CURS 2-

CLASAREA SUBSTANTELOR MINERALE UTILE

În cadrul operaţiilor de preparare a minereurilor şi carbunilor , clasarea reprezinta o faza pregatitoare de mare
importanta în stabilirea tehnologiei în ansamblu.
Clasarea este operaţia de separare în fracţiuni sau clase granulometrice cu dimensiuni apropiate , a granulelor
unei substante minerale utile.
Clasarea se poate realiza :
- pe baza dimensiunii granulelor - fiind denumita clasare volumetrica;
- pe baza vitezelor limita de cadere a granulelor de anumite dimensiuni într-un fluid - când se numeste
clasare simptotica;
o daca fluidul este apa , clasarea este hidraulica;
o daca este aerul, clasarea se numeste pneumatica.
Scopul operatiei de clasare este:
 Rationalizarea 0peraţiilor de maruntire, întelegându-se prin aceasta scoaterea din alimentarea utilajelor de
maruntire a granulelor cu dimensiuni reduse ( mai mici ca dimensiunea de maruntire), în scopul micsorarii cantitatii
de material supus maruntirii, în vederea economisirii energiei şi sporirea productivitatii utilajelor. În acest caz ,
operaţia poarta denumirea de clasare preliminara. Avându-se în vedere operatiile de preparare ulterioare
maruntirii , clasarea se aplica şi pentru controlul granulometriei produselor maruntite , caz în care clasarea se
numeste de control.
 Pregatirea substantelor minerale utile, sub aspectul granulatiei lor, pentru aplicarea diferitelor metode de
concentrare.
 Reducerea continutului de apa si de material fin din unele produse ale prepararii. În acest caz, clasarea îndeplineste
rolul 0peraţiilor de desecare sau de îngrosare.
 Obtinerea unor clase granulometrice cu continuturi diferite de substanta utila- realizându-se astfel si o
preconcentrare.
 Separarea substantelor minerale utile în anumite sorturi granulometrice solicitate ca atare de catre beneficiari.

CARACTERISTICILE GRANULOMETRICE ALE SUBSTANTELOR MINERALE UTILE

Substantele minerale utile supuse proceselor de preparare se prezinta ca amestecuri polidisperse de granule cu
forme şi dimensiuni diferite.
a) Forma şi dimensiunea granulelor

Substanţele minerale utile supuse preparării reprezintă amestecuri polidisperse de granule cu diferite forme şi
dimensiuni. Forma, dimensiunea şi repartiţia dimensională a granulelor influenţează rezultatele preparării.

a) Forma granulelor minerale. Este importantă pentru o serie de procese de preparare : clasare, concentrare
gravitaţională, concentrare pe baza diferenţei coeficienţilor de formă, flotaţie, peletizare, etc.
Forma granulelor minerale este determinată de structura cristalină a mineralelor, modul de asociere,
proprietăţile mecanice ( clivaj, spargere, plasticitate), modul lor de formare în zăcământ şi poate fi :
- regulată ( apropiată de cea sferică);
- neregulată ( colţuroasă, plată, aciculară, etc.).
Deşi se consideră că forma granulelor este cu atât mai regulată cu cât dimensiunea lor este mai mică şi cu atât
mai neregulată cu cât aceasta este mai mare, în realitate - aşa cum a remarcat Gaudin- situaţia este inversă, prima
impresie fiind datorată iluziei optice şi imperfecţiunii observaţiilor.
Pentru caracterizarea formei unei particule printr-o singură cifră se utilizează coeficienţii de formă (a) stabiliţi
experimental în raport cu forme geometrice regulate şi o serie de indicatori interdependenţi: indicele de aplatizare,
indicele de alungire, gradul de sfericitate, factorul de formă.

b) Dimensiunea granulelor. Pentru aprecierea numerică a dimensiunilor unei granule individuale au fost
propuse şi se folosesc mai multe metode .
Astfel, pentru particule aciculare, dimensiunea (d) este egală cu lungimea (l).
Pentru granule plate, se iau în considerare lungimea (l) şi lăţimea (b) iar dimensiunea se determină ca medie :

lb
d= 2 sau d = l  b (mm)
Pentru granule la care se poate lua în considerare şi a treia dimensiune (înălţimea h):
lbh
d= 3 sau d=
3
l  b  h (mm)

7
 Pentru granule de dimensiuni mici şi foarte mici diametrul se consideră egal cu cel al unei sfere cu acelaşi
volum (V) sau cu aceeaşi masă (m) cu cele ale granulei.
Rezultă astfel:

3
6 V
de =  = 1,24  V (mm)
sau
G
3
de = 1,24  ; (mm)

b) Compozitia granulometrica
Raspândirea cantitativa ( procentuala) a granulelor sau claselor granulometrice în conformitate cu dimensiunea
medie sau limitele dimensiunilor într-o masa polidispersa de substanta minerala utila defineste compozitia
granulometrica.
Compozitia granulometrica se determina cu ajutorul analizelor granulometrice care pot fi:
 analize de site - pentru materiale cu granule mai mari de 0,04mm;
 analize sedimentometrice ( de prafuri) - pentru materiale cu granulatie cuprinsa între 0,05-0,005mm;
 analize microscopice - pentru particule ultrafine.
Analizele de site sunt cele mai utilizate pentru determinarea compozitiei granulometrice a materiilor prime
minerale supuse prepararii si a majoritatii produselor obtinute în diverse faze ale procesului tehnologic.
Pentru executarea analizelor granulometrice si pentru definirea marimii particulelor solide au fost standardizate
o serie de site.
Analizele de site se executa uscat sau umed, cu ajutorul sitelor de laborator dispuse în coloana în ordinea
descrescatoare marimii ochiurilor. Materialul ramas pe fiecare suprafata de clasare si materialul care a trecut prin
ochiurile ultimei site , constituie clasele granulometrice ale materialului supus analizei , fiecare clasa având dimensiuni
limita marimea ochiurilor sitei ultime prin care a trecut si marimea ochiurilor sitei pe care a ramas .
Dimensiunile maxime si minime ale unei clase granulometrice corespund marimii ochiurilor a doua suprafete
de clasare consecutive. Raportul dintre dimensiunile maxime si minime ale granulelor de material din fiecare clasa
granulometrica sau dintre marimile ochiurilor a doua site consecutive , poarta denumirea de coeficientul scarii
sitelor.Reprezentarea grafica , pe baza analizelor granulometrice, a compozitiei granulometrice - caracteristica sau
curba granulometrica - se realizeaza pentru a furniza date cât mai complete asupra dimensiunii granulelor si claselor
si pentru a permite compararea , într-o forma usor de interpretat a diferitelor granulometrii.
Pentru reprezentarea grafica a analizelor granulometrice au fost elaborate mai multe metode; frecvent utilizate
sunt cele care se refera la curbele granulometrice a refuzurilor si trecerilor cumulate , în coordonate normale sau
logaritmice.
Rezultatele analizei granulometrice se trec într-un tabel de forma celui prezentat
în tab.nr.1.
Rezultatele analizei granulometrice a unui material
Tabel 1
Dimensiunea Clasa Refuzuri Ponderi cumulate
ochiurilor granulometrica

di (mm) di+1 - di , (mm) Kg % Refuzuri Treceri cumulate

cumulate
Qi qi  qi (%) 100-qi (%)
d1 +d1 Q1 q1 q1 100-q1
d2 d2 - d1 Q2 q2 q1 + q2 100-(q1 + q2)
d3 d3 - d2 Q3 q3 q1 +q2 +q3 100-(q1+q +q3)
d4 d4 - d3 Q4 q4 q1 +.....+q4 100-(q1+.....+q4)
0 - d4 Q5 q5 q1 +.....+q5 100-(q1 +.....+q5)

8
 Fig 1 CURBE GRANULOMETRICE

 qi (%) 100
100- qi (%)
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
0 50 100 150 200
dimensiunea ochiurilor (m m)

R ; refuzuri cum ulate. T ; treceri cum ulate

Analizând alura curbelor granulometrice cumulate a refuzurilor cumulate se pot face aprecieri în ceea ce
priveste granulometria diferitelor substante utile (fig.4.2.)

Fig. 2. Alura curbelor granulometrice

a) - material cu granulatia uniform repartizata pe clase;
b) - material cu pondere mare de granule cu dimensiuni mici fata de cele cu dimensiuni mari;
c) - clasele cu dimensiuni mari sunt preponderente;
d) - materialul cu pondere mare de clase medii;
e) - clasele cu dimensiuni mari si mici sunt preponderente fata de cele cu dimensiuni medii;
f) - materialul este format în exclusivitate din granule cu aceeasi dimensiune.

c) Dimensiunea medie si suprafata specifica

Pentru a determina dimensiunea medie a unui material granular, acesta se împarte , cu ajutorul analizei
granulometrice , pe clase. Daca di+1 - reprezinta dimensiunea maxima iar d i - dimensiunea minima a unei calse
granulometrice; qi - greutatea clasei respective (%); m - numarul claselor, atunci dimensiunea medie a materialului
dmed se poate calcula cu relatia:
1 n di  1  di
  qi
dmed = 100 i  1 2 (mm);
O alta caracteristica importanta a unui material o reprezinta suprafata specifica s.
Considerându-se o granula cu dimensiunea d , suprafata sa specifica va fi egala cu raportul dintre suprafata
totala si masa; cum suprafata granulei este proportionala cu patratul dimensiunii:

S = Sd2 (m2);
unde:- S - fiind coeficientul de forma al suprafetei;
- d - dimensiunea medie a materialului (m).

9
iar volumul (V) , este:
V = v  d3 (m3);
unde:- v -este coeficientul de forma al volumului.
Relatia de definitie a suprafetei specifice (s), pentru un material cu densitatea  (t/m3), va fi deci:
1  d 2 s

s=
 2  d 3  (m2 /kg) sau, înlocuind raportul
 v ;

s = d   (m2/kg);
Relatia obtinuta evidentiaza clar ca suprafata specifica a unui material este cu atât mai mare cu cât dimensiunea
sa medie este mai mica.

Parametri şi indicii operatiei de clasare volumetrica

Clasarea volumetrica se realizeaza cu ajutorul gratarelor si /sau ciururilor.
Materialul reprezentând alimentarea A (t/h)- trece pe suprafata de clasare ( de regula usor înclinata);
granulele cu dimensiunea mai mica decât ochiurile sitei () vor trece prin acestea, constituind produsul denumit trecere
C (t/h), iar cele care nu îndeplinesc aceasta conditie, se vor colecta la capatul suprafetei de clasare, constituind refuzul
B (t/h).
Controlul şi evaluarea functionarii unei instalatii de clasare se face pe baza continutului procentual de material (%) cu
dimensiuni mai mici decât dimensiunile ochiurilor suprafetei de clasare ()-denumit material marunt- din alimentare
(a), refuz (b), şi trecere (c) (fig .4.3).

Alimentare, A(t), a (%)

rama ciurului

Refuz, B (t), b (%)

mărimea
ochiurilor  (mm)
pâlnie de
colectare

Trecere C (t), c (%)

Elementele si parametrii operatiei de clasare volumetrica

Avându-se în vedere cantitatile de material (A,B,C) si continuturile de material marunt ( a,b,c), pentru orice
operatiune de clasare, trebuie sa fie adevarate urmatoarele ecuatii de bilant:
- cantitatea de material din alimentare este egala cu suma cantitatilor de material din refuz si trecere :
A = B +C
- cantitatea de material marunt din alimentare este egala cu suma cantitatilor de material marunt din refuz si
trecere:
Aa Bb Cc
 
100 100 100
- cantitatea de material grosier( cu dimensiunea mai mare decât ) din alimentare este egala cu suma
cantitatilor de material grosier din refuz si trecere:

A(100  a ) B (100  b ) C (100  c)

  ;
100 100 100
La o clasare ideala, ar trebui sa nu existe granule cu d <  în refuz, respectiv b = 0; de aceea , b se numeste şi
Bb
continut procentual de subgranulatie iar 100 reprezinta cantitatea (t/h) de subgranulatie.
În mod real, b are o valoare cu atât mai mica cu cât clasarea se realizeaza mai bine.
În mod similar, la o clasare ideala am avea c =100% şi evident, 100-c = 0.
În realitate c <100%, iar diferenta (100-c) reprezinta continutul procentual de supragranulatie si
C (100  c)
100 , cantitatea (t/h) de supragranulatie, care la o clasare corecta trebuie sa fie cât mai redusa.

10
 Se calculeaza, pe baza acestor parametri, indicii tehnologici ai clasarii volumetrice:
Extractia în greutate a produselor
-pentru trecere:
C
100
v= A (%);
sau:
ab
100
v= cb (%);
- pentru refuz:
B
100
v, = A (%);
şi respectiv:
c a
100
v, = c  b (%);
Extractia de material marunt din trecere (m)
Cc c c( a  b )
 100  vc    100
m = A a a a (c  b) (%);

Extractia de material grosier din trecere(s)

C (100  c) ( a  b )(100  c) 100  c
 100   100  vc 
s= A(100  a ) ( c  b )(100  a ) 100  a (%);
Randamentul clasarii

Considerând ca în trecere nu ajung granule cu dimensiuni mai mari ca ochiurile suprafetei de clasare deci c =
100% relatia de calcul pentru randament va fi :
C  100
 100
 = A a (%);
sau:
( a  b)  100
 100
 = ( c  b)  a (%).
Când c <100% relatia de calcul pentru randament va fi :
( a  b )( c  a )  100
 100
 = m - s = ( c  b )(100  a )  a (%).

Suprafete de clasare volumetrica

Elementul principal la orice utilaj de clasare volumetrica îl constituie suprafata de clasare prevazuta cu
ochiuri ( spatii libere) de diferite forme si marimi.Suprafata de clasare este caracterizata de forma si marimea ochiurilor
care, de regula, defineste si dimensiunea de clasare.
Formele geometrice de baza ale ochiurilor suprafetei de clasare sunt: rotunde (circulare), patrate,
dreptunghiulare, lamelare.
Ochiurile circulare si patrate se folosesc frecvent pentru aceleasi conditii de ciuruire.Din punct de vedere al
eficientei de clasare ochiurile circulare sunt mai putin rationale; ele se realizeaza prin stantare, în timp ce ochiurile
patrate pot fi executate si prin tesere. În unele cazuri este rationata forma dreptunghiulara a ochiurilor. Suprafetele de
clasare cu ochiuri dreptunghiulare pot fi executate din fire împletite dar si prin stantare.
Pentru o clasare mai putin eficienta si pentru desecare se utilizeaza frecvent suprafete de clasare din fire,
vergele sau lamele.
1. Suprafata utila de clasare
Prin suprafaţa utilă sau activă de clasare (Su) se înţelege raportul dintre aria efectivă a tuturor ochiurilor şi aria
întregii suprafeţe de clasare. Suprafaţa activă este indicatorul capacităţii de clasare, deoarece, cu cât aceasta este mai
mare, cu atât mai mare va fi posibilitatea de trecere a granulelor prin ochiurile unei arii determinate a sitei.
În funcţie de modul de executare al suprafeţei de clasare, suprafaţa utilă are valori cuprinse între 0,15 şi 0,85.
La dispunerea dreptunghiulară a ochiurilor rotunde, aria ochiului este πθ2/4, iar aria suprafeţei de clasare
corespunzătoare unui ochi, (θ + l)2 şi prin urmare:

11
Analog se obţine:
• pentru dispunerea ochiurilor pătrate:

• pentru dispunerea ochiurilor pătrate:

• pentru dipunerea ochiurilor dreptunghiulare:

• pentru dispunerea ochiurilor lamelere:

Suprafaţa utilă de clasare în cazul dispunerii oblice a ochiurilor rotunde indică o utilizare mai bună a sitei decât
în cazul dispunerii dreptunghiulare. Faţă de aceasta, atunci când se preferă suprafeţe de clasare cu ochiuri circulare,
trebuie alese cele cu dispunerea oblică. Cea mai bună utilizare a suprafeţei de clasare o are dispunerea lamelară, însă
precizia clasării la aceasta este mai mică.

2.. Tipuri caracteristice de suprafete de clasare

a) Suprafete de clasare din tabla

Suprafetele de clasare confectionate din tabla (otel si aliaje din aluminiu, cupru si aliaje de cupru, zinc, folii de
mase plastice,etc.) sunt prevazute cu ochiuri stantate de forma patrata, circulara sau dreptunghiulara. Pentru diminuarea
efectului de întepenire a granulelor în ochiuri, stantarea se executa astfel încât dimensiunea ochiurilor la partea
inferioara sa fie mai mare decât la partea superioara
O problema speciala o constituie realizarea suprafetelor de clasare din tabla cu ochiuri de dimensiuni mici. Pentru
aceasta se tine seama de raportul dintre grosimea tablei (h) si cea mai mica dimensiune liniara () a ochiului
În general , între grosimea tablei si dimensiunea ochiului exista relatia: 
h  0,625 
De regula , dimensiunea ochiurilor este cuprinsa între 4-120 mm. Avându-se în vedere numarul mare al
fragmentelor de tabla care se pierd la stantarea ochiurilor de dimensiuni mari, în principiu , nu se indica executarea
suprafetelor de clasare cu ochiuri mai mari de 50mm.
Suprafetele de clasare prevazute cu captuseala de cauciuc au o buna rezistenta la uzura si un grad redus de
colmatare a ochiurilor .Durata de functionare poate fi de cinci ori mai mare decât cea a suprafetelor de clasare obisnuite.
b) Suprafete de clasare din fire, vergele si lamele
În comparatie cu tablele perforate, suprafetele de clasare din fire, vergele sau lamele sunt mai avantajoase în
ceea ce priveste suprafata utila de clasare si posibilitatea de realizare a ochiurilor de dimensiuni mici.
Suprafetele de clasare tesute sau împletite se executa din fire metalice sau sintetice , cu grosimea cuprinsa între
0,040-9,500 mm. Marimea obisnuita a ochiurilor este cuprinsa între 1 -20mm.
Clasarea la dimensiuni mai mari se executa cu suprafete confectionate din fire sau vergele profilate.
Pentru evitarea înfundarii ochiurilor si cresterea eficientei de clasare se utilizeaza site tesute sau împletite cu
întarituri.
Pentru clasarea materialelor marunte si umede , dar mai ales pentru desecarea diferitelor produse ale prepararii
se folosesc suprafete de clasare confectionate din vergele sau lamele cu sectiune circulara sau trapezoidala.

Metode de clasare volumetrica

Daca pe un utilaj de clasare se monteaza una, doua sau mai multe suprafete de clasare cu ochiuri de marimi
diferite, se vor obtine mai multe clase granulometrice.
Pentru obtinerea unui numar n de clase granulometrice se vor folosi n-1 suprafete de clasare. Dupa modul cum
sunt amplasate suprafetele de clasare ciuruirea se poate realiza prin refuz, trecere, combinat (mixt).

12
 Clasarea prin refuz (fig. 3). Materialul de clasat se aduce pe sita
cu ochiurile cele mai mari (θ). Se obţine refuzul B1 constituit din granule
cu dimensiuni mai mari ca ochiurile θ, şi o trecere care se tratează în
continuare pe cea de-a doua sită ce are ochiurile mai mici θ2. La aceasta se
va obţine refuzul θ2 cu granule cuprinse între θ1, şi θ2 şi trecerea care se
clasează pe următoarea sită ş.a.m.d. Repetând operaţia de n-1 ori se vor
obţine n-1 refuzuri şi o singură trecere. Metoda are avantajul că tot
materialul de clasat vine în contact cu suprafaţa de clasare cea mai robustă
(cu ochiurile cele mai mari) şi ca atare uzura va fi mai mică. Dezavantajul
constă în aceea că necesită înălţimi mari de montaj pentru a permite căderea
trecerii de pe o sită pe alta, iar când suprafeţele de clasare sunt montate în
acelaşi utilaj, întreţinerea şi înlocuirea sitelor inferioare (cu ochiuri mai
Fig 3este
mici) CLASAREA
greoaie. PRIN REFUZ

Clasarea prin trecere (fig. 4). Suprafeţele de

clasare sunt plasate în acelaşi plan. Materialul se aduce pe
sita cu ochiurile cele mai mici, θ3. Se obţine o trecere C, cu
granule de dimensiuni mai mici ca θ3 şi un refuz care este
supus la o nouă ciuruire pe sita cu ochiuri mai mari, θ2.
Repetându-se operaţia de n-1 ori, se obţin n-1 treceri şi un
singur refuz, B.
Clasarea prin
trecere are
avantajul plasării
în linie a sitelor,
ceea Figce4 CLASAREA
permite PRIN TRECERE
întreţinerea şi
înlocuirea lor uşoară. Dezavantajul constă în aceea că tot materialul de clasat
este adus pe sita cu ochiurile cele mai mici, fiind astfel expusă cel mai uşor şi
mai mult la deteriorări şi uzură.
Clasarea combinată sau mixtă (fig. 5). Această metodă îmbină
avantajele şi elimină parţial dezavantajele celorlalte, dând rezultatele cele mai
bune. Materialul este adus pe sita cu ochiurile de dimensiuni Fig intermediare,
5 CLASARE MIXTĂ
θ2. Refuzul se clasează în continuare prin metoda trecerilor pe sita cu ochiurile
cele mai mici, θ3, ciuruirea realizându-se prin metoda refuzurilor. Se obţine n/2 produse în treceri şi n/2 produse în
refuzuri, dacă numărul suprafeţelor de clasare este impar.

13