Abordări ale riscurilor profesionale

În procesele de muncă, lucrătorii folosesc mijloacele de muncă puse la dispoziţie de către

angajatori în vederea obţinerii de bunuri sau pentru prestarea unor servicii. Lucrătorii,
împreună cu echipamentele de muncă, mediul de muncă şi sarcina de muncă formează un
sistem complex, cunoscut în literatura de specialitate drept „sistem de muncă”.

Procesele de muncă îşi lasă amprenta asupra organismului uman, în special în cazul unui
mediu de muncă nesigur şi în care sunt prezente noxe. Dacă la acest context de muncă se
adaugă desfăşurarea unor sarcini de muncă sub ori supradimensionate în raport cu
capacitatea lucrătorilor, ori care au un conţinut necorespunzător, atunci întreg sistemul de
muncă poate afecta securitatea şi sănătatea personalului. Protecţia sănătăţii în timpul
desfăşurării proceselor de muncă şi asigurarea securităţii în muncă pentru fiecare lucrător
reprezintă pe de o parte o cerinţă legală şi, pe de altă parte, un deziderat pe care fiecare
angajator ar trebui să şi-l asume, alături de obiectivele întreprinderii sale, legate de
producție, profit şi performanţă.
Protecţia vieţii şi a sănătăţii, realizarea securităţii în muncă, conştientizarea lucrătorilor şi
implicarea lor în acţiunile de prevenire a riscurilor profesionale ar trebui să fie obiective
prioritare ale întreprinderilor care urmăresc atingerea parametrilor economici optimi, într-
un mediu de muncă sigur şi sănătos.
Punând în centrul preocupărilor lucrătorul, directivele europene din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă au prevăzut un set de cerinţe minime în acest domeniu, acestea
reprezentând standarde obligatorii de respectat pentru statele membre ale Uniunii
Europene, deci şi pentru România. O mare parte din directivele europene din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă au fost transpuse în legislaţia română în anii 2005 şi 2006,
determinând progrese importante ale modului de abordare a prevenirii riscurilor
profesionale.
Prin transpunerea, în Legea nr. 319/2006, a Directivei Consiliului nr. 89/391/CEE privind
introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor
la locul de muncă, România a preluat principiile generale europene referitoare la prevenirea
riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de
risc şi de accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată şi instruirea
lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora, precum şi direcţiile generale pentru
implementarea acestor principii. Legea nr. 319/2006, cu modificările şi completările
ulterioare, definește conceptul de securitate şi sănătate în muncă prin ansamblul de
activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea
procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, a sănătăţii lucrătorilor şi a
altor persoane participante la procesul de muncă. De asemenea, legea a instituit principiul
european al responsabilităţii angajatorului de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor
în toate aspectele legate de muncă; acesta nu este exonerat de răspundere nici în cazul în
care apelează la servicii externe de prevenire şi protecţie.
Abordarea unitară şi coerentă a aspectelor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, la
nivel european, a fost evidenţiată în documentele programatice emise, respectiv în
strategiile europene elaborate pentru perioadele 2002-2006 şi 2007-2012, iar ulterior prin
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social
European şi Comitetul Regiunilor referitoare la un cadru strategic al UE privind sănătatea şi

1
siguranţa la locul de muncă în perioada 2014-2020. Conform acestui document, pentru
atingerea obiectivelor strategice ale Uniunii Europene statele membre trebuie să
urmărească, între altele, „identificarea priorităţilor şi obiectivelor comune, crearea unui
cadru de coordonare a politicilor naţionale şi promovarea unei culturi holistice a prevenirii.”
Asigurarea unui mediu de muncă sigur şi sănătos pentru toţi lucrătorii, deziderat european
şi în acelaşi timp naţional, ar trebui inclus în politica oricărei întreprinderi, alături de
obiectivele care vizează profitul, competitivitatea şi calitatea.

Conceptul de risc profesional

Prezenţa unor factori de risc (pericole) în sistemul de muncă reprezintă o ameninţare pentru
viaţa, sănătatea şi securitatea lucrătorilor ce desfăşoară activităţi în acel loc de muncă. Este
inacceptabil ca vreo ameninţare de la locurile de muncă și/sau posturile de lucru să ajungă
să afecteze lucrătorii şi, în acest scop, cercetători şi specialişti în domeniu au propus diferite
metode de identificare şi analiză corectă a acelor situaţii ori perturbări din sistemul de
muncă, care pot deveni periculoase, care pot dăuna sănătăţii şi/sau integrităţii fizice a
lucrătorilor şi pot produce daune întreprinderii sau terţilor.
Potrivit standardului SR OHSAS 18001:2008 prin pericol se înţelege o sursă, situaţie sau
acţiune cu un potenţial de a provoca o vătămare, în termeni de rănire sau îmbolnăvire
profesională, sau o combinaţie a acestora.
Acelaşi standard defineşte riscul ca fiind o combinaţie a probabilităţii de apariţie a unui
eveniment periculos sau expunerii (expunerilor) la acesta şi a severităţii rănirii sau
îmbolnăvirii profesionale care poate fi cauzată de eveniment sau de expunerea (expunerile)
la acesta.
În desfăşurarea proceselor de muncă, lucrătorii pot fi expuşi factorilor de risc prezenţi la
locurile de muncă, iar cunoaşterea acestor pericole, evaluarea lor şi stabilirea unor măsuri
adecvate de reducere până la eliminare este o obligaţie prevăzută de lege.
Legiuitorul a definit locul de muncă în Legea nr. 319/2006, cu modificări şi completări
ulterioare, ca fiind locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii
şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are
acces în cadrul desfăşurării activităţii.
Condiţii de muncă ce pot afecta viaţa şi sănătatea lucrătorilor pot apare în orice loc de
muncă, atât în cadrul întreprinderilor industriale, cât şi în cele agricole, precum şi în
organizaţii cu diferite activităţi economice.
Pentru mulţi dintre lucrători, între care şi cei agricoli, locul de muncă este „în aer liber”
(mediu exterior) şi acest lucru implică riscuri specifice pentru aceştia.
În Anexa 1 a Hotărârii Guvernului nr. 1091/2006 s-au prevăzut dispoziţii speciale care
vizează locurile de muncă în aer liber. Astfel de posturi de lucru trebuie să fie amenajate, pe
cât posibil, astfel încât lucrătorii să nu fie expuşi unor factori de risc determinaţi de:
 condiţiile meteorologice nefavorabile;
 căderea obiectelor;
 nivelul de zgomot dăunător;
 influenţe exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf.
De asemenea, lucrătorii trebuie să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea
vreunui pericol, să poată primi rapid asistenţă în caz de nevoie, să nu poată aluneca sau
cădea etc.

2
Cu titlu de exemplu, se menţionează următoarele elemente determinante din sistemul de
muncă care, în anumite situaţii, pot afecta lucrătorii:
a) Condiţiile de securitate în muncă:
- Caracteristicile generale ale locurilor de muncă (goluri, suprafeţe neconforme,
scări, schele etc.).
- Instalaţiile (electrice, de gaze, de vapori, de fluide etc.).
- Depozitarea şi manipularea maselor (obiecte, materiale, produse etc.).
- Depozitarea şi/sau utilizarea substanţelor şi produselor chimice periculoase.
b) Condiţiile de mediu de muncă:
- Prezenţa agenţilor fizici (zgomot, vibraţii mecanice etc.).
- Prezenţa agenţilor chimici.
- Prezenţa agenţilor biologici.
- Temperaturi extreme (căldură excesivă sau frig).
- Climatizarea şi ventilaţia generală. Calitatea aerului.
- Iluminatul.
c) Sarcina de muncă: fizică şi mentală.
d) Organizarea muncii: monotonia, repetitivitatea, munca de noapte, suprasarcina etc.

În anumite situaţii, aceste elemente pot determina prejudicii pentru sănătate (accidente şi
îmbolnăviri), sau pot influenţa semnificativ securitatea lucrătorilor în desfăşurarea
proceselor de muncă. În literatura de specialitate sunt numiţi pericole sau factori de risc în
muncă. Prin urmare, factorii de risc reprezintă sursele unei posibile vătămări în muncă sau
ale producerii unui eveniment.
Riscurile profesionale sau riscurile în muncă reprezintă, în fapt, posibilitatea ca un lucrător să
sufere prejudicii în cursul proceselor de muncă. Riscul este determinat de manifestarea
factorilor de risc în sistemul de muncă în cursul desfăşurării proceselor de muncă.

În literatura de specialitate, în multe cazuri specialiştii abordează riscul ca fiind o

combinaţie între probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii,
într-o situaţie periculoasă.

Spre exemplu, în Metoda de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională

la locurile de muncă, dezvoltată de cercetători din cadrul Institutului Naţional de Cercetare –
Dezvoltare pentru Protecţia Muncii „Alexandru Darabonț” din Bucureşti, sub coordonarea
dr. ing. Ştefan Pece, şi cunoscută drept „metoda Pece”, riscul (R) este exprimat într-o
formulă matematică de următoarea formă:

R = P x G unde:
P – probabilitatea de manifestare a riscului
G – gravitatea riscului (consecinţa maximă posibilă, amplitudinea maximă a riscului)

3
Conform metodei Pece, categoriile de risc (minim, foarte mic, mic, mediu, mare, foarte
mare, maxim) sunt definite pe baza claselor de gravitate şi a celor de probabilitate, precum
şi a combinaţiei între gravitatea consecinţelor şi probabilitatea producerii lor, după cum se
evidenţiază în Tabelele 1 – 3.

Tabelul 1 - Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii factorilor de risc

asupra organismului uman (Sursa Metoda Pece)
CLASE DE
GRAVITAT CONSECINŢE GRAVITATEA CONSECINŢELOR
E
1 NEGLIJABILE consecinţe minore reversibile cu incapacitate de muncă
previzibilă până la 3 zile calendaristice (vindecare fără
tratament)
2 MICI consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă
previzibilă de 3–45 zile, care necesită tratament medical
3 MEDII consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă
previzibilă între 45–180 zile, care necesită tratament
medical şi prin spitalizare
4 MARI consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de
muncă de minimum 50%, individul putând să presteze o
activitate profesională (invaliditate de gradul III)
5 GRAVE consecinţe ireversibile cu pierdere de 100% a capacităţii
de muncă, dar cu posibilitate de autoservire, de
autoconducere şi de orientare spaţială (invaliditate de
gradul II)
6 FOARTE consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii
GRAVE de muncă, de autoservire, de autoconducere sau de
orientare spaţială (invaliditate de gradul I)
7 MAXIME deces
CLASE DE EVENIMENT
PROBABILITATEA CONSECINŢELOR (P)
PROBABI- E
(frecvenţa probabilă de producere a consecinţelor)
LITATE
1 EXTREM DE extrem de mică
RARE P > 10 ani
2 FOARTE foarte mică
RARE 5 ani < P < 10 ani
3 RARE mică
2 ani < P < 5 ani
4 PUŢIN medie
FRECVENTE 1 an < P < 2 ani
5 FRECVENTE mare
1 lună < P < 1 an
6 FOARTE foarte mare
FRECVENTE P < 1 lună

4
 Tabelul 2 – Grila de evaluare a riscurilor (combinaţie între gravitatea consecinţelor şi
probabilitatea producerii lor)
(Sursa Metoda Pece) *ITM – incapacitate temporară de muncă
CLASE DE PROBABILITATE
1 2 3 4 5 6

FRECVE

FRECVE

FRECVE
DE RAR
5 ani < P < 10 FOART

FOART
PUŢIN
EXTRE

RAR
RAR

NT

NT
M

E
1 lună < P < 1 an
1 an < P < 2 ani
2 ani < P < 5
GRAVITATE

P < 1 lună
P > 10 ani
CLASE DE

ani

ani
CONSECINŢE

7 MAXIME deces (7,1) (7,2) (7,3) (7,4) (7,5) (7,6)

6 FOARTE invaliditate gr. (6,1) (6,2) (6,3) (6,4) (6,5) (6,6)
GRAVE I
5 GRAVE invaliditate gr. (5,1) (5,2) (5,3) (5,4) (5,5) (5,6)
II
4 MARI invaliditate gr. (4,1) (4,2) (4,3) (4,4) (4,5) (4,6)
III
3 MEDII ITM* 45–180 (3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)
zile
2 MICI ITM* 3–45 zile (2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (2,5) (2,6)
1 NEGLIJABILE (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)

Tabelul 3 – Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate (Sursa Metoda Pece)

NIVEL DE RISC CUPLUL GRAVITATE - PROBABILITATE NIVEL DE SECURITATE
1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7 MAXIM
2 FOARTE MIC (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE
MARE
3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5 MARE
4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4 MEDIU
5 MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3 MIC
6 FOARTE (5,6) (6,4) (6,5) (7,4) 2 FOARTE MIC
MARE
7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1 MINIM

În alte abordări de determinare a riscurilor profesionale, acestea sunt clasificate diferit, în

funcţie de metoda de evaluare utilizată.
Indiferent de metoda utilizată, important este să se identifice, să se analizeze şi să se
evalueze corect toate riscurile profesionale la care sunt expuşi lucrătorii la locurile de
muncă/posturile de lucru.
Orice lucrător poate suferi accidente de muncă sau boli profesionale la locul său de muncă,
întrucât activităţile pe care le realizează, materiile sau substanţele cu care interacţionează
şi/sau echipamentele de muncă la care lucrează, pot reprezenta surse potenţiale de riscuri.

5
Riscurile profesionale care afectează lucrătorii pot fi cu atât mai importante, cu cât aceştia
fac parte din aşa numitele „grupuri de risc specific”. Aceste grupuri sensibile la riscuri
specifice (grupuri vulnerabile) se află în condiţii sau situaţii particulare, determinate de:
 vârstă (ucenici, elevi, studenţi, tineri cu vârsta sub 18 ani etc.);
 lipsa adaptării la sarcina de realizat (persoanele cu dizabilităţi);
 starea de sănătate;
 aspecte fiziologice (sarcina, alăptarea etc.);
 nivelul de formare sau de studii;
 experienţa profesională.
Legea nr. 319/2006, cu modificări şi completări ulterioare, prevede obligaţii sporite ale
angajatorilor în ceea ce priveşte asigurarea securităţii şi sănătăţii grupurilor sensibile la
riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alăptează, tinerii,
precum şi persoanele cu dizabilităţi în muncă. Angajatorii trebuie să amenajeze locurile de
muncă ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice şi de nevoile
speciale de protecţie ale acestora.

Clasificarea riscurilor profesionale

Pericolul reprezintă sursa, situaţia sau acţiunea cu un potenţial de a produce o vătămare

(rănire sau îmbolnăvire profesională), sau o combinaţie a acestora (SR OHSAS 18001:2008).

Altfel spus, factorii de risc reprezintă erori sau abateri ale sistemului de muncă de la starea
normală de funcţionare.
Pentru fiecare dintre cele patru componente ale sistemului de muncă, în literatura de
specialitate (spre exemplu în metoda Pece) se abordează patru grupe de factori de risc,
prezentate neexhaustiv:
a) Factori de risc proprii executantului (lucrătorului), precum:
- Acţiuni greşite: executare defectoasă de operaţii (comenzi, manevre, fixări,
reglaje), nesincronizări de operaţii (întârzieri, devansări), efectuare de operaţii
neprevăzute prin sarcina de muncă (pornirea sau întreruperea funcţionării
echipamentelor tehnice, alimentarea sau întreruperea alimentării cu energie,
deplasări/staţionări în zone periculoase), comunicări accidentogene (eroare de
transmitere, de receptare sau omisiune).
- Omisiuni: omiterea unor operaţii, neutilizarea mijloacelor de protecţie.
b) Factori de risc proprii sarcinii de muncă, precum:
- Conţinut necorespunzător al sarcinii de muncă în raport cu cerinţele de
securitate: operaţii, reguli, procedee greşite, absenţa unor operaţii, metode de
muncă necorespunzătoare;
- Sub/supradimensionarea sarcinii de muncă în raport de capacitatea
executantului: solicitare fizică şi/sau psihică;
c) Factori de risc proprii mijloacelor de producţie (echipamentelor de muncă), precum:
- Factori de risc de natură fizică: factori de risc mecanic (mişcări periculoase ale
echipamentelor de muncă, autodeclanşări sau autoblocări, deplasări sub efectul
gravitaţiei sau propulsiei, suprafeţe sau contururi periculoase: înţepătoare,
tăioase, alunecoase, recipiente sub presiune, vibraţii excesive ale echipamentelor

6
 tehnice etc.), factori de risc termic (temperatura ridicată sau coborâtă a
obiectelor sau suprafeţelor, flăcări, flame, curentul electric);
- Factori de risc de natură chimică: substanţe toxice, caustice, inflamabile,
explozive, cancerigene;
- Factori de risc de natură biologică: culturi sau preparate de microorganisme
generatoare de maladii infecţioase: bacterii, virusuri, ricketsii, spirochete,
ciuperci, protozoare etc.
d) Factori de risc proprii mediului de muncă, precum:
- Factori de risc aparţinând mediului fizic ambiant (depăşiri ale nivelului sau
intensităţii funcţionale a parametrilor specifici), factori de risc chimic (gaze,
vapori, aerosoli toxici sau caustici, pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori
inflamabili sau explozivi), factori de risc fizic (temperatură, umiditate, curenţi de
aer, presiune aer, aeroionizare, suprapresiune în adâncimea apei, zgomot,
ultrasunete, vibraţii, iluminat, radiaţii electromagnetice, potenţial electrostatic,
pulberi pneumoconiogene, calamităţi naturale), factori de risc biologic (bacterii,
virusuri, ricketsii, spirochete, ciuperci, protozoare etc.), factori de risc cancerigen
(agenţi genotoxici care acţionează asupra patrimoniului genetic, agenţi
negenotoxici care pot fi la originea cancerului), mutagen (agenţi ce determină
mutaţii genetice) sau toxic pentru reproducere (substanţe şi preparate toxice
care afectează fertilitatea sau dezvoltarea embrionului/fătului), factori de risc de
sub/suprasolicitare psihofiziologică a executantului, caracterul special al mediului
(subteran, acvatic, mlăştinos, aerian, cosmic);
- Factori de risc aparţinând mediului social: factori de risc de natură psihică, al
căror efect este suprasolicitarea executantului (neconcordanţe în realizarea
sarcinii de muncă, relaţii necorespunzătoare, responsabilităţi necorelate cu
nivelul de competenţe, întreruperi sau relaţionări greşite în structura
comunicaţională).

O altă clasificare, neexhaustivă, a factorilor de risc este prezentată în continuare:

Factori de risc dependenţi de condiţiile de lucru: insuficienţa sau lipsa
mecanismelor de securitate ale echipamentelor de lucru, organe mobile aflate în
mişcare, părţi necarcasate ale utilajelor, lipsa semnalizării de securitate, spaţii
reduse de lucru, depozitarea neadecvată, lipsa ordinii, a disciplinei de lucru,
fumatul etc.
Factori de risc dependenţi de organizarea muncii: multitudinea de faze şi
operaţii de realizat în timpul procesului de muncă, repartizarea activităţilor pe
ore etc.
Factori de risc dependenţi de organizarea timpului de muncă: programul de
lucru prelungit, lucru în ture (schimburi alternante) sau munca de noapte.
Factori de risc dependenţi de sarcina de muncă: sarcini de muncă repetitive,
monotone, în condiţii de concentrare sporită, automatizare, comunicare
defectuoasă etc.
Factori de risc dependenţi de factorul uman: abilităţile şi capacitatea
profesională a lucrătorului, cunoştinţele dobândite, modul de realizare a sarcinii
de muncă etc.

7
În fapt, factorii de risc reprezintă cauze potenţiale de accidentare şi/sau îmbolnăvire
profesională care, în baza Anexei 1 a Ordinului nr. 3/2007 privind aprobarea Formularului
pentru înregistrarea accidentului de muncă – FIAM, al ministrului Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei, au fost clasificate astfel (Tabelul 4):

Tabelul 4 - Cauzele de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională conform Ordinului nr.

3/2007
a) Cauze dependente de executant
15- Căderi la acelaşi nivel prin
dezechilibrare
01- Neutilizarea mijloacelor de protecţie din
16- Căderi la acelaşi nivel prin alunecare
dotare
02- Neefectuare la timp de operaţii
17- Căderi la acelaşi nivel prin antrenare
indispensabile securităţii muncii
03- Efectuare necorespunzătoare de comenzi, 18- Căderi la acelaşi nivel prin
manevre împiedicare
04- Efectuare necorespunzătoare de 19- Căderi de la înălţime prin păşire în
poziţionări, consolidări, fixări etc. gol
20- Căderi de la înălţime prin
05- Efectuare necorespunzătoare de asamblări
dezechilibrare
06- Efectuare necorespunzătoare de reglaje 21- Căderi de la înălţime prin alunecare
07- Utilizare necorespunzătoare a mijloacelor
22- Căderi de la înălţime prin antrenare
de protecţie
08- Efectuare, în afara sarcinilor de muncă a 23- Căderi de la înălţime datorită
pornirii de mijloace de transport, instalaţii, reacţiilor spontane inadecvate în caz
maşini / utilaje de pericol
09- Efectuare, în afara sarcinilor de muncă a
24- Prezenţa la lucru sub influenţa
întreruperii funcţionării instalaţiilor, maşinilor
alcoolului
şi utilajelor
10- Efectuare, în afara sarcinilor de muncă a 25- Prezenţa la lucru în stare de
alimentării cu curent electric sau fluide oboseală
11- Efectuare, în afara sarcinilor de muncă a 26- Prezenţa la lucru sub influenţa unor
opririi alimentării cu curent electric sau fluide medicamente
12- Expunere, în afara sarcinilor de muncă prin
27- Prezenţa la lucru sub influenţa unor
deplasare/staţionare în locuri/zone cu
stări emoţionale puternice
pericol permanent/temporar
13- Comunicări accidentogene prin conţinutul 28- Prezenţa la lucru cu anihilarea
lor bruscă a capacităţii funcţionale
29- Prezenţa la lucru în condiţii psiho-
14- Comunicări accidentogene prin defecţiunile
fiziologice necorespunzătoare datorate
transmiterii
altor cauze
b) Cauze dependente de mijloacele de producţie
61- Pericol de electrocutare la tensiune
de pas

8

30- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin
alunecare
31- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin
rostogolire/rulare
32- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin
răsturnare
33- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin cădere
liberă
34- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin scurgere
35- Deplasări sub efectul gravitaţie prin
deversare
36- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin surpare
37- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin
prăbuşire
38- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin
scufundare
39- Mişcări ale maşinilor, mecanismelor, în
funcţionare normală
40- Mişcări ale maşinilor,
mecanismelor,declanşate contraindicat
41- Mişcări ale maşinilor, mecanismelor,
întrerupte contraindicat
42- Mişcări ale maşinilor, mecanismelor, în
condiţii de imposibilitate a declanşării (pornirii) spirocheţi
43- Mişcări ale maşinilor, mecanismelor, în
condiţii de imposibilitate a întreruperii (opririi) ciuperci
44- Mişcări ale maşinilor, mecanismelor, în
condiţii de imposibilitate a dozării
45- Mişcări funcţionale şi disfuncţionale, devieri
de la traiectoriile normale (ex: ale pieselor în
mişcare, ale mijloacelor de transport)
46- Mişcări funcţionale şi disfuncţionale, balans
47- Mişcări funcţionale şi disfuncţionale, recul
(ex: al unui furtun, al unei manivele)
48- Mişcări funcţionale şi disfuncţionale, şocuri 80- Contactul prelungit cu apa (prezenţa
excesive la pornire sau oprire
49- Mişcări funcţionale şi disfuncţionale,
desprinderea şi proiectarea de corpuri, particule
(ex: la polizare)
50- Mişcări funcţionale şi disfuncţionale, jet,
erupţie (materiale lichide, gazoase sau
pulverulente)
62- Vibraţii excesive ale sculelor,
utilajelor, elementelor de construcţie
datorate curentului electric
63- Explozii datorate curentului electric
64- Implozii datorate curentului electric
65- Incendii datorate curentului electric
66- Flăcări-flame datorate curentului
electric
67- Contact sau manipulare substanţe
toxice
68- Contact sau manipulare substanţe
caustice
69- Contact sau manipulare substanţe
inflamabile
70- Contact sau manipulare substanţe
explozive
71- Contact sau manipulare culturi de
bacterii
72- Contact sau manipulare culturi de
viruşi
73- Contact sau manipulare culturi de
ricketsii
74- Contact sau manipulare culturi de
75- Contact sau manipulare culturi de
76- Contact sau manipulare protozoare
77- Contact sau manipulare plante
periculoase
78- Contact sau manipulare animale
periculoase
79- Poziţii de lucru forţate sau vicioase
în obiectul muncii sau în spaţiul de lucru)
81- Efort static mare (prin intensitate
şi/sau durată)
82- Dificultatea efectuării mişcărilor şi
riscul contactelor periculoase legate de
spaţiul de muncă

9
51- Obiecte sau suprafeţe înţepătoare 83- Forţă fizică excesivă
52- Obiecte sau suprafeţe cu muchii tăioase 84- Viteză de execuţie excesivă
85- Subsolicitare fizică (ex.: în sarcina de
53- Obiecte sau suprafeţe abrazive
supraveghere)
86- Suprasolicitare senzorială (ex.:
54- Obiecte sau suprafeţe alunecoase
asamblări de piese mici)
87- Distribuţia excesivă a atenţiei în
55- Obiecte sau suprafeţe adezive condiţii de ritm impus (ex.: activitate de
dispecerat)
56- Obiecte sau suprafeţe cu denivelări 88- Monotonia muncii
89- Luarea unor decizii (dificile şi de
57- Corpuri sau suprafeţe cu temperaturi ridicate
mare răspundere) în timp limitat
90- Precizie mare a mişcărilor în spaţiu
58- Corpuri sau suprafeţe cu temperaturi scăzute
şi/sau în timp
59- Pericol de electrocutare directă 91- Alte cauze
60- Pericol de electrocutare indirectă
c) Cauze dependente de sarcina de muncă
92- Omisiuni în prestabilirea operaţiilor de muncă
93- Erori în prestabilirea operaţiilor de muncă
94- Repartizare executant cu pregătire profesională necorespunzătoare pe locurile de
muncă
95- Repartizare executant cu instruire incompletă în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă
96- Repartizare executant cu incompatibilităţi psiho-fiziologice faţă de cerinţele locului de
muncă
97- Admiterea la lucru în condiţii psiho-fiziologice necorespunzătoare
98- Tolerarea abaterilor de la disciplina tehnologică
99- Tolerarea abaterilor de la respectarea normelor de securitatea muncii
100- Neasigurarea corelării şi/sau coordonării unor operaţii de muncă desfăşurate în
cadrul unor lucrări complexe
101- Admiterea desfăşurării lucrului cu mijloace de producţie necorespunzătoare
102- Amplasarea necorespunzătoare a mijlocului de producţie
103- Neasigurarea întreţinerii şi exploatării corespunzătoare a mijloacelor de producţie
104- Prevederea utilizării unor materii prime sau materiale necorespunzătoare cerinţelor
de securitate
105- Neasigurarea condiţiilor normate privitoare la mediul de muncă (microclimă,
iluminat, zgomot şi vibraţii, radiaţii etc.)
106- Prevenirea unui ritm de muncă necorespunzător
107- Alte cauze
d) Cauze dependente de mediul de muncă
136- Viscol
137- Alunecări, surpări, prăbuşiri de
108- Temperatura aerului ridicată
teren sau copaci
109- Temperatura aerului scăzută 138- Avalanşe
110- Umiditatea aerului ridicată 139- Seisme
111- Umiditatea aerului scăzută 140- Gaze, aerosoli, vapori toxici

10
112- Viteza curenţilor de aer 141- Gaze, aerosoli, vapori caustici
142- Pulberi, gaze, vapori inflamabili în
113- Aeroionizarea pozitivă excesivă
aer
114- Presiune scăzută a aerului 143- Pulberi,gaze,vapori explozivi în aer
115- Presiune ridicată a aerului 144- Pulberi pneumoconiogene
116- Suprapresiune în adâncimea apelor 145- Bacterii
117- Zgomot excesiv 146- Virusuri
118- Ultrasunete 147- Richeţi
119- Nivel de iluminare scăzut 148- Spirocheţi
120- Strălucire mare 149- Ciuperci
121- Orbire directă sau prin reflexie 150- Protozoare
122- Pâlpâire 151- Mediu subteran
123- Radiaţii infraroşii (calorice) 152- Mediu aerian
124- Radiaţii ultraviolete 153- Altitudini mari
125- Microunde 154- Mediu acvatic
126- Radiaţii electromagnetice cu frecvenţă
155- Mediu subacvatic
înaltă, medie şi joasă
127- Laseri 156- Mediu mlăştinos
128- Radiaţii ionizante alfa 157- Mediu extraterestru
129- Radiaţii ionizante beta 158- Mediu cu conţinut redus de oxigen
159- Relaţii neprincipiale între şef şi
130- Radiaţii ionizante gamma
subaltern
160- Relaţii neprincipiale între membrii
131- Potenţial electrostatic
colectivului
161- Activitate în condiţii de izolare
132- Trăsnete
socială
133- Inundaţii 162- Stări de panică
134- Vânt 163- Alte cauze
135- Grindină

În stabilirea tipului factorilor de risc generatori ai unui accident de muncă trebuie avută în
vedere interferenţa acestora, datorită faptului că, în cele mai multe cazuri, accidentul este
generat de o înlănţuire a mai multor factori, precum şi de faptul că un anumit factor poate
aparţine mai multor grupe de risc.

După cum s-a prezentat anterior, în anumite condiţii caracterizate prin valori importante ale
cuplului probabilitate de manifestare – gravitate a consecinţei, factorii de risc se transformă
în riscuri profesionale.
Trebuie menţionat faptul că nu există o clasificare unică a riscurilor profesionale. Acestea
pot lua forme din cele mai diverse la locurile de muncă, între care se menţionează riscurile
chimice, fizice, biologice, cancerigene, mutagene, psihologice, cele determinate de zgomot,
vibraţii, expunerea la azbest etc. De asemenea, riscurile se pot suprapune în acelaşi loc de
muncă/post de lucru; dacă au acţiune sinergică, reduc semnificativ nivelul de securitate.
Din cauza gamei variate de riscuri prezente în sistemul de muncă şi a lipsei sau insuficienței
măsurilor de prevenire şi protecţie, la locurile de muncă/posturile de lucru se produc
accidente de muncă şi boli profesionale. Riscurile profesionale pot fi determinate, spre

11
exemplu, de condiţii precare de muncă, echipamente de muncă fără protecţii, suprafeţe
(sol) alunecoase, condiţii meteorologice nefavorabile etc.

O categorie specială de riscuri sunt „riscurile insidioase” (care sunt periculoase, însă „nu se
văd”), între care:
 Riscuri chimice determinate de substanţe lichide, solide, pulberi, fum, vapori şi gaze
etc.;
 Riscuri fizice, precum: zgomot, vibraţii, iluminat insuficient, radiaţii, temperaturi
extreme etc.;
 Riscuri biologice: bacterii, virusuri, deşeuri infecţioase etc.;
 Riscuri cancerigene, mutagene şi toxice pentru reproducere: agenţi genotoxici, agenţi
negenotoxici care determină cancerul, agenţi ce produc mutaţii în patrimoniul
genetic, substanţe şi preparate toxice care afectează fertilitatea sau dezvoltarea
embrionului/fătului;
 Riscuri psihologice determinate de tensiuni sau presiuni de lucru;
 Riscuri determinate de lipsa aplicării principiilor ergonomiei: proiectarea greşită a
echipamentelor de muncă, a uneltelor, a locului de muncă, obiceiuri greşite în
muncă etc.

Mulţi lucrători se confruntă cu riscuri de acest gen şi nu este greu să ne imaginăm un

lucrător expus la agenţi chimici (ex. pesticide), care lucrează cu utilaje zgomotoase, fără a
avea echipament individual de protecţie, în temperaturi extreme, pe un sol alunecos etc.
Soluţia o reprezintă eliminarea riscurilor sau, acolo unde nu este posibil, reducerea lor la un
nivel cât mai mic cu putinţă, precum şi monitorizarea sau controlul riscurilor. Este
inacceptabilă varianta „adaptării” lucrătorilor la desfăşurarea proceselor de muncă în
condiţii nesigure. Legea nr. 319/2006, cu modificări şi completări ulterioare, dispune
sancţiuni contravenţionale aspre pentru angajatorii care nu respectă cerinţele legale din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Prevenirea expunerii lucrătorilor la riscuri profesionale a fost abordată sistematic, prin

adoptarea la nivel european a unor directive specifice, focalizate pe un anumit risc sau o
anumită activitate. Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă ale acestor directive
europene au fost transpuse, prin hotărâri de Guvern (H.G.) în legislaţia română. Aceste
reglementări specifice din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vizează, în principal,
următoarele aspecte:
- Riscuri legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni (H.G. nr.
1093/2006, directiva 2004/37/CE)
În cazul oricărei activităţi în care intervin agenţi cancerigeni sau mutageni, riscul de afectare
a lucrătorilor depinde de natura, gradul şi durata de expunere la acţiunea agenţilor precum
şi de căile de pătrundere a acestora în organism. În această situaţie, angajatorii trebuie să
acorde o atenţie deosebită tuturor eventualelor efecte asupra securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor cu sensibilitate specială, pe care ar trebui să nu-i implice în activităţi în care apar
astfel de riscuri.
 Riscuri datorate manipulării manuale a maselor (H.G. nr. 1051/2006, directiva
90/269/CEE)
Prin manipularea manuală a maselor se înţelege orice tip de transport sau susţinere a unei
mase de către unul ori mai mulţi lucrători, inclusiv ridicarea, aşezarea, împingerea, tragerea,

12
purtarea sau deplasarea acesteia. Datorită caracteristicilor masei (prea grea sau prea mare,
greu de mânuit şi de prins, instabilă sau susceptibilă să producă leziuni lucrătorilor) sau
condiţiilor ergonomice necorespunzătoare, această activitate prezintă riscuri pentru
lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare.
 Riscuri legate de expunerea la agenţi biologici (H.G. nr. 1092/2006, directiva
2000/54/CE)
Legislaţia defineşte agenţii biologici ca fiind microorganisme, inclusiv microorganismele
modificate genetic, culturile celulare şi endoparaziţii umani, care sunt susceptibile să
provoace infecţie, alergie sau intoxicaţie. Exemple de activităţi susceptibile să prezinte
riscuri legate de expunerea la agenţi biologici sunt:
Activităţi în instalaţiile de producţie alimentară;
Activităţi în agricultură;
Activităţi profesionale în care există contact cu animale şi/sau produse de
origine animală;
Activităţi în serviciile de sănătate, inclusiv în unităţile de izolare şi
examinare post-mortem;
Activităţi în laboratoare clinice, veterinare şi de diagnostic, excluzând
laboratoarele microbiologice de diagnostic;
Activităţi în instalaţiile de eliminare a deşeurilor;
Activităţi în instalaţiile de epurare a apelor uzate.
-Riscuri generate de zgomot (H.G. nr. 493/2006, directiva 2003/10/CE)
Munca în condiţii de zgomot poate provoca afecţiuni auditive, oboseală şi stres ceea ce face
ca zgomotul să fie considerat un risc important la locurile de muncă. Acest risc depinde de
intensitatea (tăria), frecvența (înălțimea) zgomotului şi de durata de expunere a lucrătorului.
Sunt stabilite valori limită de expunere profesionale peste care expunerea neprotejată nu
este permisă.
-Riscuri legate de prezenţa agenţilor chimici (H.G. nr. 1218/2006, directive
98/24/CE; 2000/39/CE; 91/322/CEE; 2006/15/CE, Hotărâre nr. 1/2012 din 04/01/2012
pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.218/2006 privind stabilirea
cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei
lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici, precum şi pentru
modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.093/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de
securitate şi sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea
la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă şi a Hotărârii Guvernului nr. 355/2007
privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, Publicat in MOF nr. 44 - 19/01/2012).
Prin agent chimic, legea defineşte orice element sau compus chimic, singur ori în amestec, în
stare naturală sau fabricat, utilizat ori eliberat, inclusiv sub formă de deşeuri, prin orice
activitate profesională, fie că este produs intenţionat sau nu, fie că este introdus pe piaţă ori
nu. În cazul agenţilor chimici, riscul de afectare a lucrătorilor depinde de natura, gradul şi
durata de expunere la acţiunea agenţilor, precum şi de căile de pătrundere a acestora în
organism. Sunt stabilite valori limită de expunere profesională, astfel încât se poate
identifica existenţa unui risc în cazul depăşirii acestor valori.
-Riscuri datorate expunerii la azbest (H.G. nr. 1875/2005, directive 83/477/CEE;
91/382/CEE; 2003/18/CE, 2009/148/CE)
Termenul de azbest desemnează mai multe tipuri de silicaţi fibroşi deosebit de periculoşi în
cazul pătrunderii lor în sistemul respirator, deoarece pot produce azbestoză, mezoteliom,
cancer pulmonar sau gastrointestinal. Riscul propriu-zis este dat de pulberea de azbest,

13
prezentă în aerul respirat, în timpul extracţiei azbestului, fabricării şi prelucrării produselor
din azbest sau a produselor cu conţinut de azbest adăugat în mod deliberat, dar și în cazul
lucrului cu expunere la azbest, cu și fără manipularea directă a acestuia (site de azbest,
izolații din azbest, echipamente și haine din azbest, construcții din azbociment etc.).
Îmbolnăvirea se produce în cazul expunerii peste limita admisibilă (dată de concentraţia
fibrelor de azbest în aer) şi de durata expunerii. Sunt interzise activităţile care expun
lucrătorii la fibre de azbest în timpul extracţiei, fabricării şi prelucrării produselor din azbest
sau cu conţinut de azbest adăugat în mod deliberat, cu excepţia activităţilor de tratare şi
eliminare a produselor provenite din demolarea şi îndepărtarea azbestului.
-Riscuri generate de vibraţii (H.G. nr. 1876/2005, directiva 2002/44/CE)
Prin „vibraţie” se înţelege vibraţia mecanică transmisă sistemului uman mână-braţ sau
întregului corp. Aceste vibraţii generează riscuri pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor,
în special afecţiuni vasculare, leziuni osoase sau articulare, afecţiuni neurologice, musculare,
lombalgie şi traumatisme ale coloanei vertebrale. Şi în situaţia expunerii la vibraţii mecanice
se poate vorbi de risc de îmbolnăvire în cazul depăşirii valorilor limită legale de expunere
profesională.
-Riscuri generate de câmpuri electromagnetice (H.G. nr. 1136/2006, directiva
2004/40/CE)
Prin termenul de câmpuri electromagnetice se înţeleg câmpuri magnetice statice şi câmpuri
electrice, magnetice şi electromagnetice care variază în timp cu frecvenţe până la 300 GHz.
În acest caz, riscurile depind de spectrul de frecvenţă, durata şi tipul expunerii. Simpla
expunere nu constituie un risc, existând valori limită de expunere profesională peste care
expunerea nu este admisă. Se consideră riscantă situaţia în care, în procesul muncii,
lucrătorul este expus peste valoarea limită de expunere profesională stabilită de prevederile
legale.
-Riscuri pe şantierele temporare sau mobile (H.G. nr. 300/2006, directiva
92/57/CEE)
Prin şantier temporar sau mobil este definit orice şantier în care se desfăşoară lucrări de
construcţii sau de inginerie civilă. Pe un şantier, în afara riscurilor proprii mediului de muncă
(cădere, prăbuşire, împiedicare, lovire, manipularea maselor etc.), o mare parte din riscuri
sunt generate de organizarea necorespunzătoare a coordonării activităţii de securitate şi
sănătate în muncă. În activităţile derulate pe un şantier, întotdeauna sunt implicate mai
multe firme (de proiectare, de transport, antreprenorul lucrării, subantreprenorii etc.) ceea
ce face ca asigurarea cooperării între ele, în toate aspectele, să fie dificilă şi să genereze
riscuri pentru lucrători.
-Riscuri în industria extractivă de foraj (H.G. nr. 1050/2006, directiva 92/91/CEE)
În această activitate complexă se împletesc un mare număr de riscuri, generate de
substanţele utilizate, de mijloacele de lucru folosite sau produsele rezultate în urma
activităţii. Vom întâlni în această situaţie riscuri electrice, riscuri de intoxicare datorate
atmosferelor nocive, riscuri de explozie şi de incendiu şi altele.
-Riscuri în industria extractivă de suprafaţă sau subteran (H.G. nr. 1049/2006)
Riscurile decurg din complexitatea deosebită a activităţii desfăşurate şi diversitatea mediilor
de lucru. Dintre acestea, menţionăm riscurile de surpare sau prăbuşire a zonelor de lucru,
cele determinate de atmosfere inflamabile sau explozive, de erupţii de gaze sau de apă şi de
inhalări îndelungate de praf din mediul de lucru.
-Riscuri datorate atmosferelor explozive (H.G. nr. 1058/2006, directiva 99/92/CE)

14
Potenţialul de creare a unor atmosfere explozive este determinat de apariţia unui amestec
cu aer, în condiţii atmosferice, al substanţelor inflamabile sub formă de gaze, vapori, ceaţă
sau pulberi în care, după ce s-a produs aprinderea, combustia se propagă în întregul
amestec nears.
-Riscuri la bordul navelor de pescuit (H.G. nr. 1007/2006, directiva 92/29/CEE)
Activitatea la bordul navelor de pescuit are un caracter deosebit de complex ceea ce face ca
practic, în acest caz, să se manifeste o mare plajă de riscuri posibile. Există riscuri ce decurg
din pierderea navigabilităţii sau stabilităţii navei, riscurile generate de instalaţiile mecanice şi
electrice, funcţionarea incorectă a căilor şi ieşirilor de evacuare, riscuri de incendii, ventilaţie
necorespunzătoare, iluminat necorespunzător, pardoseli şi căi de circulaţie alunecoase sau
ocupate sau balustrade nesigure, manipularea manuală a sarcinilor etc.
 Riscuri la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare (H.G. nr. 1028/2006,
directiva 90/270/CEE)
Echipamentul cu ecran de vizualizare este, în accepţiunea legii, orice ecran de vizualizare
grafic sau alfanumeric, indiferent de procedeul de afişare folosit. În cazul muncii la ecrane
de vizualizare, principalele riscuri identificate pentru sănătatea lucrătorilor sunt: afectarea
vederii (de exemplu, din cauza reglării defectuoase a imaginii, a iluminatului neadecvat sau a
efortului îndelungat al ochilor) şi afecţiunile musculoscheletice datorate poziţiei incorecte în
timpul lucrului.
 Protecţia tinerilor la locul de muncă (H.G. nr. 600/2007, directiva 94/33/CE)
Este considerat tânăr, în sensul acestei reglementări legale, orice persoană în vârstă de cel
puţin 15 ani şi de cel mult 18 ani. Tinerii trebuie protejaţi împotriva exploatării economice şi
a oricărei munci susceptibile să dăuneze securităţii, sănătăţii sau dezvoltării lor fizice,
psihologice, morale ori sociale sau care ar putea periclita educaţia acestora.
Angajatorii sunt obligaţi să protejeze tinerii împotriva riscurilor specifice pentru securitatea,
sănătatea şi dezvoltarea lor, care rezultă din lipsa lor de experienţă, din conştientizarea
insuficientă a riscurilor existente sau potenţiale ori din faptul că tinerii sunt încă în
dezvoltare.
Este interzisă angajarea tinerilor pentru activităţi care:
a) depăşesc în mod evident capacităţile lor fizice sau psihologice;
b) implică o expunere nocivă la agenţi toxici, cancerigeni sau determină modificări
genetice ereditare, având efecte nocive pentru făt pe durata gravidităţii sau având
orice alt efect nociv cronic asupra fiinţei umane;
c) implică o expunere nocivă la radiaţii;
d) prezintă riscuri de accidentare, pe care se presupune că tinerii nu le pot identifica
sau preveni, din cauza atenţiei insuficiente pe care o acordă securităţii în muncă, a
lipsei lor de experienţă ori de pregătire;
e) pun în pericol sănătatea acestora din cauza frigului ori a căldurii extreme sau din
cauza zgomotului ori a vibraţiilor.
Tinerii trebuie să beneficieze de condiţii de muncă adaptate vârstei lor. Ei nu pot presta
muncă suplimentară şi nici muncă de noapte. Angajatorii sunt obligaţi să informeze, în scris,
tinerii asupra eventualelor riscuri şi asupra tuturor măsurilor luate în ceea ce priveşte
securitatea şi sănătatea lor.
 Semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă (H.G. nr.
971/2006, directiva 92/58/CEE)
Semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate se referă la un obiect, o activitate sau o
situaţie determinată şi furnizează informaţii ori cerinţe referitoare la securitatea şi/sau

15
sănătatea la locul de muncă, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic, o
comunicare verbală sau un gest - semnal, după caz.
Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecţie
colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie
să prevadă semnalizare de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă şi să verifice
existenţa acesteia. Lucrătorii trebuie instruiţi în ceea ce priveşte semnificaţia semnalizării,
mai ales a celei care conţine cuvinte, precum şi referitor la comportamentul general şi
specific ce trebuie adoptat.
 Utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul
de muncă (H.G. nr. 1048/2006, directiva 89/656/CEE)
Prin echipament individual de protecţie (EIP) se înţelege orice echipament destinat să fie
purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar
putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice
element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop. EIP se distribuie obligatoriu şi
gratuit de către angajator, care trebuie să asigure o bună funcţionare şi o stare de igienă
satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare. EIP trebuie
utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de
protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii.
Utilizarea EIP, în special durata purtării, este determinată în funcţie de gravitatea riscului,
frecvenţa expunerii la risc şi caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător, precum şi
de performanţa EIP.
 Cerinţele de securitate şi sănătate pentru locul de muncă (H.G. nr. 1091/2006,
directiva 89/654/CEE)
Locul de muncă reprezintă locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile
întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau a unităţii, la
care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii. Cerinţele minime de securitate şi
sănătate vizează atât locurile de muncă aflate în folosinţă, cât şi locurile de muncă utilizate
pentru prima dată. Astfel, în scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul
trebuie să ia toate măsurile ca:
a) să fie păstrate în permanenţă libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de urgenţă
şi ieşirile propriu-zise;
b) să fie realizată întreţinerea tehnică a locului de muncă şi a echipamentelor şi
dispozitivelor, iar orice neconformităţi constatate şi susceptibile de a afecta
securitatea şi sănătatea lucrătorilor să fie corectate cât mai curând posibil;
c) să fie curăţate cu regularitate echipamentele şi dispozitivele, pentru a se asigura un
nivel de igienă corespunzător locului de muncă;
d) să fie cu regularitate întreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de
securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor.

 Cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către

lucrători a echipamentelor de muncă (H.G. nr. 1146/2006, directive 89/655/CEE;
95/63/CE, 2001/45/CE)
Echipamentul de muncă reprezintă orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită la
locul de muncă. La alegerea echipamentelor de muncă pentru asigurarea securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor, angajatorul este obligat să acorde o atenţie deosebită tuturor
condiţiilor de muncă, caracteristicilor specifice acestora, precum şi riscurilor existente, în
special la locurile de muncă din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, şi/sau riscurilor care sunt

16
susceptibile să apară la utilizarea echipamentelor de muncă. Echipamentul de muncă pus la
dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unităţi trebuie să corespundă lucrului prestat
ori să fie adaptat acestui scop şi să poată fi utilizat de către lucrători, fără a pune în pericol
securitatea sau sănătatea lor.
În situaţia în care nu este posibil să se asigure că echipamentele de muncă sunt utilizate fără
nici un risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia măsuri
corespunzătoare pentru reducerea riscurilor.

Managementul riscurilor

Factorii de risc (pericolele) pot cauza vătămări lucrătorilor, pot afecta mediul de muncă, pot
produce daune, pot afecta procesele de muncă etc. Aceştia pot determina accidente şi
îmbolnăviri, pierderi de producţie, deteriorări ale echipamentelor de muncă etc.
Gestionarea sau managementul riscurilor profesionale trebuie realizată în vederea eliminării
sau, după caz, reducerii riscurilor şi asigurarea unei protecţii adecvate a sănătăţii lucrătorilor
şi a securităţii acestora.

În procesul de management al riscurilor profesionale se vor aborda următoarele aspecte:

 Identificarea factorilor de risc;
 Estimarea riscurilor profesionale, ţinând cont de numărul lucrătorilor care pot fi afectaţi,
durata expunerii, a probabilităţii consecinţei maxime posibile a vătămării şi a gravităţii
acesteia;
 Determinarea mărimii riscurilor profesionale, ierarhizarea acestora, stabilirea modului în
care se poate produce vătămarea;
 Deciderea modului în care pot fi eliminate sau reduse riscurile (riscul este tolerabil?);
 Stabilirea priorităţilor de acţiune pe baza nivelului de risc, a numărului de lucrători
expuşi, a duratei expunerii etc.
 Controlul riscurilor, implementarea măsurilor de ţinere sub control a riscurilor.
 Revizuirea evaluării, pentru a verifica dacă măsurile adoptate sunt corespunzătoare.
 Consultarea lucrătorilor în acest proces şi informarea lor cu privire la rezultatele evaluării
riscurilor.

Procesul de management al riscului este prezentat grafic în Figura 1.

17
 Determinarea Risc NU Controlul
Identificarea Estimarea mãrimii
pericolelor riscului tolerabil? riscului
riscului

DA

ANALIZA Risc controlat

RISCULUI

EVALUAREA
RISCULUI

MANAGEMENTUL
RISCULUI

Figura 1 – Procesul de management al riscului

Sursa: Cursul de inspector în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, Modulul 5 Evaluarea
riscurilor profesionale, pag. 8, EUROCOR

Potrivit standardului SR OHSAS 18001:2008 prin evaluarea riscului se înţelege un proces de

estimare a riscului (riscurilor) care rezultă dintr-un pericol (din pericole), ţinând seama de
caracterul corespunzător al oricăror controale existente, şi de luare a deciziei asupra faptului
ca riscul este (riscurile sunt) sau nu este acceptabil (acceptabile).
Identificarea pericolelor, evaluarea şi reducerea până la eliminare a riscurilor profesionale
reprezintă etape principale ale unui proces complex ce are drept obiectiv protecţia sănătăţii
şi securitatea lucrătorilor. Evaluarea riscurilor profesionale reprezintă o obligaţie
fundamentală a angajatorului, aceea de a depista şi de „a măsura” riscurile cu care se pot
confrunta lucrătorii în îndeplinirea sarcinilor de muncă pentru ca, pornind de la importanţa
acestor riscuri, să adopte măsurile necesare de eliminare sau, după caz, de reducere.
În fapt, în cursul procesului de evaluare a riscurilor profesionale se identifică, „se cântăresc”
şi se ierarhizează (stabilirea priorităţilor) riscurile profesionale de la locurile de muncă/
posturile de lucru, în scopul elaborării unor măsuri de prevenire şi protecţie structurate în
cadrul unui program de acţiuni preventive (program de prevenire şi protecţie).
Evaluarea riscurilor este un demers colectiv, întrucât lucrătorii cunosc cel mai bine riscurile
profesionale de la locurile lor de muncă. Aceştia trebuie implicaţi în procesul de evaluare,
pentru a surprinde realitatea situaţiilor de muncă în care pot apare factori de risc de
accidentare şi îmbolnăvire profesională.
De asemenea, evaluarea riscurilor este un proces continuu, fiind necesare revizuiri periodice
şi ori de câte ori se modifică ceva în sistemul de muncă.
O schemă simplă a evaluării riscurilor profesionale este furnizată de Instrumentul pentru
evaluarea riscurilor al Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă (EU-OSHA),
în 5 etape astfel:

ETAPA 1 Colectarea informaţiilor

ETAPA 2 Identificarea pericolelor

18
 ETAPA 3 Evaluarea riscurilor generate de pericole (estimarea probabilităţii şi
gravității consecinţelor şi decizia încadrării riscului ca fiind admisibil)

ETAPA 4 Planificarea acţiunilor de eliminare sau reducere a riscurilor

Analiza evaluării

ETAPA 5 Elaborarea documentaţiei de evaluare a riscurilor

În etapa colectării informaţiilor vor trebui avute în vedere următoarele elemente:

 Amplasarea locului de muncă şi spaţiile/zonele unde se desfăşoară activităţile;
 Personalul expus: lucrători, alţi participanţi la procesul de muncă, grupuri sensibile la
riscuri specifice (femei însărcinate, lucrători tineri, lucrători cu dizabilităţi etc.), lucrătorii
cu timp de muncă parţial, subcontractorii, vizitatorii, precum şi lucrătorii cu activitate de
teren (cum sunt şoferii, distribuitorii de produse, prestatorii de servicii la client etc.);
 Numărul de persoane expuse de la locurile de muncă/posturile de lucru;
 Tipul echipamentelor tehnice, materiale şi procedee utilizate;
 Sarcinile de muncă realizate (de exemplu: în ce mod şi pe ce perioadă sunt acestea
executate);
 Pericolele deja identificate şi sursele acestora;
 Consecinţele posibile ale pericolelor existente;
 Măsuri de protecţie aplicate;
 Accidente, boli profesionale şi alte tipuri de îmbolnăviri raportate;
 Prevederile legale şi alte reglementări în legătură cu activităţile desfăşurate sau cu locul
de muncă.

Pentru identificarea factorilor de risc din sistemul de muncă se poate utiliza Lista de control
generală (Tabelul 5) a Instrumentului pentru evaluarea riscurilor al EU-OSHA, astfel:
- dacă există un pericol se bifează „DA“,
- dacă nu există niciun pericol se bifează „NU“,
- dacă nu este sigur că există vreun pericol se foloseşte o Listă de control pe sectoare şi
activităţi specifice. Aceste liste, se pot obţine din Instrumentul pentru evaluarea riscurilor
sau de pe paginile web ale EU-OSHA (http://hwi.osha.europa.eu).

Tabel 5 - Lista de control generală a EU-OSHA

Sursa http://imm.protectiamuncii.ro/docs/RO_070312_RAT.pdf
Nu ştiu
folosiţi lista de
Nr.
N control
Crt Pericol Da
u pericole-
.
specifice
indicată
1. Suprafeţe denivelate sau alunecoase (care pot cauza Partea a III-a –1
alunecări, împiedicări, căderi etc.)
2. Autovehicule şi maşini Partea a III-a –2
3. Organe de maşini în mişcare Partea a III-a – 3
4. Obiecte şi piese cu suprafeţe periculoase (ascuţite,
rugoase etc.)

19
 Nu ştiu
folosiţi lista de
Nr.
N control
Crt Pericol Da
u pericole-
.
specifice
indicată
5. Suprafeţe, materiale fierbinţi sau reci etc.
6. Locuri de muncă la înălţime şi puncte de urcare
(care pot cauza căderi de la înălţime)
7. Scule manuale
8. Presiune ridicată
9. Instalaţii şi echipamente electrice Partea a III-a – 4
10. Incendiu Partea a III-a – 5
11. Explozie Partea a III-a – 6
12. Substanţe chimice (inclusiv pulberi) în aer Partea a III-a – 7
13. Zgomot Partea a III-a – 8
14. Vibraţia mână – braţ Partea a III-a – 9
15. Vibraţia întregului corp Partea a III-a – 9
16. Iluminat Partea a III-a – 0
17. Radiaţii UV, IR, laser şi microunde
18. Câmpuri electromagnetice
19. Temperatură ridicată sau scăzută
20. Ridicarea şi transportul de greutăţi
21. Activităţi care implică poziţii defectuoase
22. Pericole biologice (viruşi, paraziţi, mucegai, bacterii)
23. Stres, violenţă, hărţuire (maltratare)
24. Altele: vă rugăm să specificaţi mai jos şi să bifaţi
„DA“:

Toate întrebările din listele de control la care se răspunde cu „DA” reprezintă o problemă a
sistemului de muncă, care trebuie să facă parte din planul de prevenire şi protecţie al
întreprinderii.
Autoritatea Daneză pentru Mediul de Muncă a publicat liste de control pentru evaluarea
riscurilor, pentru peste 60 sectoare sau locuri de muncă diferite, inclusiv pentru agricultură
(file:///D:/My%20Documents/Desktop/Landbrugskovbrugoggartneri-UK%20pdf.pdf). Aceste
liste de control au scopul de a sprijini întreprinderile, în special pe cele mici şi mijlocii, în
realizarea evaluării obligatorii a riscurilor (web www.at.dk). De asemenea, listele pot sprijini
identificarea factorilor de risc majori de la locurile de muncă.
În etapa de evaluare a riscurilor generate, pentru fiecare pericol identificat se decide dacă
riscul este mic, mediu sau mare, ţinând cont de probabilitatea şi gravitatea vătămării care
poate fi cauzată de pericol. Analiza se efectuează pe baza Tabelului 6.

Tabel 6 – Evaluarea riscurilor

Sursa http://imm.protectiamuncii.ro/docs/RO_070312_RAT.pdf
Gravitatea consecinţelor

20
 Probabilitatea Vătămare moderată Vătămare medie Vătămare gravă
Puţin probabil Mic (1) Mic (1) Mediu (2)
Probabil Mic (1) Mediu (2) Mare (3)
Foarte probabil Mediu (2) Mare (3) Mare (3)

Probabilitatea de producere a vătămărilor se apreciază pe baza următoarelor criterii:

Puţin probabil: nu trebuie să se materializeze pe durata întregii activităţii profesionale a
lucrătorului.
Probabil: se poate materializa numai de câteva ori pe durata activităţii profesionale a
unui lucrător.
Foarte probabil: se poate materializa în mod repetat pe durata activităţii profesionale a
unui lucrător.

Gravitatea consecinţelor se estimează astfel:

Vătămare moderată: accidente şi îmbolnăviri care nu cauzează suferinţe pe termen lung
(cum ar fi mici tăieturi, iritaţii ale ochiului, dureri de cap etc.).
Vătămare medie: accidente şi îmbolnăviri care cauzează suferinţe moderate, dar
prelungite sau care se repetă periodic (cum ar fi răniri, fracturi simple, arsuri de gradul
doi pe o suprafaţă limitată a corpului, alergii ale pielii etc.).
Vătămare gravă: accidente şi îmbolnăviri care cauzează suferinţe grave şi permanente
şi/sau decesul (de ex., amputări, fracturi complexe care produc invaliditate, cancer,
arsuri de gradul doi sau trei pe o suprafaţă mare a corpului, politraumatisme etc.).

Ulterior se va lua decizia cu privire la riscul profesional existent, dacă acesta este sau nu
acceptabil. Ca regulă generală, riscul mare este inacceptabil, iar cele mici şi medii sunt
acceptabile. Chiar şi în acest caz, riscurile mici şi medii se monitorizează. Atunci când se
decide asupra acceptabilităţii unui risc, trebuie avute în vedere efectele acestuia ţinând cont
de numărul de lucrători expuşi, durata expunerii, genul, vârsta şi starea de sănătate a
lucrătorilor pentru care se realizează evaluarea, coexistența altor riscuri.
Evaluarea riscurilor trebuie realizată de o echipă de experţi, cu implicarea activă a
lucrătorilor. Evaluarea riscurilor profesionale trebuie realizată numai de către persoane
competente care au cunoştinţe în acest domeniu.
În etapa de planificare a acţiunilor de eliminare/reducere a riscurilor se ţine seama de
următoarele cerinţe:
Dacă riscul este mare şi inacceptabil, acţiunile de reducere a acestuia trebuie luate
imediat.
Dacă riscul este mediu şi acceptabil, se recomandă planificarea de acţiuni pentru
reducerea nivelului acestuia.
Dacă riscul este mic şi acceptabil este necesar să se asigure că acesta va rămâne la
acelaşi nivel.

Măsurile de prevenire şi de protecţie trebuie implementate în următoarea ordine de

prioritate:
eliminarea pericolului/riscului,
reducerea la minim a pericolului/riscului, prin măsuri organizatorice,
reducerea la minim a pericolului/riscului, prin măsuri de protecţie colectivă,

21
 reducerea riscului, prin utilizarea echipamentului individual de protecţie corespunzător.

În etapa de elaborare a documentaţiei de evaluare a riscurilor, se completează rubricile

Tabelului 7.

Tabelul 7 – Fişa de evaluare a riscurilor

Sursa http://imm.protectiamuncii.ro/docs/RO_070312_RAT.pdf
Fişa de evaluare a riscurilor
Data: _____________ Fişa nr. _______
Numele şi adresa întreprinderii Evaluarea riscurilor efectuată de:
(numele persoanelor)

Locul de muncă: Numele lucrătorului (lor): (numele

(denumirea locului de muncă) persoanei(lor) care lucrează la locul de
muncă)
ACŢIUNI
MĂSURI DE
NR. ESTIMAREA/ PLANIFICATE ÎN
PREVENIRE/DE
CRT PERICOL EVALUAREA SCOPUL
PROTECŢIE
. RISCURILOR REDUCERII
UTILIZATE
RISCURILOR

Semnătura[ile] persoanei[lor] care efectuează evaluarea riscurilor

Semnătura[ile] persoanelor care lucrează la locul de muncă

Indiferent de metoda de evaluare utilizată, asupra riscurilor profesionale de la locurile de

muncă/posturilor de lucru se poate acţiona potrivit următoarelor recomandări:
 Dacă riscurile sunt nesemnificative atunci evaluarea acestora s-a încheiat.
 Dacă riscurile sunt ţinute sub control potrivit cerinţelor legale, în măsura posibilului
(alocarea de resurse) se vor efectua îmbunătăţiri ale nivelului de securitate în
sistemul de muncă.
 Dacă riscurile sunt ţinute sub control, dar sistemul de control al riscurilor
profesionale ar putea da erori de funcţionare, atunci vor trebui luate măsuri pentru
îmbunătăţirea sistemelor de protecţie şi se vor stabili proceduri de urgenţă de
intervenţie pentru normalizarea situaţiei de risc intervenită.
 Dacă există riscuri profesionale cu posibilitate de manifestare, dar nu există dovezi că
aceste riscuri ar putea cauza accidente sau boli, atunci se vor compara măsurile
existente, cu standardele de bună practică în domeniu şi se va stabili modul de
îmbunătăţire a acestor măsuri.
 Dacă riscurile par a fi controlate în mod corespunzător, dar aceasta nu se realizează
neapărat ca urmare a măsurilor de ţinere sub control puse în aplicare, în acest caz se
vor adapta aceste măsuri pentru a face faţă riscurilor potenţiale.
 Dacă nivelul de risc este ridicat şi nu sunt aplicate măsuri adecvate de ţinere sub
control, trebuie luate imediat măsuri de prevenire a expunerii la riscuri, chiar şi prin
oprirea proceselor de lucru, dacă este necesar.

22
  Dacă nu există nici un indiciu al existenţei unui risc, atunci se vor urmări cu atenţie
informaţiile suplimentare şi se vor aplica principiile de bună practică din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă.

Evaluarea riscurilor trebuie revizuită, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice,
cel puţin în următoarele situaţii:
a) ori de câte ori intervin schimbări sau modificări în ceea ce priveşte tehnologia,
echipamentele de muncă, substanţele ori preparatele chimice utilizate şi amenajarea
locurilor de muncă/posturilor de muncă;
b) după producerea unui eveniment;
c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la apariţia unor riscuri noi;
d) la utilizarea postului de lucru de către un lucrător aparţinând grupurilor sensibile la
riscuri specifice;
e) la executarea unor lucrări speciale.

Metode de evaluare a riscurilor

Evaluarea riscurilor este o cerinţă importantă pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în

muncă şi implementarea măsurilor de prevenire și constă într-o examinare atentă a ceea ce
poate cauza o vătămare a persoanelor în procesul de muncă, astfel încât să se decidă dacă
au fost luate suficiente măsuri de protecţie şi prevenire sau sunt necesare măsuri
suplimentare pentru prevenirea oricărui prejudiciu. Scopul evaluării este acela de a evita
orice vătămare sau afectare a sănătăţii lucrătorilor.
Evaluarea riscurilor implică identificarea factorilor de risc de la locurile de muncă/posturile
de lucru şi determinarea amplorii riscurilor profesionale în sistemul de muncă, luând în
considerare măsurile de prevenire şi protecţie existente. Rezultatele unei evaluări
cuprinzătoare şi adecvate trebuie să sprijine stabilirea celor mai potrivite măsuri de
prevenire şi protecţie, precum şi selectarea celor mai potrivite bune practici în desfăşurarea
activităţilor la locurile de muncă/posturile de lucru.

Indiferent de metoda de evaluare utilizată, obiectivele acesteia sunt:

 Identificarea factorilor de risc care pot cauza vătămări la locul de muncă.
 Identificarea lucrătorilor expuşi şi a modului în care aceştia pot fi vătămaţi, inclusiv a
celor cu contract de muncă pe durată determinată sau cu timp de muncă parţial,
precum şi grupurile sensibile la riscuri specifice, cum sunt femeile însărcinate, copii şi
tinerii.
 Determinarea mărimii riscurilor profesionale din sistemul de muncă.
 Eliminarea riscurilor profesionale din sistemul de muncă sau, acolo unde acest lucru
nu este posibil, reducerea acestora cât mai mult posibil.
 Eficienţa măsurilor pentru controlul riscurilor implementate anterior şi stabilirea
unor noi măsuri necesare pentru prevenirea riscurilor.
 Înregistrarea rezultatelor evaluării şi informarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor
acestora despre aceste rezultate.

23
Evaluarea riscurilor profesionale reprezintă un instrument fundamental prevăzut de
legislaţia română armonizată cu prevederile directivelor europene. Aceasta nu trebuie
considerată un scop în sine, ci un mijloc care să-i permită angajatorului să ia decizii asupra
necesităţii de a realiza toate acele măsuri şi activităţi care să ducă la eliminarea sau
reducerea riscurilor derivate din muncă.
Evaluarea riscurilor profesionale reprezintă procesul de estimare a „mărimii” acelor riscuri
care nu au putut fi evitate, în scopul obţinerii informaţiilor necesare pentru luarea unor
decizii adecvate cu privire la necesitatea de adoptare de măsuri preventive, precum şi la
stabilirea acestor măsuri.
Indiferent de criteriile de evaluare utilizate, ori de metodele de evaluare aplicate, scopul
acestora este acela de a identifica riscurile profesionale de la locurile de muncă şi de a le
elimina sau, dacă acest lucru nu este posibil, de a le diminua.
În literatura de specialitate sunt publicate foarte multe metode de evaluare a riscurilor
profesionale, unele specifice pe activităţi economice, altele focalizate pe un loc de
muncă/post de lucru etc.
Metodele de evaluare a riscurilor profesionale se împart în două mari tipuri:
- Metode specifice de analiză a riscurilor profesionale.
- Metode generale de evaluare a riscurilor profesionale.

Dintre metodele specifice de analiză a riscurilor se menţionează:

 Metode cu aplicare generală (cuprind o procedură logică de deducere a defectelor,
erorilor, funcţionării incorecte a echipamentelor, instalaţiilor, proceselor, operaţiilor etc.
şi urmăresc obţinerea de soluţii viabile pentru aceste tipuri de evenimente): „Ce s-ar
întâmpla dacă…?” (What if?), Analiza modurilor de defectare, a efectelor şi criticităţii lor
(AMDEC), Analiza funcţională a operabilităţii (AFO, HAZOP-HAZAN), Arborele defectelor
(AD), Diagrama de evenimente etc.
 Metode pentru anumite domenii de activitate, cu aplicare concretă (metode de evaluare
semicantitativă a pericolelor, pe baza indicilor de risc): Indicele Mond, Indicele Dow,
Riscul intrinsec de incendiu, Metoda Gustav Purt, Metoda Gretener, Metoda Probit,
Metoda de analiză a fiabilităţii umane, Metode imunologico - ambientale etc.

Metodele generale de evaluare a riscurilor profesionale se bazează pe utilizarea tehnicilor

obţinute din experienţa acumulată în echipamente şi instalaţii similare existente, precum şi
din analiza evenimentelor petrecute într-un amplasament asemănător celui analizat. Aceste
metode se clasifică în patru categorii:
a) Manuale tehnice, coduri şi norme de proiectare
b) Listele de verificare (Safety check lists)
c) Analiza statistică a accidentelor
d) Analiza preliminară a riscurilor

Din multitudinea de metode de evaluare dezvoltate de specialiştii români, se menţionează

cele elaborate de Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Protecţia Muncii
„Alexandru Darabont” (INCDPM):
 Metoda de evaluare a nivelului de risc pe loc de muncă („Metoda Pece”)
Metoda stabileşte niveluri de risc pentru fiecare factor de risc şi nivelul de risc
global pe post de lucru. Cuantificarea riscurilor se face pe baza combinaţiei între
gravitatea şi frecvenţa consecinţelor maxime posibile. Este o metodă analitică ,,a

24
 priori”, cantitativă, care poate fi considerată laborioasă, întrucât permite stabilirea
nivelului de risc/ securitate pentru fiecare post de lucru analizat.
 Metoda de evaluare a nivelului de securitate în muncă
Această metodă face parte din categoria metodelor de control/inspecţie şi are
drept scop stabilirea unui nivel de securitate a sistemului analizat, prin compararea
măsurilor adoptate pentru riscurile existente, cu prevederile normelor şi
standardelor în vigoare.
 Metoda de autoevaluare a securităţii şi sănătăţii în muncă pentru întreprinderi mici
şi mijlocii
Sistemul de autoevaluare a securităţii în muncă realizează atât o evaluare calitativă,
cât şi cantitativă. În cadrul evaluării calitative, din numărul total de itemi referitori
la problemele generale de securitate (119 itemi) sunt selectaţi cei evaluaţi ca
necorespunzători şi notaţi ca puncte slabe, în timp ce itemii consideraţi ca fiind
corespunzători se constituie în puncte tari. Aceşti itemi corespunzători punctelor
tari, respectiv, punctelor slabe se înscriu într-un tabel numit „Puncte tari – Puncte
slabe”, care va reprezenta baza întocmirii planului de măsuri. Acest plan se va
realiza stabilind măsurile specifice necesare pentru transformarea punctelor slabe
în puncte tari.
Evaluarea cantitativă este realizată pe componentele sistemului om – maşină.
Pentru fiecare componentă sunt specificaţi un număr de itemi şi se calculează
coeficientul de securitate pe fiecare componentă, ca fiind raportul între punctele
tari identificate şi numărul total de itemi pentru componenta respectivă, din care se
scad itemii neaplicabili.
Pentru exemplificare, se prezintă succint Metoda de evaluare a riscurilor profesionale în
întreprinderile mici şi mijlocii, elaborată de Inspecţia Muncii, în care s-au selectat ca domenii
de activitate prioritare de aplicare: agricultura, construcţiile, prelucrarea lemnului şi
vopsirea industrială. Ghidul de evaluare a riscului este accesibil de pe pagina web a
Inspecţiei Muncii (http://www.inspectiamuncii.ro/ghidul-de-evaluare-a-riscurilor).
Metoda de evaluare a riscurilor profesionale în întreprinderile mici şi mijlocii
Inspecţia Muncii a elaborat o metodă de evaluare a riscurilor profesionale în întreprinderi, în
special în întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) care să sprijine demersul acestora în
eliminarea sau, după caz, reducerea expunerii lucrătorilor la riscurile profesionale de la
locurile de muncă. IMM întâmpină dificultăţi de informare în acest domeniu şi de
implementare a cerinţelor legale privind evaluarea riscurilor profesionale, iar ghidul
Inspecţiei Muncii reprezintă un instrument util în abordarea problematicii specifice pentru
că propune aplicarea unei metodologii de evaluare pornind de la cerinţele legale în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Procesul general de evaluare a riscurilor profesionale în baza acestei metode cuprinde
următoarele etape principale:
Identificarea pericolului.
Eliminarea pericolului dacă este rezonabil posibil.
Analizarea pericolului dacă acesta nu poate fi eliminat şi evaluarea riscului.
Luarea de măsuri pentru a limita consecinţele.
Supravegherea riscurilor.
Se porneşte de la premisa că evaluarea riscurilor profesionale trebuie să acopere toate
activităţile şi posturile de lucru/locurile de muncă dintr-o întreprindere, luând în considerare

25
fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv lucrător, sarcină de muncă,
echipamente de muncă şi mediu de muncă.
În vederea realizării evaluării riscurilor prin această metodă se recomandă consultarea unor
informaţii şi documente, precum:
Descrierea sumară a postului de lucru sau a zonei evaluate.
Listele utilizate pentru verificarea sau supravegherea postului de lucru.
Lista de măsuri pentru monitorizarea ulterioară a evaluării de risc.
Numărul şi tipul lucrătorilor (sex, vârstă, grupuri sensibile la riscuri specifice).
Verificările medicale necesare.
Lista echipamentului individual de protecţie (EIP) necesar pentru un post sau
zonă de lucru
Documentaţia cu privire la EIP (manuale de utilizare, inspecţii periodice etc.).
Inventarul substanţelor chimice şi fişele tehnice de securitate relevante.
Rapoartele referitoare la supravegherea tehnică a echipamentului de
muncă.
Cărţile tehnice sau instrucţiunile de utilizare a echipamentelor, utilajelor şi
instalaţiilor.
Rapoartele inspecţiilor iniţiale şi periodice pentru echipamente, utilaje şi
instalaţii.
Prevenirea incendiilor şi alte planuri în caz de urgenţă (de ex. în caz de
cutremur, inundaţii).
Instruirea specializată necesară.
Semnalizarea de securitate şi sănătate şi restricţii de acces.
Rapoartele sesiunilor de instruire (conţinut, program, lista participanţilor
etc.).
Planul de situaţie.
Regulamentul intern şi instrucţiunile de lucru.

Procedura generală de evaluare a riscurilor cuprinde următoarele activităţi:

ACTIVITATEA 1: Formarea echipei de evaluare

Echipa de evaluare va fi compusă din angajator sau reprezentantul său legal, lucrătorii
desemnaţi pentru activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale, conducătorii
locurilor de muncă - în special cei responsabili de producţie, reprezentanţii lucrătorilor,
medicul de medicina muncii (conform art. 7 al Legii nr. 418/2004 privind statutul profesional
specific al medicului de medicina a muncii) şi, în funcţie de natura pericolelor şi gravitatea
presupusă a riscurilor, alţi experţi. În cazul în care în întreprindere există Comitet de
securitate şi sănătate în muncă acesta trebuie consultat cu privire la componenţa echipei. În
faza de identificare a pericolelor este obligatorie implicarea lucrătorilor, întrucât cunosc cel
mai bine pericolele asociate postului de lucru în care îşi desfăşoară activitatea.

ACTIVITATEA 2: Definirea posturilor de lucru şi a zonelor de evaluare

În cadrul acestei activităţi se vor urmări următoarele:
Solicitarea unui plan de situaţie al întreprinderii și organigrama (cu identificarea clară a
departamentelor, a birourilor şi a zonei de producţie).
Identificarea posturilor de lucru, numerotarea şi marcarea lor în cadrul planului.

26
 Identificarea posturilor de lucru similare (cu tehnologie şi organizare similară) ce pot fi
acoperite printr-o singură evaluare de risc.
Identificarea pericolelor de incendiu, explozie, zgomot etc. ce acoperă mai multe posturi
de lucru şi formarea unor zone de evaluare a riscului.
Verificarea şi revizuirea acestor acţiuni, în cadrul Activităţii 3.

ACTIVITATEA 3: Realizarea examinării generale

Se utilizează ca instrument de lucru Lista de verificare pentru examinarea generală cu un set
de întrebări grupate pe tematici generale, la care se răspunde, după caz, cu „DA” sau „NU”.
De asemenea, cuprinde rubrica „Acţiuni” unde de completează ceea ce este necesar a se
întreprinde.

Lista de verificare pentru examinarea generală (http://www.inspectiamuncii.ro/ghidul-de-

evaluare-a-riscurilor) cuprinde următoarele întrebări:

I. Sistemul şi managementul securităţii şi sănătăţii în muncă (SSM)

 Există o politică de SSM în întreprindere?
 Conducerea sprijină această politică?
 Întreprinderea a implementat un sistem de management al SSM pe baza acestei
politici?
 Acest sistem este integrat în sistemul general de management al întreprinderii?
 Există regulamente interne speciale cu privire la aspecte de SSM?
 Există lucrător/lucrători desemnat/desemnaţi pentru a se ocupa de activităţile de
prevenire şi protecţie?
 Sunt numite persoane responsabile în domeniul SSM în toate unităţile şi/sau
subunităţile componente, dacă este cazul?
 S-a apelat la experţi sau la servicii externe de protecţie şi prevenire?
 Au fost aleşi reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul SSM?
 Au fost instruiţi reprezentanţii lucrătorilor?
 S-a organizat un comitet de securitate şi sănătate în muncă (dacă este cazul)?
 Sunt implicaţi lucrătorii în activităţi de SSM?
 Sunt întocmite procese-verbale ale şedinţelor CSSM şi sunt distribuite lucrătorilor
(dacă e cazul)?
 Este implicat un medic de medicina muncii în supravegherea stării de sănătate a
lucrătorilor?
 Este asigurată supravegherea medicală a lucrătorilor?
 Au loc inspecţii interne periodice?
 Toate accidentele de muncă se înregistrează şi se raportează?
 Toate incidentele se înregistrează?
 Sunt angajate persoane tinere între 16 şi 18 ani?
 Sunt aceste persoane informate şi instruite asupra riscurilor existente?
 În întreprindere există toate cărţile tehnice sau instrucţiunile de utilizare şi întreţinere
ale utilajelor, echipamentelor etc.?
 Când se modifică legislaţia se face informarea lucrătorilor?
 Sunt toate documentele (permise, rezultate de monitorizare, rapoarte de inspecţie,
evidenţa accidentelor, buletine de măsurători şi examinări medicale) disponibile cu
uşurinţă în cadrul întreprinderii?

27
II. Locaţie şi utilităţi
 Locaţia şi dispunerea clădirilor sunt adecvate pentru utilizarea lor curentă?
 Au fost clădirile construite special pentru scopul în care sunt folosite?
 Sunt clădirile bine izolate pentru a proteja împotriva frigului şi a căldurii?
 Există instalaţie de stropire în caz de incendiu?
 Există un sistem de încălzire pentru sezonul rece?
 Există ventilare generală sau un sistem de aer condiţionat?
 Există ferestre suficiente pentru a permite să pătrundă lumina (în conformitate cu
prevederile legale)?
 Există lumină artificială suficientă (în conformitate cu prevederile legale)?
 Există lumină artificială locală suficientă pentru operaţiunile de lucru specifice (în
conformitate cu prevederile legale)?
 Există camere şi vestiare pentru schimbarea şi păstrarea hainelor?
 Există surse de apă potabilă?
 Există facilităţi de servire a mesei pentru lucrători?
 Există instalaţii de spălare a ochilor, respectiv duşuri şi robinete pentru situaţii de
urgenţă?
 Există toalete şi pisoare în număr suficient?
 Este posibilă curăţarea podelelor, a pereţilor şi a tavanelor acolo unde este necesar
acest lucru?
 Există facilităţi adiţionale pentru femei însărcinate şi lăuze, persoane cu dizabilităţi
etc.?

III. Căi de acces şi riscuri de alunecare şi cădere

 Există suficiente uşi sau porţi pentru un trafic intern sigur şi pentru evacuare?
 Există riscuri de alunecare sau împiedicare cauzate de găurile şi denivelările din
podea sau de lucrurile depozitate pe jos?
 Sunt căile de acces şi gangurile marcate şi semnalizate?
 Sunt căile de acces stabilite pentru autoîncărcătoare, pârghii şi alte obiecte mobile,
marcate şi semnalizate?
 Sunt marcate zonele de depozitare a produselor semi-finisate?
 Este indicată înălţimea maximă permisă, respectiv greutatea maximă permisă?
 Este marcată şi verificată greutatea maximă permisă a rafturilor, stivelor etc.?
 Lucrătorii ce muncesc pe utilaje de transport au fost instruiţi în mod specific şi
autorizaţi (dacă este cazul)?

IV. Echipamente de muncă şi riscuri mecanice

 Sunt utilajele şi echipamentul marcate CE, în conformitate cu prevederile legale?
 Există cărţi tehnice sau instrucţiuni de utilizare pentru fiecare echipament de muncă?
 Au lucrătorii la dispoziţie instrucţiuni proprii ce conţin prevederi de SSM din cărţile
tehnice sau instrucţiunile de utilizare?
 Este posibilă pornirea accidentală a utilajelor de către lucrători?
 Are fiecare utilaj un buton de oprire în caz de urgenţă?
 Sunt complet izolate mecanismele în mişcare periculoase ale echipamentelor de
muncă?

28
  Sunt eliminate sau protejate zonele de tăiere, zdrobire sau antrenare?
 S-au luat măsuri ca energiile reziduale (arcuri, fluide) să nu poată pune în mişcare
unele mecanisme ale maşinii?
 Este necesară utilizarea de echipament individual de protecţie (EIP)?
 S-a furnizat EIP adecvat?
 EIP este însoţit de instrucţiunile de utilizare, întreţinere, inspecţie şi înlocuire ?
 Au primit lucrătorii informaţii şi instruire cu privire la utilizarea de EIP?

V. Securitatea electrică
 Instalaţiile electrice sunt executate şi întreţinute de către electricieni autorizaţi?
 Elementele conductoare de curent sunt asigurate contra atingerii directe de către
orice lucrător?
 Sunt realizate şi verificate periodic măsurile de protecţie împotriva atingerii indirecte
a părţilor instalaţiilor şi echipamentelor electrice care pot ajunge întâmplător sub
tensiune (legarea la priza de pământ, legarea la nulul de protecţie ş.a.)?
 Echipamentele electrice sunt verificate periodic, conform prevederilor legale şi ale
producătorului?
 Instalaţiile de paratrăznet sunt executate, întreţinute şi verificate periodic de
personal calificat?
 Sunt instruiţi lucrătorii asupra modului de utilizare a echipamentelor electrice şi
asupra modului de acţionare în cazul producerii unui eveniment?
 Sunt instruiţi lucrătorii asupra intervenţiei şi acordării primului ajutor în cazul
producerii unui eveniment prin electrocutare?

VI. Agenţi fizici

 Condiţiile de climat intern (temperatură, umiditate, circulaţia aerului) sunt în
conformitate cu prevederile legale?
 Lucrătorii schimbă des climatul de muncă de la rece (depozite frigorifice, camere de
răcire) la cald?
 Există praf acumulat pe suprafeţe orizontale?
 Aerul din întreprindere prezintă mirosuri sau umiditate extremă?
 Există mucegai pe pereţi şi pe tavan?

VII. Ecrane de vizualizare

 S-au făcut examene medicale ale ochilor şi vederii?
 Posibilităţile de reglare a luminozităţii şi contrastului sunt cunoscute de salariaţi?
 Timpul consumat în faţa ecranului este întrerupt de pauze sau prin schimbarea
activităţii?
 Spaţiul din faţa tastaturii permite sprijinirea mâinilor şi braţelor?
 Masa de lucru permite aranjarea tastaturii, documentelor, echipamentului auxiliar?
 Există posibilitatea reglării scaunului pe verticală şi a spătarului acestuia?
 S-au pus la dispoziţia celor care au solicitat reazeme de picioare?
 Ferestrele au sisteme de acoperire şi de reglare a luminii naturale?

VIII. Influenţe psiho-sociale

29
  Aţi luat în considerare concediile medicale ale lucrătorilor cauzate de factori psiho-
sociali?
 S-au plâns lucrătorii cu privire la relaţiile sociale de la postul de lucru?
 Medicul de medicina muncii a primit sau a raportat plângeri sau cazuri de boli
mentale?

IX. Măsuri de prim ajutor şi lucrători desemnaţi pentru aplicarea acestora

 Există truse de prim ajutor în întreprindere, în conformitate cu prevederile legale?
 Aceste truse sunt uşor accesibile în caz de accident?
 Există tărgi în întreprindere pentru transportul accidentaţilor pe distanţe lungi?
 Au fost instruite persoanele desemnate pentru aplicarea măsurilor de prim ajutor?
 Există o cameră pentru persoanele accidentate sau bolnave?
 Există o asistentă medicală în întreprindere?
 Se desfăşoară în mod regulat exerciţii de acordare a primului ajutor?

X. Prevenirea şi stingerea incendiilor, plan în caz de urgenţă

 Există şi sunt semnalizate stingătoarele de incendiu în întreprindere?
 A fost instruit personalul cu privire la stingerea incendiilor?
 Dispune întreprinderea de un plan pentru cazuri de urgenţă sau de incidente majore?

XI. Contracte cu terţi

 În calitate de beneficiar pentru construirea, întreţinerea şi renovarea clădirilor sau a
utilităţilor, dispuneţi de un plan de securitate şi sănătate creat pentru coordonarea
activităţilor de construcţie?
 În calitate de beneficiar, aţi desemnat un coordonator de securitate şi sănătate?
 În contractele încheiate există clauze referitoare la SSM?

Lista de verificare nu este exhaustivă; aceasta se va actualiza ţinând cont de modificările

prevederilor legale şi se va adapta în funcţie de specificul întreprinderii.
Examinarea generală se va finaliza cu identificarea neconformităţilor (cu cerinţele minime
legale) pentru care vor fi stabilite măsuri de remediere.
Măsurile de natură tehnică se implementează imediat. După ce au fost remediate
neconformităţile de natură tehnică, planul de prevenire şi protecţie va cuprinde numai
acţiuni de monitorizare a măsurilor implementate.

ACTIVITATEA 4: Identificarea pericolelor specifice

În cadrul acestei activităţi se vor urmări următoarele:
Studierea planului de situaţie şi matricea pericolelor pe posturi de lucru şi zone de
evaluare elaborate la Activitatea 2.
Utilizarea pentru fiecare zonă de evaluare şi post de lucru a unor „Liste de verificare
pentru identificarea pericolelor specifice” adaptate la specificul întreprinderii şi, în
special, la prevederile legale în vigoare.
Consultarea lucrătorilor privind pericolele identificate şi luarea deciziei, de preferat pe
bază de consens, cu privire la lista de pericole.
În cadrul metodei sunt propuse liste de verificare pentru identificarea pericolelor specifice,
care se vor actualiza ţinând cont de modificările prevederilor legale şi se vor adapta în
funcţie de specificul întreprinderii.

30
ACTIVITATEA 5: Analiza pericolelor
În cadrul acestei activităţi se vor urmări următoarele:
Analizarea pericolelor identificate în vederea stabilirii posibilităţilor de eliminare
completă. Dacă eliminarea pericolului nu este posibilă, trebuie identificate posibilităţi de
diminuare a acestuia şi se vor evalua riscurile asociate.
Analizarea buletinelor de măsurători pentru a verifica dacă valorile limită de expunere
profesională sunt depăşite; solicitarea de determinări de noxe realizate de către instituţii
autorizate, dacă există dubii privind depăşirea valorilor limită.
Culegerea de informaţii din diferite surse şi implicarea de experţi pentru a cunoaşte mai
bine consecinţele pericolelor identificate.
Consultarea celor implicaţi cu privire la pericolele identificate pentru a asigura faptul că
evaluarea ulterioară a gravităţii şi probabilităţii riscurilor se bazează pe cunoştinţe şi
dovezi adecvate.
Regula de bază este că lucrătorul trebuie să îşi desfăşoare activitatea în condiţii de
securitate. Consultarea cu privire la pericolele identificate trebuie să vizeze posibilitatea de a
elimina cauzele acestora şi opţiunile de reducere a consecinţelor pericolelor. Scopul este
acela de a elimina sau evita pericolul şi de a înlocui aspectele periculoase cu unele mai puţin
periculoase.

ACTIVITATEA 6: Evaluarea riscurilor

În cadrul acestei activităţi se vor urmări următoarele:
Determinarea, pentru fiecare pericol, a gravităţii vătămării şi a probabilităţii de a cauza
vătămare, utilizând informaţiile colectate în cadrul Activităţii 5.
Stabilirea unui consens în cadrul echipei privind evaluarea pericolelor.
Stabilirea categoriilor de risc aplicând procedura de evaluare.
Primul pas constă în evaluarea fiecărui pericol din punctul de vedere al următoarelor clase
de gravitate a vătămării, care iau în considerare condiţia şi forţa fizică, sexul, grupurile
sensibile la riscuri specifice de muncă şi de vârstă:
Mortal: consecinţa unui pericol este un accident sau o boală profesională mortală;
Foarte grav: consecinţa pericolului este un accident de muncă grav, ce are ca rezultat
invaliditate sau incapacitate temporară de muncă mai mare de 90 de zile (concediu
medical mai mare de 90 de zile);
Grav: consecinţa unui pericol este un accident de muncă, ce are ca rezultat
incapacitate temporară de muncă de 3 până la 90 de zile (concediu medical de 3
până la 90 de zile);
Moderat: consecinţa unui pericol este un eveniment, respectiv un accident la locul
de muncă, ce are ca rezultat incapacitate temporară de muncă de 1-2 zile (concediu
medical mai mic de 3 zile).
Al doilea pas constă în evaluarea probabilităţii unui pericol de a cauza vătămare, ţinând cont
de patru factori:
Caracteristicile intrinseci ale pericolului (de exemplu, toxicitatea agentului chimic);
Posibilitatea de a recunoaşte o situaţie periculoasă pentru a evita consecinţele
ulterioare;
Posibilitatea producerii unei situaţii periculoase;
Frecvenţa şi durata expunerii la o situaţie periculoasă.

31
Echipa de evaluare a riscului trebuie să ajungă în final la un consens pentru a aloca unui
pericol o clasă de probabilitate a apariţiei, astfel:
Foarte probabil: pericolul apare cel mult o dată în 10 zile lucrătoare
Probabil: pericolul apare o dată la şase luni
Rar: pericolul apare o dată pe an
Foarte rar: pericolul apare o dată la cinci ani
Improbabil: pericolul apare cel mult o dată la 5 ani

Combinarea gravităţii vătămării şi probabilităţii unui pericol de a cauza o vătămare conduce

la următoarele categorii de risc:

Tabel 8 – Grilă categorii de risc

Sursa: Ghid de evaluare a riscului, Inspecţia Muncii
GRAVITATE
Mortal Foarte grav Grav Moderat
Foarte probabil 5 5 4 4
PROBABILITATE

Probabil 5 4 4 3
Rar 4 4 3 3
Foarte rar 4 3 3 2
Improbabil 3 3 2 1
Categoria de risc 5: sunt necesare acţiuni imediate şi încetarea lucrului până ce
gravitatea şi/sau probabilitatea riscului este redusă prin măsuri tehnice;
Categoria de risc 4: sunt necesare acţiuni, dar lucrul poate continua dacă au fost luate
cel puţin măsuri organizatorice;
Categoria de risc 3: sunt necesare acţiuni şi trebuie implementate cel puţin măsuri pe
termen mediu;
Categoria de risc 2: nu sunt necesare acţiuni, dar pericolul trebuie supravegheat (de ex.
instruirea lucrătorilor);
Categoria de risc 1: riscul este neglijabil.

ACTIVITATEA 7: Planificarea acţiunilor

În cadrul acestei activităţi se vor urmări următoarele:
Stabilirea măsurilor conform categoriilor de risc identificate;
Discutarea în cadrul echipei de evaluare a măsurilor stabilite, a responsabilităţilor şi a
termenelor limită de realizare;
Solicitarea sprijinului angajatorului sau a reprezentantului legal al acestuia pentru
aplicarea măsurilor stabilite;
Elaborarea „Planului de prevenire şi protecţie” ţinând cont de măsurile stabilite pentru
fiecare post de lucru şi fiecare zonă de evaluare.
În cadrul activităţii 5 s-au luat în considerare opţiunile de eliminare sau după caz, de evitare
a pericolului, precum şi de înlocuire a acestuia cu unul mai puţin periculos. Riscurile rămase
vor fi tratate în cadrul a patru abordări ce pot fi combinate:
Combaterea riscului prin măsuri tehnice;
Controlarea riscului prin măsuri organizatorice;
Instruirea lucrătorilor;
Utilizarea de echipament individual de protecţie, ca ultimă soluţie.

32
ACTIVITATEA 8: Monitorizarea acţiunilor
În cadrul acestei activităţi se vor urmări următoarele:
Efectuarea de inspecţii interne, periodic, pe baza „Planului de prevenire şi protecţie”;
Anunţarea angajatorului şi echipei de evaluare a riscului cu privire la eventualele abateri
de la planul de prevenire şi protecţie;
Repetarea activităţilor 4-8 pentru acele pericole ce nu au fost luate în considerare la
început, dar care au fost identificate în cursul acţiunii de monitorizare;
Efectuarea unor revizuiri înainte şi după orice schimbare apărută la postul de lucru sau la
zona de evaluare;
Efectuarea unor revizuiri periodice, cel puţin o dată pe an, referitoare la eficienţa
măsurilor implementate.
Supravegherea şi monitorizarea acţiunilor trebuie realizate şi prin inspecţii aleatorii ale
locurilor de muncă, combinând metode precum: observaţia, interviul şi discuţiile. Concluziile
inspecţiilor trebuie aduse la cunoştinţa echipei de evaluare a riscurilor, care va stabili în ce
măsură condiţiile de la posturile de lucru s-au schimbat atât de mult, încât să fie necesară o
nouă evaluare de risc.

Evaluarea riscurilor trebuie să fie un proces continuu. Astfel, dacă se schimbă condiţiile de
lucru (procesele de muncă, echipamentele de muncă etc.) se modifică implicit pericolele şi,
respectiv, riscurile. Prin urmare trebuie revizuită evaluarea sau, după caz, realizată o nouă
evaluare a riscurilor.

33
Cerinţe legale privind securitatea şi sănătatea în muncă

Constituţia României garantează, în articolul 22, dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi

psihică a persoanelor. De asemenea, actul fundamental prevede, la articolul 41, faptul că
salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială, inclusiv la cele care privesc securitatea şi
sănătatea acestora.
Principalele reglementări care cuprind obligaţii ale angajatorilor, precum şi ale lucrătorilor
cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă sunt:
Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificări şi completări
ulterioare;
Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006, cu modificări şi completări ulterioare;
Hotărârile de Guvern care transpun cerinţele europene de securitate şi sănătate în
muncă.
Se prezintă în continuare câteva cerințe relevante ale reglementărilor de mai sus din
domeniul securității și sănătății în muncă.
Legea nr. 319/2006 obligă angajatorul să realizeze prevenirea riscurilor profesionale prin
adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a garanta o protecţie eficace a securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor, în toate aspectele legate de muncă.
De asemenea, angajatorul trebuie să stabilească condiții de muncă pentru lucrători, astfel
încât acestea să nu presupună o ameninţare pentru sănătatea şi integritatea lucrătorilor,
adică nu trebuie să provoace, nici să favorizeze apariţia accidentelor şi/sau îmbolnăvirilor
profesionale.
În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:
asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
prevenirea riscurilor profesionale;
informarea şi instruirea lucrătorilor;
asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în
muncă.
Potrivit Legii nr.319/2006, ţinând seama de natura activităţilor din cadrul organizaţiei,
angajatorul are, între altele, următoarele obligaţii:
să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea
echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la
amenajarea locurilor de muncă;
măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către
angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii
lucrătorilor, să fie integrate în ansamblul activităţilor organizaţiei şi la toate nivelurile
ierarhice;
să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi
sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
să se asigure că planificarea şi introducerea de noi tehnologii face obiectul
consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora privitor la consecinţele
asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor,
de condiţiile şi mediul de muncă;
să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul
să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.

34
O altă obligație a angajatorului este aceea de a informa şi instrui lucrătorii din punct de
vedere al securităţii şi sănătăţii in muncă. Lucrătorii trebuie informați asupra tuturor
riscurilor existente în întreprindere, în special asupra celor aflate în mediul lor de muncă,
pentru a le da posibilitatea de a înţelege cauza măsurilor de securitate impuse. Astfel,
lucrătorii pot participa în mod conştient la diminuarea acestora sau, de ce nu, pot refuza să
lucreze atunci când consideră că riscurile implicate de activitatea lor sunt prea mari.
Una din prevederile cheie ale reglementărilor legale în domeniul securității și sănătății în
muncă se referă la elaborarea instrucţiunilor proprii. Plecând de la premisa că nimeni nu
poate cunoaşte mai bine riscurile existente într-o organizaţie decât însuşi angajatorul,
legiuitorul îi stabilește acestuia responsabilitatea de a stabili propriile reglementări în
domeniul securității și sănătății în muncă.
Angajatorul are obligaţia de a elabora instrucţiuni proprii, în spiritul legii, pentru
completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând
seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea
lor.
Între principalele drepturi ale lucrătorilor în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii acestora se
menţionează:
dreptul de a fi informat cu privire la locurile unde există factori de risc, precum şi cu
privire la posibilitatea materializării unor riscuri;
dreptul de a fi consultat şi de a participa la discutarea tuturor problemelor de securitate
şi sănătate în muncă;
dreptul la instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
dreptul la oprirea lucrului în cazul unui pericol grav şi iminent pentru sănătate;
dreptul la supravegherea stării de sănătate, prin examene medicale profilactice
(angajare, adaptare, controale medicale periodice, reluarea muncii, la solicitare).

De asemenea, el nu trebuie să expună la pericol de accidentare nici propria persoană, nici

alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de
muncă.
Angajatorul va trebui să evite apariţia riscurilor profesionale, să evalueze aceste riscuri
atunci când nu se pot evita şi să le combată la sursă. De asemenea, angajatorul trebuie să
adapteze munca lucrătorului ţinând cont de principiile ergonomiei şi de evoluţiile în plan
tehnic, înlocuind elementele ce pot genera pericol cu altele mai sigure. El este obligat să-şi
planifice activitățile de prevenire şi să-şi formeze lucrătorii în domeniu.
Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu trebuie să aducă
atingere principiului responsabilităţii angajatorului.
O categorie aparte de riscuri specifice sunt cele considerate a avea un grad de periculozitate
deosebit pentru toţi lucrătorii, cum ar fi expunerea la radiaţii sau pericolul de explozie. În
acest caz, angajatorul are obligaţia de a ţine o evidenţă clară a zonelor cu risc ridicat şi
specific, care să conţină nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul organizaţiei şi
măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor.
Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor
care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile stabilite în urma
evaluării riscurilor. Acţiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor
pentru zonele cu risc ridicat şi specific constituie o prioritate în cadrul planului de protecţie
şi prevenire.

35
Pentru a permite lucrătorilor o informare cât mai exactă şi mai promptă cu privire la
măsurile de securitate şi sănătate adoptate funcţie de riscurile identificate la locurile de
muncă, dar şi pentru a permite angajatorilor un dialog eficient cu lucrătorii asupra acestor
aspecte, legea impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în muncă. Acest
comitet este un organ paritar, din care fac parte, în mod egal, reprezentanţi ai angajatorului
şi ai lucrătorilor. Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în unităţile care
au un număr de cel puţin 50 de lucrători dar poate fi constituit şi în unităţi cu număr mai mic
de angajaţi dar cu riscuri deosebite.
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din următorii membri:
angajator sau reprezentantul său legal;
reprezentanţi ai angajatorului cu atribuţii de securitate şi sănătate în muncă;
reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor;
medicul de medicină a muncii.

Dintre atribuțiile comitetului de securitate şi sănătate în muncă se menționează:

analizează și face propuneri privind politica de securitate și sănătate în muncă și planul
de prevenire și protecție, conform regulamentului intern sau regulamentului de
organizare și funcționare;
urmărește realizarea planului de prevenire și protectie, inclusiv alocarea mijloacelor
necesare realizării prevederilor lui și eficiența acestora din punct de vedere al
îmbunătățirii condițiilor de muncă;
analizează cererile formulate de lucrători privind condițiile de muncă;
urmărește modul în care se aplică și se respectă reglementările legale privind securitatea
și sănătatea în muncă;
analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă și a
îmbolnăvirilor profesionale, precum și pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și
propune introducerea acestora în planul de prevenire și protecție;
analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale și
evenimentelor produse și poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor
dispuse în urma cercetării.

36
Accidente de muncă - consecinţe ale expunerii lucrătorilor la riscuri profesionale

Accidentele de muncă şi bolile profesionale au reprezentat şi reprezintă şi în prezent, tragedia

umană cea mai dură a tuturor activităţilor economice. Dincolo de aspectele umane evidente,
aceste evenimente tragice au consecinţe majore care pot fi regăsite, indiferent de gradul de
dezvoltare a unei ţări, în pierderi economice foarte importante. Costul anual al accidentelor de
muncă şi al bolilor profesionale, estimat la nivel mondial de către Biroul Internaţional al Muncii
în studiul „Statistics of Occupational Injuries: resulting from Occupational Accidents” (1998),
este de aproximativ 4% din PIB mondial, în timp ce pierderile totale datorate acestor
evenimente în ţările în curs de dezvoltare ajung la aproximativ 10% din PIB-ul lor.
Pe de altă parte, alterările mediului de muncă generate în cursul proceselor de muncă, duc la
apariţia unei serii de factori agresivi pentru sănătate şi/sau pentru integritatea fizică a
lucrătorilor, care depind de modul în care se desfăşoară activitatea acestora. Între aceşti factori
se pot aminti: factorii mecanici, fizici, chimici, biologici, tensiuni psihologice şi sociale, ce vor fi
detaliaţi într-o altă secţiune. Aceşti factori determină apariţia de accidente de muncă, boli
profesionale, oboseală, stres, îmbătrânire prematură şi pierdere a capacităţii de muncă.
În mod firesc, specialiştii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au simţit nevoia
constituirii unor baze de date care să permită analiza şi studiul cauzelor şi împrejurărilor care
generează aceste evenimente şi cu ajutorul cărora să poată fi orientate activităţile de prevenire
şi protecţie. Pe baza acestor informaţii se pot orienta strategiile şi politicile de prevenire la nivel
naţional sau la nivelul Uniunii Europene.

3.2.1. Situaţii statistice privind accidentele de muncă în UE-27

În Graficul 1 se prezintă evoluţia numărului total de accidente de muncă în Uniunea Europeană
în perioada 2008 – 2012 conform statisticilor Eurostat, 2012 fiind ultimul an pentru care există
date prelucrate.

37
 Grafic 1 – Evoluţia numărului total de accidente de muncă în UE 27 în perioada 2008 – 2012
Sursă date: http://apsso.eurostat.ec.europa.eu

Factori de risc proprii sarcinii de muncă

Conținut necorespunzător al sarcinii de muncă în raport cu cerințele de securitate

Operații greșite: depanarea și repararea mașinilor agricole în condiții improvizate în absența
mijloacelor tehnice necesare etc.
Reguli greșite: impunerea lucrului zi-lumină pentru același executant în campania agricolă
etc.
Procedee greșite: circulația pe drumurile publice și în timpul efectuării lucrărilor agricole
când tractorul sau mașinile agricole au o stare tehnică necorespunzătoare.
Absența unor operații: neefectuarea reviziilor tehnice obligatorii ale utilajelor agricole,
neefectuarea instruirilor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă.
Succesiune greșită a operațiilor: distribuirea semințelor la semănat înainte și nu după
graparea solului, în tehnologia de semănare a plantelor etc.

Sarcină de muncă sub/supra dimensionată în raport cu capacitatea executantului

Efort fizic supradimensionat cantitativ și ca durată: la încărcarea, descărcarea, transportul,
manipularea și depozitarea materialelor, săpat, plivit manual etc.
Poziții de lucru forțate sau vicioase: la intervențiile de depanare și reparare a unor organe
de mașini ale mașinilor agricole, culesul fructelor din pomi înalți etc.
Efort dinamic: suprasolicitarea dinamică la unele operații de lucru cum sunt prășitul și
mușuroitul manual al unor culturi etc.
Suprasolicitare psihică: ritm de lucru mare (mai ales în campaniile agricole) în condițiile
solicitării permanente a atenției în timpul conducerii și manevrării mașinilor agricole în
funcțiune sau uneltelor manuale de lucru.

38
Factori de risc proprii mijloacelor de producţie

Factori de risc mecanic

a) Factori de risc determinaţi de mişcări periculoase ale echipamentelor tehnice componente
ale mașinilor, utilajelor, și instalațiilor din:
 agrofitotehnie (mașini și utilaje pentru lucrarea solului, mașini și utilaje pentru
administrarea îngrășămintelor și amendamentelor, mașini și utilaje pentru combaterea
dăunătorilor, utilaje și instalații pentru irigații, combine agricole, mașini de recoltat,
mașini de adunat și încărcat fân și paie, mașini și utilaje de transportat, mașini și utilaje
de curățat, sortat și tratat semințe, mașini și instalații de uscat semințe şi plante),
 horticultură (mașini și utilaje specifice și specializate pentru lucrări din legumicultură,
pomicultură, viticultură, floricultură, creșterea arbuștilor fructiferi și decorativi, a
plantelor ornamentale, plantelor tropicale și a plantelor de seră),
 zootehnie (mașini și utilaje și instalații pentru transportul, pregătirea și distribuirea
hranei animalelor, instalații de muls, instalații de tuns oi, instalații din grajduri și
padocuri; mașini, utilaje și instalații pentru evacuarea gunoiului, mașini, utilaje și
instalații pentru recoltarea produselor animale, mașini și instalații pentru dezinfecție și
dezinsecție veterinară)
 avicultură (mașini și utilaje și instalații pentru transportul, pregătirea și distribuirea
hranei păsărilor, instalații din grajdurile de păsări, mașini, utilaje și instalații pentru
evacuarea gunoiului, instalații pentru recoltarea produselor rezultate din creșterea
păsărilor, mașini și instalații pentru dezinfecție și dezinsecție veterinară)
 apicultură (mașini și utilaje și instalații pentru transportul, încărcarea și descărcarea în
remorci a stupilor de albine; mașini, utilaje și unelte pentru confecționarea și repararea
stupilor și ramelor; mașini centrifuge pentru scoaterea mierii din fagure; autoclave
pentru topirea cerii din fagure, dispozitive pentru afumat, instalații pentru dezinfecție
etc.)
 silvicultură (utilaje pentru tăierea și secționarea arborilor, pentru colectarea lemnului,
pentru lucrările din platformele primare, pentru centrele de preindustrializare a
lemnului, mașini de cojit, despicat și fierăstraie pentru secționat bușteni, mașini și
instalații pentru încărcat, descărcat și transportat lemne din pădure etc.)
 piscicultură (mijloace de transport pe apă: ambarcațiune/barcă cu rame sau motor,
șalupă, accesorii pentru navigație, echipamente specifice lucrului în mediul acvatic de
suprafață, instalații, unelte și scule pentru pescuit etc.)
 sericicultură (mijloace de recoltare și transport a frunzelor de dud, instalații și utilaje de
condiționare și prelucrare a gogoșilor pentru obținerea firului de mătase naturală etc.)
 acvacultură și moluscocultură (mijloace de transport pe apă: ambarcațiune/barcă cu
rame sau cu motor, șalupă, accesorii pentru navigație, echipamente specifice lucrului în
mediu acvatic de suprafața, utilaje, instalații, unelte și scule folosite în acvacultura
vegetală și animală (crabi, raci etc.)
De asemenea trebuie avute in vedere si urmatoarele aspecte comune subsectoarelor de mai
sus:

39
  Organe de mașini în mişcare - prindere, antrenare membre, păr lung, sau articole de
vestimentație (mâneci, cravată, fular, etc.) de către transmisiile prin curele, angrenaje
dințate, cardane etc.
 Lovire și lezare de către mijloacele de transport (auto, tractor, remorcă, mașini agricole
și/sau la trecerile de cale ferată) în timpul efectuării lucrărilor agricole.
 Scurgere liberă sau jet sub presiune de uleiuri, carburanți sau lubrifianți de la sistemul
hidraulic al tractorului sau mașinilor agricole (spargere furtun, neetanșeități etc.).
 Autoblocarea funcționării mecanismului de direcție sau a sistemului de frânare sau a
altor echipamente tehnice în timpul funcționării mașinilor agricole (tractor, remorcă,
mașini specializate în lucrări agricole).
 Rostogoliri sau răsturnări de scule, echipamente sau materiale datorită așezării, stivuirii
și asigurării necorespunzătoare în timpul transportului sau neasigurarea roților în timpul
staționării.
 Cădere liberă de scule piese sau materiale în timpul efectuării lucrărilor agricole sau în
timpul efectuării întreținerii mașinilor și utilajelor agricole.
 Proiectare de corpuri, așchii sau particule de materiale tocate, sparte sau centrifugate în
timpul efectuării unor lucrări agricole.
b) Factori de risc determinaţi de suprafețe sau contururi periculoase ale echipamentelor
tehnice componente ale mașinilor, utilajelor și instalațiilor agrotehnice.
 tăiere sau înțepare la contactul cu muchii ascuțite sau înțepătoare ale:
organelor active ale echipamentelor de muncă (fier de plug, lame de tăiere etc.),
echipamentelor agricole (de secerat, de cosit, de tocat etc.),
echipamentelor de muncă în horticultură (pentru lucrarea solului, pentru
administrarea îngrășămintelor, pentru combaterea dăunătorilor, pentru irigații,
combine, mașini de recoltat, utilaje și unelte de plantat, de tăiat și fasonat coroanele
pomilor fructiferi etc.),
echipamentelor de muncă în zootehnie (de țesălat, de tuns oi) și/sau la contactul cu
coarnele sau dinții animalelor etc.),
echipamentelor de muncă în avicultură (de tocat furaje) și/sau la contactul cu ciocul
sau ghearele păsărilor etc.),
echipamentelor de muncă în apicultură (de întins sârmă în rame, unelte și scule
pentru confecționarea și repararea stupilor și ramelor) și/sau la contactul cu acul
albinelor etc.
echipamentelor de muncă în silvicultură (unelte de tăiat copaci-topoare, țapine,
drujbe, joagăre, fierăstraie, așchii și țepi din pomi etc.),
echipamente de muncă în piscicultură (unelte, scule și accesorii pentru pescuit-
cuțite, ace, ancore, gafe, accesorii pentru lucru etc.),
echipamente de muncă în sericicultură (unelte, scule și accesorii pentru sericicultură
etc.),
echipamente de muncă în acvacultură și moluscocultură (unelte, scule și accesorii
pentru acvacultură și moluscocultură, ace, ancore, accesorii pentru lucru etc.).
 alunecare accidentală a membrelor pe suprafețe unse cu uleiuri sau unsori tehnice sau
cu materiale alunecoase naturale (noroi, mâzga, geluri coloidale etc.).

40
  rănire sau lezare tegumente la contactul cu suprafețe rugoase sau abrazive (ale solului,
uneltelor sau materialelor manipulate).
c) Factori de risc determinaţi de recipientele sub presiune ale echipamentelor de muncă, de
componente ale mașinilor, utilajelor și instalațiilor din agrofitotehnie.
Deteriorarea sistemelor de etanșare (garnituri etc.) ale recipientelor sub presiune
(hidraulice, pneumatice etc.) componente ale mașinilor agricole.
Nereglarea corespunzătoare sau dereglarea în timp a recipientelor sub presiune
componente ale mașinilor agricole.
d) Factori de risc determinaţi de vibrații excesive ale echipamentelor tehnice componente ale
mașinilor, utilajelor și instalațiilor din agrofitotehnie.
Vibrații excesive ale unor organe de mașini în mișcare (cardane, lame de tăiere,
excentrice etc.) cauzate de uzura normală a acestora datorită funcționării
îndelungate peste limitele admise - pot provoca accidente.
Vibrații excesive ale unor echipamente cu percuție, hidraulice sau pneumatice - pot
provoca leziuni ale sistemului osteoarticular.
e) Alunecări, împiedicări şi căderi la acelaşi nivel sau de la înălţime.
f) Manipularea manuală a maselor.
g) Conducerea utilajelor, vehiculelor şi a autovehiculelor

Factori de risc electric:

Electrocutare prin atingere directă, indirectă sau tensiune de pas, la străpungerea
izolației conductorilor electrici sau izolației electromotoarelor, din cauza unor scurgeri
de lichide sau corodării legăturii la pământ, neracordarea corectă (improvizații) a
instalației electrice la sursa de curent sau de împământare.
Factori de risc termic:
Temperatura ridicată a unor suprafețe ale mașinilor agricole atinse accidental (bloc
motor, galerii evacuare, gaze arse etc.).
Temperatura coborâta a suprafețelor metalice atinse la lucrul în aer liber în anotimpul
rece (scule, dispozitive etc.).
Arsuri provocate de incendii având cauze diverse (izolații electrice necorespunzătoare,
aprindere de substanțe combustibile sau inflamabile, auto-aprindere cereale depozitate
necorespunzător etc.).
Factori de risc chimic
Urmatorii factori de risc chimic trebuie avuti in vedere:
Lucru cu substanțe toxice tehnice: antigel, lichid de frână etc.
Lucru cu substanțe toxice nocive (acetilenă gaz, substanțe chimice pentru
combaterea dăunătorilor în agricultură etc.) care pot cauza afecțiuni ale plămânilor,
sistemului digestiv, somnolență și amețeli ș.a.
Lucru în atmosferă cu pulberi în suspensie (praf de pământ, praf de cereale etc.) care
pot cauza afecțiuni respiratorii.
Lucru cu substanțe caustice (carbonat şi hidroxid de sodiu, sulfat de cupru etc.) - pot
cauza arsuri chimice ale pielii, oftalmice și nazale.

41
 Lucru cu substanțe toxice tehnologice conținute în pesticide (spre exemplu: 1,2
dibromo 3 cloropropanol (DBCP), bromura de metil, carbamaţi, clorofenoli, compuși
de amoniu cuaternar, compuși organici ai staniului, compuși cumarinici, derivaţi de
arsenic, ditiocarbamaţi, hexaclorbenzen, organo-cloruraţi, organofosforici,
pentaclorofenoli, piretroizi, sulfat de cupru, triazine), agenți chimici antiparazitari
(insecticide, acaricide specifice, fungicide, fumigene și nematocide ierbicide,
rodenticide, moluscicide), fertilizatori, îngrășăminte chimice (în special cu azot) și
amendamente ale solului, care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot
provoca afecțiuni cronice ori acute ale sănătății sau chiar moartea.
Lucru cu substanțe combustibile și inflamabile în stare lichidă (combustibili, uleiuri,
unsori etc.) şi solidă (prafuri și pulberi tehnologice utilizate sau produse) - pot
provoca incendii afectând sănătatea și viața.
Lucru cu substanțe explozive - substanțe și preparate solide (prafuri și pulberi
materiale combustibile în suspensie, cum sunt cele de cereale măcinate) lichide
(vopseluri, diluanți, combustibili, uleiuri, gaz petrolier lichefiat etc.) și gazoase (gaze
combustibile, gaz metan și gaze de sondă, vapori inflamabili, acetilenă etc.) pot
provoca incendii și explozii afectând sănătatea și viața.
Ape uzate neepurate sau incomplet epurate, provenite de la complexurile de
creştere în sistem industrial al animalelor (păsări, porci, bovine etc.), nămoluri, gunoi
de grajd, nitriţi etc.

Factori de risc proprii mediului de muncă

Factori de risc fizic

Temperatură scăzută iarna - poate provoca dureri și degerături etc.
Temperatură caniculară vara - poate provoca deshidratare,insolație, alte afecțiuni
specifice.
Curenți de aer rece, vânt și viscol - pot provoca viroze și pneumonie etc.
Ploi și umiditate ridicată a aerului - pot provoca afecțiuni reumatice, răceli, viroze ș.a.
Zgomot peste 87 dB(A), temporar sau permanent - poate cauza diminuarea auzului sau
chiar surditate.
Vibrații mecanice suportate în timpul lucrului pe unele mașini agricole sau în timpul
conducerii și manevrării acestora - pot cauza afecțiuni ale sistemului
osteomusculoarticular, vasculare, neurologice.
Nivelul de iluminat necorespunzător, natural sau artificial (nivel de iluminare scăzut
dimineața și seara, iluminatul strălucitor pe timp însorit și iluminat artificial insuficient,
lucrul pe timp de noapte în campania agricolă cu iluminat artificial insuficient) poate
cauza afecțiuni oftalmologice și accidente de muncă.
Radiații infraroșii și ultraviolete - solare sau artificiale - pot provoca dermatite, cancere
cutanate, iritații ale ochilor, cataractă și în unele situaţii chiar orbire.
Încărcarea electrostatică a încălțămintei și îmbrăcămintei în timpul lucrului în depozite și
silozuri cu praf și pulberi combustibile (de cereale măcinate) pot declanșa (prin

42
 microarcurile electrice care se formează) incendii și explozii care pot afecta sănătatea și
viața.
Calamitați naturale (furtună, trăsnet, inundație, grindină, viscol, alunecări de teren,
surpări, prăbușiri de teren sau copaci, avalanșe, seisme etc.) produse în timpul muncii în
agricultură - pot cauza accidente grave de muncă sau chiar moartea.
Prafuri naturale nisipoase cu conținut se SiO2 liber cristalin, sau tehnice (din învelișul
electrodului, la sudarea cu electrod etc.) - pot cauza pneumoconioze.

Factori de risc cancerigen, mutagen şi toxic pentru reproducere

a) Agenți cancerigeni - substanțele, preparatele sau procedeele care prin inhalare, ingestie
sau penetrare cutanată, pot produce apariția cancerului ori pot crește frecvența
acestuia. Substanțele cancerigene sunt conținute în unele materiale folosite și în
activitățile din agrofitotehnie, cum sunt: azbestul sub formă de plăci, șnur sau fulgi;
benzenul conținut de unele lacuri, vopseluri, diluanți și carburanți; cromatul de zinc
aferent pigmentului de galben din unele lacuri, vopseluri și produse anticorozive; fibră
de sticlă, vată minerală (vată de sticlă, de zgură); compuși ai nichelului și ai cadmiului
etc.
b) Agenți mutageni - substanțele și preparatele care prin inhalare, ingestie sau penetrare
cutanată pot cauza anomalii genetice ereditare ori pot duce la creșterea frecvenței
acestora, cum sunt: acrilamida conținută de unele produse de etanșare și izolare;
benzopirenul din mortarul de smoală epoxidică în trei componenți etc.
c) Agenții toxici pentru reproducere - substanțele și preparatele care prin inhalare,
ingestie sau penetrare cutanată pot produce sau pot mări frecvența efectelor nocive
neereditare asupra produsului de concepție sau pot determina o alterare a funcțiilor de
reproducere masculine sau feminine, cum sunt: cea mai mare parte a compușilor
plumbului; monoxidul de carbon (care se poate forma și în silozurile de cereale); nichelul
tetracarbonil (toxic pentru dezvoltare), benzopirenul (toxic pentru fertilitate și
dezvoltare), nitrobenzenul, sulfura de carbon etc.
d) Agenți chimici CMR - agenți chimici cancerigeni, mutageni și/sau toxici pentru
reproducerea umană, pot exista în unele pesticide, produse chimice antiparaziți
(insecticide, acaricide, fungicide, fumigene, ierbicide, rodenticide, moluscide etc.) în unii
fertilizatori ai solului, în îngrășăminte chimice (compuși de amoniu sau azot) etc.

Factori de risc proprii executantului

Acțiuni greșite ale executantului

Comenzi greșite: comanda marșarier a tractorului având plugul în brazdă; schimbare a
vitezei tractorului în pantă, pornirea tractorului de pe loc având remorca în poziție de
basculare etc.
Manevre greșite: întoarcerea cu buclă a tractorului la capetele tarlalei situată în pantă mai
mare de 10% (în această situație întoarcerea se va face obligatoriu numai din 3 manevre);

43
 Poziționări greșite: nepăstrarea unei distanțe corespunzătoare în timpul lucrului sau al
transportului uneltelor de către muncitori, urcarea și transportul personalului muncitor pe
mașinile agricole în funcțiune etc.
Fixări greșite: nefixarea sau fixarea necorespunzătoare cu propteaua metalică a benei
basculante de la remorcile basculante, autobasculante sau autobuncăre în caz de
intervenție sub bena basculată; nesuspendarea și nefixarea corectă în caz de intervenție la
pluguri și la celelalte utilaje agricole etc.
Asamblări greșite: asamblarea incorectă a mașinilor și utilajelor agricole la priza de putere a
tractorului (prin cardane necorespunzătoare sau neasigurate cu bolțuri și cârlige de
siguranță) etc.
Reglaje greșite: reglarea prea mica sau prea adâncă a adâncimii de arat sau de semănat etc.
Utilizarea greșită a mijloacelor de protecție: utilizarea măștii de praf în locul celei de gaze și
prafuri toxice sau a ochelarilor de soare în locul celor de protecție antiparticule etc.
Nesincronizări de operații: semănarea sau recoltarea culturilor devansat sau cu întârziere.
Efectuarea de operații neprevăzute prin sarcina de muncă: pornirea și utilizarea utilajelor
agricole fără a avea competența necesară, întreruperea neadecvată a funcționării utilajelor
agricole, alimentarea sau oprirea alimentării cu energie a echipamentelor tehnice (benzi
rulante de transport cereale, elevatoare etc.) în mod inadecvat, deplasări şi/sau staționări în
zone periculoase (în raza de acțiune a instalațiilor de ridicat și transportat etc.),
Neatenţia în timpul realizării sarcinii: cădere la același nivel prin alunecare, împiedicare,
dezechilibrare (cauzate de gropi sau denivelări ale solului etc.), cădere de la înălțime prin
pășire în gol, dezechilibrare, alunecare sau din cauza asigurării necorespunzătoare la lucru
de la înălțime (pe mașini agricole, în remorci etc.), comunicări greșite cu pericol de
accidentare (la încărcarea cu macaraua în remorci sau vagoane, la dirijarea asistată a
tractoarelor și mașinilor agricole etc.).

Omisiuni ale executantului

Omiterea montării apărătorilor de protecție după intervenții de depanare la utilaje agricole
(apărătoare cardan, apărători la transmisiile prin curele, lanț sau angrenaje, apărători la
ventilatoare, șnecuri, benzi transportoare etc.).
Neutilizarea mijloacelor de protecție adecvată pentru lucrarea executată.
Utilizarea de echipament de lucru necorespunzător (din materiale neadecvate, cu mâneci
largi, păr lung descoperit, cravată nefixată etc.).

44