MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERECETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT,,ALECU RUSSO'' DIN BĂLȚI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE REALE, ECONOMICE ȘI ALE MEDIULUI
CATEDRA DE ȘTIINȚE FIZICE ȘI INGINEREȘTI

Referat

”SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA LA LOCUL DE MUNCĂ”

BĂLȚI, 2019
 Cuprins:

1. Protecţia muncii – generalităţi..............................................................................................3

1.1. Cerinţe ergonomice faţă de organizarea şi construcţia locurilor de muncă......................5

2. Sănătatea şi securitatea în muncă- generalităţi...................................................................5

3. Securitatea și sănătatea la locul de muncă – Gebauer & Griller.......................................6

3.1. Obligaţiile angajatorului...................................................................................................6

3.2. Obligaţiile salariaţilor.......................................................................................................7

3.3. Coordonarea şi controlul realizării protecţiei muncii în cadrul companiei.......................8

3.4. Accidentele de muncă şi bolile profesionale....................................................................9

Bibliografie:..................................................................................................................................10
 1. Protecţia muncii – generalităţi

Protecţia muncii este un sistem de măsuri şi mijloace social-economice, organizatorice,

tehnice, profilactic-curative, care acţionează în baza actelor legislative şi normative şi care
asigură securitatea angajatului, păstrarea sănătăţii şi a capacităţii de muncă a acestuia în procesul
de muncă.
Scopul protecţiei muncii este de a reduce la minimum, probabilitatea afectării sau
îmbolnăvirii angajatului cu crearea concomitentă a condiţiilor confortabile de muncă la o
productivitate maximală a acesteia.
Securitatea muncii în activitatea de producţie se asigură pe următoarele căi:
• instruirea în materie de protecţia muncii a tuturor angajaţilor şi a altor persoane la toate
nivelurile de educaţie şi pregătire profesională;
• instructarea prealabilă şi periodică a tuturor angajaţilor;
• pregătirea specială angajaţilor care deservesc maşini, mecanisme şi utilaje faţă de care sînt
înaintate cerinţe sporite de securitate;
• verificarea periodică a cunoştinţelor personalului tehnic ingineresc a materiei în protecţia
muncii (nu mai rar decât o dată în trei luni).
Direcţii principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii:
• asigurarea priorităţii ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii
• emiterea şi aplicarea actelor normative privind protecţia muncii;
• coordonarea activităţilor în domeniul protecţiei muncii şi al mediului;
• supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor normative în domeniul protecţiei
muncii;
• cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
• apărarea intereselor legitime ale salariaţilor care au avut de suferit în urma accidentelor de
muncă şi a bolilor profesionale;
• stabilirea compensaţiilor pentru munca în condiţii grele, vătămătoare sau periculoase ce nu
pot fi înlăturate în condiţiile nivelului tehnic actual;
• participarea autorităţilor publice la realizarea măsurilor de protecţie şi al organizării muncii;
• pregătirea şi reciclarea specialiştilor în domeniul protecţiei muncii;
• organizarea evidenţei statistice de stat privind condiţiile de muncă, accidentele de muncă,
bolile profesionale şi consecinţele materiale ale acestora;
• colaborarea internaţională în domeniul protecţiei muncii;
 • contribuirea la crearea condiţiilor nepericuloase de muncă, la elaborarea şi utilizarea tehnicii
şi tehnologiilor nepericuloase, la producerea mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă a
salariaţilor;
• reglementarea asigurării salariaţilor cu echipament de protecţie individuală şi colectivă cu
încăperi şi instalaţii sanitar-social, cu mijloace curativ profilactice din contul angajatului.
Ministerul Muncii, Sănătății şi Protecţiei Sociale exercită coordonarea activităţii de
protecţie a muncii în Republica Moldova.
Normele de protecţie a muncii şi normele de igiena muncii se emit de Ministerul Muncii
Sănătății şi Protecţiei Sociale după consultarea patronatelor şi sindicatelor.
Pentru realizarea lucrului metodo-organizatoric de protecţie a muncii este fondat
cabinetul de protecţie a muncii. Instructajul introductiv se petrece cu toţi cei cae intră la
întreprindere la lucru permanent sau temporar, indiferent de calificare, specialitate sau de stagiul
de lucru al lor, deasemenea cu muncitorii, recomandaţii la întreprinderele pentru îndeplinerea
lucrărilor de la alte organizaţii, cu practicanţii care-şi petrec practica la întreprindere, admise pe
teritoriul întreprinderii sau în secţiile de producere pentru îndeplinirea lucrărilor.
Instructajul introductiv îl petrece inginerul de protecţie a muncii şi tehnica securităţii în
cabinetul de protecţie a muncii, iar cu muncitorii inginero - tehnici, cu specialiştii tineri şi cu
elevii instituţiilor de învăţămînt – inginerul şef al întreprinderii.
Instructajul introductiv se înregistrează în Registrul de înregistrare a instructajului
introductiv de protecţie a muncii, sanitarie de producere, securitate antiincendiară şi acordarea
primului ajutor care se păstrează la inginerul de protecţia a muncii şi tehnica securităţii.
Instructajul primar se petrece nemijlocit la locul de lucru înainte de admitere la lucru cu
toţi muncitorii intraţi la întreprindere, după petrecerera instructajului introductiv deasemnea cu
muncitorii transferaţi la alt lucru.
La instructajul primar muncitorului îi sunt arătate toate locurile periculoase la utilaj şi la
locul de lucru, metodele de organizare corectă şi asigurea locului de lucru, deasemenea i se dau
indicaţii de interzicere de a folosi metode periculoase în lucrul sau alte acţiuni, care pot duce la
traumatism sau îmbolnăvire. Instructajul secundar cu scopul controlării şi perfecţionării nivelului
de protecţie a muncii se petrece nemijlocit la locul de lucru cu toţi muncitorii indiferent de
calificarea lor, specialitatea şi stagiul de lucru.
Instructajele primar şi secundar se înregistrează în Registrul de înregistrare a
instructajelor primar şi secundar de protecţie a muncii, tehnica securităţii şi securitatea
anincendiară, care se păstrează la conducătorul lucrărilor, în subordonarea căruia se găsesc
muncitorii.
 1.1. Cerinţe ergonomice faţă de organizarea şi construcţia locurilor de muncă

Locul de muncă trebuie să fie acomodat pentru o muncă concretă şi pentru muncitori de o
anumită calificare cu considerarea particularităţilor antropometrice, fizice şi psihice ale lor.
La construirea locurilor de muncă se vor respecta următoarele condiţii de bază: prezenţa
spaţiului suficient pentru executarea mişcărilor de lucru la executarea muncii, conducerea sau
deservirea maşinii; asigurarea suficientă a legăturilor fizice, vizuale şi auditive dintre muncitor şi
utilaj.
La organizarea, construirea şi amplasarea locurilor de muncă trebuie prevăzute măsuri
care preîntâmpină sau reduc oboseala precoce a muncitorului.
De asemenea este necesar de prevăzut la locuri de muncă: alegerea pozei raţionale de
lucru, amplasarea raţională a panourilor indicatoare şi a organelor de dirijare; asigurarea
câmpului de vedere optim a elementelor locului de muncă.
La amplasarea elemetelor locului de muncă şi determinarea dimensiunii lor se va ţin cont
de indicii antropometrici, statici şi dinamici şi de posibilitatea reglării a lor în dependenţă de
diferite grupe de populaţie pentru care locul de muncă este destinat.
Ergonomia muncii se formează ca ştiinţă aparte în anii `50 şi prezintă o treaptă
superioară a organizării ştiinţifice a muncii.
Fondatorul este F.Taylor, care a studiat principiile organizării locurilor de muncă din
punct de vedere ştiinţific. Noţiunea de ergonomie se traduce din limba greacă ca „ergos” –
muncă şi „nomos” – legea naturală.

2. Sănătatea şi securitatea în muncă- generalităţi

Securitatea și sănătatea în muncă - ansamblul de activități institutionalizate având ca scop

asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții,
integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de
muncă.
Legea securității și sănătății în muncă se aplică în toate sectoarele de activitate, atât
publice, cât și private.
Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor și reprezentanților
lucrătorilor. Cu excepția cazurilor în care particularitățile inerente ale anumitor activități
specifice din serviciile publice, cum ar fi forțele armate sau poliția, precum și cazurile de
dezastre, inundații și pentru realizarea măsurilor de protecție civilă, vin în contradicție cu
prezenta lege.
 Prin lucrator se întelege a fi persoana angajată de catre un angajator, potrivit legii,
inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți
participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice.
Persoanele juridice vor stabili obligatoriu prin decizie scrisă personalul cu atribuții în
domeniul dat sau vor organiza chiar compartimente de pentru astfel de situații.
Nici o activitate de producție sau prestări servicii nu poate fi desfasurată fără autorizația
de funcționare din punct de vedere al sănătății și securității în muncă.

3. Securitatea și sănătatea la locul de muncă – Gebauer & Griller

Compania internaţională Gebauer & Griller este unul dintre jucătorii cei mai importanţi
în industria cablurilor automotive electrice. Cu sediul central în Austria, compania are un renume
de peste 70 de ani în piaţa internaţională a cablurilor industriale. GG Cables&Wires e una din
filialele Gebauer&Griller, situata in zona Economica Libera Balti, care isi desfasoara activitatea
din anul 2013.
Zona Economică Liberă „Bălți” respectă cerințele legale de securitate și depune eforturi
continue pentru a menține un mediu sigur de activitate al rezidenților și a bunurilor sale. Paza
hotarelor zonei este asigurată de către întreprindere specializată de pază din Republica Moldova,
în baza contractelor încheiate de aceasta cu Administraţia zonei. Accesul persoanelor fizice şi a
mijloacelor de transport se realizează în baza sistemului de trecere autorizată a hotarelor zonei
libere, al cărui mod de funcţionare este stabilit prin hotărîre de Guvern.
Măsurile de securitate ale ZEL „Bălți” includ de asemenea:
 Paza pe perimetrul zonei 24/24 ore, 7 zile din 7
 Post vamal pe teritoriul ZEL „Bălți”, 24/24, 6 zile pe săptămînă
 Supraveghere video pe tot perimetrul ZEL
 Acces pe bază de permise pentru rezidenți
 Îngrădire sigură a teritoriului ZEL de tot restul țării
 Încălcarea măsurilor de securitate ale zonei economice libere (pătrunderea
neautorizată al personelor și întroducerea neautorizată a mărfurilor pe teritoriul zonei) atrage
după sine pedepse conform legislației Republicii Moldova.

3.1. Obligaţiile angajatorului

Angajatorul este obligat să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele
ce ţin de activitatea desfăşurată.
În cazul în care angajatorul apelează la servicii externe de protecţie şi prevenire, el nu
este exonerat de responsabilităţile sale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
 Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere
principiului responsabilităţii angajatorului.
În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru
protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale,
asigurarea informării şi instruirii, precum şi pentru asigurarea organizării şi a mijloacelor
necesare.
Angajatorul este obligat să vegheze la adaptarea măsurilor de securitate și sănătate în
muncă, ţinînd seama de schimbarea împrejurărilor, cu scopul de a ameliora situaţia existentă.
Angajatorul este obligat să aplice măsurile prevăzute de lege și regulamentele interne în
baza următoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor profesionale;
b) evaluarea riscurilor profesionale ce nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor profesionale la sursă;
d) adaptarea locului de muncă în funcţie de necesităţile persoanei, inclusiv ale
persoanelor cu dizabilităţi, în special în ceea ce priveşte adaptarea rezonabilă a locului de muncă,
alegerea echipamentelor de lucru, a metodelor de producţie şi de lucru, în vederea atenuării
muncii monotone şi a muncii normate şi reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte nepericuloase sau mai puţin periculoase;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire ample şi coerente, care să includă tehnologia,
organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor legaţi de mediul
de lucru;
h) acordarea priorităţii măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie
individuală, cu excepţia cazurilor cînd acestea se referă la persoanele cu dizabilităţi;
i) asigurarea lucrătorilor cu instrucţiunile corespunzătoare privind securitatea şi sănătatea
în muncă;
j) furnizarea de noi tehnologii şi dispozitive de asistenţă, de instrumente şi echipamente
care să permită persoanelor cu dizabilităţi menţinerea locului de muncă;
k) crearea şi menţinerea unor condiţii igienice pentru viaţă şi muncă;
l) propagarea odihnei active în rîndul salariaţilor

3.2. Obligaţiile salariaţilor

Fiecare lucrător îşi va desfăşura activitatea în conformitate cu pregătirea profesională şi

instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă primite din partea
angajatorului, astfel încît să nu expună la pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională
nici propria persoană şi nici alte persoane care ar putea fi afectate de acţiunile sau de omisiunile
lui în timpul lucrului.
Pentru realizarea dispoziţiilor în lege, lucrătorii sunt obligaţi:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatele, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele
de transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie pus la dispoziţie şi, după
utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să excludă deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de protecţie
ale maşinilor, aparatelor, uneltelor, instalaţiilor, clădirilor şi altor construcţii, precum şi să
utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă
pe care au motive întemeiate să o considere un pericol grav pentru securitate şi sănătate, precum
şi orice defecţiuni ale sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului orice caz
de îmbolnăvire a lor la locul de muncă sau orice accident de muncă suferit de ei;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atîta timp cît este necesar,
pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de inspectorii de muncă sau
pentru a da posibilitate angajatorului să se asigure că mediul de lucru este în siguranţă şi nu
prezintă riscuri profesionale în activitatea lucrătorului;
g) să însuşească şi să respecte instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă

3.3. Coordonarea şi controlul realizării protecţiei muncii în cadrul companiei

Potrivit art. 371 al Codului Muncii R. M., organele împuternicite şi abilitate cu funcţii de
control şi supraveghere a legislaţiei muncii, sunt următoarele:
a) Inspectoratul de Stat al Muncii;
b) Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat;
c) Ministerul Economiei;
d) Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale;
e) alte organe abilitate cu funcţii de supraveghere şi control în conformitate cu legea;
f) sindicate.
Controlul aplicării de către angajatori a legii nr. 186 din 10.07.2008 şi a altor acte
normative de securitate şi sănătate în muncă precum și regulamentele interne este exercitat de
Inspectoratul de Stat al Muncii.
Activităţile de control se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.140-XV din 10
mai 2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii.
 3.4. Accidentele de muncă şi bolile profesionale

Angajatorii răspund pentru crearea condiţiilor de securitate şi igienă la locurile de muncă

conform legislaţiei.
Angajatorii au obligaţia:
a) să aplice măsuri de securitate şi igienă a muncii pentru prevenirea accidentelor de
muncă şi a bolilor profesionale, pentru eliminarea factorilor de risc;
b) să asigure informarea angajaţilor, participarea acestora la elaborarea, adoptarea şi
aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
c) să furnizeze orice informaţie solicitată de asigurător ce se referă la factorii de risc de la
locurile de muncă.
Angajaţii au obligaţia să cunoască şi să respecte măsurile luate de angajatori pentru
prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
Pentru realizarea măsurilor de prevenire, salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli.
Angajaţii au dreptul să sesizeze asigurătorul asupra neluării de către angajator a unor
măsuri de prevenire, fără ca acest lucru să atragă consecinţe asupra lor.
 Bibliografie:

https://conspecte.com/Management/organizarea-ergonomica-a-locurilor-de-munca.html
https://biblioteca.regielive.ro/referate/management/sanatatea-si-securitatea-in-munca-
161292.html
http://www.qreferat.com/referate/comunicare/SANATATEA-SI-SECURITATEA-IN-
MU422.php
https://zelb.md/securitate/
https://www.chisinaugaz.md/files/files/shares/Legi/securitatiq.pdf
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=326757
http://www.cnaa.md/files/theses/2015/22778/felicia_pascaluta_thesis.pdf