Examinarea cu lichide penetrante

1.NOTIUNI GENERALE

Penetrant - lichid avand proprietatea de a patrunde in cavitatile,

fisurile etc., de pe suprafata unui material si de a ramane in ele in
timpul indepartarii excesului de penetrant.

Cantitatea si viteza cu care penetrantul patrunde in discontinuitati

depinde de tensiunea superficiala, coeziunea, adeziunea si vascozitatea
sa, precum si de temperatura si starea suprafetei materialului si a
interiorului discontinuitatii.

Sinonim: lichid penetrant.

Penetrantii pot fi: colorati, fluorescenti si micsti (colorati +

fluorescenti).

Developant - material absorbant, aplicat pe suprafata examinata,

dupa indepartarea excesului de penetrant, in scopul extragerii
penetrantului din discontinuitati si a formarii unui fond contrastant cu
penetrantul.

Principalele substante folosite ca developanti: caolinul, talcul, zeolitul,

oxidul de magneziu, creta, au toate culoare alba.

Developantii pot fi: uscati (pulbere uscata) si umezi (pulbere in

suspensie pe baza de apa, alcool, acetona etc.).

Examinare cu lichide penetrante (PT) - succesiune de operatii in care

se foloseste un set de lichide penetrante, intr-o anumita ordine, in
vederea detectarii discontinuitatilor superficiale deschise (fig. 1).

Fig. 1. Discontinuitati de suprafata detectabile cu lichide penetrante

Operatiile necesare efectuarii examinarii cu lichide penetrante, sunt:
 Metode de examinare cu lichide penetrante
In practica se folosesc frecvent doua metode de baza ale examinarii
cu lichide penetrante:
- metoda colorarii, la care penetrantul este un lichid colorat (de obicei
rosu), iar observarea se face in lumina alba, obisnuita. Indicatiile de
defect apar ca pete de culoare rosie pe fondul alb al developantului.
- metoda fluorescentei, la care penetrantul este un lichid fluorescent,
iar observarea se face in lumina ultravioleta, intr-o camera intunecata.
Indicatiile de defect apar ca pete luminoase (de obicei galben-verzui) pe
fondul inchis al developantului (in mod obisnuit de culoare indigo, ca
urmare a folosirii unui filtru la lampa de radiatii ultraviolete).
Observatii:
1. Sensibilitatea examinarii prin metoda fluorescentei este mai mare
decat cea a metodei colorarii.
2. Se pot folosi si penetranti colorati avand si proprietatea de
fluorescenta. Metoda respectiva, a colorarii si fluorescentei, imbina
particularitatile celor doua metode de baza.

2. Tehnologia examinarii cu lichide penetrante

1. Curatirea suprafetei:
Aceasta operatie este esentiala pentru reusita examinarii si are drept
scop indepartarea murdariei, oxizilor si, in special, a substantelor grase
de pe suprafata, astfel incat sa se asigure patrunderea penetrantului in
cavitatile discontinuitatilor.
 Se pot folosi acele metode de curatire care nu conduc la obturarea
discontinuitatilor:
- curatirea mecanica cu perii de sarma moale;
- spalarea cu apa, preferabil calda;
- spalarea cu solventi organici (benzen, acetona, benzina);
- spalarea cu solutii de detergenti;
- decaparea chimica;
- curatirea cu ultrasunete;
- curatirea cu vapori de solventi.

2. Penetrarea:
Aplicarea penetrantului pe suprafata controlata se poate face prin:
pensulare, stropire, pulverizare, imersie.
Stratul de penetrant va fi depus uniform intr-un strat subtire si va fi
mentinut un timp, astfel incat lichidul sa poata patrunde cat mai adanc
in cavitatea discontinuitatilor. Se pot folosi recomandarile
producatorului setului de lichide penetrante, sau valorile recomandate
de standard.(tabelul 2).
3. Indepartarea excesului de penetrant:
Dupa scurgerea timpului de penetrare excesul de penetrant se
inlatura cat mai bine de pe suprafata de controlat; in urma acestei
operatii trebuie sa ramana penetrant numai in cavitatile
discontinuitatilor. Modalitatea de inlaturare a excesului de penetrant
depinde de natura acestuia si, implicit, de natura agentilor intermediari
(solventi) folositi pentru indepartarea lui.
Daca penetrantul este solubil in apa excesul de penetrant se poate
indeparta prin clatire sau stropire cu jet de apa (temperatura 15-50 0C,
cu conditia de a nu depasi punctul de fierbere al penetrantului,
presiunea sub 2,5 bar) si stergere cu tampoane din materiale textile,
fara scame.
Penetrantul solubil in solvent organic se indeparteaza in doua etape:
- se indeparteaza cat se poate de mult penetrant prin stergerea
suprafetei cu o panza curata si uscata;
- stergerea cu un tampon imbibat in solvent, apoi cu un tampon uscat.
Operatia de indepartare a excesului de penetrant continua pana la
disparitia fondului colorat sau fluorescent, evitandu-se insa spalarea
excesiva. Aceasta se verifica prin observarea suprafetei in lumina
alba/ultravioleta.

4. Uscarea suprafetei:
Imediat dupa indepartarea excesului de penetrant suprafata supusa
examinarii se usuca prin unul sau mai multe din urmatoarele procedee:
- stergere;
- evaporare naturala;
- evaporare fortata sub actiunea aerului la o temperatura maxima de 50
0C, dar mai mica decat temperatura de fierbere a penetrantului.
Suprafata se considera uscata in momentul disparitiei petelor de
umezeala. Se va evita uscarea excesiva.

5.Developarea:

Aceasta operatie consta in depunerea pe suprafata a unui strat subtire

si uniform de developant, capabil sa extraga din cavitatile
discontinuitatilor, penetrantul ramas dupa operatia de indepartare a
excesului de penetrant (operatia 30).
Developantii uscati se aplica prin pulverizare sau prin introducerea
piesei intr-o camera cu atmosfera de pulbere controlata. Dupa scoatere
piesa se scutura usor de excesul de developant.
Developantii umezi se agita pentru a se produce amestecarea
suspensiei si se aplica prin pulverizare sau prin imersarea piesei in
suspensie.
Developantul trebuie sa acopere suprafata uniform, stratul fiind
subtire, fara depozite de pulbere care pot masca discontinuitatile fine.
Timpul de developare se masoara din momentul uscarii complete a
developantului aplicat. El este cuprins intre 7-30 minute.

6. Examinarea suprafetei:
Suprafetele controlate cu penetranti colorati se examineaza la lumina
naturala sau artificiala cu un flux de minimum 500 lx. Acest flux luminos
poate fi asigurat de o lampa cu incandescenta de 100 W la o distanta de
0,2 m sau un tub fluorescent de 80 W la o distanta de 1 m.
Suprafetele controlate cu penetranti fluorescenti se examineaza in
incinte intunecate folosind lampi ce emit radiatii ultraviolete in
domeniul de 330-390 nm lungime de unda. Suprafetele se ilumineaza
astfel incat sa nu se produca umbre sau reflexii. Unghiul dintre normala
la suprafata si directia de examinare nu va depasi 300.
Pentru a decela indicatii care se pot contopi datorita difuziei excesive
a penetrantului in developant, se recomanda ca examinarea sa se faca
din momentul aplicarii developantului, continuandu-se apoi la diferite
intervale de timp, inainte si dupa scurgerea timpului minim de
developare.
7. Interpretarea rezultatelor:
Prezenta unei cantitati evidente de penetrant pe fondul
developantului se numeste indicatie. Ea poate fi:
- o pata de culoare rosie pe fond alb - la metoda colorarii;
- o pata luminoasa (de obicei galben, galben-verzui) pe fondul inchis al
developantului (de obicei de culoare indigo, ca urmare a folosirii unui
filtru indigo-violet la lampa de radiatii ultraviolete).
In functie de concludenta lor indicatiile pot fi:
- indicatie relevanta sau concludenta, care poate fi asociata prezentei
unei discontinuitati;
- indicatie nerelevanta sau neconcludenta, provocata de o alta cauza
decat prezenta unei discontinuitati, de obicei datorata unei tehnici
operatorii incorecte;
- indicatie falsa, datorata configuratiei geometrice a suprafetelor,
crustelor, oxizilor etc.
In afara petelor de culoare sau lumina clare, se considera ca fiind
indicatii si tentele de culoare, reprezentand pete difuze pe o suprafata
relativ intinsa a suprafetei (de exemplu, cea provenind de la grupari de
pori mici).
Indicatiile relevante se interpreteaza luand in consideratie configuratia
lor, locul de amplasare pe suprafata piesei si evolutia lor pe durata
developarii (observarea se va face de cateva ori la intervale de timp
incepand de la 1 minut si continuand cu 5, 15 si 30 minute. Evolutia in
timp a indicatiei poate oferi date asupra deschiderii discontinuitatii si
marimii cavitatii acestuia).

8. Curatirea finala:
 Suprafata examinata se curata de developant si penetrant prin spalare
cu apa sau stergere cu solvent, imediat ce s-a terminat procesul de
examinare.

Experimente si aplicatii

Experimentul nr. 1: Determinarea sensibilitatii goemetrice a

controlului cu ajutorul etalonului Miller.
Scop: Insusirea notiunii de sensibilitate a controlului si a modului de
utilizare a etalonului Miller.
 Etalonul poate fi folosit pentru aprecierea sensibilitatii materialelor
folosite la examinarea cu lichide penetrante.
Modul de lucru:
- Se demonteaza etalonul Miller, se sterge cu o bucata de material textil
imbibat in solvent. Cilindrii se degreseaza foarte bine cu solvent, se
centreaza apoi se inchide etalonul strangand bine piulita.
- Se masoara cu un microscop deschiderea b a discontinuitatii artificiale
de pe etalon.
- Se efectueaza examinarea cu lichide penetrante a discontinuitatii pe
intreaga circumferinta folosind materialele si parametrii de lucru testati,
dupa metodologia prezentata la punctul 2.
 Experimentul nr. 2: Compararea a doua seturi de lichide penetrante
folosind etalonul cu gauri.
Scop: Insusirea modului de utilizare a etalonului cu gauri.
Etalon cu gauri - placa metalica, confectionata din acelasi tip de
material ca si cel al pieselor care urmeaza a se controla, avand trei gauri
coaxiale de diametre diferite (4; 1; 0,1 mm).
 Modul de lucru:
- Se curata etalonul, degresandu-se si uscandu-se cu atentie cu aer cald.
Se verifica daca gaurile nu sunt infundate.
- Se aplica penetrant pe fata de jos J si apoi developant pe fata de sus S.
- Dupa scurgerea timpului de developare (5; 10 sau 15 minute), se
masoara diametrul indicatiei circulare care apare pe developant. Se
inregistreza timpul si diametrul indicatiei.
- Se curata etalonul si se procedeaza ca mai inainte, folosindu-se cel de
al doilea set de lichide penetrante.
- Setul care, pentru acelasi timp de developare, produce indicatia cu cel
mai mare diametru este mai sensibil.
- Se intocmeste un referat de laborator, conform indicatiei cadrului
didactic.

METODE DE CURATIRE
FOLOSITE LA EXAMINAREA CU LICHIDE PENETRANTE
1. Curatarea pieselor si materialelor:
La alegerea metodei de curatire se vor avea in vedere urmatoarele
aspecte:
- natura impuritatilor si contaminantilor;
- efectul metodei de curatire asupra piesei sau a materialului;
- aplicabilitatea practica;
- metode specifice impuse de documentatia de executie

1.1. Curatirea cu detergenti:

Detergentii sunt compusi neinflamabili, solubili in apa ce contin
substante special destinate umectarii, emulsionarii si saponificarii unei
varietati mari de substante impurificante ca de exemplu: grasimi,
uleiuri, emulsii de racire, compusi pentru coloranti nepigmentanti etc.
Se admite folosirea unor solutii alcaline, neutre sau acide cu conditia sa
nu reactioneze chimic cu piesa supusa examinarii. Se folosesc in general
solutii cu o concentratie de 4,5 6 g/1 (daca producatorul nu prescrie
altfel) la o temperatura de 77 93 °C. Timpul de curatire este de cca. 10
15 minute.

1.2. Curatirea cu solventi:

Solventii se folosesc pentru dizolvarea materialelor organice (grasimi,
uleiuri, vaselina, paste, vopsele), nefiind recomandati pentru
indepartarea impuritatilor anorganice (rugina, tunder, flux de sudare,
stropi). Solventii trebuie sa fie lipsiti de reziduuri in special cand sunt
aplicati direct, cu o pensula, sau in instalatii de imersare.
1.3. Degresarea cu vapori:
Este o metoda indicata pentru indepartarea grasimilor de pe
suprafete si din discontinuitati. Trebuie avut in vedere faptul ca datorita
timpului de contact relativ scurt dintre vapori si suprafetele de curatat
se poate intampla sa nu se indeparteze impuritatile aflate in
discontinuitati adanci. Din acest motiv se recomanda o imersare
ulterioara in solvent. Metoda este neindicata pentru indepartarea
impuritatilor anorganice si a unor straturi rasinoase (material plastic,
lac, vopsea etc.).

1.4. Curatirea in baie alcanica:

Baile alcaline se obtin din solutii apoase neimflamabile continand
detergenti special selectati pentru a umecta, emulsiona si specifica
contaminantii. Se pot folosi bai calde pentru indepartarea ruginii si a
straturilor oxidate. Substantele din componenta baii se vor utiliza in
conformitate cu instructiunile date de producator.
In general, se admite o concentratie de 6 12 g/1 la o temperatura de
8293°C.
Observatie: piesele curatate in bai alcaline trebuie clatite cu apa si
uscate prin incalzire.
Penetrantul se va aplica numai dupa ce temperatura suprafetei se
incadreaza in domeniul admis pentru examinare, Pentru indepartarea
impuritatilor anorganice si a unor impuritati organice de pe suprafetele
unor piese agabaritice se pot folosi aburi alcalini, metode reprezentand
o varianta a baii calde, intrucat uneori nu se pot indeparta impuritati
aflate in discontinuitati adanci se recomanda o spalare ulterioara cu
solvent.
1.5. Curatirea cu ultrasunete:
Metoda permite combinarea actiunii detergentilor sau a solventilor cu
efectul de agitare produs de ultrasunete. Se obtine o marire a eficientei
si o micsorare a timpului de curatire. Dupa aplicarea acestei metode
piesa va fi incalzita pentru a elimina urmele de detergent sau solvent
din discontinuitati. Aplicarea penetrantului se va face dupa racirea
piesei la o temperatura admisa pentru examinare.

1.6. Curatirea straturilor de vopsea:

Operatiunea se efectueaza prin imersarea piesei in bai alcaline calde,
fie prin aplicarea pe suprafata ei a unor solventi cu vascozitate redusa
pentru aplicarea prin procedeul imersarii.
Ambele tipuri de solventi se folosesc in general la temperatura
mediului ambiant. Dupa indepartarea stratului de vopsea piesele se
spala cu apa si se usuca.

1.7. Curatirea mecanica:

Pentru indepartarea unor impuritati ca rugina, oxizii, carburile, nisipul,
sarurile se pot aplica metode de prelucrare mecanica (pilire, polizare,
razuire, gaurire, filetare, rectificare, slefuire lichida, strunjire,
debavurare, suflare cu alice sau cu bile din material plastic). Aceste
metode pateaza sau deformeaza suprafata metalelor (in special a celor
usoare ca Al, Ti, Mg, aliaje cu Be) putand afecta sensibilitatea metodei.

1.8. Decaparea cu acizi:

Solutiile acide se folosesc pentru deruginarea suprafetelor sau pentru
indepartarea unor straturi de material impurificat. Se vor respecta
instructiunile de folosire date de producator.
Observatie: urmele de acid se indeparteaza de pe suprafata piesei prin
spalare cu apa. Ulterior, pe respectiva suprafata se aplica o solutie de
neutralizare. Ea se usuca prin incalzire si se raceste inainte de aplicarea
penetrantului.
La unele materiale exista posibilitatea eliberarii de hidrogen datorita
actiunii acizilor. Asemenea piese trebuie degresate prin incalzire dupa
operatiunea de decapare.

1.9. Tratarea pieselor ceramice in flacara:

Metoda este utila pentru indepartarea impuritatilor anorganice si
organice de pe suprafata pieselor ceramice.
Arderea va avea loc intr-o atmosfera oxidanta, curata, la o
temperatura ce nu degradeaza materialul.

2. Curatirea postoperatorie:

2.1. Indepartarea developantului:

Developantul uscat se indeparteaza cu un jet de aer filtrat de
impuritatile uleioase sau prin spalare cu apa. Developantul umed se
indeparteaza prin spalare manuala sau mecanica folosindu-se apa sau
solutie de detergenti.

2.2. Indepartarea penetrantului:

 Pentru indepartarea urmelor reziduale de penetrant se recomanda
degresarea cu vapori (minimum 10 minute), spalarea cu solvent (minim
15 minute) sau curatirea cu ultrasunete (minim 3 minute). Uneori se
recomanda degresarea cu vapori urmata de o spalare cu solvent. Timpii
corespunzatori se determina experimental.
Observatie generala: Inainte de a folosi diverse substante chimice in
procesul de curatire, trebuie sa verificam daca ele sunt compatibile cu
materialul examinat!

Exemplu Raport de examinare cu lichide penetrante