timpul raclării lama să fie în poziţie verticalăşi
sprijinită pe partea superioară a cilindrului colector; •se cântăreşte
pulberea rămasă în cilindrul colector; •se efectuează trei determinări
din acelaşi eşantion de pulbere; •după determinare, cilindrul colector
se curăţă cu o bucată de material textil moale; •se repoziţionează
cilindrul colector sub pâlnia cu pulbere pentru o nouă determinare; •se
calculează valorile individuale pentru densitatea aparentă pe baza
datelor obţinute la cele trei determinări precum şi media aritmetică a
acestora; •rezultatele determinărilor se trec în tabelul 8.3.

8.3. Determinarea densităţii de tasare a pulberilor

1. Scopul lucrării
Se urmăreşte determinarea densităţii aparente a
pulberilor după tasarea acestora sub efectul unor şocuri
mecanice aplicate în condiţii standardizate (SR ISO 3953-93).

2. Noţiuni teoretice
Prin tasarea sub şocuri mecanice, volumul de umplere al unei
cantităţi de pulbere date se micşorează, respectiv densitatea
aparentă a pulberii creşte. Cunoaşterea valorii densităţii de tasare
este importantă în proiectarea matriţelor de presare a pulberilor
deoarece permite reducerea gabaritului lor. Densitatea de tasare
reprezintă, convenţional, densitatea aparentă a unei cantităţi de
100 g de pulbere tasată timp de 3 minute, într-un cilindru gradat, cu
ajutorul unui aparat de scuturare. Densitatea de tasare se notează cu
ρtşi se determină cu relaţia: ρt = (mt/Vt), [g/cm3] unde: mt – este masa
pulberii, care în condiţii standardizate, este de 100 g; Vt – este
volumul pulberii dupătasare, [cm3]. Metoda de determinare a
densităţii de tasare constă în scuturarea unei cantităţi de 100 g
pulbere aflată într-un cilindru gradat de 100 cm3 sub efectul unor
şocuri produse de un aparat. Aparatul de scuturare prezentat
în figura 8.5 este format dintr-un suport metalic 2 în care
introdus cilindrul gradat 1 şi care este ridicat la o înălţime h = 8
mm la fiecare rotaţie a camei 3 de unde cade apoi liber lovindu-
se de faţa superioară a ghidajului 4. Cama are o turaţie de 300
rot/min şi este antrenată printr-o curea de transmisie 5 de la un
motor electric 6. Scuturarea se realizează timp de 3 minute, după
care pulberea se consideră tasată. Volumul pulberii după tasare
se citeşte direct pe gradaţia cilindrului. Dozarea masei de pulbere
se face cu ajutorul unei balanţe tehnice având precizia de ± 0,1 g.
 3. Desfăşurarea lucrării
Pentru efectuarea determinărilor se parcurg următoarele etape:
•se cântăresc trei probe a câte 100 g pulbere din eşantionul de
testat; •se introduce o primă doză de 100 g pulbere în cilindrul
gradat de 100 cm3; •se introduce cilindrul cu pulbere în
suportul aparatului de scuturare; •se cuplează aparatul şi se
lasă să funcţioneze timp de 3 minute (aproximativ 900 şocuri);
•se opreşte aparatul de scuturare şi se citeşte pe cilindrul
gradat valoarea volumului pulberii tasate; •se goleşte pulberea
din cilindru şi după curăţirea acestuie, cu o bucată de material
textil moale, se umple cu doza următoare de pulbere; •se
efectuează trei determinări, după care se calculează valorile
individuale ale densităţii de tasare şi media aritmetică a
acestora; •rezultatele determinărilor se trec în tabelul 8.4.