I

SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA

CUPRINS

1. Notiuni generale
2. Securitatea si sanatatea în munca
3. Activitatea de prevenire si protectie
4. Organizarea activitatii de prevenire si protectie
5. Serviciul intern de prevenire si protectie
6. Serviciul extern de prevenire si protectie
7. Autorizarea funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă
8. Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca
9. Lucratorii desemnati
10. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă organizarea şi funcţionarea comitetului de securitateşi sănătate în muncă
11.Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca
12.Obligatii generale ale angajatorilor
13. Alte obligatii ale angajatorilor
14. Sarcinile si obligatiile lucratorilor privind securitatea si sanatatea în munca
15. Sarcinile si obligatiile conducatorului locului de munca
16. Primul-ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor,
17. Echipamentul individual de protectie (EIP)
18. Pericol grav şi iminent şi zone cu risc ridicat şi specific
19. Evenimente, accidente, boli profesionale
20. Comunicarea şi cercetarea accidentelor de muncă
21. Raportarea, cercetarea si declararea bolilor profesionale
22. Electrosecuritatea
23. Metoda INCDPM de evaluare a riscurilor
24. Agenti chimici periculosi la locul de munca
25. Ghid cercetare evenimente
26. Sanctiuni legea 319/2006
27. Documente elaborate de serviciul de prevenire si protectie
28. Legislatie in domeniul ssm
29. Bibliografie

1
 1. NOTIUNI GENERALE

Eliminarea tuturor accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale cu ajutorul prevenirii reprezintă

obiectivul general al securităţii şi sănătăţii în muncă. Acest obiectiv cuprinde, de asemenea,
reducerea consecinţelor în cazul producerii accidentelor şi/sau îmbolnăvirilor profesionale.
Prevenirea trebuie să cuprindă toate situaţiile care afectează sau pot afecta integritatea sistemului
de muncă şi continuitatea proceselor de muncă.

Acţiunea preventivă cuprinde ansamblul de mijloace umane, tehnice, economice şi

organizatorice cu efect pozitiv în rezultatul următoarei ecuaţii:

Pericol/Risc + Imprejurări favorizante = Accident/Incident

Aplicând acestei ecuaţii principiile generale de prevenire ale Directivei Cadru, se pot
determina următoarele obiective de urmărit:

- eliminarea pericolelor/ riscurilor sau reducerea consecinţelor potenţiale la sursă,

- eliminarea sau modificarea împrejurărilor favorizante în vederea scăderii probabilităţii de

producere,

- prevederea de măsuri şi mijloace adecvate pentru a face faţă situaţiilor de urgenţă.

Aspecte privind stadiul actual al securităţii şi sănătăţii în muncă

Activitatea de protecţie a muncii în România are o istorie de peste 100 de ani şi a evoluat în
strânsă legătură cu dezvoltarea industrială care, încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a atras
după sine primele manifestări ale acestei activităţi.

Anul 1874 consemnează apariţia şi intrarea în vigoare a unei legi ce reglementează aspecte de
sănătate în muncă, “Legea sanitară”, iar în 1894 intră în vigoare “Regulamentul pentru industriile
insalubre” care poate fi considerat primul act normativ în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
deoarece cuprindea dispoziţii obligatorii privind munca femeilor şi tinerilor, prevenirea
accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.

O activitate susţinută de aplicare a măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor

profesionale s-a desfăşurat între anii 1920 şi 1940 de către “Serviciul de Igienă Industrială”,
organism care a funcţionat în cadrul Casei Centrale a Asigurărilor Sociale.

După cel de al doilea război mondial s-a înfiinţat un sistem guvernamental de instituţii cu
atribuţii exprese în domeniu: în 1949 s-a înfiinţat Consiliul pentru Protecţia Muncii, din subordinea
Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale, organism care cuprindea reprezentanţi ai Confederaţiei
Generale a Muncii, ai Consiliului de Stat al Planificării, ai Ministerului Invăţământului şi
responsabili cu protecţia muncii.
2
 Un moment remarcabil îl constituie adoptarea în 1965 a “Legii nr. 5/1965 cu privire la
protecţia muncii” care a reuşit, într-o anumită măsură ca, prin efectele ei, s ă se apropie în etapa
respectivă de standardele europene în materie, să contureze cadrul organizatoric şi legislativ
necesar derulării activităţii de producţie în condiţii de securitate şi sănătate în muncă.

Ulterior, în 1966, a luat fiinţă un organism independent al statului, Comitetul de Stat pentru
Protecţia Muncii, cu o structură organizatorică pe două niveluri: central şi teritorial, care a
manifestat preocupări deosebite pentru pregătirea specialiştilor în acest domeniu.

După decembrie 1989, transformările intervenite în viaţa economică şi socială a României şi

tranziţia spre o economie de piaţă au determinat apariţia unor probleme noi, ca de exemplu:
creşterea rapidă a numărului de agenţi economici, apariţia sectorului privat, creşterea şomajului,
intensificarea fenomenului de eludare a legilor, creşterea rolului partenerilor sociali (patronate,
sindicate) ce au impus modificarea structurii şi conţinutului legislaţiei privind securitatea şi
sănătatea în muncă.

Astfel, încă din anul 1990 s-au întreprins măsuri pentru revizuirea reglementărilor din
domeniul protecţiei muncii pentru a crea un nou sistem legislativ al cărui principiu fundamental să
fie armonizarea cu prevederile directivelor Uniunii Europene, cu cele ale convenţiilor si
recomandărilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Tot în anul 1990 a fost reproiectată structura
organizatorică şi funcţională a instituţiei protecţiei muncii, aceasta fiind integrată în cadrul
Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

Ca urmare a ratificării, la 5.04.1993, a Acordului European, care instituia o asociere între

România şi U.E. în vederea acceptării ulterioare a ţării noastre ca membru cu drepturi depline , s-a
început un proces lung de armonizare a legislaţiei naţionale cu cea comunitară.

Reglementări legale

La nivel european, preocupările privind asigurarea unui mediu de muncă sigur şi sănătos s-au
concretizat în cuprinderea în acquis-ul comunitar a unui mare număr de directive europene în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. O mare parte dintre acestea au fost transpuse recent în
legislaţia română, determinând modificări importante ale modului de abordare a problematicii
prevenirii la nivel de întreprindere.

Astfel, angajatorii vor trebui să respecte noi cerinţe de securitate şi sănătate ale lucrătorilor,
armonizate cu cele de la nivel european, care au ca obiectiv principal îmbunătăţirea continuă a
condiţiilor de muncă.

Legislaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă este o componentă a sistemului naţional

de reglementări, care stabileşte responsabilităţile instituţiilor implicate, cadrul de înfiinţare şi
organizare a activităţii în domeniu şi asigură respectarea principiilor de prevenire a accidentelor de
muncă şi bolilor profesionale. Caracteristica ei fundamentală este aceea că se află într-un proces de
armonizare cu prevederile directivelor europene în domeniu.

Constituţia României, afirmând dreptul la protecţie socială, face referire şi la măsurile de

securitate şi igienă a muncii, iar Codul Muncii cuprinde prevederi care se referă la protecţia vieţii şi
a sănătăţii lucrătorilor.

3
 Prin transpunerea Directivei Cadru (89/391/CEE) în Legea nr.90/1996 a Protecţiei Muncii,
republicată, şi în Normele Generale de Protecţie a Muncii au fost preluate principiile prevenirii,
precum şi o serie de măsuri care vizau îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă. Legea
90/1996 şi normele metodologice de aplicare a acesteia, au reglementat, pe o perioadă de 10 ani,
cadrul organizatoric al protecţiei muncii şi atribuţiile organismelor statului privind coordonarea şi
controlul acestei activităţi.

Sistemul piramidal de reglementări, format din Legea nr.90/1996, Normele metodologice de

aplicare ale acestei legi, Normele Generale de Protecţie a Muncii şi normele specifice de securitate
a muncii, a fost abrogat prin adoptarea Legii nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, ale
cărei prevederi au intrat în vigoare la 01 octombrie 2006.
Noul sistem de reglementări transpune integral prevederile directivelor europene din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, după cum este evidenţiat în tabelul de mai jos:

Conditiile în care se desfasoara procesele de munca, complexitatea echipamentelor de munca,

intensitatea efortului mental, volumul din ce în ce mai mare si complexitatea informatiilor necesare
de receptionat si prelucrat necesita organizarea si desfasurarea muncii si a activitatilor social-
administrative pe baza noilor principii de cunoastere, întelegere si aplicare a standardelor si
normelor de securitate si sanatate a muncii.

Conceptul de securitate si sanatate constituie un ansamblu de activitati institutionalizate

având ca scop asigurarea celor mai bune conditii în desfasurarea procesului de munca, apararea
vietii, integritatii corporale si sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de
munca.

Normele si standardele de securitate a muncii reprezinta un sistem unitar de masuri si reguli

de prevenire si protectie aplicabile tuturor participantilor la procesul de munca.

Activitatea de prevenire si protectie are ca scop asigurarea celor mai bune conditii de
munca, prevenirea accidentelor si a îmbolnavirilor profesionale în rândul lucratorilor si adaptarea
la progresul stiintei si tehnicii.

In conformitate cu aceste reglementari, obligatia de a asigura securitatea si sanatatea, în toate

aspectele referitoare la munca, revine conducatorului unitatii iar obligatiile lucratorilor nu
afecteaza principiul responsabilitatii angajatorului.

Legea de baza in domeniul securitatii si sanatatii in munca, este Legea nr.319 denumita
Legea securitatii si sanatatii in munca

Legea securitatii si sanatatii in munca a fost adoptata in data de 14 iulie 2006, publicata in
Monitorul Oficial nr.646 din 26 iulie 2006 si a intrat în vigoare incepand cu data de 01.10.2006.

Legea securitatii si sanatatii in munca, nr.319/2006, transpune Directiva Consiliului

nr.89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si
sanatatii lucratorilor la locul de munca.

4
 Legea securitatii si sanatatii in munca are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea
îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.

Legea securitatii si sanatatii in munca stabileşte principii generale referitoare la prevenirea

riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc
şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea
lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor
principii.

Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice române cu

parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal român pe teritoriul altor ţări, vor
cuprinde clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă.

Legea securitatii si sanatatii in munca se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice,
cât şi private.

Prevederile legii securitatii si sanatatii in munca se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi

reprezentanţilor lucrătorilor.

Fac excepţie de la prevederile legii securitatii si sanatatii in munca cazurile în care

particularităţile inerente ale anumitor activităţi specifice din serviciile publice, cum ar fi forţele
armate sau poliţia, precum şi cazurile de dezastre, inundaţii şi pentru realizarea măsurilor de
protecţie civilă, vin în contradicţie cu legea securitatii si sanatatii in munca.

2. SECURITATEA SI SANATATEA ÎN MUNCA

Obiectivele securitatii si sanatatii

- armonizarea legislatiei nationale cu cea a Uniunii Europene pe probleme privind calitatea

vietii, protectia mediului înconjurator, asigurarea vietii, securitatii si sanatatii angajatilor;

- constientizarea lucratorilor în cunoasterea si respectarea normelor si standardelor de

securitate si sanatate a muncii în amenajarea, dotarea locurilor de munca, exploatarea în conditii de
siguranta a echipamentelor de munca în scopul evitarii producerii accidentelor de munca si a
îmbolnavirilor profesionale;

- eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau îmbolnavire profesionala

existenti în sistemul de munca (executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediul de
munca), informarea, consultarea si participarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora;

- aplicarea cu prioritate a masurilor de protectie colectiva si de prevenire a accidentelor de

munca si îmbolnavirilor profesionale fata de masurile de protectie individuala.

3. ACTIVITATEA DE PREVENIRE SI PROTECTIE

5
 Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor în toate aspectele
legate de munca.

La nivelul angajatorului activitatea de prevenire si protectie se organizeaza având la baza

principiile:

- obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor, în toate aspectele referitoare la

munca, revine angajatorului;

- obligatiile lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca nu vor afecta principiul

responsabilitatii angajatorului;

- evitarea riscurilor;

- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

- combaterea riscurilor la sursa;

- asigurarea aceluiasi nivel de protectie a muncii pentru toti angajatii, indiferent de natura
sau durata contractului de munca etc.

Organizarea activitatilor de prevenire si protectie este realizata de catre angajator, în

urmatoarele moduri:

a) prin asumarea de catre angajator, în conditiile art. 9 alin. (4) din Legea 319/2006, a
atributiilor pentru realizarea masurilor prevazute de lege:

b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori pentru a se ocupa de activitatile de
prevenire si protectie;

c) prin înfiintarea unui serviciu intern de prevenire si protectie;

d) prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.

Activitatile de prevenire si protectie desfasurate prin modalitatile prevazute mai sus în

cadrul întreprinderii si/sau al unitatii sunt urmatoarele:
1. identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de
muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă şi
mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru;
   2. elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie;
       3. elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor
de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale
unităţii/întreprinderii, precum şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru, şi difuzarea
acestora în întreprindere şi/sau unitate numai după ce au fost aprobate de către angajator;
       4. propunerea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ce
revin lucrătorilor, corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în fişa postului, cu
aprobarea angajatorului;
6
   5. verificarea însuşirii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de
prevenire şi protecţie, a instrucţiunilor proprii, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce
le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă stabilite prin fişa postului;
       6. întocmirea unui necesar de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire a
lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
   7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, în scris, a periodicităţii
instruirii adecvate pentru fiecare loc de muncă în instrucţiunile proprii, asigurarea informării
şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi verificarea însuşirii şi
aplicării de către lucrători a informaţiilor primite;
   8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii;
   9. asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent, conform
prevederilor art. 101-107, şi asigurarea ca toţi lucrătorii să fie instruiţi pentru aplicarea lui;
   10. evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 101-107;
   11. stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, stabilirea
tipului de semnalizare necesar şi amplasarea conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul
de muncă;
   12. evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică, pentru care este
necesară autorizarea exercitării lor;
   13. evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;
   14. evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii,
necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic;
   15. monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de
măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru controlul
noxelor în mediul de muncă;
   16. verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de
urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă;
   17. efectuarea controalelor interne la locurile de muncă, cu informarea, în scris, a
angajatorului asupra deficienţelor constatate şi asupra măsurilor propuse pentru remedierea
acestora;
   18. întocmirea rapoartelor şi/sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului emise în
temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibraţii, zgomot şi
şantiere temporare şi mobile;
   19. evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările periodice şi, dacă este
cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane
competente, conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerinţele
minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor
de muncă;
   20. identificarea echipamentelor individuale de protecţie necesare pentru posturile de lucru
din întreprindere şi întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual
de protecţie, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerinţele
minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor
individuale de protecţie la locul de muncă;
   21. urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitării adecvate a echipamentelor individuale
de protecţie şi a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de
Hotărârea Guvernului nr. 1.048/2006;
   22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competenţelor prevăzute la art. 108-
177;
   23. întocmirea evidenţelor conform competenţelor prevăzute la art. 108-177;

7
   24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din
întreprindere şi/sau unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;
   25. urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor
de control şi al cercetării evenimentelor;
   26. colaborarea cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor, serviciile externe de
prevenire şi protecţie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de
prevenire şi protecţie;
   27. colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor
angajatori, în situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc de
muncă;
   28. urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecţie şi prevenire şi a
planului de evacuare;
   29. propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii
obligaţiilor şi atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
   30. propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea contractelor
de prestări de servicii cu alţi angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori străini;
   31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăşurarea acestor activităţi.
   32. evidenţa echipamentelor, zonarea corespunzătoare, asigurarea/urmărirea ca verificările
şi/sau încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate la timp şi de către
persoane competente ori alte activităţi necesare, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
1.058/2006 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţia sănătăţii
lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor explozive;
   33. alte activităţi necesare/specifice asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de
muncă.
   (2) Activităţile legate de supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se vor efectua în
conformitate cu prevederile art. 24 şi 25 din lege.
   (3) Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă la nivelul
întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie
revizuită, cel puţin, în următoarele situaţii:
   a) ori de câte ori intervin schimbări sau modificări în ceea ce priveşte tehnologia,
echipamentele de muncă, substanţele ori preparatele chimice utilizate şi amenajarea locurilor
de muncă/posturilor de muncă;
   b) după producerea unui eveniment;
   c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la apariţia unor riscuri noi;
   d) la utilizarea postului de lucru de către un lucrător aparţinând grupurilor sensibile la
riscuri specifice;
   e) la executarea unor lucrări speciale.

4. ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PREVENIRE SI PROTECTIE

8
 I. În cazul întreprinderilor cu pâna la 9 lucratori inclusiv angajatorul poate efectua
activitatile din domeniul securitatii si sanatatii în munca, daca se îndeplinesc cumulativ
urmatoarele conditii:

   a) activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în anexa nr.
5;
   b) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regularitate în
întreprindere şi/sau unitate;

   c) angajatorul a urmat cel puţin un program de pregătire în domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă, cu o durată minimă de 40 de ore şi conţinutul prevăzut în anexa nr. 6 lit. A,
fapt care se atestă printr-un document de absolvire a programului de pregătire

În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute mai sus, angajatorul trebuie sa
desemneze unul sau mai multi lucratori, conform prevederilor art. 20-22 din Normele
metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006, sau
poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie, conform prevederilor art. 23-27, din
aceeasi norma , si/sau sa apeleze la servicii externe.

În situatia în care sunt îndeplinite conditiile de mai sus, dar angajatorul nu realizeaza în
totalitate activitatile de prevenire si protectie, pentru activitatile pe care nu le realizeaza
angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe.

II. În cazul întreprinderilor care au între 10 si 49 de lucratori inclusiv, angajatorul

poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii în munca, daca se îndeplinesc
cumulativ urmatoarele conditii:

   a) activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în anexa nr.
5;
   b) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regularitate în
întreprindere şi/sau unitate;

   c) angajatorul a urmat cel puţin un program de pregătire în domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă, cu o durată minimă de 40 de ore şi conţinutul prevăzut în anexa nr. 6 lit. A,
fapt care se atestă printr-un document de absolvire a programului de pregătire

d) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave,
ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;

În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute mai sus, angajatorul trebuie sa
desemneze unul sau mai multi lucratori, conform prevederilor art. 20-22, sau poate organiza
serviciul intern de prevenire si protectie, conform prevederilor art. 23-27, din Normele
metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006 si/sau
sa apeleze la servicii externe.

9
 În situatia în care sunt îndeplinite conditiile prevazute mai sus, dar angajatorul, lucratorii
desemnati sau serviciul intern nu realizeaza în totalitate activitatile de prevenire si protectie,
angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe.

III. În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor între 50 si 249 de lucratori, angajatorul

trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori sau sa organizeze serviciu intern de
prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din cadrul
întreprinderii.

În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor prevazute mai sus, care desfasoara activitati dintre
cele prevazute în anexa nr. 5, din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006, angajatorul trebuie sa organizeze serviciu intern de
prevenire si protectie.

În cazul în care lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie nu au

capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie,
angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 250 de lucratori, angajatorul trebuie
sa organizeze serviciul intern de prevenire si protectie.

În cazul în care serviciul intern de prevenire si protectie nu are capacitatile si aptitudinile

necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa
apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

5. SERVICIUL INTERN DE PREVENIRE SI PROTECTIE

Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care îndeplinesc
cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare
nivelului mediu si/sau superior, si, dupa caz, alti lucratori care pot desfasura activitati auxiliare.

Conducatorul serviciului de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca cerintele minime

de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului superior.

Serviciul intern de prevenire si protectie se organizeaza în subordinea directa a

angajatorului ca o structura distincta. Începând cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de
prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care au contract individual de muncă cu
normă întreagă încheiat cu angajatorul.

Lucratorii din cadrul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa desfasoare

numai activitati de prevenire si protectie si cel mult activitati complementare cum ar fi:
prevenirea si stingerea incendiilor si protectia mediului.

10
 Angajatorul va consemna în regulamentul intern sau în regulamentul de organizare şi
funcţionare activităţile de prevenire şi protecţie pentru efectuarea cărora serviciul intern de
prevenire şi protecţie are capacitate şi mijloace adecvate.

Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să aibă la dispoziţie resursele materiale şi

umane necesare pentru îndeplinirea activităţilor de prevenire şi protecţie desfăşurate în
întreprindere.

Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire şi protecţie în funcţie de

mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de
distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.

Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de prevenire şi

protecţie să poată desfăşura activităţile specifice.
Când angajatorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de
prevenire şi protecţie trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure în mod corespunzător
desfăşurarea activităţilor specifice.

În situaţia în care activitatea de prevenire şi protecţie este asigurată prin mai multe servicii
interne, acestea vor acţiona coordonat pentru asigurarea eficienţei activităţii.

Serviciul intern de prevenire şi protecţie poate să asigure şi supravegherea medicală, dacă

dispune de personal cu capacitate profesională şi de mijloace materiale adecvate.

6. SERVICIUL EXTERN DE PREVENIRE SI PROTECTIE

Serviciul extern de prevenire si protectie este o prestare de servicii care asigura, pe baza de
contract, activitatile de prevenire si protectie în domeniu.

Angajatorul apeleaza la serviciile externe, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (3) lit. d)
din Legea 319/2006

Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca urmatoarele cerinte:

a) sa dispuna de personal cu capacitate profesionala adecvata si de mijloacele materiale

necesare pentru a-si desfasura activitatea;

b) sa fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de

avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul securitatii si
sanatatii în munca.

Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care îndeplinesc
cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare
nivelului mediu si/sau superior, conform prevederilor art. 49-51 din Normele metodologice de
11
aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006, si, dupa caz, alti
lucratori care pot desfasura activitati auxiliare.

Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca cerintele

minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului
superior, conform prevederilor art. 51 b din Normele metodologice de aplicare a prevederilor
Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006.

În cazul în care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singura
persoana, aceasta trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si
sanatatii în munca corespunzatoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51 din
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr.
319/2006.

7. AUTORIZAREA A FUNCŢIONĂRII DIN PUNCT DE VEDERE AL SECURITĂŢII ŞI

SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea

accidentelor şi a bolilor profesionale, angajatorii au obligaţia să obţină autorizaţia de funcţionare
din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi.

Nu se autorizează, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice, persoanele fizice,

asociaţiile familiale şi persoanele juridice pentru care autorizarea funcţionării, inclusiv din
punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, se efectuează în temeiul Legii nr.
359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor
fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la
autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare.

Asumarea de către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţii din

punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă se face pentru activităţile care se desfăşoară la
sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora.

În vederea autorizării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul are
obligaţia să depună la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea o
cerere, completată în două exemplare semnate în original de către angajator, conform modelului
prevăzut în anexa nr. 1.la Normele Metodologice.

Cererea va fi însoţită de următoarele acte:

a)copii de pe actele de înfiinţare;
b)declaraţia pe propria răspundere, conform modelului prezentat în anexa nr. 2, din care
rezultă că pentru activităţile declarate sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzute de
legislaţia specifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

În vederea autorizării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, inspectoratele

teritoriale de muncă procedează după cum urmează:

12
 a)înregistrează cererile de autorizare a funcţionării din punct de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă;
b)verifică actele depuse în susţinerea acestora, precum şi declaraţia pe propria
răspundere;
c)completează şi emit certificatul constatator, conform modelului prezentat în anexa nr.
3 la Normele Metodologice.;
d)asigură evidenţa certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului prezentat în
anexa nr. 4 la Normele Metodologice.;
e)asigură arhivarea documentaţiei în baza căreia s-au emis certificatele constatatoare.

Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucrătoare, calculat de la

data înregistrării cererii.

Certificatul constatator, emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, dă dreptul

angajatorilor să desfăşoare activităţile pentru care au obţinut certificatul.

IMPORTANT:

(1)În cazul în care în cadrul controalelor se constată abateri de la respectarea

prevederilor legale din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, inspectorul de muncă
sistează activitatea şi propune inspectoratului teritorial de muncă înscrierea menţiunii în
certificatul constatator.

(2)Inspectoratul teritorial de muncă menţionează sistarea activităţii prevăzute la alin.

(1) în certificatul constatator.

(3)În situaţia prevăzută mai sus, angajatorul poate relua activitatea numai după ce
demonstrează că a remediat deficienţele care au condus la sistarea activităţii şi a obţinut
autorizarea conform Normelor Metodologice.

(4)În situaţia prevăzută la alin. (3), cererea va fi însoţită de certificatul constatator

eliberat iniţial, în original.

(5)Inspectoratul teritorial de muncă va menţiona în certificatul constatator data

reluării activităţii.

13
 8. CERINTELE MINIME DE PREGATIRE ÎN DOMENIUL SECURITATII SI
SANATATII ÎN MUNCA

Nivelurile de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, necesare pentru

dobândirea capacitatilor si aptitudinilor corespunzatoare efectuarii activitatilor de prevenire si
protectie, sunt urmatoarele:
a) nivel mediu;
b) nivel superior.

Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare

nivelului mediu sunt:

a) studii în învatamântul liceal filiera teoretica în profil real sau filiera tehnologica în profil
tehnic;

b) curs în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu o durata de cel putin 80 de ore.

Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare

nivelului superior sunt:

a) absolvirea, în domeniile fundamentale: ştiinţe inginereşti, ştiinţe agricole şi silvice, cu

diplomă de licenţă sau echivalentă, a ciclului I de studii universitare, studii universitare de
licenţă, ori a studiilor universitare de lungă durată sau absolvirea cu diplomă de absolvire a
studiilor universitare de scurtă durată;

b) curs în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu o durata de cel putin 80 de ore;

c) absolvirea cu diplomă sau certificat de absolvire, după caz, a unui program de

învăţământ postuniversitar în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin
180 de ore..

Cursurile în domeniul securitatii si sanatatii în munca, prevazute mai sus se efectueaza de

catre furnizori de formare profesionala autorizati conform prevederilor art. 18-27 din Ordonanta
Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 375/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

- Ocupaţiile specifice domeniului securităţii şi sănătăţii în muncă, necesare efectuării

activităţilor de prevenire şi protecţie, sunt următoarele:
   a) tehnician în securitate şi sănătate în muncă;
   b) expert în securitate şi sănătate în muncă.

14
 9. LUCRATORII DESEMNATI

Desemnarea nominala a lucratorului/lucratorilor pentru a se ocupa de activitatile de

prevenire si protectie se face prin decizie a angajatorului. Angajatorul va desemna lucrătorul
numai din rândul lucrătorilor cu care are încheiat contract individual de muncă cu normă
întreagă.

Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul desemnat

trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în
munca corespunzatoare cel putin nivelului mediu.

Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnaţi în funcţie de mărimea întreprinderii

şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în
cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.

În cazul în care lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie nu au

capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie,
angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

10. REPREZENTANŢII LUCRĂTORILOR CU RĂSPUNDERI SPECIFICE ÎN

DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ ORGANIZAREA ŞI
FUNCŢIONAREA COMITETULUI DE SECURITATEŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

    Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă, definiţi conform art. 5 lit. d) din lege, sunt aleşi de către şi dintre lucrătorii din
întreprindere şi/sau unitate, conform celor stabilite prin contractul colectiv de muncă,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare.
    Numărul de reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor, care se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de muncă,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, în funcţie de numărul total
al lucrătorilor din întreprindere şi/sau unitate.
    Numărul minim prevăzut la alin. (1) va fi stabilit după cum urmează:
   a) un reprezentant, în cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au între 10 şi 49 de
lucrători inclusiv;
   b) 2 reprezentanţi, în cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au sub 50 şi 100 de
lucrători inclusiv;
   c) conform cerinţelor prevăzute la art. 60 alin. (3), în cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor
care au peste 101 lucrători inclusiv.
   Art. 54. - Lucrătorii comunică în scris angajatorului numărul şi numele reprezentanţilor
lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
   Art. 55. - (1) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor trebuie să urmeze un program de pregătire în domeniul securităţii şi

15
 sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin 40 de ore, cu conţinutul minim conform celui
prevăzut în anexa nr. 6 lit. A.
   (2) Îndeplinirea cerinţei prevăzute la alin. (1) se atestă printr-un document de absolvire a
programului de pregătire.
   Art. 56. - Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă sunt consultaţi şi participă, în conformitate cu art. 18 din lege, şi pot
desfăşura următoarele activităţi:
   a) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi sănătate în
muncă;
   b) însoţesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor;
   c) ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate şi sănătate în
muncă;
   d) aduc la cunoştinţă angajatorului sau comitetului de securitate şi sănătate în muncă
propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
   e) urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire şi protecţie;
   f) informează autorităţile competente asupra nerespectării prevederilor legale în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă.

Organizarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în unităţile care au un număr de cel

puţin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe teritoriul României.

Inspectorul de muncă poate impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în muncă

în unităţile cu un număr mai mic de 50 de lucrători în funcţie de natura activităţii şi de riscurile
identificate.

În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot înfiinţa mai
multe comitete de securitate şi sănătate în muncă; numărul acestora se stabileşte prin contractul
colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern ori regulamentul de organizare şi
funcţionare.

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie şi în cazul activităţilor care se

desfăşoară temporar, respectiv cu o durată mai mare de 3 luni.

În unităţile care au mai puţin de 50 de lucrători, atribuţiile comitetului de securitate şi

sănătate în muncă revin reprezentanţilor lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor

Componenta comitetului de securitate si sanatate in munca

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din reprezentanţii lucrătorilor cu

răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, pe de o parte, şi angajator sau
reprezentantul său legal şi/sau reprezentanţii săi în număr egal cu cel al reprezentanţilor
lucrătorilor şi medicul de medicina muncii, pe de altă parte.

16
 Angajatorul sau reprezentantul său legal este preşedintele comitetului de securitate şi sănătate
în muncă.

Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie este

secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă.

Reprezentanţii lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă vor fi desemnaţi de

către lucrători dintre reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor, după cum urmează:

a)de la 10 la 100 de lucrători - 2 reprezentanţi;

b)de la 101 la 500 de lucrători - 3 reprezentanţi;
c)de la 501 la 1.000 de lucrători - 4 reprezentanţi;
d)de la 1.001 la 2.000 de lucrători - 5 reprezentanţi;
e)de la 2.001 la 3.000 de lucrători - 6 reprezentanţi;
f)de la 3.001 la 4.000 de lucrători - 7 reprezentanţi;
g)peste 4.000 de lucrători - 8 reprezentanţi.

Reprezentanţii lucrătorilor în comitetul de securitate şi sănătate în muncă vor fi aleşi pe o

perioadă de 2 ani.

Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi

sănătate în muncă va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau
regulamentul de organizare şi funcţionare.

Membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă se nominalizează prin decizie scrisă a

preşedintelui acestuia, iar componenţa comitetului va fi adusă la cunoştinţă tuturor lucrătorilor.

La întrunirile comitetului de securitate şi sănătate în muncă vor fi convocaţi să participe

lucrătorii desemnaţi, reprezentanţii serviciului intern de prevenire şi protecţie şi, în cazul în care
angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire şi protecţie,
reprezentanţii acestora: pot fi invitaţi să participe si inspectori de muncă.

IMPORTANT:

(1)Angajatorul are obligaţia să acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în

comitetele de securitate şi sănătate în muncă timpul necesar exercitării atribuţiilor
specifice.

(2)Timpul alocat acestei activităţi va fi considerat timp de muncă şi va fi de cel puţin:

a) 2 ore pe lună în unităţile având un efectiv de până la 99 de lucrători;
b) 5 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 100 şi 299 de lucrători;
c) 10 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 300 şi 499 de lucrători;
d) 15 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 500 şi 1.499 de lucrători;
e) 20 de ore pe lună în unităţile având un efectiv de 1.500 de lucrători şi peste.
(3)Instruirea necesară exercitării rolului de membru în comitetul de securitate şi
sănătate în muncă trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru şi pe cheltuiala
unităţii.

Funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă

17
 Comitetul de securitate şi sănătate în muncă funcţionează în baza regulamentului de
funcţionare propriu.

Angajatorul are obligaţia să asigure întrunirea comitetului de securitate şi sănătate în muncă

cel puţin o dată pe trimestru şi ori de câte ori este necesar.

Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către preşedinte şi secretar, cu consultarea

reprezentanţilor lucrătorilor, şi este transmisă membrilor comitetului de securitate şi sănătate în
muncă, inspectoratului teritorial de muncă şi, dacă este cazul, serviciului extern de protecţie şi
prevenire, cu cel puţin 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunirea comitetului.

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă convoacă în scris membrii

comitetului cu cel puţin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data şi ora stabilite.

La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă încheie un

proces-verbal care va fi semnat de către toţi membrii comitetului.

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este legal întrunit dacă sunt prezenţi cel puţin
jumătate plus unu din numărul membrilor săi.

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă convine cu votul a cel puţin două treimi din
numărul membrilor prezenţi.

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă va afişa la loc vizibil copii ale
procesului-verbal încheiat.

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă transmite inspectoratului teritorial de

muncă, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului-verbal încheiat.

Atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în muncă

Pentru realizarea informării, consultării şi participării lucrătorilor, în conformitate cu art. 16,

17 şi 18 din lege, comitetul de securitate şi sănătate în muncă are cel puţin următoarele atribuţii:

a)analizează şi face propuneri privind politica de securitate şi sănătate în muncă şi planul

de prevenire şi protecţie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare şi
funcţionare;

b)urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecţie, inclusiv alocarea mijloacelor

necesare realizării prevederilor lui şi eficienţa acestora din punct de vedere al îmbunătăţirii
condiţiilor de muncă;

c)analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare

consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii, lucrătorilor, şi face propuneri în situaţia constatării
anumitor deficienţe;

d)analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de muncă, a

echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;

18
 e)analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de prevenire şi
protecţie, precum şi menţinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia;

f)propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţinând seama de prezenţa grupurilor

sensibile la riscuri specifice;

g)analizează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de muncă şi modul în care

îşi îndeplinesc atribuţiile persoanele desemnate şi/sau serviciul extern;

h)urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă reglementările legale privind

securitatea şi sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă şi inspectorii
sanitari;

i)analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă şi a

îmbolnăvirilor profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi propune
introducerea acestora în planul de prevenire şi protecţie;

j)analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale şi

evenimentelor produse şi poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în
urma cercetării;
k)efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi a celor de lucru
şi face un raport scris privind constatările făcute;

l)dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi sănătate în muncă de către

conducătorul unităţii cel puţin o dată pe an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în
muncă, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi
propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se va realiza în anul următor.

Obligaţiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate şi sănătate în muncă

a. Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului de securitate şi sănătate în muncă toate

informaţiile necesare, pentru ca membrii acestuia să îşi poată da avizul în cunoştinţă de
cauză.

b. Angajatorul trebuie să prezinte, cel puţin o dată pe an, comitetului de securitate şi

sănătate în muncă un raport scris care va cuprinde situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă,
acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi pr opunerile
pentru planul de prevenire şi protecţie ce se vor realiza în anul următor.

c. Angajatorul trebuie să transmită raportul prevăzut la alin. (1), avizat de membrii

comitetului de securitate şi sănătate în muncă, în termen de 10 zile, inspectoratului teritorial
de muncă.

d. Angajatorul trebuie să supună analizei comitetului de securitate şi sănătate în muncă

documentaţia referitoare la caracteristicile echipamentelor de muncă, ale echipamentelor de
protecţie colectivă şi individuală, în vederea selecţionării echipamentelor optime.

e. Angajatorul trebuie să informeze comitetul de securitate şi sănătate în muncă cu privire

la evaluarea riscurilor pentru securitate şi sănătate, măsurile de prevenire şi protecţie atât la

19
 nivel de unitate, cât şi la nivel de loc de muncă şi tipuri de posturi de lucru, măsurile de prim
ajutor, de prevenire şi stingere a incendiilor şi evacuare a lucrătorilor.

f. Angajatorul comunică comitetului de securitate şi sănătate în muncă punctul său de

vedere sau, dacă este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de
prevenire şi protecţie, asupra plângerilor lucrătorilor privind condiţiile de muncă şi modul în
care serviciul intern sau extern de prevenire şi protecţie îşi îndeplineşte atribuţiile.

11. INSTRUIREA LUCRATORILOR ÎN DOMENIUL SECURITATII SI

SANATATII ÎN MUNCA

Instruirea în domeniul securitatii si sanatatii în munca are ca scop însusirea cunostintelor si

formarea deprinderilor de securitate si sanatate în munca.

Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca la nivelul întreprinderii

si/sau al unitatii se efectueaza în timpul programului de lucru si este considerata timp de munca.

Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca cuprinde 3 faze:

a) instruirea introductiv-generala;

b) instruirea la locul de munca;

c) instruirea periodica.

La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi folosite mijloace,

metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de
filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.

Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri
adecvate.

Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe meserii sau activităţi.

Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează

în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11,
cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.

Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat
după verificarea instruirii.

După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit
şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.

Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi

însoţită de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii în urma

20
examenului medical la angajare. Fişa de instruire individuală se păstrează în
întreprindere/unitate, de la angajare până la data încetării raporturilor de muncă.

Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului,

angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi
funcţionare, reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere şi/sau unitate.

Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi pe bază
de contract de prestări de servicii în întreprinderea şi/sau unitatea unui alt angajator, angajatorul
beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor privind activităţile specifice
întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi
măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderilor şi/sau unităţii, în
general si se va consemna în fişa de instruire colectivă, conform modelului prezentat în anexa nr.
12 la Normele Metodologice.

Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va păstra
de către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie care a efectuat
instruirea şi un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în cazul
vizitatorilor, de către conducătorul grupului.

Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei

referitoare la securitate şi sănătate în muncă vor fi însoţiţi de către un reprezentant desemnat de
către angajator, fără a se întocmi fişă de instructaj.

INSTRUIREA INTRODUCTIV-GENERALA

Instruirea introductiv-generala se face:

a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din LegeA 319/2006;

b) lucratorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;

c) lucratorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;

d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.

Instruirea introductiv-generala se face de catre:

a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca; sau

b) lucratorul desemnat; sau

c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau

d) serviciul extern de prevenire si protectie.

21
 Angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv-generale;
aceasta nu va fi mai mica de 8 ore.

Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.

Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de riscurile pentru

securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la
nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii, în general.

Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată

de către angajator.

Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de

teste.

Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.

Lucrătorii nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în instruirea
introductiv-generală.

În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, urmatoarele probleme:

a) legislatia de securitate si sanatate în munca;

b) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si

sanatate în munca:

- Nerespectarea legislatiei de securitate si sanatate in munca se poate datora

necunoasterii acestei legislatii sau nerespectarii cu buna stiinta.

- Atat persoana juridica cat si lucratorii pot fi sanctionati contraventional sau penal in
cazul nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca.

- Amenzile contraventionale sau penale se pot aplica de catre inspectorii de munca sau
de catre organele procuraturii in conformitate cu Legea nr.319/2006 cap.VIII-
Infractiuni si cap.IX-Contraventii.

- In cadrul societatii la propunerea persoanei desemnate cu raspunderi specifice in

domeniul securitatii si sanatatii in munca sau a sefului ierarhic superior in cazul
nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca se pot aplica sanctiuni
stabilite de societate prin Regulament Intern.

- Necunoasterea si nerespectarea legislatiei de securitate si sanatate in munca poate

avea cea mai grava consecinta, aceea de producere a unui accident ,soldat cu
pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca sau deces.

22
 - Necunoasterea si nerespectarea legislatiei de securitate si sanatate in munca poate
avea consecinte imprevizibile atat pentru angajator cat si pentru angajat, dupa cum
urmeaza:

Pentru angajator:

- Inchisoare sau amenzi contraventionale in functie de gravitatea faptelor

savarsite, astfel:

- inchisoare intre 3 luni si 3 ani;

- amenzi contraventionale intre 5.000– 10.000 lei.

Pentru angajat:

- amenzi contraventionale in functie de gravitatea faptei;

- suferinta de pe urma unui potential accident ce poate avea urmari grave

(deces, invaliditate) atat pentru accidentat cat si pentru familie;

- pierderea unor sume importante din salariul cuvenit pe perioada de

intrerupere a perioadei de munca.

Pentru ambele parti:

- judecarea in instanta a unor potentiale procese cauzate de nerespectarea

legislatiei cu urmarile cuvenite conform codului penal civil.

c) riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala specifice unitatii:

In activitatea societatii factorii de risc cei mai frecventi sunt :

Factori de risc care depind de executant prin:

a) actiuni gresite;

b) omisiuni in efectuarea sarcinii de munca.

a) Actiuni gresite pot fi:

- executarea defectuoasa de operatii: comenzi, manevre gresite, utilizarea

gresita a mijloacelor de protectie desi executantul a fost instruit;

- intarzieri sau devansari in efectuarea unor operatii de munca;

- efectuarea de operatii care nu sunt prevazute de sarcina de munca:

- stationarea in zone periculoase ;

23
 - alimentarea sau oprirea de curent electric

- cadere la acelasi nivel sau de la inaltime.

b) Omisiuni pot fi:

- omiterea unor operatii din tehnologia de lucru impusa

- neutilizarea mijloacelor de protectie din dotare

Factori de risc care depind de sarcina de munca impusa lucratorului :

- efortul prea mare al personalului

- operatii de lucru gresite

- operatii de lucru fortate

- ritm mare de lucru

- solicitarea lucratorului peste posibilitatile acestuia

Factori de risc care depind de mijloacele de productie :

a) Factori de risc mecanic

- organe de masini in miscare neprotejate

- suprafete periculoase (intepatoare, taioase)

b) Factori de risc electric:

- atingerea directa sau indirecta a instalatiilor si echipamentelor tehnice aflate in

functiune si neprotejate.

c) Factori de risc termic:

- atingerea directa a obiectelor sau suprafetelor cu temperatura ridicata.

Factori de risc care depind de mediul de munca :

- temperatura ridicata a aerului

- umiditatea ridicata a aerului

Pentru diminuarea acestor riscuri in cadrul societatii se iau urmatoarele masuri:

- cunoasterea si respectarea cu strictete a prevederilor legale in domeniul

securitatii si sanatatii in munca de catre lucratorii societatii (conducatori si
24
 executanti)

- instruirea lucratorilor si verificarea insusirii cunostintelor de catre acestia

- dotarea corespunzatoare cu mijloace de protectie a echipamentelor de munca si

verificarea periodica a acestora din punct de vedere ethnic

- dotarea cu echipament de protectie a lucratorilor

- realizarea unei semnalizari de securitate la locurile de munca

- verificarea medicala a lucratorilor in vederea asigurarii starii de sanatate

corespunzatoare sarcinii de munca

- organizarea primului ajutor.

d) masuri la nivelul întreprinderii si/sau unitatii privind acordarea primului ajutor,

stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor:

 Activitatile de prevenire si stingere a incendiilor desfasurate de angajati,sunt

obligatorii si fac parte din sarcinile de serviciu aferente postului.

 Caile de acces,de evacuare si de interventie trebuie sa fie mentinute in permanenta ,in

orice anotimp ,libere ,practicabile si curate.

 Este interzisa blocarea cailor de acces ,de evacuare si de interventie cu materiale care
reduc latimea sau inaltimea libera de circulatie.

 Caile de acces ,de evacuare si de interventie se marcheaza cu indicatoare de securitate

vizibile,conform reglementarilor in vigoare.

 Lucratorii sunt obligati :

-sa respecte regulile stabilite privind fumatul sau executarea de lucrari care pot
provoca incendii ;
-sa verifice ,la inceperea si terminarea programului ,existenta unor eventuale surse
de incendiu ;

-sa nu utilizeze in alte scopuri mijloacele tehnice de stingere a incendiilor si sa nu

schimbe locul de amplasare al acestora in spatiul afectat ;

-sa cunoasca procedura de manevrare a stingatoarelor in caz de necesitate ;

-sa anunte imediat seful ierarhic despre orice situatie pe care o considera un
potential pericol de incendiu .

 Organizarea si interventia efectiva in cazul izbucnirii unui inceput de incendiu in

spatiile obiectivului, are in vedere realizarea imediata a urmatoarelor proceduri :

- alarmarea imediata a salariatilor prin mijloace specifice existente;

25
 - anuntarea incendiului la fortele de interventie specializate in stingerea
incendiilor(pompierii);

- anuntarea persoanelor cu acces la intreruperea alimentarii cu energie

electrica ,gaze naturale sau alte fluide combustibile existente in instalatii sau
utilaje;

- asigurarea si urmarirea salvarii rapide si in siguranta a salariatilor ;

- actionarea imediata asupra focarului cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor

din dotare(stingatoare portabile,carosabile,hidranti,etc.)prin manevrare
manuala ;

- evacuarea bunurilor materiale periclitate de incendiu si protejarea

echipamentelor care pot fi deteriorate in timpul interventiei ;

- protectia personalului de interventie impotriva efectelor negative provocate de

incendiu(arsuri,asfixieri cu fum,gaze toxice,etc.) ;

- verificarea altor locuri de munca sau spatii in care se poate prognoza sau apare
focare de incendiu.
Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe
bază de teste.
Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
Lucrătorii prevăzuţi la art. 83 lit. a) şi d) nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit
cunoştinţele prezentate în instruirea introductiv-generală.

INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCA

Instruirea la locul de munca se face dupa instruirea introductiv-generala si are ca scop

prezentarea riscurilor pentru securitate si sanatate în munca, precum si masurile si activitatile de
prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei functii
exercitate.

Instruirea la locul de munca se face:

a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din LegeA 319/2006;

b) lucratorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;

c) lucratorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;

d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar, inclusiv la

schimbarea locului de munca în cadrul întreprinderii si/sau al unitatii.

e) inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii.

26
 Instruirea la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de munca, în
grupe de maximum 20 de persoane.

Fisa de instruire se pastreaza de catre conducatorul locului de munca.

Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă,
precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă,
post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.

Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin

instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:

a)angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau

b)lucrătorul desemnat; sau

c)un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau

d)serviciul extern de prevenire şi protecţie.

Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul

care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi
aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel putin :

a. informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională

specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru:

- Riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala pot fi cauzate de una sau mai

multe din componentele sistemului de munca si anume :

- executant,

- sarcina de munca,

- mijloacele de productie

- mediul de munca.

- Riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice profilului activitatii

societatii noastre sunt urmatoarele :

A. Executant :

a) executarea defectuoasa de operatii (comenzi, manevre, pozitionari, fixari,

reglaje)

27
 b) efectuarea de operatii neprevazute prin sarcina de munca :

- pornirea echipamentelor de munca ;

- alimentarea sau oprirea alimentarii cu energie (curent electric) ;

- deplasari cu pericol de cadere de la acelasi nivel prin alunecare, impiedicare

sau dezechilibrare ;

c) omisiuni :

- neutilizarea mijloacelor de protectie(aparatorile si dispozitivele de protectie

ale echipamentelor de munca)

B. Sarcina de munca :

a) continutul necorespunzator al sarcinii de munca :

- operatii care depasesc capacitatea de pregatire a lucratorului ;

- procedee gresite in solutionarea unei operatii ;

- succesiunea gresita a unor operatii

b) solicitare fizica

- pozitii de lucru vicioase datorate particularitatii procesului de munca si

anume pozitia ortostatica

c) solicitare psihica :

- lucrul cu banii

C. Mijloace de productie :

Factori de risc mecanic :

- suprafete sau contururi periculoase (intepatoare si taioase ale

cuterelor,accesoriilor din sticla-abajururi- manipulate in procesul de
munca,etc.)

Factori de risc electric :

- curentul electric prin :atingere directa si atingere indirecta

Factori de risc termic :

- temperatura ridicata a obiectelor sau suprafetelor

28
 b. prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de
lucru;

c. măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului
ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor precum şi în cazul pericolului grav şi
iminent;

Primul ajutor in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a produs
accidentul ,de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta(salvator).

d. prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi

specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru:

-H.G. nr.1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru

utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

-H.G.nr.1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea

de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

-H.G.nr 1091/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de

munca- Anexa 2

-H.G.nr.1051/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru

manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori ,in special de
afectiuni dorsolombare

-H.G. nr.1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca

referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

-H.G.nr.1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de

expunerea la agenti biologici in munca

-H.G. nr.300/2006 reactualizata 2007 privind cerintele minime de securitatea si

sanatate pentru santierele temporare sau mobile

e. instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice

privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind
utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare
şi de prim ajutor.

Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai
după verificarea cunoştinţelor de cate şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se
consemnează în fişa de instruire individuală.

29
 INSTRUIREA PERIODICA

Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor şi are drept scop reîmprospătarea şi

actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.

Intervalul dintre două instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii, în funcţie
de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru, şi nu va fi mai mare de 6 luni.

Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel

mult 12 luni.

Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează
instruirea şi prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi
protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale
lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.

Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.

Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-
a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul
intern de de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către
angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:

a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;

b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind

activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii,
inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;

c) la reluarea activităţii după accident de muncă;

d) la executarea unor lucrări speciale;

e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului

existent;

f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;

g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.

Durata instruirii periodice in cazurile a)-g) de la paragraful anterior nu va fi mai mică de 8

ore şi se stabileşte în instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv,
împreună cu:

a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau

30
 b) lucrătorul desemnat; sau

c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau

d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.

Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a
asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul
intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către
angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

12. OBLIGATII GENERALE ALE ANGAJATORILOR

Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor în toate aspectele

legate de munca.

In cazul în care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de

responsabilitatile sale în acest domeniu.

În cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare

pentru:

a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;

c) informarea si instruirea lucratorilor;

d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii în

munca.

Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile de prevenire si protectie pe baza

urmatoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca,

alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, în vederea reducerii
monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra
sanatatii;

31
 e) adaptarea la progresul tehnic;

f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai
putin periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea

muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;

h) adoptarea, în mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de

protectie individuala;

i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinând seama de natura activitatilor
din întreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia: 3 500-7 000

a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea

echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea
locurilor de munca;

b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de prevenire,
precum si metodele de lucru si de productie aplicate de catre angajator sa asigure îmbunatatirea
nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate în ansamblul
activitatilor întreprinderii si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice;

c) sa ia în considerare capacitatile lucratorului în ceea ce priveste securitatea si sanatatea în

munca, atunci când îi încredinteaza sarcini;

d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul consultarilor

cu lucratorii si/sau reprezentantii acestora în ceea ce priveste consecintele asupra securitatii si
sanatatii lucratorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de conditiile si mediul de munca;

e) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa

fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au însusit instructiunile adecvate.

Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelasi loc de munca
îsi desfasoara activitatea lucratori din mai multe întreprinderi si/sau unitati, angajatorii acestora
au urmatoarele obligatii: 3 500-7 000

a) sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sanatatea si

igiena în munca, luând în considerare natura activitatilor;

b) sa îsi coordoneze actiunile în vederea protectiei lucratorilor si prevenirii riscurilor

profesionale, luând în considerare natura activitatilor;c) sa se informeze reciproc despre riscurile
profesionale;

32
 d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile profesionale.

Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena în munca nu trebuie sa comporte, în nici o

situatie, obligatii financiare pentru lucratori. 3 500-7 000

Angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori, pentru a se ocupa de activitatile de
protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere si/sau unitate,
denumiti în continuare lucratori desemnati.

Lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor de protectie si a

celei de prevenire a riscurilor profesionale. 3 500-7 000

Lucratorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea îndeplini
obligatiile ce le revin prin prezenta lege.

Daca în întreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activitatile de prevenire si cele de

protectie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurga la servicii externe.

În cazul în care angajatorul apeleaza la serviciile externe, acestea trebuie sa fie informate de
catre angajator asupra factorilor cunoscuti ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte
asupra securitatii si sanatatii lucratorilor si trebuie sa aiba acces la informatiile specifice.

Lucratorii desemnati trebuie sa aiba, în principal, atributii privind securitatea si sanatatea în

munca si, cel mult, atributii complementare.

În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activitatilor de prevenire si a celor de

protectie, tinând seama de marimea întreprinderii si/sau unitatii si/sau de riscurile la care sunt
expusi lucratorii, precum si de distributia acestora în cadrul întreprinderii si/sau unitatii se
impune ca: 3 000-6 000

a) lucratorii desemnati sa aiba capacitatea necesara si sa dispuna de mijloacele adecvate;

b) serviciile externe sa aiba aptitudinile necesare si sa dispuna de mijloace personale si

profesionale adecvate;

c) lucratorii desemnati si serviciile externe sa fie în numar suficient.

Prevenirea riscurilor, precum si protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, trebuie sa fie

asigurate de unul sau mai multi lucratori, de un serviciu sau de servicii distincte, din interiorul
sau din exteriorul întreprinderii si/sau unitatii.

In cazul micro-întreprinderilor si al întreprinderilor mici, în care se desfasoara activitati fara

riscuri deosebite, angajatorul îsi poate asuma atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în
munca pentru realizarea masurilor prevazute de prezenta lege, daca are capacitatea necesara în
domeniu.

33
 13. ALTE OBLIGATII ALE ANGAJATORILOR

Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa realizeze si sa fie în posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea în

munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice; 4 000 - 8 000

b) sa decida asupra masurilor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra
echipamentului de protectie care trebuie utilizat; 4 000-8 000

c) sa tina evidenta accidentelor de munca, ce au ca urmare o incapacitate de munca mai

mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase,
precum si a accidentelor de munca; 2 000-4 000

d) sa elaboreze, pentru autoritatile competente si în conformitate cu reglementarile legale,

rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucratorii sai. 2 000-4 000

În vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate în munca si pentru

prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au urmatoarele
obligatii:

a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor

de munca, precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme prevederilor
legale în vigoare privind securitatea si sanatatea în munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate
sau diminuate riscurile de accidentare si de îmbolnavire profesionala a lucratorilor; 4 000-8 000

b) sa întocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare,

organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice corespunzator
conditiilor de munca specifice unitatii; 5 000-10 000

c) sa obtina autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii în

munca, înainte de începerea oricarei activitati, conform prevederilor legale; 5 000-10 000

d) sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin în

domeniul securitatii si sanatatii în munca, corespunzator functiilor exercitate; 4 000-8 000

e) sa elaboreze instructiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau

aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate în munca, tinând seama de particularitatile
activitatilor si ale locurilor de munca aflate în esponsabilitatea lor; 4 000-8 000

f) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea, de catre toti lucratorii, a masurilor

prevazute în planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si a prevederilor legale în
domeniul securitatii si sanatatii în munca, prin lucratorii desemnati, prin propria competenta sau
prin servicii externe; 4 000-8 000

34
 g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii lucratorilor,
cum ar fi afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si sanatatea în munca; 2 000-4
000

h) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii în munca, asupra riscurilor la

care aceasta este expusa la locul de . munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de
protectie necesare; 4 000-8 000

i) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de

legislatia specifica; 4 000-8 000

j) sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical si, dupa caz, a testarii
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa
asigure controlul medical periodic si, dupa caz, control-psihologic periodic, ulterior angajarii; 4
000-8 000

k) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 7 alin. (4) lit. e); 4 000-
8 000

l) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie,

a aparaturii de masura si control, precum si-a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a
substantelor nocive degajate în desfasurarea proceselor tehnologice; 4 000 - 8 000

m) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca în timpul

controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor; 4 000-8 000

n) sa asigure realizarea masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul vizitelor

de control si al cercetarii evenimentelor; 3000-10 000

o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care sa participe la

efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor; 4 000-8 000

p) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv,
în afara de cazurile în care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata
accidentatilor si a altor persoane; 5 000-10 000

q) sa asigure echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;

3500-7 000

r) sa asigure echipamente individuale de protectie; 5 000-10 000

s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protectie nou, în cazul degradarii sau al

pierderii calitatilor de protectie. 3500-7 000

Alimentatia de protectie se acorda obligatoriu si gratuit de catre angajatori, persoanelor care

lucreaza în conditii de munca ce impun acest lucru, si se stabileste prin contractul colectiv de
munca si/sau contractul individual de munca. 3 000-6 000
35
 Materialele igienico-sanitare se acorda, obligatoriu si gratuit, de catre angajatori. 3 000-
6 000

Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun acordarea

acestora, se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca. 3
000-6 000

14 SARCINILE SI OBLIGATIILE LUCRATORILOR PRIVIND SECURITATEA ,

SANATATEA ÎN MUNCA SI P.S.I.

Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea

sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la
pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane
care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute mai sus, lucrătorii au următoarele
obligaţii:
a. să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi
sănătăţii în munca şi măsurile de aplicare a acestora

b. să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,

echipamentele de transport şi alte mijloace tehnice;

c. să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl

înapoieze sau sa îl pună la locul destinat pentru păstrare;

d. să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea

arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii,
uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;

e. să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de

muncă despre care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea şi
sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;

f. să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului

accidentele suferite de propria persoană;

g. să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cat este necesar,
pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de
muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

h. să coopereze, atât timp cat este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi,
pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca şi condiţiile de lucru sunt
sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul sau de activitate;

i. să refuze întemeiat executarea unei sarcini de muncă, dacă aceasta ar pune în pericol
de accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana sa, sau a celorlalţi participanţi la
procesul de muncă ;

36
j. în caz de pericol iminent , în lipsa şefului ierarhic , angajatul este obligat să ia
măsurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajaţi
k. sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident si sa
informeze de indata conducatorul locului de munca;

l. sa dea relatii din proprie initiativa sau la solicitarea organelor de control si cercetare in
domeniul securitatii si sanatatii muncii;

m. in situatia ca lucratorul este conducator de loc de munca (director directie, director

divizie, sef compartiment, sef santier, sef lucrare, responsabil lucrare, coordonator proiect
etc.) are obligatia de a face instruirea la locul de munca si cea periodica, asistat si ajutat
de lucratorul desemnat cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca;

n. in situatie ca lucratorul este sofer profesionist sau conduce ocazional masina

proprietatea firmei, are obligatia de a respecta instructiunile proprii de securitatea muncii
pentru soferi;

o. in situatia ca lucratorul este personal de executie (muncitor, technician, inginer etc.) si

lucreaza la inaltime sau sub joasa tensiune, trebuie sa fie autorizat conform normelor
specifice pe aceasta linie, sa aiba dovada medicala ca poate lucra la inaltime si/sau
tensiune si sa foloseasca obligatoriu echipamentul de protectia muncii conform legii;

p. in situatia ca lucratorul utilizeaza tehnica de calcul are obligatia de a respecta normele

specifice pe aceasta linie;

q. să cunoască şi să aplice normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor şi cele

specifice la locurile de muncă ;

r. să participe la instructajele de prevenire, la exerciţiile de stingere a incendiilor şi cele

specifice şi locului de muncă ;

s. să respecte regulile instituite pe teritoriul societatii privind fumatul, precum şi cele

referitoare la executarea lucrărilor cu pericol de incendiu (sudură, folosirea aparatelor
electrice de încălzire) ;

t. să controleze la începerea şi încheierea programului, locurile de muncă, în vederea

depistării şi înlăturării cauzelor de incendiu ;

u. să cunoască funcţionarea şi să întreţină în bună stare de utilizare mijloacele de

protecţie împotriva incendiilor din dotare ;

v. să fie în măsură să pună în funcţiune şi să mânuiască materialele şi mijloacele de

stingere a incendiilor din dotare ;
x. să participe la stingerea incendiilor, evacuarea oamenilor şi a bunurilor materiale,
înlăturarea efectelor incendiilor sau ale calamităţilor naturale şi catastrofelor cu mijloace
aflate la dispoziţie.

y. nici un angajat nu isi poate desfasura activitatea daca nu are dovada ca este apt medical
pentru locul de munca la care este angajat, daca nu are efectuate instruirile in domeniul
securitatii si sanatatii in munca (instruirea introductiv generala, instruirea la locul de
37
 munca si instruirea periodica) si daca nu este admis la lucru de catre angajator. adica sa
aiba intocmita si semnata fisa de instruire individuala privind securitatea si sanatatea in
munca;

z. toti lucratorii au obligatia si responsabilitatea de a respecta si aplica instructiunile,

normativele sau normele interne de securitate si sanatatea in munca

15. SARCINILE SI OBLIGATIILE CONDUCATORULUI LOCULUI DE MUNCA

Conducatorul locului de munca raspunde de respectarea si aplicarea legislatiei si a normelor

de securitate a muncii având urmatoarele sarcini si obligatii:

- în toate locurile de munca sa afiseze, în dreptul fiecarei echipament de munca, instructiuni

de folosire a acestuia si de securitate a muncii;

- sa întocmeasca instructiuni proprii de securitate a muncii specifice locurilor de munca,

în functie de caracteristicile echipamentelor existente, precum si de conditiile concrete în care se
desfasoara activitatea respectiva; pentru echipamentele de munca noi, se vor elabora instructiuni
proprii, iar la locurile de munca se vor afisa tablite avertizoare si afise sugestive;

- sa efectueze instruirea la locul de munca si pe cea periodica potrivit normelor si

masurilor de protectie specifice locurilor de munca respective;

- sa asigure însusirea de catre angajati a cunostintelor si formarea deprinderilor practice

profesionale, sa nu admita la lucru nici o persoana care nu a fost instruita sau care nu si-a însusit
cunostintele necesare de securitate a muncii;

- sa asigure o buna functionare a dispozitivelor de protectie, a echipamentului individual de

protectie, raspunzând de aplicarea tuturor masurilor de protectie individuala la locurile de munca;

- sa interzica angajatilor parasirea sau schimbarea locului de munca fara aprobarea sa; în
timpul pauzelor regulamentare se vor respecta prevederile regulamentului de ordine interioara,
privitor la circulatia si stationarea persoanelor în cadrul unitatii;

- sa anunte conducerea unitatii în legatura cu orice accident de munca.

Conducatorii locurilor de munca asigura si raspund de luarea tuturor masurilor pentru ca

echipamentele tehnice din dotare sa fie exploatate in conditii de deplina siguranta, in care scop:

a) organizeaza procesul de productie si repartizeaza sarcinile de munca pe intreg

personalul din subordine;

b) iau masuri pentru asigurarea fiecarui loc de munca cu instructiuni tehnice specifice
privind exploatarea in conditii normale a echipamentelor tehnice ;

38
 c) stabilesc masurile ce trebuie luate in caz de dereglari, intreruperi sau avarii;

d) asigura stabilirea si aducerea la cunostinta fiecarei persoane a atributiilor si

raspunderilor ce-i revin la locul de munca, verifica modul cum acestea au fost insusite si se
indeplinesc de intregul personal;

e) elaboreaza programe de fabricatie care sa asigure functionarea instalatiilor la parametrii

normali si in deplina securitate;
f) controleaza si raspund ca la locurile de munca cu pericol de explozie si incendii,
personalul angajat sa utilizeze echipamentul de protectie specific acestor locuri, de la inceperea
pana la terminarea programului de lucru;

g) controleaza zilnic starea echipamentelor tehnice, respectarea normelor de exploatare a

acestora si a regimului de lucru;

h) asigura executarea reviziilor tehnice obligatorii si reparatiilor planificate ale

echipamentelor tehnice, potrivit prevederilor documentatiilor tehnice, raspunde de pregatirea
instalatiei in vederea executarii reparatiilor si controleaza asigurarea tuturor masurilor de
securitate a acesteia;

i) organizeaza instruirea personalului salariat cu privire la functionarea, exploatarea si

intretinerea echipamentelor tehnice in conditii de siguranta, cunoasterea si aplicarea normelor de
securitate si sanatate in munca, de prevenire si stingere a incendiilor si a normelor de interventie
pentru prevenirea dereglarilor, avariilor, a accidentelor tehnice si uzurii premature;

j) organizeaza un numar eficient de posturi de prim ajutor si dotarea corespunzatoare a

acestora cu materiale conform necesarului prescris de organele sanitare;

k) asigura conditiile de munca (iluminat, microclimat, temperatura, aerisire, umiditate) si

materiale igienico-sanitare corespunzatoare, precum si intretinerea grupurilor sociale si a
instalatiilor sanitare;

In caz de avarii sau alte accidente tehnice, sefii de sectii sau compartimente sunt obligati
sa participe nemijlocit la lichidarea urmarilor acestora, la cercetarea cauzelor si stabilirea
masurilor pentru repunerea in functiune a instalatiilor si la conducerea operatiilor pentru intrarea
in regim normal de functionare.

Conducatorii locurilor de munca, raspund pentru organizarea si desfasurarea activitatii de

productie in deplina securitate si pentru realizarea integrala a masurilor privind buna functionare,
exploatare si intretinere a instalatiilor, utilajelor si masinilor incredintate.

In acest scop sunt obligati sa ia masuri pentru:

a) respectarea riguroasa a tehnologiilor de fabricatie si a instructiunilor privind intretinerea

echipamentelor tehnice ;

b) functionarea echipamentelor tehnice in conditii de deplina siguranta; prevenirea si

eliminarea intreruperilor sau deficientelor in functionarea acestora;
c) organizarea fiecarui loc de munca , repartizarea lucrarilor/serviciilor pe fiecare echipa,
si pe salariatii formatiei de lucru conform calificarii acestora, supravegherea si indrumarea
39
fiecarui angajat in vederea insusirii cunostintelor si deprinderilor necesare executarii in bune
conditii a sarcinilor de serviciu, supravegherea executarii operatiilor pe intreg timpul desfasurarii
lucrarilor;

d) insusirea de catre membrii formatiei de lucru a reglemetarilor privind ordinea si

disciplina tehnologica si de munca, a prescriptiilor de exploatare si intretinere a echipamentelor
tehnice, precum si a regulilor de manipulare, transport si depozitare a materiilor prime si
produselor;

e) instruirea salariatilor din subordine si supravegherea aplicarii stricte a prescriptiilor

privind securitate si sanatate in munca, a regulilor de igiena a muncii si de prevenire si de
stingere a incendiilor, respectarea periodica a instruirilor si verificarea insusirii acestora de catre
toti lucratorii;

f) asigurarea functionarii permanente si corecte a sistemelor si dispozitivelor de securitate

a muncii si a utilizarii echipamentelor de protectie si de lucru prevazute de normele specifice
fiecarui loc de munca, urmarirea realizarii lucrarilor de securitate si sanatate in munca si de
prevenire a incendiilor, dotarea locurilor de munca cu prescriptiile tehnice de exploatare
necesare;

g) efectuarea la timp a operatiilor de intretinere, participarea la reviziile tehnice si

reparatiile planificate;

h) interzicerea participarii la lucru a celor care nu sunt apti sa indeplineasca sarcinile de

serviciu, sesizarea sefului ierahic pentru inlocuirea celor care lipsesc, urmarirea efectuarii
controlului medical stabilit personalului din subordine;

i) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv,
in afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata
sau accidentarea si altor persoane participante la procesul de munca.

16. PRIMUL-AJUTOR, STINGEREA INCENDIILOR, EVACUAREA

LUCRATORILOR

Primul ajutor in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a produs
accidentul ,de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta(salvator).

Fiecare salvator trebuie sa insiste ca si colegii sai sa se pregateasca pentru a fi salvatori ,

deoarece poate fi victima unui accident si viata sa poate depinde de interventia prompta si
competenta a colegilor sai de munca, a celor din jur.

In toate cazurile , obligatia suprema care revine salvatorului este aceea de a preveni agravarea
starii victimei , deoarece acordarea unor ingrijiri necorespunzatoare poate complica sau chiar
compromite interventiile ulterioare de specialitate ale medicului.

Salvatorul de la locul de munca este important si de neinlocuit , deoarece :

-el se gaseste la locul si in momentul producerii accidentului ;

40
 -el este colegul de munca al victimei.

In cazul producerii unui accident ,interventia imediata a salvatorului are in vedere:

-analizarea situatiei;

-protejarea victimei;

-examinarea victimei;

-anuntarea accidentului;

-acordarea primului ajutor;

-supravegherea victimei si asteptarea sosirii echipei de specialitate.

Victima va fi deplasata de la locul accidentului numai daca pericolul de accidentare continua

sa existe si ii agraveaza starea .

Avand grija sa nu-si pericliteze propria sanatate ,salvatorul trebuie:

-sa cunoasca regulile de aplicare a primului ajutor ;

-sa-si pastreze calmul ;

-sa actioneze energic,eficace si rapid in luarea unor masuri.

In orice situatie de accident salvatorul trebuie sa examineze victima inainte de a efectua
interventia adecvata de prim ajutor,pentru a putea actiona corect si a obtine rezultatul asteptat.

In cazul in care victima prezinta mai multe semne ,el isi defineste ordinea de prioritate a
interventiilor si a rezultatelor pe care asteapta sa le obtina.

In cazul existentei mai multor victime ,salvatorul va efectua triajul acestora ,pe baza unei
examinari rapide.Salvatorul trebuie sa actioneze cu sange rece ,sa analizeze fiecare caz in
parte ,avand in minte si faptul ca victimele in stare grava nu pot solicita ajutor,pe cand
accidentatii cu leziuni mai usoare cer,ei insisi,ajutor si evacuarea din zona producerii
accidentului.

Salvatorul va anunta accidentul personal sau prin alta persoana ,in functie de organizarea
primului ajutor in unitatea respectiva si de locul accidentului.

Apelul de prim ajutor trebuie sa contina urmatoarele informatii :

-unde este locul accidentului ;

-ce s-a intamplat ;

-cate victime sunt ;

41
 -ce tipuri de leziuni s-au produs ;

-cine face apelul.

Pana la sosirea echipei de specialitate,salvatorul :

-va urmari semnele vitale ale victimei ;prezenta respiratiei, a pulsului, starea de

constienta si va supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat:

- restabilirea respiratiei si circulatiei,

- oprirea hemoragiilor,

- starea pansamentelor,

- imobilizarea fracturilor,

- pozitia de siguranta etc.

-va asigura interventiile necesare daca survin modificari in starea victimei.

PLAGILE

Ce se urmareste prin acordarea primului ajutor :

-oprirea hemoragiei ;

-prevenirea infectiei ;

-calmarea durerii ;

-prevenirea socului.

Interventie la locul accidentului :

-curatirea zonei cu o compresa sterila ,de la margine spre pielea sanatoasa ;

-spalarea pielii din jur cu apa si sapun ;

-turnarea de apa oxigenata pentru dezinfectie si pentru antrenarea corpilor straini ;

-dezinfectarea ranii cu cloramina,rivanol ;

-acoperirea plagii cu compresa sterila si bandajarea ei.

FRACTURILE

Interventie la locul accidentului :

42
 -asezarea victimei la loc sigur ;

-oprirea hemoragiei si pansarea ranii ;

-imobilizarea focarului fracturii in atele improvizate sau speciale ;

-administrarea unui calmant pentru diminuarea durerii;

-anuntarea echipei medicale de interventie.

ELECTROCUTAREA

Interventie la locul accidentului :

-scoaterea accidentatului de sub influenta curentului electric ;

-desfacerea hainelor la gat,piept si zona abdominala ;

-verificarea respiratiei si a pulsului ;

-transportarea de urgenta la spital.

ARSURILE

Interventia la locul accidentului trebuie sa asigure :

-stingerea focului ;

-indepartarea hainelor de pe suprafata arsa ;

-aplicarea unor comprese sterile ;

-infasurarea accidentatului in cearsafuri curate ,cand arsura este extinsa;

-administrarea de medicamente antialgice (algocalmin, antinevralgic);

-administrarea de apa minerala sau ceai;

-transportarea de urgenta la spital.

LESINUL

Interventia de prim ajutor :

-se verifica daca victima respira ;

-se slabeste stransoarea hainelor la gat, piept si talie ;

43
 -se aseaza victima in pozitia culcat, pe spate, cu capul mai jos, membrele inferioare
ridicate cu 15-30 cm ;

-se asigura aerisirea incaperii (se deschid geamurile si ferestrele).

Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă, are ca scop

asigurarea condiţiilor care să permită salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe baza instruirii şi cu
mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, să acţioneze eficient pentru prevenirea şi stingerea
incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei, evacuarea bunurilor materiale,
precum şi pentru înlăturarea efectelor distructive provocate în caz de incendii, explozii sau
accidente tehnice.

Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde:

    a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a personalului
de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă, a
conducătorului locului de muncă, proprietarului/patronului/ administratorului, precum şi a
specialiştilor şi a altor forţe stabilite să participe la stingerea incendiilor;
    b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de
stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare
şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la
fiecare loc de muncă;
    c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea
persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului;
    d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau
să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagării arderii
ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi
utilaje tehnologice.

Intervenţia la locul de muncă presupune:

    a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin mijloace
specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la dispecerat, acolo unde
acesta este constituit;
    b) salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;
    c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a
consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către persoanele
anume desemnate;
    d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotriva
incendiilor din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a sistemelor automate şi,
după caz, acţionarea lor manuală;
    e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fi
deteriorate în timpul intervenţiei;
    f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului:
temperatură, fum, gaze toxice;
    g) verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde pot apărea
focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.

44
 Observatie: Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute mai sus, nominalizarea se face pentru
fiecare schimb de activitate, precum şi în afara programului de lucru, în zilele de repaus şi
sărbători legale.

Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente diferenţiate în

funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care se pot afla simultan în
aceasta şi se întocmesc astfel:
    a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;
    b) pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane;
    c) pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.
  Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile vizibile,
astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a
uşilor.
   Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe care se
marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scări sau scări
exterioare.
   Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor: stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de alarmare şi alertare a
incendiilor, posibilităţile de refugiu, încăperi speciale, terase, precum şi interdicţia de folosire a
lifturilor în asemenea situaţii.

Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind

periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpere unde se află asemenea materiale.
  La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie să se ţină seama de
comportarea lor specifică în caz de incendiu, atât ca posibilităţi de reacţie reciprocă, cât şi de
compatibilitatea faţă de produsele de stingere.
   Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc pe baza
schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu materiale periculoase şi se
menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi codurile de identificare ori de pericol,
produsele de stingere recomandate. Traseele de evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se
marchează cu culoare verde.
   Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentru materialele şi bunurile
combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită.
   Planurile de depozitare se amplasează în locuri care se estimează a fi cel mai puţin afectate
de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi, precum şi la dispecerat, acolo unde
acesta este constituit, astfel încât acestea să poată fi utile forţelor de intervenţie.

Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea căilor de evacuare

 
Pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în siguranţă în caz de
incendiu se adoptă următoarele măsuri:
    a) întreţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de etanşare la
fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării focului ori de izolare
termică din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor;
    b) păstrarea căilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la care au fost
proiectate şi realizate;
    c) funcţionarea iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de energie electrică,
conform reglementărilor tehnice;
    d) funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametrii de
performanţă pentru care au fost proiectate;
45
     e) organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii, în condiţiile
legii.

Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri special
amenajate pentru evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate, conform reglementărilor
tehnice specifice, astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi
noaptea, de persoanele care le utilizează în caz de incendiu.
Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau subsol
ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.
Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de protecţie a
golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin în poziţie închisă
uşile încăperilor tampon se menţin în permanenţă în stare de funcţionare.
Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor scărilor, a celor de pe coridoare, a
celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uşi care, în caz de incendiu, au rolul de a
opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau orizontală.
Dispozitivele care asigură închiderea automată a uşilor, se verifică periodic şi se menţin în
stare de funcţionare.
Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită deschiderea
uşoară a acestora în caz de incendiu.

Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc
lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau
explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia
iniţială.
În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se interzic amenajarea
de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier sau obiecte, amplasarea de maşini
de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc., care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi
bunurilor, precum şi accesul personalului de intervenţie.

Accesul mijloacelor şi personalului pentru intervenţiile operative în caz de incendiu, în

vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi
limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în permanenţă la toate:
    a) construcţiile şi încăperile acestora;
    b) instalaţiile tehnologice şi anexe;
    c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite şi auxiliare;
    d) mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de comandă
ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, staţii de pompare a apei,
hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe
ale surselor de apă naturale;
    e) dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu: cortine
de siguranţă, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, clapete de pe tubulatura de
ventilare şi altele asemenea;
    f) tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele generale ale instalaţiilor electrice de iluminat,
de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate
alimentării receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;
    g) vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz de incendiu şi
punctele de comandă ale acestora: gaze şi lichide combustibile, benzi transportoare şi altele
asemenea;
    h) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehicule pentru tractare sau
transport, cisterne ori autocisterne pentru apă şi altele asemenea.
46
 Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele,
dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate să marcheze prin indicatoare, potrivit
reglementărilor tehnice specifice, prezenţa mijloacelor de mai sus şi să afişeze regulile specifice
care trebuie respectate.
   
Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care se
asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, cum sunt reţele, bazine,
râuri, lacuri, traversările de cale ferată şi altele asemenea, se menţin, indiferent de sezon,
practicabile, curate şi libere de orice obstacole, cum ar fi: materiale, utilaje, ambalaje, zăpadă şi
altele asemenea, care ar putea împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor.
În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigură şi se marchează, potrivit reglementărilor
tehnice specifice, căi de acces şi circulaţii ocolitoare.
   
Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase de incendiu, explozie,
electrocutare, radiaţii, locurile în care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile pentru stingerea
incendiilor şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu, presupun manevre obligatorii se
marchează vizibil, potrivit reglementărilor tehnice specifice.

Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi,

prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, se marchează corespunzător şi se menţin libere.

Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în bună stare de funcţionare, pentru a putea fi

utilizate operativ în caz de necesitate, şi se marchează corespunzător.

Concluzii:
 Activitatile de prevenire si stingere a incendiilor desfasurate de angajati,sunt obligatorii si
fac parte din sarcinile de serviciu aferente postului.

 Caile de acces,de evacuare si de interventie trebuie sa fie mentinute in permanenta ,in orice
anotimp , libere , practicabile si curate.

 Este interzisa blocarea cailor de acces , de evacuare si de interventie cu materiale care reduc
latimea sau inaltimea libera de circulatie.

 Caile de acces ,de evacuare si de interventie se marcheaza cu indicatoare de securitate

vizibile,conform reglementarilor in vigoare.

 Lucratorii sunt obligati :

-sa respecte regulile stabilite privind fumatul sau executarea de lucrari care pot provoca
incendii ;
-sa verifice ,la inceperea si terminarea programului ,existenta unor eventuale surse de
incendiu ;
-sa nu utilizeze in alte scopuri mijloacele tehnice de stingere a incendiilor si sa nu
schimbe locul de amplasare al acestora in spatiul afectat ;
-sa cunoasca procedura de manevrare a stingatoarelor in caz de necesitate ;
-sa anunte imediat seful ierarhic despre orice situatie pe care o considera un potential
pericol de incendiu .

 Organizarea si interventia efectiva in cazul izbucnirii unui inceput de incendiu in

spatiile obiectivului, are in vedere realizarea imediata a urmatoarelor proceduri :
47
 1. alarmarea imediata a salariatilor prin mijloace specifice existente;

2. anuntarea incendiului la fortele de interventie specializate in stingerea

incendiilor(pompierii);

3. anuntarea persoanelor cu acces la intreruperea alimentarii cu energie

electrica ,gaze naturale sau alte fluide combustibile existente in instalatii sau
utilaje;

4. asigurarea si urmarirea salvarii rapide si in siguranta a salariatilor ;

actionarea imediata asupra focarului utilizandu-se dupa caz apa, pulberi
stingatoare, nisip, in functie de natura materialului si substantelor incendiate;

5. evacuarea bunurilor materiale periclitate de incendiu si protejarea

echipamentelor care pot fi deteriorate in timpul interventiei ;

6. protectia personalului de interventie impotriva efectelor negative provocate de

incendiu(arsuri,asfixieri cu fum,gaze toxice,etc.) ;

7. protectia impotriva temperaturii, a bunurilor din cladire care nu se pot evacua

precum si elementele portante ale cladirii.

8. verificarea altor locuri de munca sau spatii in care se poate prognoza sau apare
focare de incendiu.

Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor si

evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii întreprinderii si/sau unitatii, tinând
seama de alte persoane prezente; 3 000-6 000

b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveste

primul-ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri. 3 000-6 000

c) sa informeze, cât mai curând posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui
pericol grav si iminent, despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre masurile
luate sau care trebuie sa fie luate pentru protectia lor; 3 500-7 000

48
 17. ECHIPAMENTUL INDIVIDUAL DE PROTECTIE (EIP)

Echipamentul individual de protectie reprezinta orice echipament destinat sa fie purtat sau
tinut de lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi puna
in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice element suplimentar sau
accesoriu proiectat in acest scop

Echipamentul individual de protectie trebuie utilizat atunci cand riscurile nu pot fi evitate sau
limitate suficient prin mijloacele tehnice de protectie colectiva ori prin masurile , metodele sau
procedurile de organizare a muncii.

Orice echipament individual de protectie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

a) sa fie corespunzator pentru riscurile implicate , fara sa conduca el insusi la un risc
marit ;

b) sa corespunda conditiilor existente la locul de munca ;

c) sa ia in consideratie cerintele ergonomice si starea sanatatii lucratorului ;

d) sa se potriveasca in mod corect persoanei care il poarta, dupa toate ajustarile

necesare ;

In cazul in care prezenta unor riscuri multiple impune purtarea simultana a mai multor
echipamente individuale de protectie , aceste echipamente trebuie sa fie compatibile si sa isi
pastreze eficacitatea in raport cu riscul/riscurile respectiv/respective.

Conditiile de utilizare a echipamentului individual de protectie , in special durata purtarii, sunt

determinate in functie de gravitatea riscului, frecventa expunerii la risc, caracteristicile postului
de lucru al fiecarui lucrator si de performanta echipamentului individual de protectie.

Echipamentul individual de protectie este, in principiu, destinat purtarii de catre o singura

persoana.

Daca imprejurarile impun purtarea echipamentului individual de protectie de catre mai multe
persoane , se iau masuri corespunzatoare pentru a se asigura ca aceasta utilizare nu creeaza
diferitilor utilizatori nici o problema de sanatate sau de igiena.

Echipamentul individual de protectie se distribuie gratuit de catre angajator , care asigura buna
sa functionare si o stare de igiena satisfacatoare prin intermediul intretinerii , repararii si
inlocuirilor necesare.

Echipamentul individual de protectie poate fi utilizat numai in scopurile specificate si in

conformitate cu fisa de instructiuni.

49
 18. PERICOL GRAV ŞI IMINENT ŞI ZONE CU RISC RIDICAT ŞI SPECIFIC

Definitii:

1. loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii
şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces
în cadrul desfăşurării activităţii

2. pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte
doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment

3. zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care
au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave,
ireversibile, respectiv deces sau invaliditate

4. loc de munca cu pericol deosebit = locul de munca cu nivel ridicat de accidentare sau
imbolnavire profesionala care poate genera accidente cu consecinte grave, ireversibile (deces sau
invaliditate)

5. fenomenul periculos = o sursă potenţială de producere a unor daune. În domeniul

riscurilor industriale de origine accidentală, acest termen face cel mai frecvent raportare la
fenomene fizice de tipul incendiilor, exploziilor, dispersiei gazelor toxice etc.

6. accidentul major = ,,orice eveniment survenit, cum ar fi o emisie de substanţe

periculoase, un incendiu sau o explozie, care rezultă din evoluţii necontrolate în cursul
exploatării oricărui obiectiv care conduce la apariţia imediată sau întârziată a unor pericole grave
asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, sau în interiorul sau în exteriorul obiectivului
şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe periculoase.

Pericol grav si iminent de accidentare

Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, aşa cum este el definit la art.5 lit.l) din
lege, poate fi constatată de către orice lucrător din întreprindere şi/sau unitate, lucrător al
serviciului extern de prevenire şi protecţie cu care întreprinderea şi/sau unitatea a încheiat
contract, precum şi de către inspectorii de muncă.

La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat

următoarele măsuri de securitate:

-oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii;

-evacuarea personalului din zona periculoasă;

-anunţarea serviciilor specializate;

-anunţarea conducătorilor ierarhici;

- eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.

50
 În vederea realizării măsurilor, în prealabil angajatorul va desemna lucrătorii care trebuie să
oprească echipamentele de muncă şi va asigura instruirea acestora.

În vederea realizării măsurilor precizate mai sus referitoare la evacuarea lucratorilor, în

prealabil angajatorul trebuie să:

- întocmească planul de evacuare a lucrătorilor;

- afişeze planul de evacuare la loc vizibil;

- instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi să verifice modul în

care şi-au însuşit cunoştinţele.

În vederea realizării măsurilor privind anuntarea serviciilor specializate, în prealabil

angajatorul trebuie să:

- desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să-i

instruiască în acest sens;

- asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.

În vederea realizării măsurilor privind anuntarea conducatorilor ierarhici, în prealabil

angajatorul trebuie să stabilească modul operativ de anunţare la nivel ierarhic superior.

În vederea realizării măsurilor privind eliminare cauzelor care au condus la apariţia stării de
pericol grav şi iminent , în prealabil angajatorul trebuie:

- să desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav

şi iminent, să asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenţiei;

-să stabilească serviciile specializate care pot interveni.

Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate prevăzute , ţinând seama de natura

activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii şi prezenţa altor persoane în
afara celor implicate direct în procesul muncii.

Zone cu risc ridicat şi specific

Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzută la art. 13 lit.k) din lege, trebuie să conţină
nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii şi măsurile stabilite
în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone.

Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa tuturor lucrătorilor care sunt zonele cu risc ridicat
şi specific.

Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţă conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care

îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile stabilite în urma evaluării
riscurilor.

51
 Acţiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor pentru zonele cu risc
ridicat şi specific constituie o prioritate în cadrul planului de protecţie şi prevenire.

Lucratorii care, în cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de munca si/sau o zona
periculoasa, nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati împotriva oricaror consecinte
negative si nejustificate pentru acestia .

Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol grav si iminent pentru
propria securitate sau a altor persoane atunci când seful ierarhic imediat superior nu poate
fi contactat, toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile corespunzatoare, în conformitate cu
cunostintele lor si cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecintele unui
astfel de pericol.

Sesizare si identificare

Sesizarea locurilor de munca cu pericol deosebit si/sau cu pericol iminent se poate face de
catre orice salariat care are acces la echipamentele de munca sau in alte locuri de munca apartinand
societatii.

Persoana care a sesizat un astfel de loc este obligate sa aduca la cunostinta acest fapt
conducatorului locului de munca, cel care are in exploatare si/sau gestiune echipamentele sau zona
respective.

Locul de munca cu pericol deosebit validat de catre comisia de specialisti care analizeaza si
stabilesc daca sesizarile conducatorilor de munca intrunesc conditiile prevazute de legislatia in
vigoare, se inregistreaza ca atare.

Prin loc de munca cu pericol deosebit se intelege locul de munca cu un nivel ridicat de risc
de accidentare sau de imbolnavire profesionala care poate genera accidente cu consecinte
grave, ireversibile (deces sau invaliditate).

Persoanele juridice si fizice sunt obligate sa identifice si sa evidentieze locurile de munca

cu pericol deosebit din activitatea proprie.

Conducerea persoanelor juridice si persoanele fizice au obligatia de a intocmi, pentru

fiecare loc de munca cu pericol deosebit, o fisa care va cuprinde date concrete privind criteriile
care stau la baza stabilirii locurilor de munca cu pericol deosebit.

Lista locurilor de munca identificate si fisele acestora vor fi tinute in evidenta si vor fi
reactualizate ori de cate ori intervin modificari ale proceselor si parametrilor care
caracterizeaza locul de munca respectiv.

Fisele se intocmesc in 2 exemplare, dintre care un exemplar la conducerea unitatii si un

exemplar, la conducatorul locului de munca respectiv.

La stabilirea locurilor de munca cu pericol deosebit se vor avea in vedere urmatoarele

criterii:

52
 a) identificarea factorilor de risc de accidentare si de imbolnavire profesionala, precum si
consecintele actiunii acestora asupra organismului uman (deces sau invaliditate);

b) nivelul cantitativ al factorilor de risc in cazul imbolnavirilor profesionale;

c) durata de expunere la actiunea factorilor de risc;

d) nivelul morbiditatii prin accidente si boli profesionale.

Locurile de munca cu pericol deosebit se caracterizeaza prin existenta unuia sau a mai
multor factori de risc prezentati in continuare:
a) factori de risc care pot genera explozii:
b) factori de risc care genereaza incendii:
c) factori de risc mecanic si termic:
d) factori de risc chimic:
e) factori de risc fizic:
f) factori de risc biologic:
g) factori de risc datorati caracterului special al mediului:
h) factori naturali de risc:
i) factori de risc psihic:
Identificarea locurilor de munca cu pericol deosebit se face la nivelul unitatii de catre o
comisie mixta formata din specialisti desemnati de conducatorul unitatii, reprezentanti ai
sindicatelor sau/si reprezentanti ai salariatilor ; unitatile pot solicita, dupa caz, asistenta tehnica
de la institutele de specialitate sau experti abilitati in acest sens.

La locurile de munca cu pericol deosebit se iau una sau mai multe dintre urmatoarele
masuri de ssm, organizatorice sau tehnice:
a) adoptarea tehnologiilor de lucru cu risc minim;

b) dotarea cu aparatura de control, semnalizare si avertizare a depasirii parametrilor de

securitate;

c) selectia personalului de decizie si operativ pe baza verificarii pregatirii profesionale si a

examinarii medicale si psihologice;

d) elaborarea programelor de lucru specifice pe baza fiselor tehnologice si a instructiunilor

de lucru;

e) instruirea si testarea personalului cu privire la cunostintele de protectie a muncii specifice

locurilor de munca;

f) repartizarea sarcinilor si supravegherea indeplinirii acestora conform instructiunilor

tehnologice;

g) verificarea dotarii si folosirii echipamentului individual de protectie;

h) dotarea cu sisteme de protectie colectiva (de exemplu: ventilatie, captare noxe etc.);

i) organizarea sistemului informational si luarea deciziei de prevenire;

53
 j) alte masuri.

Masurile de prevenire care se stabilesc vor fi adaptate specificului locului de munca si vor
fi aprobate si avizate o data cu lista locurilor de munca cu pericol deosebit.

Situatia locurilor de munca cu pericol deosebit de accidentare si imbolnavire profesionala si

masurile de prevenire aferente constituie prioritate pentru controalele preventive.

Evidenta locurilor de munca cu pericol deosebit constituie obligatia persoanelor juridice si a

persoanelor fizice.

Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa ia masuri si sa furnizeze instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca

lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz de
pericol grav si iminent; 2 500-5 000

b) sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului în situatia în care înca exista un pericol grav si
iminent, în afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.3 500 -7 000

19. EVENIMENTE, ACCIDENTE, BOLI PROFESIONALE

Eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în
timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată
dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane
angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de
profesiune;

Accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută

profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice,
invaliditate ori deces;

Boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau
profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă,
precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de
muncă

Orice eveniment, va fi comunicat de îndată angajatorului, de către conducătorul locului de

munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea acestuia.

Angajatorul are obligaţia sa comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:

- inspectoratelor teritoriale de munca;

54
 - asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca
şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate
temporară de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;

- organelor de urmărire penală, după caz.

Orice medic, inclusiv medicul de medicina a muncii aflat într-o relatie contractuală cu
angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boala
profesională sau legată de profesiune, depistata cu prilejul prestaţiilor medicale.

Semnalarea prevăzută anterior se efectuează către autoritatea de sănătate publica teritorială sau
a municipiului Bucureşti, de îndată, la constatarea cazului.

În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt şi
persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de poliţie rutiera competente vor
trimite instituţiilor şi/sau persoanelor fizice/juridice, prevăzute anterior la comunicarea
evenimentelor, în termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului-verbal de
cercetare la fata locului.

Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează:

- de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca;

- de către inspectoratele teritoriale de munca, în cazul evenimentelor care au produs

invaliditate evidenta sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul
evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca lucrătorilor la angajatorii
persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane date dispărute;

- de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente

deosebite, precum avariile sau exploziile;

- de către autorităţile de sănătate publica teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, în

cazul suspiciunilor de boala profesională şi a bolilor legate de profesiune.

Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.

În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia medico-

legală competenta este obligată sa înainteze inspectoratului teritorial de munca, în termen de 7
zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legală.

Accidente de munca

In afara de accidentele suferite de lucratori in timpul desfasurarii procesului de munca sau in

indeplinirea indatoriilor de service, sunt de asemenea considerate accidente de munca
urmatoarele situatii:

- accidentul suferit de persoane aflate în vizita în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea

angajatorului;

55
 - accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public,
inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţara sau în afară graniţelor tarii, în timpul
şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;

- accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi din cauza

îndeplinirii acestor activităţi;

- accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie
initiativa pentru salvarea de vieţi omeneşti;

- accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie
initiativa pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninta avutul public şi privat;

- accidentul cauzat de activităţi care nu au legatura cu procesul muncii, dacă se produce la

sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de
munca organizat de aceştia, în timpul programului de munca, şi nu se datorează culpei exclusive
a accidentatului;
- accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la
domiciliul lucrătorului la locul de munca organizat de angajator şi invers;

- accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa

persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru îndeplinirea unei
sarcini de munca;

- accident care a antrenat vătămarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasării de
la locul de muncă la locul unde îşi încasează salariul şi invers, dacă acesta este organizat de
angajator în afara unităţii;

- accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa

persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de
acestea, la o alta persoana juridică sau fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor de munca, pe durata
normală de deplasare;

- accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele
de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală,
echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă
se afla în baie ori în spalator sau dacă se deplasa de la locul de munca la ieşirea din întreprindere
sau unitate şi invers;

- accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri
organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;

- accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane,

delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară graniţelor tarii, pe durata şi traseul
prevăzute în documentul de deplasare;

- accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor
tari, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane
juridice romane cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;

56
 - accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a
pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practica;

- accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol,

cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul
procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

- disparitia unei persoane, în condiţiile unui accident de munca şi în împrejurări care

indreptatesc presupunerea decesului acesteia;
- accidentul suferit de o persoana aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a
unei agresiuni.

În situaţiile precizate cu deplasarea lucratorilor, acestea trebuie sa se facă fără abateri

nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul sa se facă în condiţiile prevăzute de
reglementările de securitate şi sănătate în munca sau de circulaţie în vigoare.

Accidentele de munca se clasifica, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor

accidentate, în:

- accidente care produc incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile calendaristice;

- accidente care produc invaliditate;

- accidente mortale;

- accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi
cauza.

Înregistrarea accidentului de munca se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

Accidentul de munca înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul

teritorial de munca, precum şi la asigurator, potrivit legii.

57
 20.COMUNICAREA ŞI CERCETAREA EVENIMENTELOR, ÎNREGISTRAREA ŞI
EVIDENŢA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A INCIDENTELOR PERICULOASE ,

Comunicarea evenimentelor

Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel puţin următoarele informaţii:

 denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul şi, dacă este cazul,
denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;

 sediul/adresa şi numărul de telefon ale angajatorului;

 locul unde s-a produs evenimentul;

 data şi ora la care s-a produs evenimentul/data şi ora la care a decedat accidentatul;

 numele şi prenumele victimei;

 datele personale ale victimei: vârsta, starea civilă, copii în întreţinere, alte persoane în
întreţinere, ocupaţia, vechimea în ocupaţie şi la locul de muncă;

 împrejurările care se cunosc şi cauzele prezumtive;

 consecinţele accidentului;

 numele şi funcţia persoanei care comunică evenimentul;

 data comunicării;

 unitatea sanitară cu paturi la care a fost internat accidentatul.

În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, soldate cu decesul

victimelor, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor îndatoriri de
serviciu, serviciile poliţiei rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul teritorial de muncă
din judeţul pe raza căruia s-a produs.

Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată din
producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor care efectuează
cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei stări ar genera producerea altor
evenimente, ar agrava starea accidentaţilor sau ar pune în pericol viaţa lucrătorilor şi a celorlalţi
participanţi la procesul muncii.

În situaţia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din producerea
evenimentului, se vor face, după posibilităţi, schiţe sau fotografii ale locului unde s-a produs, se
vor identifica şi se vor ridica orice obiecte care conţin sau poartă o urmă a evenimentului;
obiectele vor fi predate organelor care efectuează cercetarea şi vor constitui probe în cercetarea
evenimentului.

58
 Pentru orice modificare a stării de fapt rezultată din producerea evenimentului, angajatorul
sau reprezentantul său legal va consemna, pe propria răspundere, într-un proces-verbal, toate
modificările efectuate după producerea evenimentului.

La solicitarea organelor care efectuează cercetarea evenimentului, unitatea sanitară care

acordă asistenţă medicală de urgenţă se va pronunţa, în scris, cu privire la diagnosticul
provizoriu, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării.

Unitatea sanitară , va lua măsuri pentru recoltarea imediată a probelor de laborator, în vederea
determinării alcoolemiei sau a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a
medicamentelor cu efecte similare acestora, precum şi pentru recoltarea altor probe specifice
solicitate de inspectoratul teritorial de muncă, urmând să comunice rezultatul determinărilor
specifice, în termen de 5 zile lucrătoare de la obţinerea acestora.

Cercetarea evenimentelor

Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor şi a cauzelor care au condus la

producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor şi a măsurilor ce se impun
a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare şi, respectiv, pentru determinarea
caracterului accidentului.

Cercetarea se face imediat după comunicare, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1)
din lege.

Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de muncă se efectuează de către

angajatorul la care s-a produs evenimentul.

Angajatorul are obligaţia să numească de îndată, prin decizie scrisă, comisia de cercetare a
evenimentului.

Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din cel puţin 3 persoane; una dintre
acestea trebuie să fie lucrător desemnat, reprezentant al serviciului intern sau reprezentant al
serviciului extern, cu pregătire de nivel superior.

Persoanele numite de către angajator în comisia de cercetare a evenimentului trebuie să aibă

pregătire tehnică corespunzătoare şi să nu fie implicate în organizarea şi conducerea locului de
muncă unde a avut loc evenimentul şi să nu fi avut o responsabilitate în producerea
evenimentului.

Angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu poate
face parte din comisia de cercetare a evenimentului, în acest caz urmând să apeleze la servicii
externe.

Dacă în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiţi, în comisia de cercetare

numită de angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate şi persoane numite prin
decizie scrisă de către ceilalţi angajatori.

Angajatorul care a organizat transportul răspunde pentru cercetarea accidentului de circulaţie

produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporară de muncă, cu respectarea, atunci
când este cazul a prvederilor de la aliniatul precedent.
59
 Cercetarea evenimentului ,dacă acesta a avut loc în afara întreprinderii şi/sau unităţii
angajatorului şi nu a avut nicio legătură cu aceasta, se efectuează în condiţiile legii.

Angajatorul care nu dispune de personal competent sau nu are personal suficient trebuie să
asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire şi protecţie.

Persoanele împuternicite, potrivit legii, să efectueze cercetarea evenimentelor au dreptul să ia

declaraţii scrise, să preleveze sau să solicite prelevarea de probe necesare cercetării, să solicite
sau să consulte orice acte ori documente ale angajatorului, iar acesta este obligat să le pună la
dispoziţie în condiţiile legii.

Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experţi sau specialişti cum ar fi cei din cadrul
unor operatori economici cu competenţe potrivit legii să efectueze expertize tehnice, iar aceştia
trebuie să răspundă solicitării.

Specialiştii şi experţii întocmesc expertize tehnice care vor face parte integrantă din dosarul
de cercetare a evenimentului.

Cheltuielile aferente efectuării expertizelor se suportă de către angajatorul la care a avut loc
evenimentul sau care se face răspunzător de organizarea activităţii în urma căreia s-a produs
evenimentul.

Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă se va încheia în cel mult

10 zile lucrătoare de la data producerii.

Fac excepţie de la prevederile paragrafului anterior situaţii cum ar fi cele în care este
necesară prelevarea de probe ori efectuarea de expertize, pentru care se poate solicita în scris,
argumentat şi în termen, la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs
evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.

Cercetarea evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate evidentă, accident colectiv sau
situaţie de persoană dată dispărută, precum şi cercetarea incidentelor periculoase se vor încheia în
cel mult 15 zile lucrătoare de la data producerii acestora.

Fac excepţie de la prevederile paragrafului anterior situaţii cum ar fi cele în care este
necesară eliberarea certificatului medico-legal, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize,
pentru care inspectoratul teritorial de muncă care cercetează evenimentele poate solicita în scris,
argumentat şi în termen, la Inspecţia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.

În cazul accidentului cu incapacitate termporară de muncă, în urma căruia a intervenit

invaliditate confirmată prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de muncă va
completa dosarul de cercetare întocmit la data producerii evenimentului şi va întocmi un nou
proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul astfel completat.

Întocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevăzut la paragraful anterior se

face în cel mult 10 zile lucrătoare de la data primirii de către inspectoratul teritorial de muncă a
deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal.

60
 În cazul evenimentului a cărui consecinţă este invaliditate evidentă, evenimentul va fi
cercetat de inspectoratul teritorial de muncă ca eveniment care a produs incapacitate temporară
de muncă

Dosarul de cercetare va cuprinde:

a. opisul actelor aflate în dosar;

b. procesul-verbal de cercetare;

c. nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de către
inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către inspectoratul teritorial
de muncă/Inspecţia Muncii, conform competenţelor, sau de către lucrătorul desemnat/serviciile
de prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa
angajatorului, şi semnată de către angajator/reprezentantul său legal, care va cuprinde precizări
cum ar fi poziţia victimei, existenţa sau inexistenţa echipamentului individual de protecţie, starea
echipamentelor de muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei
individuale de instructaj prin barare şi semnătură, ridicarea de documente sau prelevarea de
probe;

d. schiţe şi fotografii referitoare la eveniment;

e. declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de

muncă sau de invaliditate;

f. declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea

împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului;

g. copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor

reale ale evenimentului;

h. copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizaţii în baza cărora angajatorul îşi
desfăşoară activitatea;

i. copii ale fişei de identificare a factorilor de risc profesional şi ale fişei de aptitudine,
întocmite conform legii;

j. copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor;

k. copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ale
victimelor; în caz de deces aceste fişe se vor anexa în original;

l. concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal;

m. copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul persoanelor date
dispărute;

n. copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de incapacitate

temporară de muncă;

61
 o. copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de
invaliditate;

p. actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de urgenţă, din care să
rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultaţie şi diagnosticul, în cazul
accidentelor de traseu;

q. copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de serviciile poliţiei rutiere,

în cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice.

Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte şi documente necesare pentru a
determina caracterul accidentului, cum ar fi:

1. copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care necesita

autorizare;

2. copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei;

3. acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;

4. acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul, data şi
ora producerii evenimentului sau să se poată justifica prezenţa victimei la locul, ora şi
data producerii evenimentului;

5. documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;

6. corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate;

7. adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu art. 120 alin. (2) şi

(4);

8. actul medical emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală de urgenţă, din
care să rezulte diagnosticul la internare şi/sau externare;

9. procesul-verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile prevăzute la art.

111;
10. formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în continuare FIAM,
aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

IMPORTANT:

Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a. filele dosarului să fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat cercetarea

sau de membrii comisiei de cercetare, numită de angajator, şi ştampilate cu ştampila
inspectoratului sau a angajatorului;

62
 b. numărul total de file conţinut de dosarul de cercetare şi numărul de file pentru
fiecare document anexat la dosar să fie menţionate în opis;

c. fiecare document, cu excepţia procesului-verbal de cercetare, să fie identificat în

dosarul de cercetare ca anexă;

d. paginile şi spaţiile albe să fie barate;

e. schiţele referitoare la eveniment, anexate la dosar, să fie însoţite de explicaţii;

f. fotografiile referitoare la eveniment să fie clare şi însoţite de explicaţii;

g. formularul pentru declaraţie să fie conform modelului prevăzut în anexa ;

h. declaraţiile aflate la dosar să fie tehnoredactate, pentru a se evita eventualele confuzii

datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul şi semnate de către
inspectorul care a efectuat cercetarea sau de către unul dintre membrii comisiei de
cercetare.

Dosarul de cercetare a evenimentelor se va întocmi astfel:

a. într-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporară de muncă;

dosarul se păstrează în arhiva angajatorului care înregistrează accidentul;

b. într-un exemplar, pentru incidentele periculoase; dosarul se păstrează la inspectoratul

teritorial de muncă care a efectuat cercetarea;

c. în două exemplare, pentru evenimentele care au produs invaliditate confirmată prin decizie,
deces, accidente colective; originalul se înaintează organelor de urmărire penală şi un exemplar
se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea;

d. în două exemplare, pentru evenimentele care au antrenat invaliditate evidentă; originalul se

păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea şi un exemplar se
transmite angajatorului care înregistrează accidentul;
e. în trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspecţia Muncii; originalul se
înaintează organelor de urmărire penală, un exemplar se păstrează la Inspecţia Muncii şi un
exemplar la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul;

f. în mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitatea temporară de

muncă pentru victime cu angajatori diferiţi; originalul se păstrează în arhiva angajatorului care
înregistrează accidentul şi celelalte exemplare se păstrează de către ceilalţi angajatori.

IMPORTANT:

În cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate temporară de

muncă sau al incidentelor periculoase în care faptele comise pot fi considerate infracţiuni,
potrivit legii, dosarul de cercetare se încheie în două exemplare, originalul fiind înaintat
organului de urmărire penală.

63
 Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numită de către angajator, se înaintează pentru
verificare şi avizare la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul, în
termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.

Inspectoratul teritorial de muncă va analiza dosarul, va aviza şi va restitui dosarul în cel

mult 7 zile lucrătoare de la data primirii.

Dosarul va fi însoţit de avizul inspectoratului teritorial de muncă.

În cazul în care inspectoratul teritorial de muncă constată că cercetarea nu a fost efectuată

corespunzător, poate dispune completarea dosarului şi/sau refacerea procesului-verbal de
cercetare, după caz.

Comisia de cercetare va completa dosarul şi va întocmi procesul-verbal de cercetare în

termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.

Dosarul de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă va fi înaintat în vederea

avizării la Inspecţia Muncii, în cel mult 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.

IMPORTANT:

Dosarul de cercetare pentru cazul dispariţiei de persoane, ca urmare a unui eveniment

şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acestora, va fi păstrat la
inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, până la emiterea hotărârii
judecătoreşti prin care se declară decesul persoanelor dispărute, conform prevederilor
legale în vigoare; după completarea dosarului, acesta va fi înaintat în vederea avizării la
Inspecţia Muncii.

Inspecţia Muncii avizează şi restituie dosarele în cel mult 10 zile lucrătoare de la data
primirii.

În cazul în care Inspecţia Muncii constată că cercetarea nu a fost efectuată corespunzător,

poate dispune completarea dosarului şi întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare.

Inspectoratul teritorial de muncă va completa dosarul şi va întocmi noul proces-verbal de

cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.

Inspectoratul teritorial de muncă transmite dosarele de cercetare organelor de urmărire

penală, dupa caz, numai după ce au fost avizate de către Inspecţia Muncii.

Dosarul de cercetare al accidentului de muncă cu invaliditate, înaintat organelor de urmărire

penală, se restituie la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, pentru
completare şi întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare, în cazul în care se produce decesul
accidentatului ca urmare a accidentului suferit, confirmat în baza unui act medico-legal.

Dosarul mentionat la paragraful anterior se restituie la inspectoratul teritorial de muncă în

termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării acestuia.

64
 Completarea dosarului mentionat la paragraful anterior şi întocmirea noului proces-verbal de
cercetare a evenimentului se fac în cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea dosarului la
inspectoratul teritorial de muncă.

Dosarul completat şi noul proces-verbal de cercetare vor fi înaintate în vederea avizării la

Inspecţia Muncii, care le va restitui inspectoratului teritorial de muncă în termen de 10 zile
lucrătoare de la data primirii.

După avizarea de către Inspecţia Muncii, dosarul va fi înaintat organelor de urmărire penală
de către inspectoratul teritorial de muncă.

Procesul-verbal de cercetare a evenimentului trebuie să conţină următoarele capitole:

a. data încheierii procesului-verbal;

b. numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului;

- se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit cărora persoanele sunt îndreptăţite
să efectueze cercetarea, precum şi numele angajatorului şi ale persoanelor care au
participat din partea organelor competente la primele cercetări.

c. perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetarea;

- se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a solicitat prelungirea termenului de
cercetare.

d. obiectul cercetării;

e. data şi ora producerii evenimentului;

- se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul în care s-a produs un eveniment
şi ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest eveniment.

f. locul producerii evenimentului;

g. datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele

reprezentantului său legal;

- se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale angajatorilor la care sunt/au fost
angajate victimele, numele reprezentanţilor legali ai angajatorilor, numărul
documentului prin care s-a certificat autorizarea de funcţionare din punct de vedere al
securităţii şi sănătăţii în muncă, adresa punctului de lucru.

h. datele de identificare a accidentatului/accidentaţilor;

- se vor indica, de asemenea, următoarele: numele, prenumele, cetăţenia, vârsta, starea

civilă, numărul de copii minori, domiciliul, locul de muncă la care este încadrat,
profesia de bază, ocupaţia în momentul accidentării, vechimea în muncă, în funcţie sau
în meserie şi la locul de muncă, data efectuării ultimului instructaj în domeniul
65
 securităţii şi sănătăţii în muncă, iar pentru persoanele care, în momentul accidentării,
desfăşurau o activitate pentru care este necesară autorizare, se va face referire şi la
aceasta.

i. descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor şi modului în care

s-a produs evenimentul;

- va conţine următoarele subcapitole:

a)descrierea detaliată a locului producerii evenimentului;
b)descrierea detaliată a echipamentului de muncă;
c)descrierea detaliată a împrejurărilor;
d)descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.

j. urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate;

k. cauza producerii evenimentului;

- se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate, cu redarea integrală a

textului acestora

l. alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;

- se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate, cu redarea integrală a

textului acestora

m. alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;

- se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate, cu redarea integrală a

textului acestora

n. persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din capitolele de la lit. k), I)

şi m);

o. sancţiunile contravenţionale aplicate;

se va schimba în "Propuneri pentru sancţiuni administrative şi disciplinare", în cazul

accidentelor cercetate de către comisia numită de angajator.

p. propuneri pentru cercetare penală;

q. caracterul accidentului;

r. angajatorul care înregistrează accidentul de muncă sau incidentul periculos;

s. măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele responsabile

pentru realizarea acestora;

t. termenul de raportare la inspectoratul teritorial de muncă privind realizarea măsurilor

prevăzute la lit. s);
66
 u. numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare şi repartizarea
acestora;

v. numele şi semnătura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea;

w. avizul inspectorului-şef adjunct securitate şi sănătate în muncă;

- se va regăsi în procesul-verbal de cercetare numai pentru evenimentele cercetate de

către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii, conform competenţelor

- in cazul accidentelor cu ITM, procesul-verbal de cercetare se va încheia cu capitolul

"Viza angajatorului"

x. viza inspectorului-şef/inspectorului general de stat.

- se va regăsi în procesul-verbal de cercetare numai pentru evenimentele cercetate de

către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii, conform competenţelor

IMPORTANT:

1. În situaţiile în care din cercetare rezultă că accidentul nu întruneşte condiţiile pentru

a fi încadrat ca accident de muncă, se va face această menţiune la capitolele procesului-
verbal de cercetare prevăzute la lit. q) şi r) şi se vor dispune măsurile care trebuie luate de
angajator pentru prevenirea unor cazuri asemănătoare.

2. Comisia de cercetare a unui eveniment numită de angajator poate face propuneri de

sancţiuni disciplinare şi/sau administrative, pe care le va menţiona în procesul-verbal de
cercetare.

Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se întocmeşte în:

a, 3 exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă,

pentru angajatorul care înregistrează accidentul, inspectoratul teritorial de muncă care a avizat
dosarul şi asigurător;

b. mai multe exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate temporară de

muncă pentru lucrători cu angajatori diferiţi, pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de
muncă care a avizat dosarul şi asigurător;

c. 5 exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de invaliditate, pentru angajatorul care

înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a
efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurător;

d. 5 exemplare, în cazul accidentului de muncă mortal sau al celui colectiv, precum şi în

cazul accidentului mortal în afara muncii, pentru angajatorul care înregistrează accidentul,
organul de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia
Muncii şi asigurător;

67
 e. 5 exemplare, în cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care înregistrează
incidentul, organele de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat
cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurător.

IMPORTANT:

1. În cazul în care accidentul de muncă s-a produs la un angajator, altul decât cel care îl
înregistrează, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi trimis şi acestuia.

2. În cazul în care angajatorul la care se înregistrează accidentul de muncă îşi are

sediul, domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul altui judeţ decât cel pe raza căruia s-a produs
accidentul, se va trimite un exemplar din procesul-verbal de cercetare inspectoratului
teritorial de muncă pe raza căruia are sediul, domiciliul sau reşedinţa angajatorul.

3. În cazul evenimentelor care nu au fost comunicate şi cercetate, dar persoana

vătămată prezintă un certificat medical cu cod "accident de muncă", angajatorul care şi-a
asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie
va solicita acesteia o declaraţie scrisă privind modul şi împrejurările în care s-a produs
evenimentul.

Înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase

a) Inregistrarea

Înregistrarea accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase se face în baza procesului-

verbal de cercetare.

Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de contract, comandă
sau alte forme legale încheiate în întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator, alta decât cea la
care este încadrată victima, se înregistrează potrivit clauzelor prevăzute în acest sens în
documentele încheiate.

În situaţia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens, clauzele nu sunt
suficient de acoperitoare pentru toate situaţiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor
norme metodologice, accidentul de muncă se înregistrează de către angajatorul răspunzător de
conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului.

Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de comandă, la

domiciliul clientului, se înregistrează de către angajatorul la care este/a fost angajată victima.

Accidentul de muncă suferit de o persoană aflată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în

întreprinderea şi/sau unitatea altui angajator se înregistrează de către angajatorul răspunzător de
conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului.

68
 Accidentele suferite în timpul stagiului de practică profesională de către elevi, studenţi,
ucenici şi şomeri în perioada de reconversie profesională se înregistrează de către angajatorul la
care se efectuează practica/reconversia profesională.

Accidentul de muncă suferit de o persoană în cadrul activităţilor cultural-sportive, în timpul şi

din cauza îndeplinirii acestor activităţi, se înregistrează de către instituţia sau angajatorul care a
organizat acţiunea respectivă.

Accidentul de muncă produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din proprie
iniţiativă, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav
şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat din întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator,
se înregistrează de către angajatorul la care s-a produs accidentul.

În cazul accidentului produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din proprie
iniţiativă, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav
şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat, produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii unui
angajator şi care nu are nicio legătură cu acesta, înregistrarea se face conform legii.

Accidentul de muncă de traseu se înregistrează de către angajatorul la care este angajată

victima sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii
care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercetării.

Accidentul de muncă de circulaţie se înregistrează de către angajatorul la care este angajată

victima sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii
care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercetării.

Accidentul produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii, ca urmare a neluării unor măsuri de
securitate de către un alt angajator, se înregistrează de către angajatorul din vina căruia s-a produs
accidentul.

Accidentul de muncă suferit de însoţitorii de încărcături, personalul de poştă de la vagoanele

C.F.R., angajaţi ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligaţi să delege însoţitori pentru
astfel de încărcături, pe mijloace de transport ce nu le aparţin, se va înregistra de către angajatorul
răspunzător de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului sau, după
caz, în condiţiile clauzelor prevăzute în documentele încheiate.

IMPORTANT:

1. Pentru unele situaţii neprevăzute în prezentele reglementări, cu privire la

înregistrarea accidentelor de muncă, inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia
Muncii va stabili modul de înregistrare a accidentului în cauză.

2. Dispariţia unei persoane în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care

îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia se înregistrează ca accident mortal, după
rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, conform prevederilor legale,
prin care este declarat decesul.

3. Data producerii accidentului de muncă mortal, prevăzut la alin. precedent, este data
înscrisă în hotărârea judecătorească ca fiind data decesului.
69
 4. Angajatorul la care a fost angajată persoana dispărută va comunica, imediat,
numărul şi data hotărârii judecătoreşti la inspectoratul teritorial de muncă.

5. Accidentul de muncă cu invaliditate se va înregistra pe baza procesului-verbal de

cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă.

În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite prin lege,

angajatorul la care se înregistrează accidentul va completa FIAM.

FIAM se completează pentru fiecare persoană accidentată în câte 4 exemplare care se

înaintează spre avizare după cum urmează:

a)inspectoratului teritorial de muncă care a avizat dosarul de cercetare întocmit de comisia

angajatorului, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea avizului;

b)inspectoratului teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, în termen de 3 zile lucrătoare

de la primirea procesului-verbal de cercetare.

Verificarea şi avizarea FIAM de către inspectoratul teritorial de muncă se fac în termen de 5

zile lucrătoare de la primirea formularului.

Angajatorul la care se înregistrează accidentul anexează FIAM la dosarul sau la procesul-

verbal de cercetare şi distribuie celelalte exemplare la persoana accidentată, inspectoratul
teritorial de muncă şi asigurătorul pe raza căruia îşi are sediul social, domiciliul sau reşedinţa.

În cazul în care victima unui accident de muncă a fost propusă pentru pensionare odată cu
emiterea deciziei de încadrare într-o grupă de invaliditate, se va completa un exemplar FIAM
care se va anexa la dosarul de pensionare ce va fi înaintat unităţii de expertiză medicală şi
recuperare a capacităţii de muncă.

b)Evidenta
Angajatorul va ţine evidenţa evenimentelor în:

a. Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă, conform modelului prevăzut în

anexa nr. 15 la Normele Metodologice;

b. Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase, conform modelului prevăzut în

anexa nr. 16 la Normele Metodologice;

c. Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare, conform modelului prevăzut în anexa

nr. 17 la Normele Metodologice;
d. Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de
muncă mai mare de 3 zile de lucru, conform modelului prevăzut în anexa nr. 18 la
Normele Metodologice.

70
 În registrul prevăzut la lit. d) se va ţine evidenţa accidentaţilor în muncă pentru care perioada
de incapacitate temporară de muncă este de minimum 4 zile de lucru, fără a lua în calcul ziua
producerii accidentului.
Registrele de evidenţă trebuie să fie actualizate.
În baza FIAM şi a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase, inspectoratul
teritorial de muncă va ţine evidenţa tuturor accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase
înregistrate de angajatorii care au sediul, domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul judeţului respectiv.

IMPORTANT :

1. În contractele încheiate între angajatori pentru prestarea de activităţi şi servicii vor fi

prevăzute clauze privind răspunderile referitoare la comunicarea, cercetarea şi
înregistrarea unor eventuale accidente de muncă.

2. Victimele sau familia victimelor unui eveniment urmat de incapacitate temporară de

muncă, invaliditate sau deces au dreptul să sesizeze sau să se informeze la inspectoratul
teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc accidentul.

3. Dacă în urma investigaţiilor rezultă că sunt întrunite condiţiile unui accident de

muncă, inspectoratul teritorial de muncă va lua măsuri pentru efectuarea cercetării în
conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice.

4. În situaţiile prevăzute la alin.(1), inspectoratul teritorial de muncă va răspunde

sesizărilor conform prevederilor legale sau va elibera, la cerere, o copie a procesului verbal
de cercetare a evenimentului.

5. În situaţia în care angajatorul, lucrătorii implicaţi, victimele sau familiile acestora nu

sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare a evenimentului, se pot
adresa inspectoratului teritorial de muncă sau, după caz, la Inspecţiei Muncii, în termen de
30 zile calendaristice de la data primirii acestuia.

21. RAPORTAREA, CERCETAREA SI DECLARAREA BOLILOR

PROFESIONALE

Bolile profesionale, cât şi suspiciunile de boli profesionale se vor semnala obligatoriu de

către toţi medicii care depistează astfel de îmbolnăviri, indiferent de specialitate şi locul de
muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale: examene medicale profilactice, consultaţii
medicale de specialitate.

Medicul care suspectează o boală profesională completează fişa de semnalare BP1,

prevăzută în anexa 19, şi trimite bolnavul cu această fişă la unitatea sanitară de medicina muncii,
respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în
vederea precizării diagnosticului de boală profesională ori de intoxicaţie acută profesională.

Medicul specialist de medicina muncii examinează bolnavul, stabileşte diagnosticul de

profesionalitate şi completează fişa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la Autoritatea de
sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în termen de maximum 7 zile de
la precizarea diagnosticului de profesionalitate.
71
 După primirea fişei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul
Autorităţii de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, cercetează, în termen de 7
zile, având în vedere ruta profesională, cauzele îmbolnăvirii profesionale.

Cercetarea se face în prezenţa angajatorului sau a reprezentantului acestuia sau, după caz, a
persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale ,conform art. 34 alin. (2) din lege.

Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii
respective, şi se finalizează cu redactarea şi semnarea Procesului verbal de cercetare, prevăzut în
anexa 20.

Procesul verbal de cercetare este semnat de toţi cei care au luat parte la cercetare, conform
competenţelor, menţionându-se în mod special cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea
angajatorilor şi măsurile tehnice şi organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli
profesionale similare.

În situaţia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia, sau, după caz, persoana fizică
autorizată în cazul profesiilor liberale, sau inspectorul de muncă sau lucrătorul sau asigurătorul,
nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare sau cu măsura tehnică sau
organizatorică formulată, se pot adresa, în scris, în termen de 30 zile de la data primirii
procesului-verbal de cercetare, Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul
Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Sănătăţii Publice.

Componenţa şi atribuţiile Comisiei de experţi vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului
muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii publice.

Soluţiile adoptate în aceste situaţii vor fi comunicate în scris celor interesaţi, în termen de 20
de zile de la data primirii contestaţiei.

Procesul verbal de cercetare se înmânează angajatorului, medicului care a semnalat

îmbolnăvirea pentru evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi pentru a urmări realizarea
măsurilor prescrise, precum şi medicului de medicina muncii din autoritatea de sănătate
publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, inspectoratului teritorial de muncă participant
la cercetare şi asigurătorului la nivel teritorial.

Pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de medicina muncii care

a efectuat cercetarea, declară cazul de îmbolnăvire profesională, completând fişa de declarare
BP2 , prevăzută în anexa,, care trebuie să aibă ştampila direcţiei de sănătate publică judeţene sau
a municipiului Bucureşti şi trebuie să cuprindă data declarării, prevăzută în anexa nr. 21.

Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la autoritatea de

sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi va cuprinde următoarele documente:

- opisul documentelor din dosar;

- istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta profesionala şi anume

copie după carnetul de muncă) şi după caz, nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată;

72
 - copie după fişa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de
medicina muncii;

- istoricul stării de sănătate la locul de muncă (documentul eliberat de medicul de

medicina muncii care asigură asistenţa de medicina muncii la unitatea respectivă);

- document medical care precizează diagnosticul de boală profesională (biletul de ieşire

emis de clinica/secţia de medicina muncii din structura spitalelor, sau adeverinţa medicală emisă
de medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boală profesională, în cazul în care
bolnavul nu a fost internat) şi copii ale unor investigaţii necesare pentru susţinerea diagnosticului
de profesionalitate;

- procesul verbal de cercetare a cazului de boală profesională;

- copie după fişa de semnalare BP1.

Declararea bolilor profesionale se face de către Autoritatea de sănătate publică

judeţeană sau a municipiului Bucureşti din care face parte medicul de medicină a muncii care
a efectuat cercetarea, pe baza documentelor precizate anterior, prin Fişa de declarare BP2
care reprezintă formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate. Semnalarea
şi declararea se fac într-un interval de maximum 2 ani de la încetarea expunerii profesionale
considerate cauză a îmbolnăvirii. Excepţie fac cazurile de pneumoconioze şi cancerul.
   
Pentru bolile profesionale declarate în unul dintre statele membre ale Uniunii
Europene sau ale Spaţiului Economic European trebuie întocmită o fişă de declarare a cazului
de boală profesională BP2 de către Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti.

În cazul în care unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost desfiinţată, sau nu mai există la
momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul respectiv se poate declara prin
Fişa de declarare BP2 pe baza documentelor prevăzute anterior, cu excepţia procesului verbal de
cercetare a cazului.

Cazurile de pneumoconioze, precum şi cazurile de cancer profesional se înregistrează la

ultimul angajator unde a lucrat bolnavul şi unde există factorii de risc ai bolii profesionale
respective evidenţiaţi prin documente oficiale de la autoritatea de sănătate publică; ele se declară
şi se păstrează în evidenţă de către autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului
Bucureşti din judeţul sau din municipiul Bucureşti în care se află agentul economic respectiv.

Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti este

răspunzătoare pentru corectitudinea datelor înscrise în fişa de declarare BP2.

Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioză se confirmă numai pe baza

diagnosticului precizat de către comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli
profesionale.

Bolile profesionale nou-declarate se raportează în cursul lunii în care s-a produs

îmbolnăvirea, de către autoritatea de sănătate publică judeţeană respectiv a muncipiului
Bucureşti, la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile
profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul Naţional pentru
73
Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii
Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilite conform legii.

O copie a fişei BP2 se va înmâna lucrătorului diagnosticat cu boală profesională.

La nivelul Centrului naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile

profesionale se constituie Registrul operativ naţional informatizat al bolilor profesionale, care se
reactualizează lunar cu datele din fişele BP2.

Centrul naţional de coordonare metodologicã şi informare privind bolile profesionale

reprezintã forul metodologic care asigurã asistenţã şi îndrumare tehnicã profesionalã în domeniul
bolilor profesionale.

Centrul naţional de coordonare metodologicã şi informare privind bolile profesionale

raportează semestrial datele privind morbiditatea profesională Autorităţii de sănătate publică din
Ministerul Sănătăţii Publice.

Centrul naţional de coordonare metodologicã şi informare privind bolile profesionale

transmite informaţiile de interes public privind bolile profesionale tuturor instituţiilor implicate în
activitãţi cu impact asupra sãnãtãţii lucrătorilor.

Lista bolilor profesionale a cãror declarare, cercetare şi evidenţã sunt obligatorii este
prevăzută în anexa.

Structurile de medicina muncii din autorităţile de sănătate publică judeţene vor raporta cu o
periodicitate anuală Centrului naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile
profesionale situaţia absenteismului medical prin boli profesionale pentru cazurile noi declarate
în anul respectiv.

Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală

profesională, cât şi ca accident de muncă.

Bolile legate de profesie

Lista bolilor legate de profesie este prezentată în anexa.

Bolile legate de profesie nu se declară, acestea se dispensarizează medical şi se comunică

angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea lucrătorilor, în
vederea luării măsurilor tehnico – organizatorice de normalizare a condiţiilor de muncă.

74
 22. ELECTROSECURITATEA

I. Legislatie – Terminolgie

I.1. Directive europene în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Dreptul comunitar reprezintă ansamblul de norme juridice care impun statelor

membre reguli de urmat în vederea realizării obiectivelor pe care Comunităţile europene le au
de îndeplinit. Aceste norme sunt cuprinse în tratate sau sunt emise de instituţiile comunitare,
obiectul lor fiind Comunităţile şi exercitarea competenţelor lor. Dreptul comunitar este un
drept supranaţional care în toate situaţiile are întâietate faţă de dreptul naţional al fiecărei ţări
membre.
Directivele europene „leagă orice stat membru destinatar cu privire la rezultatul ce
trebuie atins lăsând instanţelor naţionale competenţa referitoare la formă şi mijloace”.
Directiva este o formă a legislaţiei comunitare derivate, cu două trepte de aplicare,
atât la nivel comunitar cât şi naţional, unde apare ca instrument de colaborare între acestea.
În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au fost elaborate o serie de directive parte
dintre ele vizând electrosecuritatea sau domenii adiacente.
Aceste directive au fost transpuse în România prin adoptarea Legii securităţii şi
sănătăţii în muncă nr. 319/2006, iar pentru fiecare domeniu au fost adoptate Hotărâri de
Guvern.
Lista directivelor europene în domeniul electrosecurităţii şi domenii adiacente cât şi
lista Hotărârilor de Guvern adoptate este prezentată în Anexa 1.

I.2. Noţiuni generale – terminologie

Electrosecuritatea include totalitatea metodelor şi mijloacelor de protecţie împotriva

electrocutării.
Electrocutarea este efectul fiziologic determinat de trecerea unui curent electric prin corpul
omenesc.
Pentru aprofundarea prevederilor normelor generale de protecţie a muncii cât şi a normelor
specifice de securitate a muncii pentru transportul, distribuţia şi utilizarea energiei electrice e
necesară definirea termenilor de specialitate conform standardelor europene şi româneşti în
vigoare. Astfel se definesc următorii termeni:
Măsură de protecţie – metodă tehnică şi/sau organizatorică de prevenire a
electrocutării.
Mijloc de protecţie – produs destinat protecţiei împotriva electrocutării.
Zonă de manipulare (volum de accesibilitate) – spaţiul în care staţionează sau circulă
oameni şi care este limitat de către suprafaţa pe care omul nu o poate atinge fără mijlocirea unui
obiect.
Încăpere (spaţiu) de producţie electrică – încăpere (spaţiu), utilizată exclusiv, pentru
procese tehnologice electrice, în care au acces numai persoanele autorizate pentru exploatarea
instalaţiilor electrice respective şi care au responsabilităţi în acest sens, în conformitate cu
documentaţia tehnică specifică în vigoare.
Sistem de protecţie – ansamblu de două sau mai multe mijloace şi/sau măsuri de
protecţie.
Persoane calificate – persoane având cunoştinţe tehnice sau o experienţă suficientă ca
să permită evitarea pericolelor ce le poate prezenta un echipament electric aflat sub tensiune.
75
 Persoane avertizate – persoane informate şi/sau supravegheate de persoane calificate
în scopul evitării pericolelor ce le poate prezenta un echipament electric aflat sub tensiune
(personal de întreţinere, execuţie sau exploatare).
Parte sub tensiune (parte activă) – conducător sau element conducător care în regim
normal de lucru se află sub tensiune.
Atingere directă – atingere de către un om nemijlocită sau prin intermediul unui
element conductor a părţilor active ale unei instalaţii electrice.
Atingere indirectă – atingerea de către om a unor părţi intrate accidental sub tensiune
datorită unui defect electric.
Clasă de protecţie – simbol numeric convenţional care arată modul de realizare a
protecţiei împotriva electrocutării.
Parte conductoare naturală – element conductor care nu aparţine instalaţiei electrice,
dar care poate transmite un potenţial electric (structuri metalice, conducte de apă, gaze sau alte
fluide).
Parte accesibilă - parte a echipamentului (utilajului) electric care poate fi atinsă de
om, direct sau cu degetul de control.
Masă – parte conductoare a unui echipament (utilaj) accesibilă, care poate fi atinsă
direct de om şi care poate fi pusă sub tensiune accidental sau voit în cazuri speciale.
Contact de protecţie – element care serveşte la realizarea continuităţii electrice între
masă şi instalaţia de protecţie.
Echipament electric – ansamblu de elemente destinat producerii , transportului,
distribuţiei, acumulării, măsurării, transformării sau utilizării energiei electrice.
Utilaj electric – ansamblu de echipamente electrice şi de accesorii ale acestora
destinat unui proces de lucru.
Punct neutru (neutru) – punct comun al părţilor active ale sursei de tensiune ale cărui
diferenţe de potenţial, în valori absolute, faţă de fiecare conductor activ (fază) sunt egale în
funcţionare normală.
Punct de nul (nul) – neutru legat la o priză de pământ printr-o rezistenţă electrică
neglijabilă.
Schemă de protecţie – schemă în care se reprezintă situaţia punctului neutru al sursei
de tensiune şi a maselor echipamentelor sau utilajelor electrice, în raport cu pământul (masa).
Izolaţie electrică (izolaţie) – material sau ansamblu de materiale electroizolante
destinate izolării părţilor active.
Izolaţie principală (izolaţie de bază) – izolaţie destinată asigurării protecţiei împotriva
atingerilor directe.
Izolaţie de lucru (izolaţie funcţională) – izolaţie dimensionată care asigură
funcţionarea normală a echipamentului.
Izolaţie suplimentară – izolaţie destinată asigurării protecţiei împotriva atingerilor
indirecte periculoase în cazul deteriorării izolaţiei principale.
Izolaţie dublă – izolaţie constituită dintr-o izolaţie principală şi o izolaţie
suplimentară.
Izolaţie întărită – izolaţie principală îmbunătăţită, care are proprietăţi mecanice şi
electrice echivalente cu cele ale izolaţiei duble.
Defect de izolaţie – scădere sub limita prescrisă a rezistenţei de izolaţie dintre un
conductor activ şi pământ (masă) sau dintre conductoare active.
Bornă de protecţie – bornă prevăzută pentru legarea unui conductor de protecţie.
Zonă cu circulaţie frecventă – zonă neîngrădită care se află la o distanţă mai mică sau
egală cu 15 m, de drumuri, şosele, îngrădirile locuinţelor, unităţilor industriale sau agricole,
accesibilă şi altor persoane decât cele care fac parte din personalul de exploatare.

76
 Zonă cu circulaţie redusă – zonă îngrădită în care are acces numai personal special
instruit, precum şi zona aflată la distanţă mai mare de 15 m, de drumuri, şosele, locuinţe sau
îngrădirile acestora.
Distanţa de protecţie – distanţa dintre părţi active şi carcase de protecţie, îngrădiri,
balustrade, bare de protecţie sau zona de manipulare.
Punere la pământ – atingere accidentală între o parte activă şi pământ sau o parte
conductoare în contact cu pământul.
Punere la masă – atingere accidentală între o masă activă şi masă.
Timp de deconectare – durata între producerea defectului şi deconectarea circuitului
defect de la sursa de alimentare cu energie electrică.
Conductor activ – conductor destinat transportului sau distribuţiei energiei electrice,
care în regim normal de lucru se află sub tensiune.
Conductor de protecţie – conductor utilizat pentru realizarea protecţiei împotriva
electrocutării şi care leagă masele cu:
 alte mase;
 o priză de pământ;
 un conductor de nul sau cu un alt conductor legat la pământ (masă);
 părţi legate la pământ (masă);
 o parte conductoare străină;
 dispozitive de protecţie.
Conductor de legare la priza de pământ – conductor prin care se stabileşte legătura dintre
priza de pământ şi conductorul principal de legare la pământ sau reţeaua conductoarelor
principale de legare la pământ.
Conductor de nul – conductor care se leagă la nul.
Conductor de nul de protecţie – conductor de protecţie prin care se leagă masele la punctul de
nul.
Conductor de nul de lucru – conductor legat la punctul de nul destinat a transporta energie
electrică.
Tensiune de atingere – parte din tensiunea unei instalaţii de legare la pământ la care este
supus omul aflat la o distanţă de 0,8 m faţă de masa pe care o atinge.
Tensiune de pas – parte din tensiunea unei instalaţii de legare la pământ la care este supus
omul când atinge simultan două puncte de pe sol, pe direcţia gradientului de potenţial, aflate la o
distanţă de 0,8 m între ele.
Tensiune de lucru – valoare efectivă a tensiunii electrice a unui echipament (instalaţie)
electric în condiţii normale de lucru.
Tensiune redusă – tensiune de lucru a echipamentelor electrice care nu depăşeşte 50 V în
curent alternativ şi 120 V în curent continuu şi care se foloseşte ca măsură de protecţie împotriva
electrocutării.
Priza de pământ – element conductor sau ansamblu de elemente conductoare (electrozi) în
contact cu pământul pentru trecerea curentului în sol.
Priza de pământ artificială – priza de pământ construită special pentru conducerea curentului
în sol.
Priza de pământ naturală – element conductor sau ansamblu de elemente conductoare al unei
construcţii sau instalaţii, care îndeplineşte şi condiţiile unei prize de pământ.
Instalaţie de legare la pământ – ansamblu format din conductoare de legare la pământ şi priza
de pământ prin care se realizează legarea la pământ.
Instalaţie de legare la pământ de protecţie – instalaţie cu ajutorul căreia se realizează protecţia
prin legare la pământ.
Rezistenţa de dispersie a unei instalaţii de legare la pământ

77
 1. Rezistenţa de dispersie rezultantă a prizelor de pământ şi conductoarelor de legătură
dintre acestea ce constituie instalaţia;
2. Raport dintre tensiunea instalaţiei de legare la pământ şi curentul de trecere la pământ
prin priză.
Loc de muncă puţin periculos – spaţiu care în condiţii normale este caracterizat simultan prin
:
-umiditatea relativă a aerului, max 75% la temperatura aerului cuprinsă între 15-30ºC.
-pardoseală (amplasament) izolantă.
Loc de muncă periculos (mediu periculos) – spaţiu caracterizat prin cel puţin una din
următoarele condiţii :
-umiditatea relativă a aerului peste 75% dar cel mult 97% la temperatura aerului peste 30º dar
cel mult 35ºC.
-pardoseala cu proprietăţi conductoare (beton, pământ).
-parte conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă cel mult 60% din zona de
manipulare.
-prezenţă de pulberi conductoare (pilitură de metal, grafit)
-prezenţă de fluide care micşorează impedanţa corpului uman.

Loc de muncă foarte periculos (mediu periculos) – spaţiu caracterizat prin cel puţin una din
următoarele condiţii:
-umiditatea relativă a aerului peste 97% la temperatura aerului peste 35º.
-părţi conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă mai mult de 60% din zona de
manipulare.
-prezenţă de agenţi corozivi.

II. Manevre În Instalaţii Electrice

II.1. Noţiuni generale – Terminologie

Pentru aprofundarea prevederilor Normelor Generale de Protecţia Muncii cât si a
Regulamentului General de Manevre în Instalaţiile Electrice e necesară definirea termenilor de
specialitate conform standardelor europene şi româneşti în vigoare:
Gestiunea - Instalaţiile, echipamentele, etc, încredinţate prin inventar în exploatarea şi
întreţinerea unei unităţi sunt în gestiunea unităţii şi în gestiunea nemijlocită a subunităţilor de
bază ale acesteia. Se consideră în gestiunea unei unităţi şi instalaţiile, echipamentele care nu sunt
în inventarul unităţii dar sunt exploatate de aceasta, în baza unei convenţii de exploatare.
Personalul de deservire operativă este personalul de exploatare care execută în timpul
serviciului conform atribuţiilor care-i revin, manevre, supraveghere, control şi/sau lucrări în
instalaţii electrice în baza AS,DV, ITI-PM, Foi manevra, consemnând activitatea depusă într-un
registru operativ.
Prin manevră se înţelege ansamblul unor operaţii, operaţii distincte, grupe distincte de
operaţii prin care se schimbă starea operativă a echipamentelor, elementelor sau schema de
conexiuni în care funcţionează acestea, însă la care personalul nu are voie să atingă direct părţile
conductoare aflate sau destinate a se afla sub tensiune.
Prin manevre curente se înteleg manevrele care au ca scop modificarea regimului de
funcţionare a sistemului energetic al reţelei sau a unei instalaţii sau sunt determinate de
schimbarea regimului de funcţionare a sistemului energetic.
Prin manevra programată se înteleg manevrele care au drept scop modificarea configuraţiei
sistemului instalaţiei, reţelei fără ca acestea să aibă un caracter frecvent sau periodic, precum şi
78
cele care au drept scop retragerea din exploatare a echipamentelor, elementelor, celulelor, pentru
lucrări sau probe.
Prin manevre de lichidare a incidentelor şi avariilor se înţeleg manevrele care se execută cu
ocazia apariţiei unui incident (avarii) pentru izolarea defectului şi restabilirea alimentaţiei
consumatorilor.
Prin manevre cauzate de accident se înţeleg acelea ce se execută pentru scoaterea victimei de
sub acţiunea curentului electric.
Prin manevre de execuţie se înţeleg acele manevre ale căror operaţii se desfăşoară în cadrul
unei instalaţii zona de reţea şi sunt îndeplinite în totalitate nemijlocit de acelaşi personal de
servire operative aflat în instalaţia respectivă.
Prin manevre de coordonare se înţeleg acele manevre ale căror grupe distincte de operaţii sau
operaţii distincte afectează un ansamblu de instalaţii, fiind executate în două sau mai multe
instalaţii sau zone de reţea, de către două sau mai multe formaţii de servire operative.
Prin operaţie se înţelege acţionarea detaliată de către personalul de servire operative a
elementelor de comutaţie primară şi reglaj ale unui echipament, celulă, element, a elementelor de
comutaţie secundară, precum şi executarea unor măsuri speciale sau formalităţi ce derivă din
aceste acţionări.
Prin grupa distinctă de operaţii se înţelege ansamblul acelor operaţii din cuprinsul unei
manevre ce se execută la un echipament, ce îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
 au o succesiune bine determinată în cadrul grupei respective
 operaţiile din grupa respectivă se execută în totalitate de aceeaşi formaţie de servire
operativă ;
 succesiunea operaţiilor din grupă nu se afectează reciproc cu succesiunea operaţiilor
dintr-o altă grupă identică, ce se efectuează în acelaşi timp de o altă formaţie de servire operativă
în cadrul manevrei de coordonare respective ;
 operaţiile din grupă nu necesită coordonarea în timp cu alte formaţii de servire operative.
Prin operaţie distinctă se înţelege operaţia din cadrul unei menevre de execuţie care necesită
coordonarea în timp cu grupe distincte de operaţii sau operaţii distincte, care au loc în cadrul
aceleiaşi manevre de coordonare.
Prin concepţia manevrelor se înţelege aranjarea succesiunii grupelor destinate de operaţii,
operaţiilor distincte şi operaţiilor din cadrul manevrei în aşa fel, încât să se asigure desfăşurarea
normală a acestora.

II. 2. Reguli tehnice privind concepţia manevrelor

Manevrele efectuate în cadrul instalaţiilor electrice urmăresc asigurarea funcţionării continue

a instalaţiilor electrice, la parametrii nominali, în depline condiţii de securitate a muncii.
Pentru intervenţii în instalaţiile electrice, pentru efectuarea manevrelor în deplină securitate a
muncii în concepţia manevrelor trebuie respectate reguli tehnice generale pe care le prezentăm
succint în continuare:
 Pentru acţionarea normală a separatoarelor (debroşarea normală a întrerupătoarelor
debroşabile) la întreruperea unui circuit ordinea operaţiilor va fi deconectarea întrerupătoarelor şi
apoi deschiderea separatoarelor respective (debroşarea întrerupătoarelor respective) iar la
stabilirea continuităţilor unui circuit, ordinea operaţiilor va fi închiderea separatoarelor (broşarea
întrerupătoarelor) şi apoi conectarea întrerupătoarelor respective.
 Ca ordine de acţionare a separatoarelor, la deschiderea acestora întâi se deschid
separatoarele de linie, transformator sau borne, şi apoi cele de bare iar la închiderea acestora întâi
se închid separatoarele de bare şi apoi cele de linie, transformator sau borne.
 Pentru a preveni ca în momentul acţionării unui separator să se producă conectarea
accidentală a întrerupătorului din circuitul respectiv, toate automatizările care pot provoca
79
anclaşarea acestuia vor fi anulate.
 Pentru preîntâmpinarea producerii unor avarii în timpul efectuării manevrelor după
acţionarea fiecărui aparat de comutaţie se va verifica vizual poziţia acestora (cu ajutorul
aparatelor de măsură şi a semnalizărilor de poziţie a acestora). În instalaţiile telecomandate, unde
manevrele se execută numai cu întrerupătoare, poziţiile acestora se vor verifica din indicaţiile şi
condiţiile prevăzute în acest scop de aparatura de telecomandă.
 În cazul circuitelor fără întrerupător Regulamentul general de manevră stabileşte
operaţiile admise a se efectua cu ajutorul separatoarelor normale.
 Este interzisă deschiderea sau închiderea unui separator prin care s-ar putea întrerupe sau
stabili curenţi capacitivi, în cazul în care există o punere la pământ a unei faze în reţeaua
respectivă.
 Punerea sub tensiune în gol a unei bare se face prin conectarea întrerupătorului unui
echipament legat la bare.
 Liniile, transformatoarele, pentru care nu există certitudinea că sunt în bună stare, nu se
vor pune sub tensiune cu ajutorul unui separator.
 La conectarea unui întrerupător cu tensiune din ambele părţi este obligatoriu controlul
sincronismului.
 La redarea în exploatare a unor linii sau echipamente după lucrări în cursul cărora ar fi
putut apărea o modificare a legării fazelor, trebuie verificată succesiunea şi concordanţa acestora
prin verificarea vizuală şi prin măsurători.
 Fiecare unitate va stabili prin instrucţiuni tehnice interne modalitatea de execuţie a
manevrelor de trecere a echipamentelor, elementelor de pe o bară pe alta, cât şi măsurile de
prevenire a apariţiei supratensiunilor de comutaţie periculoase sau pentru prevenirea funcţionării
intempestive a unor automatizări sau protecţii ,etc.
 Este interzisă trecerea la executarea verificării lipsei de tensiune şi executarea legăturilor
la pământ la un capăt al unui echipament fără ca în prealabil să se fi executat toate separările
vizibile la toate celelalte capete ale echipamentului respectiv de unde s-ar putea primi tensiune.
 La executarea legăturilor la pământ la un echipament care are mai multe capete de unde
se poate primi tensiunea, ordinea de referinţă a execuţiei va fi:
- pentru legările la pământ, întâi se vor executa cele care se fac prin închiderea cuţitelor
de legare la pământ şi după aceea cele care se fac prin montarea scurtcircuitoarelor mobile.
- pentru dezlegarea de la pământ, întâi se vor executa cele care se fac prin demontarea
scurtcircuitoarelor mobile şi după aceea cele care se fac prin deschiderea cuţitelor de legare la
pământ.
Prin instrucţiuni tehnice interne se vor face precizări în amănunt privind concepţia
manevrelor specifice fiecărui echipament sau element.
La conceperea tuturor manevrelor se va ţine seama în mod obligatoriu şi de prevederile NPM
în vigoare.

II. 3. Reguli privind foile de manevră

Prin foaie de manevră se înţelege un document scris, care stabileşte următoarele:

- tema manevrei (starea operativă finală a instalaţiei, echipamentului, etc)
- scopul manevrei
- starea operativă iniţială a instalaţiei, echipamentului, etc
- succesiunea operaţiilor sau a grupelor distincte de operaţii şi operaţii distincte ce urmează a
fi efectuate
- concepţia manevrei
- notaţiile în legătură cu dispunerea şi îndeplinirea operaţiilor
- persoanele care au legătură cu manevra şi resposabilitatea acestora.
80
 După personalul care o foloseşte şi felul manevrei conţinute, foaia de manevră poate fi:
- foaie de manevră de execuţie – folosită de personalul de servire operative, pentru executarea
de manevre într-o instalaţie sau zone de reţea, aflată în exploatarea sa; cuprinde înscrierea
detaliată a înserierii tuturor operaţiunilor ce se execută şi se întocmeşte de regulă, pentru un
singur echipament.
- foaie de manevră de coordonare – folosită de personalul de comandă operative al unei trepte
de conducere operative, după care acesta coordonează executarea în timp a grupelor distincte de
operaţii şi a operaţiilor distincte, ce se execută în cadrul manevrei de coordonare. Foaia de
manevră de coordonare cuprinde înscrierea grupelor distincte de operaţii şi a operaţiilor distincte
ce urmează a se coordona.
Instrucţiunile tehnice interne pot conţine foi de manevră permanente pentru manevrele legate
de lucrările care se execută în baza acestor instrucţiuni.
Instrucţiunile tehnice interne pot conţine şi ghiduri de manevră pentru orientarea personalului
de servire operative sau de comandă operative, la executarea şi coordonarea manevrelor care se
pot face fără foi de manevră (conform PE 118-92) sau la întocmirea foilor de manevră
programate normal sau accidental.
Foile de manevră implică responsabilităţi ale persoanelor care întocmesc, verifică, aprobă şi
controlează foile de manevră. Aceste persoane trebuie să dea dovadă de o pregătire tehnică de
excepţie, care să implice o cunoaştere temeinică a instalaţiilor şi a regulamentului general de
manevră.
Persoana care întocmeşte foaia de manevră răspunde de corectitudinea concepţiei acestora, de
succesiunea corectă a manevrelor, de respectarea prevederilor normelor de protecţia muncii, a
regulamentului general de manevră, a tuturor actelor normative tehnice în vigoare, convergente
în exploatarea normală a instalaţiilor.
Pesoana care verifică şi aprobă foaia de manevră are răspunderea şi obligaţia de a corecta
eventualele greşeli, de a verifica şi aproba în timp a acestora. Prin aprobarea foii de manevră se
certifică corectitudinea şi posibilitatea de folosire a acestora în condiţiile pentru care a fost
concepută.
Persoana care controlează foaia de manevră de execuţie răspunde de corespondenţa
concepţiei acesteia cu concepţia foii de manevră de coordonare, de corectitudinea grupelor
distincte de operaţii şi operaţiilor distincte înscrise şi succesiunea lor corectă, de respectarea
prevederilor normelor de protecţia muncii şi a altor normative tehnice în vigoare.
Persoana care verifică şi acceptă foaia de manevră (responsabilul manevrei), fiind ultima
persoană care citeşte foaia de manevră, răspunde de verificarea conţinutului foii de manevră în
raport cu situaţia existentă în momentul începerii manevrei şi de posibilitatea desfăşurării
normale a manevrei.

II. 4. Utilizarea simulatorului de manevre – metoda teoretico-practică de formare şi pregătire

a personalului cu atribuţii de exploatare şi control în instalaţii electrice

În etapa actuală – de modernizare a instalaţiilor electrice, de dotare cu instalaţii complexe, o

serie întreagă de probleme sunt generate de intervenţia factorului uman. În acest context este
foarte importantă găsirea unei modalităti de pregătire profesională interactivă care să permită o
apropiere a relaţiei om-instalaţie în condiţiile deplinei securităţi în muncă.
Utilizarea simulatorului de manevre este o metodă teoretico-practică de formare şi pregătire a
personalului cu atribuţii de exploatare şi control în instalaţii electrice, urmând a fi extinsă pe o
scară largă în procesul de instruire pe teme de protecţia muncii, prezentând o serie întreagă de
avantaje:
- prezintă modul corect de aplicare a regulamentului general de manevră şi a instrucţiunilor
tehnice interne de executare a manevrelor;
81
 - exemplifică practice, pe foi de manevră, succesiunea corectă a operaţiilor ;
- evidentiază greşelile efectuate pe parcursul manevrelor;
- permite aprecierea modului de intervenţie individuală (al fiecărui cursant) în lichidarea
avariilor apărute în sistemul energetic;
- cuantifică prin sistemele de programare modul de pregătire şi intervenţie a fiecărui cursant
(personal operativ) şi selecţionarea personalului operativ prin testare periodică;
- admite posibilitatea exerciţiului continuu până la însuşirea corectă a modului de efectuare a
manevrelor, în depline condiţii de securitate a muncii ;
Simultan – prin analiza unei scheme reale a unei instalaţii electrice, simulatorul de manevră
asigură:
- prezentarea schemelor monofilare ale instalaţiilor;
- prezentarea panourilor de comandă (schema sinoptică, cheile de acţionare ale
întrerupătoarelor şi separatoarelor, indicatoare de poziţie, aparate de măsură şi semnalizări
optice);
- prezentarea panourilor de protecţie;
- executarea de acţionări şi manevre asupra aparatelor de comutaţie pe schemele monofilare ;
- simularea proceselor tehnologice în caz de avarii, manevre, accidente şi alte perturbaţii ale
sistemului energetic ;
- evaluarea obiectivă a gradului de pregătire a personalului testat şi elaborarea raportului de
evaluare a cursantului.
Simulatorul pe un singur calculator este destinat antrenamentului personalului de servire
operativă pentru deprinderea principiilor pe care se bazează efectuarea manevrelor într-o staţie
electrică, şi pentru testarea profesională.
Staţia A simulată conţine patru linii electrice de 110 kV, dintre care două sunt linii aeriene,
considerate sursele staţiei, iar două sunt linii subterane radiale, şi două transformatoare de putere
de 110/20 kV.
Barele colectoare de 110 kV sunt de tipul cu două sisteme secţionate şi cu bară de transfer
(ocolire). Sectionarea sistemului I de bare este realizată cu o cuplă de separatoare, iar secţionarea
sistemului II – cu o cuplă longitudinală cu întreruptor. Pentru legătura între sistemele de bare
colectoare de 110 kV staţia este echipată cu o cuplă combinată, care poate avea rol de transfer
(ocolire) sau de cuplă transversală, şi o cuplă transversală.
Neutrele înfăşurărilor de 110 kV ale transformatoarelor de putere sunt legate la pământ.
Pe partea de 20 kV barele colectoare sunt de tipul cu două sisteme secţionate. Secţionarea
sistemului II – cu o cuplă longitudinală cu întreruptor. Legătura între sistemele de bare colectoare
se face prin două cuple transversale.
Neutrul de 20 kV este tratat prin rezistenţă. Echipamentul de tratare a neutrului este conectat
în derivaţie la bornele de 20 kV ale transformatoarelor de putere.
În staţia de 20 kV sunt simulate cinci linii subterane şi două transformatoare de servicii
interne.
Dispozitivele de acţionare al întreruptoarelor de 110 kV sunt de tipul oleopneumatic, iar ale
întreruptoarelor de 20 kV sunt cu resort.
Dispozitivele de acţionare ale separatoarelor sunt electrice, cu excepţia separatoarelor de
legare la pământ şi a separatoarelor de bare ale descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă.
Comenzile date aparatelor de comunicaţie pe schema monofilară a staţiei sunt considerate
comenzi mecanice.
Pentru comanda electrică a întreruptoarelor se foloseşte tensiunea continuă operativă de
comandă ± BC, iar pentru comanda electrică a separatoarelor se utilizează tensiunea continuă ±
BS.
Sunt simulate funcţiile de comandă (comenzi mecanice de la faţa locului şi comenzi electrice
de la distanţă), măsură, semnalizare, protecţii şi automatizări, blocaje.
82
 Operaţiile şi manevrele executate sunt înregistrate. Lista operaţiilor poate fi salvată şi
utilizată pentru a crea foi de manevră standard, utilizate ca etalon, sau pentru evaluarea prin notă
a foilor de manevre.
Se pot simula scurtcircuite în diferite puncte ale reţelei, precum şi defectări mecanice ale
întreruptoarelor.
Staţiile simulate sunt echipate cu transformatoare de forţă, bobine pentru crearea nulului
artificial, rezistenţe de tratare, transformatori de servicii interni, transformatoare de măsură.
Sunt simulate manevre logice de tip închis/deschis, operaţii specifice echipamentelor de
comutaţie, operaţii generale din foaia de manevră şi existenţa sau absenţa unor parametri
analogici.
Formarea şi perfecţionarea personalului operativ pe simulatorul de manevră, permite
dobândirea de aptitudini şi deprinderi în luarea unor decizii optime şi rapide pentru înlăturarea
cauzelor defectelor apărute în funcţionarea instalaţiilor tehnologice.
Se crează posibilitatea antrenării cursanţilor prin executarea de manevre, îmbunătăţirea
continuă a relaţiei om-calculator, fiecare cursant având posibilitatea şi capacitatea de a se evalua.
Evaluarea cât mai exactă are în vedere patru criterii:
1. corectitudinea efectuării manevrelor cu succesiunea impusă (criteriu tehnologic)
2. respectarea succesiunii foii de manevră (criteriul de disciplină)
3. realizarea stării operative finale
4. încadrarea în timpul alocat
Evaluarea se finalizează printr-un raport de evaluare listat de imprimantă.

III. Măsuri De Protecţia Muncii La Intervenţia In Instalaţii Electrice Aflate Sub

Tensiune

III.1. Executarea lucrărilor sub tensiune

Lucrarea fără scoatere de sub tensiune este lucrarea care se execută în una din
următoarelor situaţii (conform G.T. anexa 1, poz. 29):
a) la distanţă faţă de părţile aflate sub tensiune la care personalul executant nu depăşeşte
îngrădirile fixe de protecţie şi nu se urcă pe construcţiile de susţinere ale instalaţiilor electrice
aflate sub tensiune;
b) la distanţă mai mică decât distanţa de vecinătate la care personalul executant este
împiedicat să se apropie de părţile aflate sub tensiune, prin îngrădiri provizorii mobile, prin
carcasarea echipamentelor sau, în mod cu totul excepţional, prin indicatoare de securitate;
c) în instalaţii la care s-a întrerupt tensiunea şi s-au realizat separările electrice, dar care nu
sunt legate la pământ şi în scurt circuit;
d) direct asupra părţilor aflate sub tensiune (lucrul sub tensiune) utilizând una din
următoarele metode de lucru:
- în contact, care se aplică la executarea de lucrări în instalaţii electrice la care personalul
executant utilizează mijloace de protecţie electroizolante sau electroizolate;
- la potenţial, care se aplică la executarea de lucrări la liniile electrice aeriene de 110-750 KV
şi la care personalul executant utilizează mijloace de protecţie electroizolante şi unelte
electroizolate.
Lucrările care se execută direct asupra părţilor aflate sub tensiune ale instalaţiilor
electrice prin una din metodele „în contact” sau „la potenţial” trebuie să aibă la bază ca formă
organizatorică Instrucţiuni tehnice interne de protecţia muncii (ITI-PM) sau Atribuţii de serviciu
(AS).
Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în contact trebuie să se realizeze o serie de măsuri
tehnice:
83
 - identificarea instalaţiei (locului) în care urmează a se lucra;
- delimitarea materială a zonei de lucru şi montarea indicatoarelor de securitate;
- luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică;
- asigurarea de către şeful de lucrare şi de către fiecare membru al formaţiei de lucru că în
spate şi în părţile laterale nu sunt în apropiere părţi aflate sub tensiune, neîngrădite sau
neprotejate, astfel încât să existe suficient spaţiu, care să permită efectuarea mişcărilor necesare
la lucrare, în condiţii de securitate.
Pentru executarea lucrărilor asupra instalaţiilor aflate sub tensiune la
potenţial trebuie să se realizeze următoarele măsuri tehnice:
- identificarea instalaţiilor în care urmează a se lucra;
- luarea măsurilor pentru a evitarea accidentelor de natură neelectrică;
- utilizarea dispozitivelor şi uneltelor electroizolante speciale.
În cazul în care se lucrează sub tensiune pe o linie electrică aeriană de înaltă tensiune,
trebuie să se scoată din funcţiune instalaţiile de reanclaşare automată, pe toată durata lucrărilor.
Linia electrică aeriană de înaltă tensiune la care se lucrează şi care a declanşat prin
protecţie, nu se va reconecta decît după ce s-au clarificat motivele declanşării.

Terminologie

Noţiunile folosite în instrucţiunile tehnologice de lucru sub tensiune în instalaţiile

electrice de înaltă tensiune au următoarele semnificaţii:
a) Instalaţii electrice în exploatare – instalaţii aflate efectiv sub tensiune sau care pot fi puse
sub tensiune prin manevrarea aparatajului de comutare precum şi a instalatiilor care au mai fost
puse sub tensiune şi sunt temporar separate vizibil prin dezlegări de cordoane sau prin
demontarea unor porţiuni de bare.
b) Unitatea de exploatare – unitate cu personalitate juridică, având în gestiune instalaţii
electrice aflate în exploatare şi întreţinere.
c) Personal de exploatare – personal care are ca sarcină deservirea operativă a instalaţiilor
electrice şi/sau de întreţinere curentă.
d) Personal de întreţinere – personalul care execută lucrări de revizii şi reparaţii, lucrări de
remediere a deranjamentelor sau de prevenire a acestora în scopul menţinerii instalaţiilor
electrice în stare tehnică corespunzătoare.
e) Personal delegat – personal care nu aparţine unităţii de exploatare dar desfăşoară, cu
aprobarea acesteia, o activitate temporară în instalaţii electrice aflate în gestiunea unităţii
respective.
f) Instalaţii electrice de joasă tensiune – instalaţiile legate galvanic la reţelele cu neutrul
legat la pământ, la care tensiunea de lucru între fiecare fază şi pământ în regim normal de
funcţionare, nu depăşeşte 250 V şi instalaţiile legate galvanic la reţelele cu neutrul izolat faţă de
pământ la care tensiunea de lucru între faze, în regim normal de funcţionare, nu depăşeşte 1000 V
(exclusiv).
Cunoaşterea şi respectarea instrucţiunilor tehnice de protecţie a muncii este obligatorie pentru
tot personalul angrenat în executarea lucrărilor sub tensiune. Responsabilitatea aplicării
instrucţiunilor revine fiecărui lucrător, potrivit funcţiei ce o deţine. Personalul cu funcţii de
conducere răspunde de asigurării dotării, controlului şi instruirii personalului. Personalul este
obligat să folosească la lucrări echipamentul de lucru şi protecţie adecvat fiind obligat de a
preveni sau opri orice acţiune care ar putea conduce la o accidentare proprie sau a altei persoane.

Condiţii ce trebuie să le îndeplinească personalul pentru executarea lucrărilor sub tensiune

Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în instalaţiile electrice de joasă tensiune personalul
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
84
 - să fie sănătos din punct de vedere fizic şi psihic;
- să fie calificat profesional pentru lucrările ce i se încredinţează;
- să fie instruit şi verificat din punct de vedere al protecţiei muncii;
- să cunoască procedeele de scoatere de sub tensiune a persoanelor electrocutate şi de
acordare a măsurilor de prim ajutor;
- să fie autorizat pentru executarea lucrărilor sub tensiune.
Executarea lucrărilor sub tensiune în instalaţiile electrice de joasă tensiune, se permite numai
personalului ce face parte din unităţile de exploatare. Nu se admite executarea acestor lucrări de
către personalul delegat.

III. 2. Măsuri organizatorice de protecţie a muncii pentru executarea de lucrări sub tensiune

Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în instalaţiile electrice de joasă tensiune sunt
necesare următoarele măsuri organizatorice:
a) Îndeplinirea formelor de admitere la lucru sau dispunerea de lucrări consemnându-se într-
un registru special:
- instalaţiile în care urmează a se lucra;
- numărul Instrucţiunii tehnice interne de protecţie a muncii în baza căreia urmează a se
executa lucrarea;
- numele şefului de lucrare şi numărul membrilor formaţiei de lucru;
- data executării lucrărilor;
- semnăturile persoanei care dispune executarea lucrărilor şi a şefului de lucrare.
b) Admiterea la lucru;
c) Controlul activităţii formaţiei de lucru şi supravegherea în timpul lucrului.
Răspunderea directă a pregătirii şi executării lucrărilor sub tensiune revine
următoarelor persoane:
- persoana care dispune executarea lucrării;
- persoana care admite la lucru (admitentul);
- şeful de lucrare;
- executanţii formaţiei de lucru.
Persoanele care fac parte din efectivul formaţiei de lucru (executanţii)
trebuie să aibă grupele de autorizare prevăzute în instrucţiunile tehnice interne (ITI-P)
specifice fiecărei categorii de lucrare şi să facă parte din unitatea de exploatare. Executanţii de
lucrări răspund de cunoaşterea şi aplicarea întocmai a normelor de protecţia muncii specifice şi
de respectarea cu stricteţe a delimitărilor materiale ale zonei de lucru, desfăşurându-şi activitatea
în limitele acestei zone.
Începerea lucrărilor sub tensiune se va face numai după delimitarea materială a zonei de
lucru şi luarea măsurilor tehnice de asigurare împotriva accidentelor de natură neelectrică.
Pe toată durata desfăşurării lucrărilor, membrii formaţiei de lucru se subordonează şefului
de lucrare.
Întreruperile ca urmare a imposibilităţii de continuare a lucrărilor se fac prin grija şi pe
răspunderea şefului de lucrare la iniţiativa sa, sau la iniţiativa unui membru a formaţiei de lucru
însuşite de şeful de lucrare, la apariţia oricărui fenomen sau situaţie ce poate conduce la
accidentarea personalului şi anume:

- apariţia furtunilor;
- apariţia descărcărilor atmosferice în zonă;
- constatarea unei situaţii în instalaţie neprevăzută în I.T.I.;
- apariţia unei situaţii tehnologice ce prezintă potenţial de accidentare;
- nerespectarea disciplinei sau a normelor de protecţie a muncii de către membrii formaţiei de
85
lucru.
La executarea lucrărilor sub tensiune se vor folosi numai mijloace de protecţie
electroizolante care corespund standardelor sau normelor tehnice în vigoare.
Mijloacele de protecţie electroizolante utilizate sunt:
- mănuşi electroizolante de joasă tensiune (asociate cu mănuşi din tercot, de bumbac sau
lână);
- mănuşi electroizolante de înaltă tensiune;
- cizme electrizolante;
- covoare electrizolante mobile;
- platforme electroizolante;
- indicatoare de tensiune de joasă tensiune.
Înainte de fiecare folosire a unui mijloc de protecţie personalul executant este obligat să facă
o verificare a acestuia privind:
- starea tehnică generală (lipsa defectelor exterioare, starea de curăţenie, lipsa de umiditate,
etc.);
- respectarea termenilor încercărilor periodice.
Ca mijloc de protecţie împotriva acţiunii arcului electric şi a traumatismelor se
folosesc:
- ochelarii de protecţie;
- casca de protecţie;
- centura de siguranţă.

Condiţii generale pentru executarea lucrărilor sub tensiune

În instalaţiile electrice de joasă tensiune, lucrările sub tensiune se execută folosind metoda de
lucru în contact. Lucrările se execută în baza Instrucţiunilor tehnice interne (conform 3.I.R.E-I42-
82).
La executarea lucrărilor sub tensiune se va ţine seama de următoarele condiţii meteorologice:
- în caz de precipitaţii atmosferice slabe lucrările pot fi începute şi continuate;
- în caz de precipitaţii atmosferice intense ceaţa densă, descărcări atmosferice sau vânt
puternic, lucrările nu pot fi începute şi nici continuate.
Urcarea pe stâlpii liniilor electrice aeriene cu dispozitive portative de urcat pe stâlpi (cârlige
cu gheare sau cu tampoane de cauciuc) se va face numai după verificarea prealabilă a acestora la
baza şi apoi pe parcursul urcării.
Executarea de lucrări sub tensiune la coronamentele liniilor electrice aeriene prin urcare
directă pe stâlpi este interzisă în cazul stâlpilor metalici de beton sau de lemn asimilate acestora.
În asemenea situaţii lucrările de coronamente se vor executa din autotelescop, autoscară sau de
pe alt utilaj de urcat electroizolant, precum şi de pe scara de lemn (în formaţie de două persoane).
În anexă sunt prezentate două modele de I.T.I.P întocmite pentru:
- Înlocuirea unui izolator de susţinere;
- Racordarea unui branşament.

Echipament De Lucru Si Protecţie Pentru Electricieni

Prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament destinat să fie purtat sau
ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună
în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element suplimentar sau
accesoriu proiectat în acest scop.
Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau
limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau
procedurile de organizare a muncii.
86
 Echipamentul individual de protecţie trebuie să respecte cerinţelor esenţiale de securitate ale
echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă.
Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc mărit;
- să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
- să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
- să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările necesare.
În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai multor
echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie compatibile şi să îşi
păstreze eficacitatea în raport cu riscul/riscurile respectiv/respective.
Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata purtării, sunt
determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc, caracteristicile postului
de lucru al fiecărui lucrător şi de performanţa echipamentului individual de protecţie.
Angajatorul trebuie să informeze lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează
purtarea echipamentului individual de protecţie.
Angajatorul trebuie să asigure instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează
antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de protecţie.
Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile specificate şi în
conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale.
Înainte de a alege echipamentul individual de protecţie, angajatorul trebuie să evalueze dacă
echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să îl folosească îndeplineşte cerinţele
esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie.
Această evaluare cuprinde:
a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;
b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le posede echipamentul individual de
protecţie pentru a fi eficace împotriva riscurilor prevăzute la lit. a), luându-se în considerare orice
riscuri pe care le poate crea echipamentul în sine;
c) compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie disponibil cu
caracteristicile prevăzute la lit. b).

Ne propunem o prezentare generală a echipamentului de lucru şi protecţie folosit de

electricieni, cuprinzând şi unele observaţii şi propuneri făcute în scopul îmbunătăţirii
echipamentului de lucru şi protecţie.
Sunt tratate următoarele capitole:
A – Protecţia capului cu ajutorul căştilor de protecţie
B – Protecţia ochilor cu ochelari de protecţie
C – Protecţia mâinilor şi a braţelor
D – Protecţia picioarelor cu ajutorul mijloacelor individuale de protecţie
E – Îmbrăcămintea de lucru şi protecţie.

A. Protecţia capului cu ajutorul căştilor de protecţie.

Casca de protecţie protejează simultan, direct şi indirect. Acţiunea de protecţie
directă constă în excluderea posibilităţii unui contact nemijlocit între agentul mecanic şi
craniu, subansamblul activ fiind calota. Acţiunea de protecţie indirectă constă în amortizarea
complexă prin care parametrii mecanici sunt diminuaţi şi redistribuiţi.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească casca de protecţie sunt:
- să realizeze protecţia capului împotriva şocului produs de agenţii mecanici;
- să fie fiziologice;
- să fie igienice.
Criteriile limitative pe care trebuie să le satisfacă căştile de protecţie sunt:
87
 - protecţia faţă de agenţii mecanici
- criteriu ergonomic.
Caracteristicile fiecărui tip de cască de protecţie sunt dictate de condiţiile
specifice fiecărui loc de muncă nefiind posibilă realizarea unui tip universal de cască de
protecţie.
a. Elementele constructive ale căştilor de protecţie sunt:
- calota
- echipamentul interior constituit din sistemul de fixare şi reglare pe cap.
- anexele căştii.
1. Calota.
- Vârful calotei acoperă creştetul capului şi poate fi dintr-un material deosebit de restul
calotei, cu rezistenţă superioară la impact.
- Nervurile rigidizează şi măreşte rezistenţa calotei la impactul întâmplător. Sistemul de
nervuri este amplasat de obicei după raţiunile de optimizare a tehnologiei injecţiei (la materiale
sintetice) sau după criterii estetice de simetrie. Nu se respectă însă gradul de expunere al regiunii
lor craniene şi nici topografia contraforturilor craniene.
- Marginea calotei este o îngroşare continuă a peretelui calotei la nivelul perimetrului acestuia
contribuind la protecţia feţei şi â urechilor de căderile întâmplătoare a diverselor corpuri de la
înălţime.
- Cozorocul este destinat protejării ochilor şi a nasului. Lungimea cozorocului se recomandă
să fie limitată la 50-55 mm. Dezavantajul cozoroacelor mai lungi: mărirea greutăţii căştii
dezechilibrând-o, crearea unei apăsări pe frunte, obiectele căzute pe cozoroc dau o valoare mai
mare momentului învârtitor, casca fiind scoasă de pe cap. Cozoroacele prea scurte devin
ineficiente. Înclinarea cozorocului se recomandă să fie sub 30˚, înclinarea mai mare a
cozorocului limitând câmpul vizual în sus. Nu se admit proeminenţe pe faţa interioară a
cozorocului (nervuri, profile) sau exfolieri.
- Borul este evazarea plană directă a peretelui calotei, sau a marginei calotei,
înconjurând tot perimetrul, protejând fruntea, urechile, ceafa şi umerii obrajilor, împotriva
agenţilor mecanici şi a picăturilor de ploaie. Borul apără şi de insolaţie. Lăţimea borului mai
mare de 30 mm sunt jenante, periculoase şi inadmisibile.
- Jgeabul colector de apă obţinut prin rularea marginii perimetrului calotei în
formă de jgheab.
- Sistemul de ventilare este format din orificii plasate pe suprafeţele calotei cu
reglarea obturării totale sau parţiale a acestor orificii şi de spaţiul format din bride de
dimensionare â circumferinţei capului şi de peretele interior al căştilor .
Căştile care au numai unul din aceste două elemente ale sistemului de ventilaţie rezolvă
parţial problema microclimatului.
Calota căştii de protecţie trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
- să asigure menţinerea unui spaţiu liber între peretele interior al calotei şi banda de contur de
cel puţin 5 mm, iar în mod normal să nu depăşească 20 mm pentru a nu influenţa defavorabil
stabilitatea căştii pe cap. În zona vârfului calotei, spaţiul liber ajunge la cel puţin 30 mm.
- grosimea pereţilor calotei şi traseul nervurilor trebuie corelate cu topografia grosimii
pereţilor calotei craniene.
- suprafaţa exterioară a calotei trebuie să fie alunecoasă, colorată uniform în culori deschise
şi fără defecte.
- nici un element al calotei să nu prezinte muchii ascuţite îndreptate spre interiorul calotei.
- să aibă rezistenţă la acţiunea directă â flăcării şi neinflamabilitate, precum şi capacitate de
electroizolaţie.
2. Echipamentul interior al căştii.

88
 - Sistemul de fixare este partea din ansamblul interior al căştii – coafura – constituit bride,
inele, butoni, şireturi etc.
Butoanele, capsele, niturile de fixare pentru casca pentru electricieni trebuie să fie din
materiale sintetice izolante.
- Sistemul de amortizare este format din elementele echipamentului interior care vin în
contact cu capul purtătorului: banda de contur (lăţime 28-35 mm) bride radiale ( se recomandă 6
bride a 25 mm, dispuse simetric) brida centrală (nereglabilă), tampoanele din material plastic.
Echipamentul interior trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
- să asigure o bună stabilitate pe cap
- să respecte înălţimile minime de purtare, respectând în mod obligatoriu spaţiul liber de 30
mm.
- să fie uşor reglabil şi asigurat împotriva autodereglării.
- suprafaţa de contact cu craniul să nu depăşească 10-25 mmp.
- să fie uşor demontabil.

3. Anexele căştii de protecţie

Sunt elementele, piesele şi subansamblurile suplimentare necesare pentru a îmbunătăţi
condiţiile de portabilitate: apărătoarea de la ceafă şi urechi, cureaua de bărbie, capişonul.

b. Materiale folosite pentru casca de protecţie:

- Textolitul prezintă cea mai slabă rezistenţă la şoc, are cea mai mare greutate
specifică, cea mai mică duritate Brinell, alungire şi rezistenţă la sfâşiere insuficiente în
comparaţie cu celelalte materiale; referitor la construcţia căştilor de textolit se constată că au
calotele prea puţin adânci existând tendinţa ca purtătorul să desfacă şireturile. Astfel spaţiul de
amortizare subcalotor este practic desfiinţat, casca purtându-se inutil, capacitatea de preluare a
energiilor nefiind asigurată.
- Materialele plastice prezintă o serie de avantaje: greutate specifică mică,
calităţi electroizolante bune, proprietăţi fizico-chimice bune, se prelucreză uşor.
- Polietilena prin caracteristicile sale superioare este cel mai indicat material
pentru înlocuirea textolitului.
c.Tipuri de căşti:
- Cască de protecţie din textolit tip A are o calotă de formă ovală, cu marginea
terminală printr-un mic bor. Coafura internă de fixare a căştii pe cap este fixată de interiorul
căştii prin butoni rapizi sau nituri.
- Cască de protecţie din textolit tip B are o calotă de care se prinde cu ajutorul
unei sârme de oţel (diametrul de 1 mm) o bandă de carton sau preşpan prevăzută cu
dispozitivul interior de amortizare. În interiorul căştii pe dispozitivul de amortizare se poate fixa
o pelerină pentru protecţia urechilor şi a cefei împotriva curenţilor reci, a umezelii şi a prafului.
- Cască de protecţie din textolit tip C se prezintă sub formă de şapcă avînd un
dispozitiv interior de amortizare, reglabil (prezintă 7 bride radiale). Calota este rigidizată prin
patru nervuri.
- Cască de polietilenă de joasă presiune formată dintr-o calotă elipsoidală cu suprafaţa
netedă, rigidizată prin 6 nervuri conexe. Bridele dispozitivului de fixare â căştii pe cap sunt
reglabile. Brida de la spate a dispozitivului se aşează pe ceafă, mult sub nivelul căştii permiţând
fixarea căştii mai bine pe cap.
- Casca Champion KSU are o bună stabilitate pe cap şi un jgheab de apă
colector, coafura interioară reglabilă precis şi uşor pe laterale intercalată între coafură şi calotă
are o bandă antişoc. Este igiencă şi lavabilă, toate elementele sunt demontabile, fără cusături,
capse şi cordoane. Este climatizabilă. Greutatea totală inclisiv coafura 270 gr. Este fabricată din

89
materiale plastice injectabile, insensibile la influenţe atmosferice. Asigură protecţie electrică până
la 20.000 V.
- Casca K.S.K.P. luminescentă are caracteristici identice recomandabilă pentru
lucrări de întuneric. Prezintă luminozitate constantă care se încarcă la lumina naturală şi
artificială. Greutatea (fără coafură) 300 gr. Asigură o protecţie electrică pâna la 20.000 kv.
- Căşti de protecţie din materiale termoplaste (firma Petitcollin – Franţa). Au
proprietate dielectrică foarte bună.
- Cască dielectrică pentru muncitorii care lucrează la tensiuni înalte, are calota
construită din bistan (policarbonat).

Păstrarea şi întreţinerea căştilor de protecţie

Căştile se păstrează aşezate în rafturi în încăperi cu temperatură şi umiditate normală a

atmosferei de încăpere (t = 20˚C, f = 50%). Se vor feri de radiaţiile directe ale surselor de căldură
(paravane de azbest, geamuri văruite). După depozitare îndelungată, căştile trebuie recondiţionate
înainte de folosire. Recondiţionarea constă în menţinerea în atmosferă cu t = 18 - 20˚C, f = 60 –
80%) timp de 24 ore.

Căştile de protecţie se întreţin prin:

- spălare cu apă şi săpun;
- dezinfectare;
- reimpregnare sau retratare cu diverse straturi de protecţie.

B. Protecţia ochilor şi a feţei cu ochelari de protecţie

Ochelarii de protecţie trebuie să satisfacă următoarele calităţi:

- lentilele să fie nedeformabile, să fie optic neutre;
- lentilele să aibă o luminozitate suficientă şi un câmp vizual cât mai intens posibil, mai ales
în sens orizontal;
- lentilele nu trebuie să formeze cioburi tăioase sub efectul unui şoc, interzicându-se folosirea
sticlei obişnuite;
- ochelarii trebuie să se adapteze la formatul feţei;
- lentilele şi ramele să fie neinflamabile;
- aerarea trebuie să fie satisfăcătoare pentru â evita aburirea părţii optice.
a). Materialele folosite:
- sticlă minerală securizată, sticlă tip triplex, sticlă specială;
- materiale plastice.
b). Caracteristicele fiziologice ale ochelarilor de protecţie.
1.Acuitatea vizuală – joacă un rol în viteza perceperii vizuale, având importanţă în asigurarea
vederii în profunzime, în perceperea formelor obiectelor şi în alte funcţii vizuale. Acuitatea
vizuală trebuie urmărită în raport cu următoarele situaţii: în timpul purtării unor ochelari cu vizor
dintr-un material transparent fără defecţiuni, în timpul aburirii vizoarelor, după purtarea
ochelarilor un timp îndelungat.
2. Câmpul vizual.
Este necesar un câmp vizual suficient pentru a se da posibilitatea observării mişcării
persoanelor din jur, în scopul coordonării muncii proprii cu â celorlalţi pentru o mai bună
desfăşurare a activităţii.
3. Poziţia corectă â ochelarilor pe figură.

90
 Pentru asigurarea câmpului vizual, e necesar ca ochelarii să se adapteze cât mai bine pe figura
purtătorului, vizoarele să corespundă deschiderii orbitelor iar centrul lor să coincidă pe cât se
poate cu orificiul pupilelor.Este necesară confecţionarea ochelarilor pe mai multe mărimi.
Existenţa unui microclimat favorabil în spaţiul de sub ochelari este condiţionată de
posibilitatea schimbului de aer dintre aceste spaţii şi mediul înconjurător. Astfel evacuarea
transpiraţiei se poate face în întregime fără să se producă o suprasaturare a aerului de sub ochelari
cu vapori de apă iar diferenţa de temperatură între această regiune şi exterior să fie mică,
împiedicând aburirea vizoarelor. Practic această situaţie nu se poate realiza, deoarece protecţia
ochilor prin intermediul ochelarilor este condiţionată de necesitatea unei construcţii închise.
Ochelarii închişi etanşi crează în orice condiţii de purtare un microclimat neigienic în spaţiul de
sub ochelari, având diferenţe mari faţă de microclimatul înconjurător. Ochelarii cu apărătoare
laterală (semideschişi) asigură un microclimat apropiat de cel al mediului exterior. Cu cât
distanţa dintre faţă şi lentile este mai mare cu atât microclimatul din spaţiul de sub ochelari este
mai favorabil. Durata de apariţie a aburirii este invers proporţională cu intensitatea efortului
depus.
Ochelarii de protecţie trebuie să satisfacă cerinţe legate de caracteristicile noxei oculare (arcul
electric şi lovirii) caracteristicile locului de muncă (în încăperi închise sau aer liber şi la înălţime)
caracteristicile organismului uman, caracteristicile constructive. Funcţie de aceste cerinţe pentru
îmbunătăţirea microclimatului în spaţiul de sub ochelari este necesar ca la ochelarii folosiţi de
electricieni să fie mărită distanţa dintre faţă şi lentile, iar pentru asigurarea unui câmp vizual
corespunzător este necesară adoptarea unui model de ochelari cu protecţie panoramică.

C.Protecţia mâinilor şi a braţelor

Protecţia mâinilor se realizează folosind mănuşile de cauciuc lungi cu cinci degete,

dielectrice. Pentru â fi folosite este necesar ca mănuşile să fie verificate şi în perfectă stare.
Neajunsul principal este transpiraţia mâinii sub mănuşi. Mănuşile trebuie să fie păstrate la
temperatura de 20 - 25˚C.
Când mănuşile se poartă o perioadă mai îndelungată, ele se pot îmbrăca deasupra unor
mănuşi de bumbac uşoare, talcarea lor uşurează îmbrăcarea mâinilor. Este indicat ca mănuşile să
fie spălate, atât pe partea interioară cât şi pe partea exterioară cu săpun. După fiecare
întrebuinţare mănuşile trebuie curăţate.
Pe lângă mănuşi, protecţia mâinilor se realizează şi cu palmare şi degetare.

D.Protecţia picioarelor cu ajutorul mijloacelor de protecţie

Două probleme de bază se pun în legătură cu asigurarea confortului în timpul purtării

încălţămintei: problema microclimatului din interiorul încălţămintei şi problema formatului.
Microclimatul neigienic în spaţiul dintre cizmă şi picior se caracterizează prin temperatură şi
umiditate ridicată, care determină creşterea temperaturii pielii şi senzaţia de încălzire. Umiditatea
ridicată este determinată de acumularea şi suprasaturarea cu vapori de apă proveniţi din
transpiraţie, â spaţiului respectiv şi prin imposibilitatea eliminării vaporilor din exterior (din
cauza impermeabilităţii cauciucului şi a formatului cizmei care nu permit aerisirea piciorului în
timpul mersului). Neevaporarea transpiraţiei duce la scăderea rezistenţei electrice interioare a
cizme. Ţesăturile cele mai bune sunt tricotajele din bumbac, gros care se pot utiliza sub forma de
căptuşeală pentru cizme, sau ciorapi .
Cizmele, şoşonii şi galoşii electroizolanţi trebuie să difere de cizmele, şoşonii şi galoşii
destinaţi altor scopuri prin aspectul lor exterior, prin culoare, prin lipsa lor de luciu sau alte
91
semne distinctive speciale. Se păstrează în dulapuri sau lăzi închise. Se recomandă să fie păstrate
într-un loc răcoros şi întunecos.

E. Îmbrăcămintea de protecţie şi de lucru.

Îmbrăcămintea trebuie să păstreze corpul omului de diferite acţiuni mecanice, arsuri,

murdărie şi umiditate. Trebuie să realizeze starea termică a organismului prevenind
supraîncălzirea şi subrăcirea lui, că contribuie la prevenirea îmbolnăvirilor de răceală (să fie
permeabilă pentru aer şi vapori). Ţesăturile destinate îmbrăcămintei de protecţie trebuie să
satisfacă următoarele condiţii de bază:
- să posede parametri superiori în ceea ce priveşte rezistenţa la sfâşiere, agăţare, împungere,
crestare, uzură prin frecare.
- să fie uşoare şi flexibile, satisfăcând condiţiile de igienă şi confort.
Din punct de vedere al specificului activităţii electricienilor cele mai bune
rezultate le oferă docul.
Actualmente echipamentul de lucru pentru electricieni este format din salopete cu cele două
părţi componente pantalonul şi bluza de salopetă, care nu satisfac întrutotul cerinţele impuse
specificul activităţii electricienilor prezentând unele lipsuri (ex: pentru electricienii de
exploatare):
- nu sunt prevăzute cu detalii auxiliare corespunzătoare (buzunare, butoniere) pentru
păstrarea sculelor.
- nu asigură protecţia integrală a corpului în cazul manevrelor la înălţime, bluza iese din
pantalon, incomodând pe cel care lucrează; nu este rezolvată problema fixării pantalonilor de
salopetă pe corp (la brâu şi la gleznă).
Consider că rezultatele satisfăcătoare în activitatea electricienilor de exploatare ar avea
adoptarea unei îmbrăcăminte de lucru tip combinezon

IV. Influenţa Cîmpurilor Electromagnetice

IV 1. Terminologie

- Câmpuri electromagnetice – câmpuri magnetice statice şi câmpuri electrice, magnetice şi

electromagnetice care variază în timp cu frecvenţe până la 300 GHz
- Valori limită de expunere – limite de expunere la câmpuri electromagnetice a căror
respectare asigură protecţia lucrătorilor la câmpuri electromagnetice împotriva efectelor nocive
cunoscute împotriva sănătăţii
- Valori de declanşare a acţiunii – nivelul parametrilor direct masurabili (E,H,B,S) de la care
trebuie să fie luate una sau mai multe măsuri de protecţie; respectarea valorilor de declanşare
asigură respectarea valorilor limită de expunere

Parametri direct masurabili ce caracterizează expunerea la câmpuri electromagnetice

- Ic – curentul de contact dintre o persoană şi un obiect (A)

- J – densitatea de curent – curentul care traversează o unitate de suprafaţă, perpendiculară pe
fluxul de curent, într-un volum conductor (A/m2).
- E – intensitatea câmpului electric (E) – forţa exercitată asupra unei particule încărcate
independent de deplasarea ei în spaţiu (V/m)
- H – intensitatea câmpului magnetic (H) – împreună cu inducţia magnetică defineşte un
câmp magnetic în orice punct din spaţiu (A/m)
92
 - B – inducţia magnetică sau densitatea de flux magnetic (B) – forţa exercitată asupra
sarcinilor mobile (T). În spaţiul liber şi în materiile biologice pot fi utilizate atât inducţia
magnetică cât şi intensitatea câmpului magnetic (1A/m = 4 x 10-7T)
- S – densitatea de putere – cantitatea de putere radiantă, incidentă perpendicular pe o
suprafaţă împărţită la aria acelei suprafeţe (W/m2).
- SA – absorbţia specifică a energiei – energia absorbită pe unitate de masă de ţesut biologic
(J/Kg)
- SAR – rata de absorbţie specifică a energiei medii pe întregul corp sau pe o anumită parte a
corpului – debitul cu care este absorbită energia pe unitate de masă de ţesut corporal (W/Kg).
SAR pe întregul corp este o mărime acceptată pentru a stabili raportul între efectele termice
nocive şi expunerea la câmpuri de radiofrecvenţă (RF).
SAR medie pe întregul corp şi SAR locală sunt necesare pentru a evalua şi limita depozitarea
excesivă de energie pe părţile mici ale corpului în condiţii speciale de expunere (expunerea unei
persoane legate la pământ la frecvenţă radio inferioară din domeniul de frecvenţe în MHz sau
expunerea unei persoane în câmpul apropiat unei antene .
Pot fi măsurate direct: inducţia magnetică (B), curentul de contact (Ic), intensitatea câmpului
electric (E), intensitatea câmpului magnetic (H) şi densitatea de putere (S).
În funcţie de domeniul de frecvenţă se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de
curent indus în cap şi trunchi, SAR medie, pentru întregul corp, SAR localizata (cap şi trunchi),
SAR localizate (membre), densitatea de putere.
Valorile limită de expunere pentru densitatea de curent trebuie să protejeze împotriva
efectelor acute ale expunerii asupra ţesuturilor sistemului nervos central la nivelul capului şi al
trunchiului. Datorită eterogenităţii electrice a corpului uman trebuie calculată media densităţilor
de curent pe o secţiune de 1 cm2, perpendiculară pe direcţia curentului.
Pentru câmpuri electromagnetice în impulsuri ori tranzitorii sau pentru expunerea simultană
la câmpuri de frecvenţe multiple, trebuie să se aplice metode de evaluare, de măsurare şi de
calcul adecvate, care permit analizarea caracteristicilor formei de undă şi a naturii interacţiunilor
biologice conform standardelor naţionale în domenii armonizate cu standardele europene stabilite
de CENELEC (Comitetul European pentru Standardizare şi Electrotehnică)
Valorile de declanşare a acţiunii se obţin plecând de la valori limită de expunere în
conformitate cu principiile stabilite de Comisia internaţională pentru protecţia împotriva
radiaţiilor neionizate prin limitarea expunerii la radiaţii neionizate (ICNIRP 7/99).

IV. 2. Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor

În îndeplinirea obligaţiilor prevazute în Legea 319/2006 angajatorul trebuie să evalueze şi

dacă este necesar, să masoare şi/sau să calculeze nivelurile câmpurilor electromagnetice la care
sunt expuşi lucrătorii acordând atenţie deosebită:
- nivelului, spectrului de frecvenţă, duratei şi timpului expunerii
- valorile limită de expunere şi valorile de declanşare a acţiunii
- efectele asupra stării de sănătate şi securităţii lucrătorilor care aparţin unor grupuri sensibile
la riscuri specifice
- efectelor indirecte: interferenţele cu echipamente şi dispozitive medicale electronice,
inclusiv stimulatoare cardiace şi alte dispozitive implantate, riscul de proiectare a obiectelor
feromagnetice în câmpuri magnetice statice având o inducţie magnetică mai mare de 3 mT,
amorsarea dispozitivelor electroexplozive detonatoare, incendiile şi exploziile rezultate în urma
aprinderii materialelor inflamabile datorită scânteielor provocate de câmpuri induse, curenţi de
contact sau descărcări de scântei.

93
 - existenţa unor echipamente de muncă proiectate pentru a reduce nivelurile de expunere la
câmpuri electromagnetice
- informaţiile adecvate obţinute în urma supravagherii stării de sănătate, inclusiv informaţiile
publicate
- sursele de expunere multiple
- expuneri simultane la câmpuri de frecvenţă multiple
Angajatorul trebuie să deţină o evaluare a riscurilor în conformitate cu art. 12 alin. (1) lit. a
din Legea nr. 319/2006 şi trebuie să stabilească măsurile pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor în conformitate cu art. 14-20. În cazul depăşirii valorilor de declanşare a acţiunii
angajatorul trebuie să pună în aplicare un program de măsuri tehnice şi organizatorice pentru
încadrarea în valori normale prin:
- adoptarea unor metode de lucru care să conducă la o expunere mai redusă la câmpuri
electromagnetice
- alegerea unor echipamente care emit mai puţine câmpuri electromagnetice
- reducerea emisiei câmpurilor electromagnetice, recurgerea la mecanisme de blocare,
ecranare sau mecanisme similare de protecţie a stării de sănătate
- programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă şi a
posturilor de lucru
- proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru
- limitarea duratei şi a intensităţii expunerii
- asigurarea cu echipament adecvat de protecţie individuală
Reducerea riscurilor rezultate din expunerea la câmpuri electromagnetice are la bază
principiile generale de prevenire prevăzute de Legea 319/2006.

Primul Ajutor În Caz De Electrocutare

Prin electrocutare se înţelege totalitatea tulburărilor provocate de trecerea curentului

electric prin corp, urmare a contactului direct sau indirect cu un conductor electric.
Se foloseşte termenul de electrocuţie în cazul leziunilor mortale şi de electrocutare
pentru leziunile compatibile cu viaţa.
Accidentul prin electrocutare apare atunci cînd corpul omului se intercalează accidental
între două puncte cu potenţiale electrice diferite- situaţii în care prin el circulă un curent
capabil ,să afecteză funcţiile vitale ale corpului (respiraţia, circulaţia sîngelui şi activitatea
nervoasă)
Accidentele se pot produce fie prin atingere directă de tip bifazic(bipolar) corpul
devenind altfel un şunt, fie de tip monofazic (unipolar) cînd corpul se interpune între
două conductoare electrice sau între un conductor electric şi pământ.
Accidentele se pot produce şi prin atingere indirectă ca în cazul inducţiei cind un
conductor electric din apropierea unui curent electric cu potenţial ridicat prezintă un
curent de autoinducţie(periculos cu accidentatul atingerea apei în care au căzut fire
electrice etc.) . Primul caz de electrocutare accidentală a fost semnalat în 1897.
Toate sistemele de protecţie împotriva electrocutărilor iau în calcul limitele admise
pentru curent prin corpul uman, tensiunile de lucru , tensiunile de atingere şi de pas,
tensiunile prin cuplaj inductiv în vederea realizării protecţiei împotriva electrocutărilor în
instalaţii electrice de curent continuu şi de curent alternativ de frecvenţă industrială.
Pentru proiectarea şi stabilirea unor sisteme de protecţie împotriva electrocutărilor
limita maximă admisă a impedanţei totale a corpului uman, Z(se considera egală cu
rezistenţa ohmică a corpului, R) este:
Zh=R=1000Ω - în cazul protecţiei împotriva electrocutărilor prin atingere directă.
Zh=R=3000Ω - în cazul protecţiei împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă.
94
 În funcţie de intensitatea curentului care străbate corpul omenesc se produc
următoarele efecte:
- 0,5 – 2mA- prag de senzaţie.
- 2 – 3 mA-senzaţie tremur, înţepături.
- 3 – 10 mA-convulsii, şoc electric.
- 10 – 18 mA –contracţii musculare dureroase.
- 18 - 25 mA-respiraţie grea.
- 25 - 75 mA-şoc electric sever.
- 75 - 200 mA-fibrilaţie ventriculară
- 200--1000mA-arsuri la punctele de intrare şi ieşire din organism
- 1000-4000 mA-arsuri grave

Limitele maxime admise ale curenţilor prin corpul omului,considerate în calcule pentru
stabilirea unor sisteme de protecţie împotiva electrocutărilor sunt stabilite funcţie de felul
curentului, numărul sistemelor de eliminare a defectului, timpul de întrerupere la protecţia
de bază t stabilit conform documentaţiilor specifice.

În cazul protecţiei împotiva curenţilor capacitivi se consideră următoarele limite

maxime admise ale curenţilor prin corpul omului, pentru un timp mai mare de 3 s:
- 30 mA -dacă se consideră R= 0
- 10mA-dacă se consideră R=3000

Valorile curenţilor şi efectele lor au fost grupate în zone de pericol astfel:

- curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA pericolul de deces este foarte
redus.
- curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA dar mai mic de 200 mA-
pericol de paralizare a funcţiilor sistemului nervos , de apariţie a stopului respirator sau
stopului cardiac.
- curentul care trece prin corp este mai mare de 200 mA probabilitate ridicată de
deces , agravată de efectele termice ale curentului electric.

Efectele cele mai probabile de paralizare a funcţiilor sistemului nervos le provoacă

intensităţile curenţilor de tip industrial(380/220 V).

Timpul de expunere(timpul de trecere a curentului prin corpul omenesc) este foarte

important mai ales în raport cu intensitatea curentului .Cu cât timpul este mai scurt,
valoare curentului la care omul reuşeşte să se desprindă este mai mare şi invers.

Din motive de protecţie limitele timpului de deconectare a instalaţiilor electrice de

joasă tensiune trebuie să fie de 0,2 sec. pentru tensiuni pînă la 250 V şi 0,1s pentru
tensiuni pînă la 500 V.

Traseul străbătut de curent prin corp este uneori decisiv considerându-se foarte
periculoase : mâna stîngă-piciorul drept (axa inimii) şi mâna dreaptă- marginea superioară a
bazinului.

Tensiunile de lucru ale instalaţiilor şi echipamentelor sunt conform STAS-930-75 cu

excepţia echipamentelor electrice portabile, corpurilor de iluminat şi utilajelor mobile de
sudare.

95
 Limita maximă admisă a tensiunii de lucru pentru echipamentele electrice portabile
folosite în medii periculoase este stabilită în funcţie de măsura de protecţie aplicată
împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă şi de tipul reţelei în care se poate aplica
măsura de protecţie respectivă (STAS 2612-87).

NR. TIPUL REŢELEI TENSIUNE DE

CRT. MĂSURA DE PROTECŢIE APLICATĂ DE ALIMENTARE LUCRU
MAXIMĂ
ADMISĂ (V)
1. Separarea de protecţie Tsau I 400
2. Izolaţie suplimentară de protecţie(cu dublă Tsau I 400
izolare)
3. Egalizarea potenţialelor Tsau I 400
4. Izolaţie întărită şi tensiune redusă Tsau I 50
5. Tensiune redusă + izolaţie de lucru Tsau I 24
6. Legare la nul(TN) sau la pământ(TT)+ T 400
echipament electroizolant

Pentru lucrul în mediul minier(la suprafaţă sau subteran ) sunt prevederi specifice.
Limita maximă admisă a tensiunilor de atingere şi de pas pentru instalaţiile şi
echipamentele de joasă tensiune sunt stabilite în funcţie de categoria reţelei de alimentare,
de zona de amplasare a echipamentului (instalaţiilor) şi de timpul de întrerupere în caz de
defect. Limitele sunt stabilite ţinînd seama că în toate situaţiile se prevede un sistem de
eliminare a defectului cu respectarea prevederilor din STAS 6119-79 şi STAS 6616-83
privind condiţiile de întrerupere în caz de defecte şi de dimensionarea a instalaţiilor de
protecţie.
Limita maximă admisă a tensiunilor de atingere şi de pas pentru echipamentele
(instalaţiile) de înaltă tensiune este stabilită în funcţie de tipul echipamentului(instalaţiei
electrice), de zona de amplasare, de tipul reţelei şi de timpul de întrerupere în caz de
defect. Limitele sunt stabilite ţinînd seama că în toate situaţiile se prevede cel puţin un
sistem de eliminare a defectului cu respectarea prevederilor STAS 7334-83 privind
condiţiile de întrerupere în caz de defect şi de dimensionarea instalaţiilor de protecţie.
În instalaţiile electrice există un pericol de electrocutare dacă se execută lucrări în
aceste instalaţii sau în vecinătatea lor fără respectarea normelor de protecţie a muncii.
Efectele curentului electric asupra funcţiilor vitale pot avea urmări imediate sau întrziate
Urmările imediate au ca efect paralizarea funcţiilor respiratorii şi/sau circulatorie,
respectiv apariţia stopului respirator şi/sau a stopului cardiac ori deces instantaneu prin
fibrilaţie ventriculară.
Urmări întîrziate constau într-o slăbire a forţei musculare, amorţeli, tulburări care
influenţeză centrul generator de excitaţii al inimii.
Intervenţia imediată şi competenţa în cazul unui accident salvează accidentatul mai
ales în cazul unei electrocutări.
Personalul încadrat în muncă indiferent de funcţie este obligat să cunoască cel puţin
următoarele măsuri imediate necesare a fi luate pentru readucerea la viaţă a unuei
persoane care a fost electrocutate sau axfixiate, primul ajutor în caz de stop
cardiorespirator, oprirea unei hemoragii care insoţeşte o fractură, transportarea corectă a
unui rănit, luarea primelor măsuri în caz de incendiu sau avarii.
Rapiditatea cu care se intervine în operaţia de salvare prin respiraţie artificială trebuie
să ţină seama permanent de următoarele reguli:
- intervenţie după un minut crează şanse de salvare 95%.
96
 - intervenţie după două minute crează şanse de salvare 90%.
- intervenţie după patru minute crează şanse de salvare 50% ş.a.m.d.

Operaţia de respiraţie artificială nu poate fi întreruptă decît de medic, singurul care

poate hotărâ asupra stării accidentatului.Pentru metodele de respiraţie artificială
menţionăm:
1. reanimarea cardiorespirtorie, respiraţie gură la gură şi masajul cardiac extern.
2. metoda Sylvester.
3. metoda Sehaefeer.
4. respiraţia artificială prin insuflarea cu aparate mecanice
Supravegerea după readucerea la viaţă a accidentatului este obligatorie în aşa fel, încât
să se poată acţiona în caz de nevoie.
Primul ajutor acordat în cazul accidentatului prin electrocutare depinde de competenţa
celor prezenţi în momentul accidentului . Se întîlnesc două situaţii:
-accidentatul nu se poate desprinde de instalaţia electrică.
-accidentatul s-a desprins de instalaţia electrică nemaifiind în contact cu aceasta şi nici
în imediata ei apropiere.
În ambele situaţii persoana care acordă primul ajutor trebuie să evalueze operativ şi
rapid situaţia accidentatului şi să intervină astfel încât să nu se suprapună riscului de
accidentare.
Scoaterea accidentatului de sub influienţa curentului electric impune o serie de măsuri
a căror succesiune trebuie respectată :
- întreruperea tensiunii prin deschiderea întrerupătorului de alimentare (în lipsa acestuia
prin deschiderea separatorului, scoaterea siguranţelor, scoaterea din priză etc.). Dacă
accidentatul este în contact cu instalaţia electrică şi se află la înălţime trebuie luate
măsuri preventive de eliminare căderii (după întreruperea tensiunii muşchii se relaxază).
- scoaterea accidentatului de sub tensiune prin utilizarea oricăror materiale sau
echipamente electroizolante şi îndepărtarea accidentatului de zona de pericol.
În cazul instalaţiilor cu tensiuni peste 1000V apropierea de accidentat poate prezenta
pericol pentru salvator din cauza tensiunii de pas. Se vor efectua următoarele manevre:
- deconectarea instalaţiei (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai o persoană
care cunoaşte bine instalaţia ,iar scoaterea accidentatului din instalaţii aflate sub tensiune
este permisă numai după deconectare.
- scoaterea accidentatului din instalaţie aflată sub tensiune este permisă numai in
staţiile electrice, unde operaţia se execută de personalul special instruit în acest sens şi
care utilizează mijloace de protecţie electroizolante(cizme şi mănuşi de înaltă tensiune
ştanga de manevră, corespunzătoare tensiunii normale a instalaţiei).
În situaţia în care arcul electric ,(provocat de accidentat ca urmare a atingerii
instalaţiei electrice ) provoacă aprinderea hainelor se va interveni pentru stingerea hainelor
aprinse prin înăbuşire.
După scoaterea accidentatului de sub tensiune se va determina starea clinică a
victimei printr-o examinare rapidă, acţiunile de prim ajutor fiind diferenţiate în funcţie de
starea accidentatului:
- dacă accidentatul este conştient.
- dacă accidentatul este inconştient.
- dacă accidentatul prezintă vătămări sau răniri.
Chiar dacă în urma electrocutării accidentatul nu acuză stări de rău, el trebuie ţinut în
repaus timp de aproximativ 1 oră după care trebuie supus unor cosultaţii medicale.
Dacă starea de rău se agravează :
- accidentatul va fi aşezat în poziţia culcat cu picioarele ridicate.
97
 - îmbrăcămintea trebuie descheiată şi slăbită în zona gîtului, pieptului şi abdomenului.
- se va asigura transportul calificat (prin salvare) la un serviciu medical de urgenţă.
Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicală deoarece
ulterior pot surveni tulburări de ritm cardiac.

23.PREZENTAREA METODEI
ELABORATE DE I.N.C.D.P.M. BUCUREŞTI
PENTRU EVALUAREA
RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE PROFESIONALǍ

PREMISE TEORETICE

Fig. 1 Relaţia risc – securitate

98
 Fig. 1.3 Curba de acceptabilitate a riscului

DESCRIEREA METODEI

SCOP ŞI FINALITATE

 determinarea cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă, sector,

secţie sau întreprindere, pe baza analizei sistemice şi evaluării riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională;
 aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator (FIŞA DE EVALUARE A
LOCULUI DE MUNCĂ), care cuprinde nivelul de risc global pe loc de muncă care constituie
baza fundamentării programului de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor
profesionale pentru locul de muncă, sectorul, secţia sau întreprinderea analizată.
PRINCIPIUL METODEI

 identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) pe baza unor
liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinaţiei dintre
gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxim previzibile;
 nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporţional cu nivelul de risc.
UTILIZATORI POTENŢIALI

Metoda poate fi utilizată:

1. în faza de concepţie şi proiectare a locurilor de muncă pentru integrarea principiilor şi
măsurilor de securitate a muncii în concepţia şi proiectarea sistemelor de muncă;
2. în faza de exploatare pentru îndeplinirea de cǎtre personalului de la compartimentele
de protecţie a muncii din întreprinderi a urmǎtoarelor atribuţii:
 analiza pe o bază ştiinţifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc de
muncă;
 fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.

99
 Aplicarea metodei necesită echipe complexe formate din persoane specializate atât în
securitatea muncii, cât şi în tehnologia analizată (evaluatori + tehnologi);

 ETAPELE METODEI

1. definirea sistemului de analizat (loc de muncă);

2. identificarea factorilor de risc din sistem;
3. evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
4. ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire;
5. propunerea măsurilor de prevenire.

 INSTRUMENTE DE LUCRU UTILIZATE

 Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa 1)

→ este un formular care cuprinde, într-o formă uşor identificabilă şi comprimată,

principalele categorii de factori de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, grupate după
criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă,
mijloace de producţie şi mediu de muncă).

 Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman
(Anexa 2)

→ este un instrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravităţii consecinţelor;

→ cuprinde categoriile de leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii organismului
uman, localizarea posibilă a consecinţelor în raport cu structura anatomo-funcţională a
organismului şi gravitatea minimă – maximă generică a consecinţei.

 Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii factorilor de risc

asupra organismului uman (Anexa 3)

→ este o grilă de clasificare a consecinţelor în clase de gravitate şi clase de probabilitate a

producerii lor;
→ gravitatea consecinţelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic clinic, funcţional
şi de evaluare a capacităţii de muncă elaborate de M.S. şi M.M.S.S.F.;
→ clasele de probabilitate sunt stabilite prin adaptarea standardului U.E.

 Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4)

→ cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în sistemul

analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvenţă de apariţie.

 Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5)

100
 → construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat în aprecierea
nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.

 Fişa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6)

→ este documentul centralizator al tuturor operaţiilor de identificare şi evaluare a riscurilor

de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională;
→ acest formular cuprinde:
- date de identificare a locului de muncă: unitatea, secţia (atelierul), locul de muncă;
- date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcţie;
- componentele generice ale sistemului de muncă;
- nominalizarea factorilor de risc identificaţi;
- explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificaţi (descriere,
parametri şi caracteristici funcţionale);
- consecinţa maximă previzibilă a acţiunii factorilor de risc;
- clasa de gravitate şi probabilitate previzionată;
- nivelul de risc.

 Fişa de măsuri propuse (Anexa 7)

→ este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat, rezultate

din evaluarea locului de muncă.

APLICAREA METODEI

 PROCEDURA DE LUCRU

 Constituirea echipei de analiză şi evaluare

→ echipa de analiză şi evaluare va cuprinde specialişti în domeniul securităţii muncii şi

tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate;
→ înainte de începerea activităţii membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu metoda de
evaluare, instrumentele utilizate şi procedurile concrete de lucru;
→ este necesară o minimă documentare prealabilă asupra locurilor de muncă şi proceselor
tehnologice care urmează să fie analizate şi evaluate;
→ după constituirea echipei de analiză şi evaluare, respectiv după însuşirea metodei, se
trece la parcurgerea etapelor propriu-zise.

 Definirea sistemului de analizat (loc de muncǎ)

→ în această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind:

- identificarea şi descrierea componentelor sistemului şi modului său de funcţionare:
scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operaţiilor de muncă, maşinile şi utilajele
folosite - parametri şi caracteristici funcţionale, unelte etc.;
- precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem (pe
baza fişei postului, a ordinelor şi deciziilor scrise, a dispoziţiilor verbale date în mod curent etc.);
- descrierea condiţiilor de mediu existente;
- precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe baza
normelor şi standardelor de securitate a muncii, precum şi a altor acte normative incidente.
101
 → informaţiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele întreprinderii (fişa
tehnologică, cărţile tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa postului pentru executant, caiete de
sarcini, buletine de analiză a factorilor de mediu, norme, standarde şi instrucţiuni de securitate a
muncii) şi din discuţiile purtate cu lucrătorii de la locul de muncă analizat.

 Identificarea factorilor de risc din sistem

→ în această etapă se stabileşte, pentru fiecare componentă a sistemului de muncă evaluat

(respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite (Anexa 1) ce disfuncţii poate prezenta, în toate
situaţiile previzibile şi probabile de funcţionare;
→ identificarea tuturor riscurilor posibile presupune simularea funcţionării sistemului şi
deducerea respectivelor abateri; aceasta se poate face printr-o analiză verbală cu tehnologul, prin
aplicarea metodei arborelui de evenimente, prin simularea pe un model experimental sau prin
procesare pe computer;
→ factorii de risc identificaţi se înscriu în Fişa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6),
unde se mai specifică, în aceeaşi etapă, şi forma lor concretă de manifestare: descrierea acestora
şi dimensiunea parametrilor prin care se apreciază respectivul factor (de exemplu, rezistenţa la
apăsare, forfecare, greutate şi dimensiuni, curba Cz etc.).

 Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională

→ pentru determinarea consecinţelor posibile ale acţiunii factorilor de risc se utilizează

lista din Anexa 2;
→ gravitatea consecinţei astfel stabilite se apreciază pe baza grilei din Anexa 3;
informaţiile pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii consecinţelor posibile se obţin din
statisticile accidentelor de muncă şi bolilor profesionale produse la locul de muncă respectiv sau
la locuri de muncă similare;
→ pentru determinarea frecvenţei consecinţelor posibile se foloseşte scala din Anexa 3;
încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază statistică sau de calcul,
intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, săptămânal, lunar, anual etc.); intervalele
respective se transformă ulterior în frecvenţe exprimate prin număr de evenimente posibile pe an;
→ rezultatul obţinut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de evaluare a
riscurilor (Anexa 4) şi se înscrie în Fişa locului de muncă (Anexa 6).
→ cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi aceste
niveluri pentru fiecare factor de risc în parte; se obţine astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor
la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei ierarhizǎri a măsurilor de prevenire şi
protecţie, funcţie de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc;
→ nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a
nivelurilor de risc (Ri) stabilite pentru factorii de risc identificaţi; pentru ca rezultatul obţinut să
reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element de ponderare rangul factorului de
risc (ri), care este egal cu nivelul de risc; formula de calcul al nivelului de risc global este
următoarea:
n
∑ r i Ri
i=1
Nr = .....................
n
∑ ri
i=1
unde:
102
 Nr = nivelul de risc global la locul de munca;
ri = rangul factorului de risc “ i ”;
Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc “i “;
n = numarul factorilor de risc identificati la locul de munca respectiv.
→ nivelul de securitate (Ns) pe loc de muncă se identifică pe Scala de încadrare a
nivelurilor de risc/securitate (Anexa 5);
→ atât nivelul de risc global, cât şi nivelul de securitate se înscriu în Fişa locului de
muncă (Anexa 6).

 Stabilirea măsurilor de prevenire

→ pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a sistemului de

muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform Scalei de
încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5), în ordinea:
- 7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;
- 1 – 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.
→ se ţine cont şi de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire:
- măsuri de prevenire intrinsecă;
- măsuri de protecţie colectivă;
- măsuri de protecţie individuală.
→ măsurile propuse se înscriu în Fişa de măsuri de prevenire propuse (Anexa 7).

 Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei care conţine:

→ modul de desfăşurare a analizei;
→ persoanele implicate;
→ rezultatele evaluării, respectiv fişele locurilor de muncă cu nivelurile de risc;
→ interpretarea rezultatelor evaluării;
→ fişele de măsuri de prevenire.

ANEXA 1

LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC

A. EXECUTANT
1. ACŢIUNI GREŞITE
1.1. Executare defectuoasă de operaţii
- comenzi
- manevre
- poziţionări
- fixări
- asamblări
- reglaje
- utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc.
1.2. Nesincronizări de operaţii
- întârzieri
- devansări
1.3. Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă
- pornirea echipamentelor tehnice
103
 - întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice
- alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide energetice
etc.)
- deplasări, staţionări în zone periculoase
- deplasări cu pericol de cădere:
l de la acelaşi nivel: - prin dezechilibrare
- alunecare
- împiedicare
l de la înălţime: - prin păşire în gol
- prin dezechilibrare
- prin alunecare
1.4. Comunicări accidentogene
2. OMISIUNI
2.1. Omiterea unor operaţii
2.2. Neutilizarea mijloacelor de protecţie
B. SARCINA DE MUNCĂ
1. CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT
CU CERINŢELE DE SECURITATE
1.1. Operaţii, reguli, procedee greşite
1.2. Absenţa unor operaţii
1.3. Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a operaţiilor)
2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA
EXECUTANTULUI
2.1. Solicitare fizică:
- efort static
- poziţii de lucru forţate sau vicioase
- efort dynamic

2.2. Solicitare psihică:

- ritm de muncă mare
- decizii dificile în timp scurt
- operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc.
- monotonia muncii
C MIJLOACE DE PRODUCŢIE
1. FACTORI DE RISC MECANIC
1.1. Mişcări periculoase
1.1.1. Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:
- organe de maşini în mişcare
- curgeri de fluide
- deplasări ale mijloacelor de transport etc.
1.1.2. Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale mişcărilor
funcţionale ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor
1.1.3. Deplasări sub efectul gravitaţiei:
- alunecare
- rostogolire
- rulare pe roţi
- răsturnare
- cădere liberă
- scurgere liberă
104
 - deversare
- surpare, prăbuşire
- scufundare
1.1.4. Deplasări sub efectul propulsiei:
- proiectare de corpuri sau particule
- deviere de la traiectoria normală
- balans
- recul
- şocuri excesive
- jet, erupţie
1.2. Suprafeţe sau contururi periculoase:
- înţepătoare
- tăioase
- alunecoase
- abrazive
- adezive
1.3. Recipiente sub presiune
1.4. Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice
2. FACTORI DE RISC TERMIC
2.1. Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor
2.2. Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor
2.3. Flăcări, flame
3. FACTORI DE RISC ELECTRIC
3.1. Curentul electric:
- atingere directă
- atingere indirectă
- tensiune de pas
4. FACTORI DE RISC CHIMIC
4.1. Substanţe toxice
4.2. Substanţe caustice
4.3. Substanţe inflamabile
4.4. Substanţe explozive
4.5. Substanţe cancerigene
5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
5.1. Culturi sau preparate cu microorganisme:
- bacterii
- virusuri
- richeţi
- spirochete
- ciuperci
- protozoare
5.2. Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare)
5.3. Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi)
D MEDIU DE MUNCĂ
1. FACTORI DE RISC FIZIC
1.1. Temperatura aerului:
- ridicată
- scăzută
1.2. Umiditatea aerului:

105
 - ridicată
- scăzută
1.3. Curenţi de aer
1.4. Presiunea aerului:
- ridicată
- scăzută
1.5. Aeroionizarea aerului
1.6. Suprapresiune în adâncimea apelor
1.7. Zgomot
1.8. Ultrasunete
1.9. Vibraţii
1.10 Iluminat:
- nivel de iluminare scăzut
- strălucire
- pâlpâire
1.11. Radiaţii
1.11.1. Electromagnetice:
- infraroşii
- ultraviolete
- microunde
- de frecvenţă înaltă
- de frecvenţă medie
- de frecvenţă joasă
- laser
1.11.2. Ionizante:
- alfa
- beta
- gamma
1.12. Potenţial electrostatic
1.13. Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol, alunecări,
surpări, prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.)
1.14. Pulberi pneumoconiogene
2. FACTORI DE RISC CHIMIC
2.1. Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2. Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi
3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
3.1. Microorganisme în suspensie în aer:
- bacterii
- virusuri
- richeţi
- spirochete
- ciuperci
- protozoare etc.
4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI
- subteran
- acvatic
- subacvatic
- mlăştinos
- aerian
- cosmic etc.
106
 LISTA DE CONSECINŢE POSIBILE
ALE ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
(leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii organismului uman)

Nr CONSECINŢE LOCALIZAREA CONSECINŢELOR

crt POSIBILE Cu- Cu Ab- Te- Apa- Apa- Apa Apa Sistem osteoarticular Sis- Organe de simţ Sis- Multi
- - - -
tie tie do- gu- rat rat rat rat Co- Membru Membru tem Ochi Nas Ureche tem plă
cra- to men ment respi- car- di- re- loana superior inferior mus- ner-
ra-
nia- Ci rator dio ges- nal verte Braţ Palmă Coap Pi- cular In- Ex- vos
nă că - tiv - Ante Degete să cior ter- ter-
vas brală braţ Gam nă nă
- bă
cu-
lar D S D S
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 1 20 21 22 23
9
1. Plagă - tăietură x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
- înţepătură x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
2. Contuzie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
3. Entorsă - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - -
4. Strivire x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
5. Fractură x x - - - - - - x x x x x x x - - x - - - x
6. Arsură - termică x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
- chimică x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
7. Amputaţie - - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - x
8. Leziuni ale organelor in-terne - - x - x x x x - - - - - - - - - - x - x x
9. Electrocutare - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
10. Asfixie - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
11. Intoxicaţie - acută - - - x x x x x - - - - - - - - - - - - x x
52
 - cronică - - - x x x x x - - - - - - - - - - - - x x
12. Dermatoză - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - - -
13. Pneumoconioză - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
14. Îmbolnăviri respiratorii cronice - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
provocate de pul-

ANEXA 2 - continuare

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 1 1 2 2 22 23
8 9 0 1
beri organice şi substanţe toxice
iritante (emfizem pulmonar, bronşită
etc.)
15. Astm bronşic, rinită vaso-motorie - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
16. Boli prin expunere la tem-peraturi - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
înalte sau scăzute (şoc, colaps caloric,
dege-rături)
17. Hipoacuzie, surditate de percepţie - - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - -
18. Cecitate - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
19. Tumori maligne, cancer profesional x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
20. Artroze cronice, periartri-te, stiloidite, - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - - x
osteocondili-te, bursite, epicondilite,
discopatii
21. Boala de vibraţii - - - - - x - - - - - - - - - - - - x - x -
22. Tromboflebită - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - x
23. Laringite cronice, nodulii cântăreţilor - - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - -
24. Astenopatie acomodativă, agravarea - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
miopiei existen-te
25. Cataracta - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
26. Conjuctivite şi keratocon-junctivite - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
27. Electrooftalmie - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
53
 28. Boala de iradiere x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
29. Îmbolnăviri datorate com-presiunilor - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - -
şi decompresi-unilor
30. Boli infecţioase şi parazi-tare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
31. Nevroze de coordonare - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
32. Sindrom cerebroastenic şi tulburări de - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
termoreglare (datorită undelor electro-
magnetice de înaltă frec-venţă)
33. Afecţiuni psihice - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
34. Alte consecinţe

Sursa: Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale

54
 ANEXA 3

SCALA DE COTARE A GRAVITĂŢII ŞI PROBABILITĂŢII

CONSECINŢELOR ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC
ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

CLASE DE GRAVITATEA CONSECINŢELOR

GRAVITATE
CONSECINŢE

1 NEGLIJABILE  consecinţe minore reversibile cu incapacitate de muncă previzi-bilă până la 3

zile calendaristice (vindecare fără tratament)
2 MICI  consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă de 3 - 45 zile
care necesită tratament medical
3 MEDII  consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă în-tre 45 - 180
zile care necesită tratament medical şi prin spitali-zare
4 MARI  consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de muncă de maxim 50
% (invaliditate de gradul III)
5 GRAVE  consecinţe ireversibile cu pierdere între 50 - 100 % a capacităţii de muncă,
dar cu posibilitate de autoservire (invaliditate de gra-dul II)
6 FOARTE GRAVE  consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de mun-că şi a
capacităţii de autoservire (invaliditate de gradul I)
7 MAXIME  deces

CLASE DE PROBABILITATEA CONSECINŢELOR

PROBABILITATE
EVENIMENTE

1 EXTREM DE Probabilitate de producere a consecinţelor extrem de mică

RARE P < 10-1/an
2 FOARTE RARE Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mică
10-1 < P < 5-1/an
3 RARE Probabilitate de producere a consecinţelor mică
5-1 < P < 2-1/an
4 PUŢIN Probabilitate de producere a consecinţelor medie
FRECVENTE 2-1 < P < 1-1/an
5 FRECVENTE Probabilitate de producere a consecinţelor mare
1-1/an < P < 1-1/lună
6 FOARTE Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mare
FRECVENTE P > 1-1/lună

55
 G R I L A D E E V A L U A R E A R I S C U R I L O R
COMBINAŢIE ÎNTRE GRAVITATEA CONSECINŢELOR ŞI
PROBABILITATEA PRODUCERII LOR
CLASE DE PROBABILITATE
1 2 3 4 5 6
EX- FOAR RAR PUŢIN FREC- FOAR-
TREM TE FREC- VENT TE
DE RAR VENT FREC-
RAR VENT
CLASE DE P>10 P > 10 P > 5 P > 2 / P > 1 P > 1-1/
- - - -1 -

GRAVITATE 1
/an 1
/an 1
/an an 1
/an lună
P<5 P<2 P<1
- - -
P<1 -
1
/an 1
/ an 1
/an 1
/lună
CONSECINŢE

7 MAXIME DECES (7,1) (7,2) (7,3) (7,4) (7,5) (7,6)

6 FOARTE INVALIDI- (6,1) (6,2) (6,3) (6,4) (6,5) (6,6)

GRAVE TATE GR. I

5 GRAVE INVALIDI- (5,1) (5,2) (5,3) (5,4) (5,5) (5,6)

TATE GR. II

4 MARI INVALIDI- (4,1) (4,2) (4,3) (4,4) (4,5) (4,6)

TATE GR.
III

3 MEDII ITM 45 - 180 (3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)

ZILE

2 MICI ITM 3 - 45 (2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (2,5) (2,6)

ZILE

(1,1) ( (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)

1 NEGLIJ BILE 1,2)
A

56
 ANEXA 5
SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE

NIVEL DE RISC CUPLUL GRAVITATE - PROBABILITATE NIVEL DE SECURITATE

1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7 MAXIM

2 FOARTE MIC (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE MARE

3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5 MARE

4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4 MEDIU

5 MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3 MIC

6 FOARTE MARE (5,6) (6,4) (6,5) (7,4) 2 FOARTE MIC

7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1 MINIM

57
 ANEXA 6

UNITATEA :
NUMĂR DE PERSOANE EXPUSE :
FISA DE EVALUARE A LOCULUI DE
MUNCĂ
SECŢIA: DURATA EXPUNERII:
FIŞA NR…
LOCUL DE MUNCĂ: ECHIPA DE EVALUARE

CONSE- CLASA CLASA NIVEL

COMPONENTA FACTORI DE FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A
RISC FACTORILOR DE RISC
IDENTIFICAŢI (descriere,parametri) CINŢA DE DE PAR-
SISTEMULUI DE GRAVI- PROBA- ŢIAL
MUNCĂ TATE BILITATE DE
MAXIMĂ RISC

PREVI-

ZIBILĂ

58
 ANEXA 7
FIŞA DE MĂSURI PROPUSE

FIŞA DE MĂSURI PROPUSE

NIVEL DE MĂSURI PROPUSE

Nr. FACTOR DE RISC
RISC
crt. Nominalizarea măsurii

0 1 3

59
60
 ANEXA 8
ORDINEA IERARHICĂ
A MĂSURILOR DE PREVENIRE

MĂSURI PRIMARE (măsuri de ordinul întâi)

ELIMINAREA RISCURILOR
RISC OM
MĂSURILE TREBUIE SĂ ACŢIONEZE DIRECT ASUPRA
SURSEI DE FACTORI DE RISC (PREVENIRE
INTRINSECĂ)

MĂSURI SECUNDARE (măsuri de ordinul doi)

IZOLAREA RISCURILOR
RISC OM FACTORII DE RISC PERSISTĂ, DAR PRIN MĂSURI DE
PROTECŢIE COLECTIVĂ SE EVITĂ SAU DIMINUEAZĂ
ACŢIUNEA LOR ASUPRA OMULUI

MĂSURI TERŢIARE (măsuri de ordinul trei)

EVITAREA RISCURILOR
RISC OM INTERACŢIUNEA DINTRE FACTORII DE RISC ŞI OM SE
EVITĂ PRIN MĂSURI ORGANIZATORICE ŞI
REGLEMENTĂRI PRIVIND COMPORTAMENTUL

MĂSURI CUATERNARE (măsuri de ordinul patru)

IZOLAREA OMULUI
RISC OM LIMITAREA ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC SE FACE
PRIN PROTECŢIE INDIVIDUALĂ

61
 MODEL PRACTIC

DEFINIREA SISTEMULUI ANALIZAT

PROCESUL DE MUNCĂ

LOCUL DE MUNCĂ NR. 1

CONDUCATOR AUTO NEPROFESIONIST, OCAZIONAL

MATERIAL DIDACTIC
-ATENTIE!, NU S-AU IDENTIFICAT TOTI FACTORII DE RISC

62
 1.1 PROCESUL DE MUNCĂ

Procesul de muncă în cazul conducatorului auto are drept scop transportul

persoanelor şi al unor cantităţi mici de materiale, între diferitele puncte de lucru, cu ajutorul
autoturismelor.
Dupa analiza tabelului cu functiunile personalului, a fiselor de post, a
consultarii cu persoana desemnata cu atributii in domeniul s.s.m. din firma si
impreuna cu medicul de medicina muncii, s-au identificat locuri de munca cu
caracter general – deci care cuprind activitati comune, conditii de mediu comune,
cerinte de securitate comune, riscuri comune si sarcini de munca comune - si
care sunt descrise mai jos.

Sunt x persoane care in plus fata de sarcinile postului respectiv mai conduc ocazional.
Deci un total de x. persoane conducatori auto neprofesionisti, ocazionali.

1.2. ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

MIJLOACELE DE PRODUCŢIE
- autoturisme DACIA, RENAULT CLIO si RENAULT MEGAN
- autoutilitare tip FIAT 3
- trusă de scule tip auto;
- carburanţi (benzină, motorină);
- lubrifianţi (ulei motor, ulei transmisie, ulei hidraulic, unsori);
- antigel (toxic);
- freon (în instalaţiile de climatizare);
- lichid de frână (toxic);
- electrolit baterii acumulator (soluţie de H2SO4);
- lichid pentru curăţare parbrize;
- dispozitive de suspendare: mecanice şi hidraulice;
- triunghiuri reflectorizante;
- manometre pentru verificarea presiunii în pneuri;
- stingătoare portabile cu praf şi CO2;

SARCINA DE MUNCĂ
- sosirea la serviciu;
- recepţionarea cheilor şi a documentaţiei de la revizor (foi de parcurs, certificat
înmatriculare auto, talon PSI, talon de verificare a stării tehnice, ordine de deplasare etc.);
- verificarea stării tehnice a autoturismului;
- verifică nivelurile de carburanţi, lubrifianţi, lichid de răcire, lichid de frână şi
electrolit în bateriile de acumulator;
- verifică funcţionarea corectă a instalaţiei electrice, a motorului şi a sistemelor de
frânare şi direcţie;
- alimentează cu carburanţi dacă este cazul;
- completează nivelurile deficitare;
- se prezintă la punctul indicat în documentele primite;
- execută transport de persoane şi materiale pe drumurile publice sau în incinte de
unităţi;

63
 - remediază în parcurs pene sau mici defecţiuni tehnice;
- la sfârşitul parcurgerii itinerarului ordonat se reîntoarce cu autoturismul la locul de
parcare;
- verifică din nou starea tehnică a autoturismului;
- predă actele şi cheile de contact şi acces revizorului de la punctul tehnic de
control;
- raportează toate neregulile întâmpinate pe parcurs sau referitoare la starea tehnică
a autoturismelor;
- execută lucrări de întreţinere specifice autoturismelor (spălare, curăţare etc.);
- participă la reparaţii şi revizii tehnice, executând lucrări de complexitate mică şi
medie; lucrările sunt atribuite de către şeful formaţiei de revizii şi reparaţii.

MEDIUL DE MUNCĂ

Conducatorul auto îşi desfăşoară activitatea în habitaclul autoturismelor.

Unele autoturisme sunt prevăzute cu sisteme de climatizare.
Apar curenţi de aer din cauza neetanşeităţilor.
Nivelul de zgomot se plasează sub limita de 80 dB(A).
La deplasarea pe unele drumuri rurale sau neamenajate apar pulberi pneumoco-
niogene (praf) ce nu sunt înlăturate de autoturismele care nu au prevăzute filtre la instalaţia de
climatizare.

1.3. FACTORII DE RISC IDENTIFICAŢI

A. Factori de risc proprii mijloacelor de producţie

 Factori de risc mecanic:

- Organe de maşini în mişcare:
- prindere, antrenare mână sau articole vestimentaţie (mâneci, cravate, fular etc.) de
către transmisiile prin curele ventilator/pompă de apă, curea distribuţie;
- prindere, antrenare de către polizorul electric sau bormaşină, în timpul reviziilor şi
al reparaţiilor;
- Lovire de către mijloacele de transport (auto şi/sau CF) în caz de incident rutier;
- Autoblocarea funcţionării mecanismului de direcţie sau a sistemului de frânare în
mers;
- Rostogoliri de piese, materiale de formă cilindrică sau a roţilor (provenite de la
locurile de muncă învecinate) în atelier în timpul reviziilor şi al reparaţiilor;
- Răsturnare piese, materiale neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate în cazul
lucrului în atelierul de revizii şi reparaţii;
- Cădere liberă de scule, piese, materiale la lucrul în canalul de acces sub autoturism
sau la lucrul pe platformă, sub autoturism;
- Scurgere liberă de uleiuri, carburanţi, la lucrul sub autoturism;
- Proiectare de corpuri sau particule:
- la lucrul la polizorul electric, bormaşină, polizor electric manual;
- particule de parbriz rezultate ca urmare a spargerii acestuia;
- Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe periculoase, în special la operaţii de
mentenanţă şi la reparaţii;

64
 - Recipiente sub presiune – buteliile de oxigen plasate în vecinătatea traseelor
pedestre ale şoferului de autoturism;

 Factori de risc termic:

- Temperatură ridicată a unor suprafeţe, atinse accidental la inspecţii şi reparaţii
(galerii sistem evacuare, bloc motor etc.);
 Factori de risc electric:
- Electrocutare prin atingere directă:
- deteriorarea accidentală a izolaţiilor unor căi de curent, la lucrul cu unelte cu
acţionare electrică, portabile (la reparaţii);
- panouri electrice neasigurate prin încuiere în atelierul de reparaţii;
- Electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia tensiunii de pas la
deteriorarea circuitelor de legare la instalaţia de împământare;
 Factori de risc chimic:
- Lucrul cu substanţe toxice – antigel, freon, lichid de frână;
- Lucrul cu substanţe caustice – electrolitul bateriilor de acumulatori – arsură
chimică;
- Lucrul cu substanţe inflamabile – combustibili, uleiuri, unsori etc.

C. Factori de risc proprii mediului de muncă

 Factori de risc fizic:

- Temperatură coborâtă iarna şi ridicată vara în habitaclul autoturismelor care nu sunt
dotate cu instalaţie de condiţionare a aerului;
- Curenţi de aer – neetanşeităţi ale habitaclului la unele autoturisme;
- Nivel de iluminare:
- la lucrul în atelier se foloseşte preponderent iluminatul local cu lampă portabilă;
- la deplasarea pe timp de noapte intervine fenomenul de orbire pro-vocat de
folosirea incorectă a luminilor de către participanţii la trafic;
- Calamităţi naturale – trăsnet, inundaţie, alunecări de teren, prăbuşiri de copaci,
seisme;
- Pulberi pneumoconiogene la deplasarea pe unele drumuri rurale – la majoritatea
autoturismelor din dotare nu există sistem eficient de filtrare a aerului care intră în habitaclu;

 Factori de risc chimic:

- Gaze, vapori, aerosoli toxici provenite de la funcţionarea motoarelor termice în
incinta atelierelor.

C. Factori de risc proprii sarcinii de muncă

 Suprasolicitare fizică:
- Efort static, poziţie fixă la parcurgerea traseelor lungi;
 Suprasolicitare psihică:
- Solicitare permanentă a atenţiei în timpul deplasării, decizii dificile în timp scurt –
intervenţii pe baza reflexelor dobândite (efort mai accentuat în cazul deplasării în condiţii
atmosferice grele – ceaţă, ploaie, ninsoare).
D. Factori de risc proprii executantului
 Acţiuni greşite:
- Circulaţia sub influenţa băuturilor alcoolice, a unor medicamente sau într-un
stadiu avansat de oboseală;

65
 - Executarea de manevre nepermise de legislaţia care reglementează circulaţia pe
drumurile publice;
- Circulaţia fără închiderea centurii de siguranţă;
- Circulaţia cu defecţiuni la mecanismul de direcţie, instalaţia electrică, instalaţia de
frânare;
- Neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic şi la starea atmosferică;
- Depăşirea numărului maxim de persoane admis, a sarcinii maxime admise sau
angajarea de discuţii cu pasagerii;
- Întreruperea motorului în rampă şi aducerea manetei de viteze în poziţia neutru (la
coborâre);
- Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare la deplasarea
pedestră;
- Cădere de la înălţime (în canalele de acces sub autoturism din atelierul de revizii şi
reparaţii) sau de la joasă înălţime (la accesul pe rampa de spălare);
 Omisiuni:
- Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de
protecţie din dotare.

66
UNITATEA: NUMĂR PERSOANE EXPUSE:
SECŢIA:
1.4. FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ
DURATA EXPUNERII: 8 h/sch.

FIŞA NR. 12
LOCUL DE MUNCĂ: ECHIPA DE EVALUARE:

CONDUCATOR AUTO
CONSE-
CLASA CLASA NIVEL
COMPONENTA FACTORI DE FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A CINŢA
DE DE PAR-
SISTEMULUI DE RISC FACTORILOR DE RISC MAXIMĂ
GRAVIT PROBAB ŢIAL DE
MUNCĂ IDENTIFICAŢI (descriere, parametri) PREVI-
ATE ILITATE RISC
ZIBILĂ
0 1 2 3 4 5 6
MIJLOACE DE FACTORI DE 1. Organe de maşini în mişcare: DECES 7 1 3
RISC MECANIC - prindere, antrenare mână sau articole vestimentaţie
PRODUCŢIE
(mâneci, cravate, fular etc.) de către transmisiile prin curele
ventilator/pompă de apă, curea distribuţie
- prindere, antrenare de către polizorul electric sau
bormaşină, în timpul reviziilor şi reparaţiilor
2. Lovire de către mijloacele de transport (auto şi/sau CF) DECES 7 1 3
în caz de incident rutier
3. Autoblocarea funcţionării mecanismului de direcţie sau DECES 7 1 3
a sistemului de frânare în mers
4. Rostogoliri de piese, materiale de formă cilindrică sau a ITM 45-90 3 1 2
roţilor (provenite de la locurile de muncă învecinate) în zile
atelier în timpul reviziilor şi reparaţiilor

67
 5. Răsturnare piese, materiale, neasigurate împotriva DECES 7 1 3
deplasărilor necontrolate în cazul lucrului în atelierul de
revizii şi reparaţii
0 1 2 3 4 5 6
6. Cădere liberă de scule, piese, materiale la lucrul în DECES 7 1 3
canalul de acces sub autoturism sau la lucrul pe platformă,
sub autoturism
7. Scurgere liberă de uleiuri, carburanţi, la lucrul sub ITM 3-45 2 1 1
autoturism zile
8. Proiectare de corpuri sau particule: INV gr. III 4 1 2
- la lucrul la polizorul electric, bormaşină, polizor
electric manual
- particule de parbriz rezultate ca urmare a
spargerii acestuia
9. Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe periculoase, în ITM 3-45 2 1 1
special la operaţii de mentenanţă şi la reparaţii zile
10. Recipiente sub presiune – buteliile de oxigen plasate în DECES 7 1 3
vecinătatea traseelor pedestre ale şoferului de autoturism
FACTORI DE 11. Temperatură ridicată a unor suprafeţe, atinse accidental ITM 3-45 2 1 1
RISC TERMIC la inspecţii şi reparaţii (galerii sistem evacuare, bloc motor zile
etc.)
12. Temperatură coborâtă a suprafeţelor metalice atinse la ITM 3-45 2 1 1
lucrul în aer liber în anotimpul rece (scule, dispozitive etc.) zile
FACTORI DE 13. Electrocutare prin atingere directă: DECES 7 1 3
RISC ELECTRIC - deteriorarea accidentală a izolaţiilor unor căi de
curent, la lucrul cu unelte cu acţionare electrică, portabile
(la reparaţii)
- panouri electrice neasigurate prin încuiere în
atelierul de reparaţii

68
 14. Electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia DECES 7 1 3
tensiunii de pas la deteriorarea circuitelor de legare la
instalaţia de împământare
0 1 2 3 4 5 6
FACTORI DE 15. Lucrul cu substanţe toxice – antigel, freon, lichid de DECES 7 1 3
RISC CHIMIC frână
16. Lucrul cu substanţe caustice – electrolitul bateriilor de ITM 45-90 3 1 2
acumulatori – arsură chimică zile
17. Lucrul cu substanţe inflamabile – combustibili, uleiuri, DECES 7 1 3
unsori etc.
FACTORI DE 18. Temperatură coborâtă iarna şi ridicată vara în ITM 3-45 2 1 1
RISC FIZIC habitaclul autoturismelor care nu sunt dotate cu instalaţie zile
de condiţionare a aerului
19. Curenţi de aer – neetanşeităţi ale habitaclului la unele ITM 3-45 2 1 1
autoturisme zile
20. Nivel de iluminare: DECES 7 1 3
- la lucrul în atelier se foloseşte preponderent
iluminatul local cu lampă portabilă
MEDIUL - la deplasarea pe timp de noapte intervine
fenomenul de orbire provocat de folosirea incorectă a
DE MUNCĂ luminilor de către participanţii la trafic
21. Calamităţi naturale – trăsnet, inundaţie, alunecări de DECES 7 1 3
teren, prăbuşiri de copaci, seisme
22. Pulberi pneumoconiogene la deplasarea pe unele ITM 3-45 2 1 1
drumuri rurale – la majoritatea autoturismelor din dotare nu zile
există sistem eficient de filtrare a aerului care intră în
habitaclu
FACTORI DE 23. Gaze, vapori, aerosoli toxici provenite de la DECES 7 1 3
RISC CHIMIC funcţionarea motoarelor termice în incinta atelierelor
SARCINA SUPRASOLICI- ITM 3-45 2 1 1
TARE FIZICĂ 24. Efort static, poziţie fixă la parcurgerea traseelor lungi zile
DE MUNCĂ

69
 Fişa nr. 1. (continuare)
0 1 2 3 4 5 6
SUPRASOLICI- 25. Solicitare permanentă a atenţiei în timpul deplasării, ITM 45-90 3 1 2
TARE PSIHICĂ decizii dificile în timp scurt – intervenţii pe baza reflexelor zile
dobândite (efort mai accentuat în cazul deplasării în condiţii
atmosferice grele – ceaţă, ploaie, ninsoare)
ACŢIUNI GREŞITE 26. Circulaţia sub influenţa băuturilor alcoolice, a unor DECES 7 1 3
medicamente sau într-un stadiu avansat de oboseală
27. Executarea de manevre nepermise de legislaţia care DECES 7 1 3
reglementează circulaţia pe drumurile publice
28. Circulaţia fără închiderea centurii de siguranţă DECES 7 1 3
29. Circulaţia cu defecţiuni la mecanismul de direcţie, DECES 7 1 3
instalaţia electrică, instalaţia de frânare
30. Neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic şi la starea DECES 7 1 3
atmosferică
EXECUTANT
31. Depăşirea numărului maxim de persoane admis, a sarcinii DECES 7 1 3
maxime admise sau angajarea de discuţii cu pasagerii
32. Întreruperea motorului în rampă şi aducerea manetei de DECES 7 1 3
viteze în poziţia neutru (la coborâre)
33. Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, ITM 3-45 2 1 1
dezechilibrare la deplasarea pedestră zile
34. Cădere de la înălţime (în canalele de acces sub autoturism DECES 7 1 3
din atelierul de revizii şi reparaţii) sau de la joasă înălţime (la
accesul pe rampa de spălare)
OMISIUNI 35. Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a DECES 7 1 3
celorlalte mijloace de protecţie din dotare

70
 Nivelul de risc global al locului de muncă este:

35
å ri Ri
i=1 22(3x3) + 4(2x2) + 9(1x1) 223
Nrg 1. = ----------------- = ------------------------------------- = --------- = 2,68
35 22x3 + 4x2 + 9x1 83
å ri
i=1

71
 1.5. FIŞA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr. 1
Nr FACTOR DE RISC
Crt
0 1
Lovire de către mijloacele de transport
1 (auto şi/sau CF) în caz de incident
rutier
Autoblocarea funcţionării
2 mecanismului de direcţie sau a
sistemului de frânare în mers
3 Proiectare de corpuri sau particule
4 Electrocutare prin atingere directă
MĂSURI PROPUSE
Nivel de
risc Nominalizarea măsurii
2 3
MĂSURI ORGANIZATORICE:
 respectarea normelor de circulaţie rutieră;
 conducerea autoturismului numai atunci când şoferul prezintă aptitudini psihofiziologice
3
şi o stare de sănătate corespunzătoare;
 instruirea lucrătorilor privind necesitatea respectării acestor restricţii;
 verificarea severă a modului în care sunt ele respectate.
MĂSURI ORGANIZATORICE:
 verificarea periodică şi ori de câte ori este necesar a sistemelor şi mecanismelor
autoturismelor;
3
 interzicerea deplasării pe drumurile publice şi în incinte a autoturismelor cu defecţiuni la
sistemul de frânare şi la mecanismul de direcţie;
 verificarea sistematică a modului în care se respectă această interdicţie.
MĂSURI TEHNICE:
 montarea de parbrize securizate pe maşini.
MĂSURI ORGANIZATORICE:
2  utilizarea echipamentului individual de protecţie corespunzător la lucrările de polizare şi
la celelalte activităţi în care se folosesc corpuri abrazive în mişcare de rotaţie;
 verificarea, înainte de începerea operaţiei, a stării fizice a corpului abraziv;
3 MĂSURI TEHNICE:
 Izolarea bornelor de legătură şi a celorlalte căi de curent din componenta echipamentelor
73
0 1
Solicitare permanentă a atenţiei în
timpul deplasării, decizii dificile în
5 2
timp scurt – intervenţii pe baza
reflexelor dobândite
2 3
electrice de sudare
 Verificarea şi repararea conductorilor de alimentare
 Realizarea circuitelor de masă conform prevederilor tehnice şi de securitate în vigoare
 asigurarea prin încuiere a panourilor electrice din atelierul de reparaţii;
 marcarea conductoarelor dezafectate, aflate temporar sub tensiune.
MĂSURI ORGANIZATORICE:
 Instruirea lucrătorilor
 Verificarea mai riguroasă a modului în care se respectă restricţiile de securitate şi
disciplina tehnologică
MĂSURI ORGANIZATORICE:
 permiterea plecării pe traseu numai a conducătorilor auto care corespund din punctul de
vedere al aptitudinilor psihofiziologice şi al stării de sănătate;
 practicarea, de către şoferi, de pauze de odihnă, atunci când se parcurg trasee lungi, pe timp
de noapte sau în condiţii meteo nefavorabile;
 realizarea controlului medical periodic în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare;
 insistarea, în cadrul instructajului de protecţie a muncii, asupra importanţei respectării
regulamentului de circulaţie pe drumurile publice.
74
 1.6. INTERPRETAREA
REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr.1
CONDUCATOR AUTO

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă “Conducator auto” este
egal cu 2,68 valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc mic
spre mediu.
Rezultatul este susţinut de “Fişa de evaluare nr. 1”, din care se observă că din totalul
de 35 factori de risc identificaţi, 22 se încadreaza în categoria factorilor de risc mic, 4 se
încadreaza în categoria factorilor de risc foarte mic, iar ceilalţi 9 se încadreaza în categoria
factorilor de risc minim.
Pentru diminuarea sau eliminarea factorilor care se situează în domeniul cel mai inalt sunt
necesare măsurile generic prezentate în “Fişa de măsuri propuse” pentru locul de munca
“Conducator auto”.
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se
prezintă după cum urmează :
 48,57 %, factori proprii mijloacelor de producţie;
 17,14 %, factori proprii mediului de muncă;
 5,71 %, factori proprii sarcinii de muncă;
 28,58 %, factori proprii executantului.
Din analiza Fişei de evaluare se constată că 65,71% dintre factorii de risc identificaţi pot
avea consecinţe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE) ceea ce indică
existenţa elementelor cu pericol deosebit de accidentare şi îmbolnăvire profesională.

75
76
 AVIZAT
CSSM

Planul de prevenire si protectie pe anul .........

Conform studiului de evaluare nivel de risc la locurile de munca, inregistrat la SC XXX SRL

Actiuni in Persoana care

Masuri Masuri Masuri
Loc de munca/ Riscuri Masuri scopul Termen de raspunde de Resurse
Nr crt. organizato igienico- de alta Obs
post de lucru evaluate tehnice realizarii realizare realizarea RON
rice sanitare natura
masurii masurii
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 Conducator Conf. fisei Conform Conform Sapun, Apa Conform Masurile Persoana 1000
auto nr. 1 de fisei de fisei de prosop, mineral fisei de organizato desemnata SSM
evaluare a masuri masuri hartie a vara masuri rice : si
locului de propuse propuse igenica, si apa propuse perma nent director
munca pentru pentru lavete calda cu pentru Masurile
locul de locul de ceai locul de tehnice : 3
munca nr. munca nr. iarna munca nr. luni
1 1 1

ADMINISTRATOR INTOCMIT:

Data:

77
 24. AGENTI CHIMICI, AGENTII PERICULOSI LA LOCUL DE MUNCA

Procesul muncii presupune realizarea anumitor activitati, in timp si spatiu, pentru care
lucratorii depun efort fizic si/sau intelectual, in cadrul unor anumite conditii date ale mediului de
munca in care pot exista unul sau mai multi factori de risc care pot afecta securitatea si sanatatea
in munca a lucratorilor.

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea in munca drept acea stare de

bunastare fizica, mentala si sociala completa si nu numai datorata lipsei bolilor profesionale sau
accidentelor de munca. In acest context, se poate aprecia ca mediul de munca si sanatatea in
munca sunt puternic relationate si ca numai un mediu de munca sigur si sanatos poate asigura
acea stare de bine fizica, mentala si sociala.

Factorii de risc ai mediului de munca, ce pot influenta in mod negativ sanatatea in munca
prin ruperea echilibrului fizic, mental si/sau social al lucratorilor, care pot produce imbolnaviri
profesionale sau care pot genera accidente de munca, pot fi factori de natura chimica, biologica,
fizic si/sau sociala.

In conformitate cu prevederile Normeler Generale de Protectie a Muncii, factorii chimici,

fizici sau biologici, prezenti in mediul de munca si care pot constitui un pericol pentru sanatatea
angajatilor, sunt definiti ca agenti periculosi, noxe sau agenti nocivi.

Agentii periculosi la locul de munca ce vor fi tratati in cadrul acestui capitol sunt
agenti chimici, cancerigeni si mutageni, azbestul si agentii biologici.
Reducerea continua si eficienta a riscurilor legate de expunerea la agenti periculosi la locul
de munca trebuie sa fie o preocupare majora a angajatilor.

Agentii periculosi sunt numerosi si variati si sunt raspanditi in majoritatea locurilor de

munca. Ei prezinta pericole pentru seuritatea si sanatatea lucratorilor si riscuri ca urmare a
expunerii de scurta sau lunga durata sau prin acumularea lor pe termen lung in orgnism. Efectele
asupra sanatatii lucratorilor expusi pot fi reversibile sau ireversibile, mi putin grave sau foarte
grave, de tipul cancerelor, disfunctiilor in reproducere sau anomaliilor congenitale, care pot
manifesta asupra organismului imediat sau dupa o perioada de latenta ce poate fi uneori mai
mare de 10-15 ani.

Pentru a putea asigura protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor
periculosi si la locul de munca, angajatorii trebuie sa cunoasca ce sunt agentii periculosi, cum
se clasifica, modul de patrundere in orgnism, pericolele si riscurile associate, care sunt si ce
prevad rglementarile legele in vigoare pentru asigurarea cerintelor minime de securitate si
sanatate in munca impuse de directivele europene.

Agentii periculosi la locul de munca sunt…

… substante sau preparate care, datorita propietatiilor fizico-chimice, chimice sau

toxicologice, datorita modului de folosire sau datorita prezentei la locul de munca, prezinta un

78
risc pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, deoarece pot cauza imbolnaviri profesionale sau
accidente de munca;

… substante si preparate care, indeplinesc criteriile de clasificare a substantelor periculoase

in concordanta cu criteriiledin actele normative in vigoare, respective OUG 200/2000 privind
clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata
cu modificari prin Legea nr. 451/2000;

… pulberile de azbest si/sau materiale cu continut azbest, silicati fibrosi , inregistrati la

Chemical Abstract service sub diferite forme, cele mai cunoscute fiind azbestul ab (crisotil),
azbestul albastru (crocidolit), azbestul brun (amozit);

… agentii cancerigeni, substante, preparate sau procedee, inclusiv substante sau preparate
degajate in urma unui procedeu, care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata, pot produc
aparitia cancerului ori pot creste frecventa acestuia. Tot ca agenti cancerigeni sunt considerate si
substantele sau preparatele mentionate in Lista substantelor periculoase din anexa 2 a H.G.
490/16 mai 2002, precum (anexa 1 la Directiva 67/548/CEE), precum si orice substanta care
intruneste criteriile de clasificare ca agent cancrigen de categoria 1 sau 2, stabilite in anexa 1 a
H.G. 490/16 mai 2002 (anexa 6 la Directiva 67/548/CEE);

… agentii mutageni, substante sau preparate care, prin inhalare, ingestie sau penetrare
cutanata, pot cauza anomalii genetice ereditare ori pot creste frecventa acestora, precum si orice
substanta care indeplineste conditiile de clasificare in categoria 1 sau 2 de agent mutagen,
definite in anexa VI la Directiva 67/548/CEE;

… agenti biologici contaminanti, micoorganisme, culturi celulare si endoparaziti umani, care

sunt susceptibili sa provoace infectie, alergie sau intoxicatie. De asemenea, sunt considerati
agenti biologici bacteriile, virusurile, ciupercile (drojdii si mucegaiuri) si parazitii prezenti la
locul de munca si care actioneaza asupra angajatilor ca urmare a manipularii unor produse
patologice sau a unor materiale contaminate, precum si hormonii sau toxinele.
Datorita implicatiilor majore pe care le au asupra sanatatii lucratorilor expusi, implicatii ce
se pot manifesta dupa o perioada de latenta de 10,15 sau chiar peste 20 de ani dupa expunere, in
cadrul agentilor chimici periculosi se acorda o atentie deosebita azbestului si agentilor
cancerigeni mutageni.

Surse de informare

Pentru a afla informatii legate de proprietatile periculoase ale agentilor periculosi si despre
implicatiile asupra securitatii si sanatatii lucratorilor expusi, angajatorii pot consulta:
 Inventarul European al Substantelor Chimice Existente puse pe piata – IESCE, aprobat
prin Ordinul nr. 227/13 iunie/2002 al ministrului industriilor si resurselor.
 Anexa 2, Lista substantelor periculoase – Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr.
200/2000, privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor
chimice periculoase, aprobata prin H.G. 490/16 mai 2002;

79
  Lista Europeana a Substantelor Chimice Notificate – ELINCS, aprobata prin Ordinul nr.
608/2002 al ministrului industriilor si resurselor;
 Normele Generale de Protectie a Muncii, aprobate prin Ordinul nr. 508/933 al
Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale si Ministerul Sanatatii si Familiei;
- ANEXA nr. 31 – Valori limita de expunere profesionala pentru agentii chimici;
- ANEXA nr. 32 – Valori limita admisibile pentru pulberi;
- ANEXA nr. 33 – Limite biologice tolerabile (LBT);
- ANEXA nr. 34 – Interdictii;
- ANEXA nr. 35 – Metoda de referinta pentru masurarea concentratiilor de azbest
in atmosfera locului de munca;
- ANEXA nr. 36 – Recomandari practice pentru supravegherea clinica a angajatilor
expusi la azbest;
- ANEXA nr. 37 – Lista indicativa a tipurilor de activitati profesionale;
- ANEXA nr. 38 – Clasificrea agentilor biologici;
- ANEXA nr. 39 – Recomadari practice pentru supravgherea medicala a angajatilor
expusi la agenti biologici;
- ANEXA nr. 40 – Indicatii privind masurile pe niveluri de izolare (agenti
biologici);
- ANEXA nr.41 – Izolare pentru procese industriale (agenti biologici);
- ANEXA nr. 42 – Cod de conduita recomandat pentru vaccinare (agenti biologici)’
- Tabelul 3 – Lista agentilor, procedeelor si conditiilor de munca, susceptibile sa
prezinte risc pentru femeile gravide, lauze si care alapteaza;
- Tabelul 4 – Lista agentilor si conditiilor de munca interzise femeilor gravide si
celor care alapteaza;
- Tabelul 5 – Lista de agenti, procedee si activitati susceptibile sa antreneze riscuri
specifice pentru tineri;
- Anexa nr.2 – Tabel cu bolile profesionale ci declarare obligatorie.

Inventarul European al Substantelor Chimice Existente puse pe piata, preluat prin Ordinul
nr. 227/13 iunie 2002 ai ministrului industriilor si resurselor, contine lista definitiva cuprinzand
toate substantele chimice considerate ca se aflau pe piata comunitara la data de 18 septembrie
1981, si atribuie numarul Comunitatii Economice Europene unui numar de peste 100.000 de
substante chimice.
Din statisticile comunitatii europene, publicate in anul 2002 , de Agentia Europeana pentru
Sanatate si Securitate in Munca , din cele 100.000 de substante inregistrate, circa 10.000 sunt
vandute in cantitati mai mari de 10 tone, 30.000 sunt utilizate in mod obisnuit la locul de munca,
dar 20.000 din acestea nu au facut obiectul unor testari toxicologice complete si sistematice, 350
sunt cunoscute ca substante cancerigene , iar 3000 ca factori alergeni. Uniunea Europeana
eleboreaza actualmente o strategie pentru evaluarea sistematica a substantelor chimice deja
“existente” si 200 din acestea au fost incluse pe o lista de prioritati pentru care se va efectua
evaluarea riscului si se vor pune la dispozitia consumatorilor datele de identificare.

Dupa 1981, angajatorii Uniunii Europene au fost obligati, prin reglementari legislative , sa
faca notificarea substantelor noi introduse pe piata ceea ce a presupus si evaluarea riscurilor pe
care acestea le prezinta pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, etichetarea substantelor si
intocmirea Fiselor Tehnice de Securitate,astfel incat fiecare utilizator, manipulator sau

80
transportator al respectivelor substante sa cunoasca pericolele si sa previna riscurile la locurile de
munca. Aceste substante noi, puse pe piata dupa 1981, sunt cuprinse in Lista Europeana a
Substantelor Chimice Noificate – ELINCS, preluata prin Ordinul nr. 608/2002 al ministrului
industriilor si resurselor.

Unde se intalnesc?

Agentii periculosi se intalnesc…

… in majoritatea locurilor de munca din intreprinderile mici, mijlocii si mari, din sectoare
de activitate foarte variate. Ei pot fi intalniti in birouri, in saloanele de coafura, in laboratoarele
dentare, veterinare sau de analize medicale, in ateliere de reparatii auto, in curatatoriile chimice,
dar si in santiere de constructii, industria poligrafica, agricultura, vopsitorii, ateliere de acoperiri
metalice, turnatorii, in marile uzine din industria chimica sau in fermele agricole si zootehnice,
bucatarii, brutarii, sectiile de boli infectioase, dializa sau sterilizare, spalatorii etc.

Azbestul, datorita proprietatilor lui fizico-chimice (rezistenta mecanica la uzura, isolator

termic, electric si fonic, rezistenta la agresiuni de tip acid sau bazic, ignifug si usor de utilizat si
inlobat in alte materiale) are multiple intrebuintari si poate fi intalnit in numeroase locuri de
munca.

Acesta poate fi eliberat sub forma pulbere in timpul lucrarilor de manipulare a azbestului
tesut sau impletit (interventii asupra panglicilor, snururilor, cordoanelor, manipularea covoarelor
din azbest tesut destinate protectiei impotriva caldurii), in timpul lucrarilor asupra elementelor
din azbociment (decuparea, gaurirea sau polarizarea elementelor de constructii din azbociment,
gaurirea sau debitarea tevilor si instalatiilor din azbociment), in lucrarile de depozitare, transport
si manipulare a materialelor care contin azbest, in lucrari de desprafuire, curatare sau demolare a
cladirilor, in curatarea hainelor sau a echipamentelor d lucru poluate cu azbest, transportul,
depozitarea sau eliminarea deseurilor de azbest.

Agentii cancerigeni si mutageni se intalnesc in lucrarile de pulverizare a insecticidelor

(compusi cu arsen), lucrari de extractie a carbunelui, in saloanele de coafura (saruri de nichel din
coloranti), distilarea petrolului (benzen), operatiile de cromare si pasivare a metalelor (crom
hexavalent), fabricarea parfumurilor , fabricarea sticlei, a ceramicii sau prelucrarea cauciucului,
constructii si reparatii (smoala, pulberi de lemn, silice cristaline) etc.

In Normele Generale de Protectie a Muncii, in tabelul nr. 8, sunt prezentate substantele,

preparatele si procedeele cancerigene: fabricarea auraminei, lucrari care implica expunerea la
hidrocarburi aromatice policiclice prezente in negrul de fum, in gudronul de carbune sau in
smoala de carbune; lucrari care implica expunerea la pulberi, fumuri si aerosoli produse in
timpul prajirii si rafinarii electrolitice a minereului Cu-Ni, procedeu cu acid concentrat la
fabricarea alcoolului izopropilic; lucrari care implica expunerea la pulberi de lemn de esenta tare.

Agentii biologici se intalnesc in locurile de munca din serviciile de sanatate de toate

tipurile, inclusive in unitatile de izolare si examinare post-mortem, din activitati profesionale in
care exista contact cu animalele si/sau produse de origine animala (proteine, epitelii animale si

81
urina, bacterii, ciuperci, acarieni si virusi ce se transmit prin intermediul animalelor, paraziti si
capusi), precum agricultura, silvicultura, horticultura, productia de hrana pentru animale si
furaje, cresterea vitelor, cabinetele veterinare, din activitatile in instalatii de productie alimentara,
abatoare, brutarii, activitati in instalatiile de transport si de epurare a apelor uzate, de eliminare a
deseurilor, in lucrari de canalizare, de colectare, sortare si eliminare finala a deseurilor, zone de
lucru cu sisteme de aer conditionat si umiditate ridicata (mucegaiuri, drojdii), arhive, muzee,
librarii (mucegaiuri si bacterii) etc.

Agentii chimici periculosi, substante organice sau anorganice, naturale sau sintetice, pot
afecta personalul, in mod accidental sau in mod current, in procesul direct de fabricatie unde se
intalnesc ca materii prime, produse intermediare, finite sau reziduuri, in activitatile in care sunt
uilizate ca materiale de vopsitorie (cei mai frecventi sunt solventii organici), etansare (adezivi
sau masticuri pe baza de poliuretan) etc., in timpul manipularii, al transportului sau al depozitarii,
precum si in activitatile auxiliare de reparatii ale cladirilor (fumul de sudura, etc), de reparatii,
intretinere sau curatare a utilajelor tehnologice, a halelor de productie, a mijoacelor de transport
etc.

Agentii biologici periculosi pot afecta lucratorii ori de cate ori vin in contact cu materialele
naturale sau organice, cum sunt solul, argila, materialele de origina vegetala (fan, paie, bumbac,
etc.), substante de origine animala (lana, par, etc), alimente, praf organic (faina, praful de hartie,
matreata animala), gunoi, dejectii animale, sange si alte lichide biologice, etc.

Angajatii pot intra in contact cu agentii biologici in mod deliberat, cu buna stiinta, spre
exemplu in activitati de cultivare a microorganismelor intr-un laborator de microbiologie sau
atunci cand agentii biologici se utilizeaza in mod controlat pentru productia alimentara sau in
mod necontrolat, neintentionat si necunoscut ca o consecinta a procesului de munca, asa cum se
intampla in cazul activitatilor agricole sau al sortarii deseurilor ori al activitatilor de restructurare
a cladirilor deteriorate. Expunerea la agenti biologici periculosi se mai poate produce in mod
accidental, prin muscaturi de animale sau manipularea deseurilor din spitale, scurgeri accidentale
de sange sau intepaturi cu ace de seringa contaminate.

Efectele expunerii

Efectele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor expusi la agenti periculosi pot fi…
… alterarea starii de sanatate pe perioade de scurta durata, care pot dispare cand expunerea
a incetat, de exemplu durerile de cap, ametelile, greturile sau varsaturile, boli profesionale
diverse si foarte grave , boli legate de profesie, intoxicatii acute profesionale sau vatamari
violente ale organismului urmate de incapacitate temporara de munca de cel putin trei zile sau
invaliditate, ca urmare a unor accidente de munca.

Bolile profesionale care pot aparea in urma expunerii la diversi agenti chimici pot fi boli de
sange, de tipul anemiilor, cauzate de expunerea la hydrogen arseniat, plumb etc, boli ale
sistemului nervos, cauzate de expunerea la magneziu, mercur, arsen si compusi de arsen, sulfura
de carbon, solventi organici, boli le ochilor si anexelor, de tipul catractei, cauzatede expunerea la
trinitrotoluene, naftalina, dinitrofenol, boli ale sistemului respirator, cauzate, in principal, de
pulberile de azbest, carbune, bioxid de siliciu, aluminiu, pulberi de fier, metale grele, bumbac, in

82
canepa, cereale, tutun etc., sau boli ale pielii si tesuturilor subcutanate, de tipul dermatitelor sau
urticariei.

Bolile legate de profesie, cauzate de expunerea la agenti chimici la locul de munca,

pot fi si afectiuni digestive, respiratorii cornice sau nevroze.

Agentii biologici pot provoca imbolnaviri de tipul infectiilor, cauzate de paraziti, virusi au
bacterii, alergii, provocate de expunerea la mucegaiuri, praf de natura organica – cum ai fi praful
de faina si matreata animala, enzime si acarieni sau, mai grav, pot provoca otravire, intoxocatii
ori pot prezenta pericol potential de cancer sau de afectare e fetusului. Microorganismele pot
produce infectii ale cailor respiratorii superioare sau ale sistemului digestive. Cele mai cunoscute
boli provocate de agentii biologici sunt tubrculoza, turbarea, legionla, hepatitele virale, HIV,
salmonela etc.

Consecintele expunerii la agentii periculosi la locul de munca…

… se rasfrang asupra individului afectat si a familiei lui, a angajatorului, dar si a

societatii.

Individul afectat va avea de suferit atat din punct de vedere fizic cat si psihic, prin
implicatiile materiale si sociale care intervin odata cu boala sau accidentul. Individul este nevoit,
uneori, sa-si schimbe locul de munca sau sa se retraga din activitate inainte de termen, sa-si
schimbe obiceiurile si sa-si paraseasca colegii. Familia acestuia va avea de suferit alaturi de un
membru al familiei afectat de boala sau de accident de munca, va trebui sa-si reorganizeze
cheltuielile materiale, care vor fi mai restranse.

Pe de alta parte, angajatorul va suferi pierderi materiale generate de plata concediilor

medicale sau a eventualelor spitalizari, va inregistra o scadere a poductivitatii in munca, urmare a
absentismului individului afectat sau a fluctuatiei fortei de munca, iar societatea poate inregistra,
uneori, un lucrator mai putin in campul muncii datorita pensionarii anticipate, invaliditatii sau
chiar decesului.

Clasificarea agentilor chimici periculosi…

…se poate face in functie de forma de prezentare sau de efectele pe care le au asupra
organismului uman.

Dupa forma de prezentare agentii chimici pot fi:

 Agenti chimici in stare gazoasa, sub forma de gaze sau vapori.
Gazele se produc in general in procesele de topire, sudura, fermentatii, ca urmare a
diferitelor reactii chimice. Exemple: bioxid de carbon, monoxidul de carbon, bioxidul de surf,
azotul,etc.
Vaporii pot preveni de la substante lichide mai mult sau mai putin volatile sau de la
solide care sublimeaza la temperatura normala, cum este de exemplu mercurul. Cele mai

83
frecvente cazuri sunt vaporii organici care se genereaza din solventii folositi in vopsele, rasini,
cerneluri, etc. In general, se produc vapori in toate procesele de distilare, fie a petrolului,
gudronului, fie in cele de fabricare a polimerilor.
 Agenti chimici in stare de materie in suspensie-aerosoli
Prin materii in suspensie se inteleg toate tipurile de particule, solide si/sau lichide care se
regasesc suspendate in aer si se pot inhala. Marimea lor poate oscila de la dimensiuni
moleculare pana la 100 microni in diametru. Acestea pot fi de origine naturala sau pot fi
provocate de om si generarea lor poate fi data de foc, eroziune, sublimare, condensare,
frictiune intre materiale la manipulare sau transport etc.
Aerosolii au mare importanta pentru mediul de munca si se pot prezenta sub forma de:
 pulberi – sunt suspensii de particule solide in aer, rezultate din operatii mecanice, precum
macinarea, slefuirea, manipularea materialelor solide organice sau anorganice, cum ar fi
roci, lemn, carbon sau grane;
 fum – suspensie de particule solide in aer, pe baza de carbon, care rezulta in urma unei
combustii incomplete;
 fum metalic – fumuri provenite din procesul de topire a metalelor, din operatiile de
sudura sau, de exemplu, din combustia manganului;
 ceata, pacla, negura – dispersii de picaturi lichide in aer, rezultate fie prin condensarea
din stare gazoasa,fie prin dispersia unui lichid prin pulverizare, balbotare sau fierbere.
Exemplu, ceata de ulei din operatiile de frezare si ascutire sau ceata acida sau alcalina
produsa in procesele electrochimice.

Agenti in stare lichida: acizi, baze, solventi;

Agenti in stare solida: saruri, hidroxid de calciu, bioxid de siliciu, etc
In conformitate cu O.U.G. nr. 200/2000, privind clasificarea, etichetarea si ambalarea
substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata prin Legea nr. 451/2001, si cu Anexa 1
a H.G. nr. 490/ 2000, normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 200/2000, clasificarea
agentilor chimici periculosi se face in functie de proprietatile lor si de efectele asupra sanatatii
umane si mediului.

Dupa proprietatile lor fizico- chimice,agentii chimici pot fi…

 substante si preparate explosive
… substantele si preparatele solide, lichide, pastoase sau gelatinoase, care pot sa
reactioneze exoterm in absenta oxigenului din atmosfera, producand imediat emisii de gaze, si
care, in conditii de proba determinate, detoneaza, produc o deflagratie rapida sau , sub efectul
caldurii, explodeaza cand sunt partial inchise;
 substante si preparate oxidante
… substantele si preparatele care in contact cu alte substante, in special cu cele
inflamabile, prezinta o reactie puternic exoterma;
 substante si preparate extrem de inflamabile
… substantele si preparatele chimice lichide cu un punct de aprindere foarte scazut si cu
un punct de fierbere scazut, precum si substantele si preparatele gazoase care sunt inflamabile in
contact cu aerul la temperatura si la presiunea mediului ambient;
 substante si preparate foarte inflamabile
- substantele si preparatele care pot sa se incalzeasca si apoi sa se aprinda in contact
cu aerul la temperatura ambianta, fara aport de energie;

84
- substantele si preparatele solide care se pot aprinde cu usurinta dupa un scurt contact cu
o sursa de aprindere si care continua sa arda sau sa se consume si dupa indepartarea sursei;
- substantele si preparatele lichide cu un punct de aprindere foarte scazut;
- substantele si preparatele care in contact cu apa sau cu aerul umed emana gaze
foarte inflamabile in cantitati periculoase;
 substante si preparate inflamabile
…substantele si preparatele lichide cu un punct de aprindere scazut.

Dupa proprietatile toxicologice, agentii chimici pot fi…

 substante si preparate toxice si foarte toxice

… substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata in cantitati
foarte mici sau reduse pot cauza moartea sau afectiuni cronice ori acute ale sanatatii.

Actiunea toxicelor asupra organismului poate fi locala, numai asupra anumitor organe
(de ex. benzenul actioneaza asupra sistemului nervos central) sau generala, cand afecteaza toate
tesuturile si organele (de ex. acidul cianhidric sau oxigenul sulfurat). Nu se poate face, insa, o
delimitare precisa dupa criteriul tipului de actiune, deoarece majoritatea substantelor toxice au, in
acelasi timp, si o actiune generala si una locala asupra organismului.

Actiunea toxica a substantelor din aceeasi clasa variaza functie de compozitia lor
chimica. De exemplu, la hidrocarburi toxicitatea creste odata cu numarul de atomi de carbon din
molecula. Actiunea substantelor toxice asupra organismului variaza si in functie de microclimat.
Temperaturile inalte maresc pericolul de intoxicare, pe de o parte, datorita accelerarii circulatiei
sangelui in organism, iar pe de alta parte, datorita accelerarii circulatiei sangelui in organism si
intensificarii patrunderii toxicelor prin piele. Umiditatea ridicata favorizeaza, de asemenea,
producerea intoxicatiei.
 substante si preparate nocive
… substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot cauza
moartea sau afectiuni cronice ori acute ale sanatatii;

 substante si preparate corozive


… substante si preparate care in contact cu tesuturile vii exercita o actiune distructiva
asupra acestora din urma;

 substante si preparate iritante

… substante si preparate necorosive care prin contact imediat, prelungit sau repetatcu
pielea ori cu mucoasele pot cauza o reactie inflamatorie.

Aceste substante pot produce inflamatii ale partilor anatomice cu care intra in contact si,
in special, mucoaselor si sistemului respirator. Caracterul iritant al agentilor chimici se poate
manifesta:
 La nivelul pielii, prin senzatii de intepatura, usturime sau arsuri;

85
  La nivelul ochilor, cu actiuni diferite in functie de produs (actiunea bazelor este mai
periculoasa decat cea a acizilor), conjuctivite, cheratite si chiar perturbari ale vederii;
 La nivelul bronhiilor, unde pot produce disconfort respirator insotit sau nu de tuse si chiar
afectiuni mai grave cum ar fi edemul pulmonar etc.

 substante si preparate sensibilizante


… substante si preparate, care prin inhalare sau penetrare cutanata pot da nastere
unei reactii de hipersensibilizare, iar in cazul expunerii prelungite produc efecte nefaste
caracteristice:

Sensibilizarea se poate produce ca urmare a inhalarii de substante nocive de tipul

izociantilor, sau altele asemanatoare, in acest caz astmul fiind considerat ca expresie de
hipersensibilitate.

De asemenea, trebuie luate in considerare si alte reactii de hipersensibilitate, precum

rinita si alveolita.

Sesibilizarea se poate produce si ca urmare a contactului cu pielea ai substantelor

iritante, in acest caz, aparitia dermatitelor de contact alergice fiind considerata expresia
hipersensibilizarii. Aceste substante afecteaza in general mainile si antebratele, parti care sunt
cele mai expuse contactului cutanat, dar se pot extinde si la alte parti ale corpului. Simptomele
include uscaciunea pielii, roseata, sau senzatia de mancarime sau mai grav tumefierea, craparea,
ingrosarea pielii, putand aparea uneori si pustule.

Dupa efectele pe care le au asupra sanatatii umane, agentii periculosi pot fi …

 Substante cancerigene
…substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot
determina aparitia afectiunilor cancerigene ori pot creste incidenta acestora;
Agentii cancerigeni se clasifica pe trei categorii, si anume:
Categoria 1: substante cunoscute drept cancerigene pentru om, pentru care exista
suficiente elemente pentru stabilirea existentei unei relatii cauza-efect, intre expunerea omului la
asemenea substante si aparitia cancerului.
Categoria 2: substante care trebuie asimilate ca substante cancerigene pentru om,
pentru care exista suficiente elemente de justificare a unei prezumtii ca expunerea omului la
asemenea substante poate determina aparitia cancerului.
Categoria 3: substante si preparate care provoaca ingrijorare pentru oameni din cauza
efectelor cancerigene posibile, dar informatiile disponibile nu permit o evaluare satisfacatoare.
Exista informatii reiesite din studii adecvate pe animale, dar ele sunt insuficiente pentru
clasificarea substantei in categoria 2.

 substante mutagene
… substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot cauza
anomalii genetice ereditare sau pot creste frecventa acestora.

86
 In ceea ce priveste clasificarea si etichetarea si avand in vedere starea actuala a
cunostintelor, aceste substante sunt impartite in 3 categorii:
Categoria 1: Substante cunoscute drept mutagene pentru om. Exista suficiente
elemente pentru stabilirea existentei unei relatii cauza-efect intre expunerea omului la astfel de
substante si defectele genetice ereditare.
Categoria 2: Substante care trebuie sa fie asimilate ca substante mutagene pentru om.
Exista suficiente elemente pentru justificarea unei prezumtii ca expunerea omului la astfel de
substante poate duce la defecte genetice ereditare.
Categoria 3: Substante care pot provoca motive de ingrijorare pentru oameni din cauza
posibilelor efecte mutagene. Studii corespunzatoare de mutagenicitate au furnizat elemente, dar
ele sunt insuficiente pentru clasificarea acestor substante in categoria 2.

 substante toxice pentru reproducere

… substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot produce
ori pot creste frecventa fectelor nocive nonereditare in progenitura sau pot dauna
functiilor ori capacitatiilor reproductive masculine sau feminine.

In ceea ce priveste clasificarea si etichetarea, tinand seama de starea actuala a

cunostiintelor, aceste substante sunt impartite in 3 categorii:
Categoria 1: Substante cunoscute pentru alterarea fertilitatii la oameni. Exista
suficiente elemente pentru stabilirea existentei unei relatii cauza-efect intre expunerea
omului la astfel de substante si alterarea fertilitatii.

Categoria 2: Substante care trebuie asimilate ca substante care altereaza fertilitatea

la oamneni. Exista suficiente elemente pentru justificarea unei prezumtii ca expunerea
omului la astfel de substante si alterarea fertilitatii.

Categoria 3: Substante care provoaca ingrijorare in ceea ce priveste fertilitatea

oamenilor.

Agenti biologici sunt clasificati in patru grupe distincte in functie de nivelul de risc
pe care il prezinta:

 grupa 1 – agenti biologici care nu sunt susceptibili sa provoace o boala omului;

 grupa 2 – agenti biologici care pot provoca o boala omului si constituie un
pericol pentru angajati; propagarea in colectivitate este improbabila; exista, in
general, o profilaxie si un tratament eficace;
 grupa 3 – agenti biologici care pot provoca imbolnaviri grave omului si
constituie un pericol serios pentru angajati; ei pot sa prezinte un risc ridicat de
propagare in colectivitate, dar exista, in general, o profilaxie si un tratament
eficace;
 grupa 4 – agenti biologici care pot provoca boli grave omului si constituie un
pericol serios pentru angajati; ei pot sa prezinte un risc ridicat de propagare in
colectivitate si nu exista, in general, o profilaxie si un tratament eficace.

87
Caile de patrundere in organism a agentilor periculosi …

… pot fi respiratorie, digestiva, sau cutanata.

 calea respiratorie – inhalare/inspirare.

Substante periculoase pot sa patrunda pe aceasta cale de intrare sub forma de gaz (oxid de
etilena, diazometan etc. ), de vapori (benzen, clorura de vinil etc.), pulberi (siliciu cristalin,
azbest etc). Multi agenti biologici se transmit prin aer, cum sunt bacteriile din aerul expirat de
bolnavi sau animale, toxinele din graul mucegait sau aerosolii infectiosi care contin agenti
biologici (recoltarea si transportul probelor biologice fara precautii, schimbarea asternuturilor
bolnavilor, manipularea animalelor de laborator etc.)

Cazurile de imbolnavire produse prin inhalare sunt cele mai frecvente. Concentratia unei
substante in aerul de respirat depinde de propietatile acesteia, cum ar fii volatilitatea sau tendinta
de transformare in pulberi, precum si de alti factori, cum ar fii cantitatea utilizata, temperatura
etc. Daca produsul nu are miros, nu e vizibil si nu e iritant, inhalarea este insidioasa. In functie de
caracterul iritant sau coroziv, gazele vor ataca caile respiratorii superioare si chiar palmanul
(clorul – Cl2, bioxidul de sulf – SO2, fosgenul, oxidul de carbon – CO). Oxidul de carbon (CO)
intra in concurenta cu oxigenul (O 2) si hemoglobina producand intoxicatii, dureri de cap si, in
functie de doza si durata, poate provoca moartea.
Vaporii de solventi sunt mai mult sau mai putin perceputi in functie de caracteristicele
solventului. Pot provoca iritatii ale cailor respiratorii superioare sau vor cobori, fiind preluati de
sange, cu efect asupra ficatului si sistemului nervos.

Pulberile, in functie de marimea particulelor, prin inhalare, pot intra in bronhii si in

alveolele pulmonare. Cand pulberea patrunde in plamani produce efecte toxice la nivel
respiratoriu, putand cauza boli profesionale de tipul azbestozei sau silicozei. Unele pulberi po
trece dincolo de alveolele pulmonare si pot fi transportate in sange, cum este cazul pulberii de
plumb care nu are efect la nivel respiratoriu, dar prin circulatia sanguina incarca organismul cu
plumb (Pb).

Inhalarea pulberilor care contin bioxid de siliciu liber cristalin (cuart) poate implica riscul
distrugerii treptate a plamanilir – silicoza. De regula, silicoza se instaleaza la 10 - 30 de ani din
momentul in care incxepe expunerea la pulberi cu continut de cuart. Boala nu este vindecabile,
iar in stadiu avansat ea conduce la slabirea inimii si riscuri crescute de imbolnavire de
tuberculoza.

Inhalare fibrelor de azbest poate cauza modificari, in primul rand, la nivelul aparatului
respirator. Boala numita azbestoza presupune aparitia unor cicatrici la nivelui plamanilor si
reducerea functie acestora pana la invaliditate sau deces. Inhalarea fibrelor de azbest creste, de
asemenea, riscul aparitiei cancerului pulmonar, mai ales cazul fumatorilor.

88
  calea digestiva – ingestie (inghitire)

Contaminarea pe cale digestiva cu agenti chimici este mai rara la locul de munca si se poate
produce prin inghitirea accidentala a unor lichide sau solide, drumul intoxicatiei fiind gura,
esofagul, sistemul digestiv, iar daca produsul este foarte agresiv acesta poate sa treaca prin ficat
si sa intre in sistemul sanguin si de aici sa fie redistribuit catre ochi, sistemul nervos etc. (de ex.
Ingestia de saruri anorganice de mercur poate provoca otravire cu mercur).
Aceste accidente se produc, in cele mai multe cazuri, prin refolosirea ambalajelor de
produse chimice pentru ambalarea produselor alimentare, prin nerespectarea regulilor de igiena a
mainilor si/sau prin fumatul, bautul si mancatul la locul de munca poluat.
Contaminarea cu agenti biologici pe cale digestiva se poate produce prin pipetarea cu gura
care trebuie interzisa total in laboratoare, fumatul in timpul activitatilor la patul bolnavului sau
laboratoarele de analize medicale, eroroile de manevrare sau prin mainile murdare (enterocolite,
dizenteria sau hepatita de tip A).

 calea cutanata – transcutanata si/sau percutanata

Calea transcutanata se refera la faptul ca agentul patrunde prin piele, prin difuziune, fara sa
existe o leziune a epidermei, iar calea percutanata face referire la notiuna de patrundere a
agentului prin piele, ca urmare a unei ruperi a tesutului epidermic.

Substantele chimice periculoase pot intra in contact cu stratul superficial al pielii sai cu
epiderma, in care caz se produce contactul cu vasele de sange, efectele fiind locale, sau cu derma
care este puternic vascularizata si, in acest caz, se poate produce trecerea in sange si substanta
toxica poate fi condusa la rinichi,ficat, sistem nervos. De exemplu, fenolul trece rapid in derma
in timp ce alte substante patrund incet si dificil , dar toate patrund in derma cand contactul este
prelungit.

Contactul solventilor organici cu pielea, in cazul operatiilor de degresare fara manusi, poate
produce iritatii, exeme sau dermatite de contact, precum si dureri de cap, tulburari digestive,
chiar daca s-a facut protectie respiratorie. Trebuie sa se tina cont de faptul ca efectul unei
substante se poate accentua in cazul in care utilizarea acesteia presupune incalzirea ei. In cazul
utilizarii unor substante care pot cauza probleme de sanatate chiar si in urma expunerii la
cantitati mici, este important sa se aiba in vedere ca pot ramane urme de substante chiar si pe
ambalaj.

Agentii biologici patrund frecvent in organism pe calea cutanata. Trecerea

microorganismelor prin piele se poate face prin patrunderea accidentala (rani, intepaturi,
muscaturi), in timpul operatiilor de injectare, recapisonare a acelor de seringa, tratamentelor
stomatologice, transportul deseurilor in saci necorespunzatori. Muscaturile accidentale ale
animalelor de laborator sau ale celor domestice pot produce infectii ale zonelor muscate sau ale
intregului organism.

89
 Simbolizarea pericolelor asociate substantelor chimice periculoase …

... Pericolul este “proprietatea intrinseca a unui agent de a afecta negativ starea de
sanatate”.

Categoriile de pericol ale substantelor si preparatelor chimice periculoase, precum si

simbolurile corespunzatoare, sunt cele prezentate in anexa 4 a Normelor metodologice de
aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si
ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata H.G. 490/2002.

Cele 10 simboluri grafice de avertizare sunt aliniate prevederilor europene in domeniu si pot
fi obligatoriu plasate pe etichetele substantelor si preparatelor chimice periculoase alaturi de
frazele de risc de tip R.

Simbolul grafic de avertizare este compus din simbolul de pericol, constituit dintr-o
pictograma imprimata cu negru pe fond galben – orange, semnul grafic exprimat printr-o litera
sau doua (F, Xn, etc.) si indicatia de pericol care se exprima prin unul sau mai multe cuvinte
(foarte toxic, coroziv).

Frazele de risc de tip R exprima riscul care poate apare in urma expunerii.

Simbolurile grafice de avertizare a pericolelor si semnificatia lor Riscurile asociate

agentilor periculosi…
…risc: probabilitatea ca un agent periculos sa afecteze starea de securitate si sanatate,
in conditiile utilizarii lui si/sau expunerii la acesta .
Riscurile pe care le prezinta agentii chimici si biologici periculosi pentru securitatea si
sanatatea lucratorilor sunt in functie de pericolul potential al agentului si de durata si intensitatea
expunerii.
Riscurile si consecintele acestora asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, asociate
pericolelor pe care le prezinta substantele periculoase, sunt:

1. Riscuri fizico-chimice
Aceste riscuri pot fi consecinte ale expunerii la substante care, prin proprietatile lor fizico-
chimice, prezinta pericol de incendiu-explozie si/sau de intoxicatii acute profesionale.
Acest risc este luat in considerare de majoritatea angajatorilor datorita faptului ca este cel
mai cunoscut prin efectele lui. Un incendiu sau o explozie antreneaza intotdeauna un numar mare
de persoane direct sau indirect implicate la locul de munca, interventii ale unor echipe
specializate din afara unitatii (echipe de pompieri profesionisti, medici de urgenta etc), este
uneori amplu mediatizat de presa audio/scrisa si aduce atingere imaginii unitatii respective.
Consecintele asupra securitatii lucratorilor pot fi vatamari violente ale organismului de tipul
leziunilor, arsurilor, lovirilor cu corpuri proiectate si/sau intoxicatia acuta profesionala.

2. Riscuri toxicologico-biologice
Consecintele asupra sanatatii lucratorilor expusi la acesti agenti chimici periculosi sunt
imbolnavirile cronice de tipul cancerelor, alergiilor.
Cancerele obisnuite de origine profesionala cuprind:

90
 - cancerul cavitatii nazale, generat de pulberile de lemn de esenta tare si praful de
nichel, care afecteaza lucratorii din domeniul forestier, al prelucrarii lemnului,
respectiv, finisarea metalelor;
- leucemia, datorata expunerii la benzen, un solvent utilizat la obtinerea
combustibililor si diferitelor alte produse;
Principalele boli provocate de inhalarea fibrelor de azbest sunt:
- azbestoza, un tip de fibroza pulmonara, care apare dupa mai multi ani de
expunere, atunci cand doza retinuta in plamani este suficient de mare;
- cancerul bronho-pulmonar, care apare dupa un termen de latenta de circa 15 ani
dupa expunere;
- mezoteliomul, cancer primar al pleurei, care poate surveni la cativa zeci de ani
dupa expunere.
Agentii biologici pot provoca alergii.

3. Risc de sensibilizare
Substantele iritante (Xi) provoaca sensibilizare prin contact cutanat, efectul fiind in acest
caz dermatitele de contact alergice.
Substantele nocive (Xn) provoaca, in general, sensibilizare prin inhalare, efectul fiind
manifestari cu caracter clinic al unei reactii alergice, astm, rinita sau alveolita.
Agentii sensibilizanti cei mai intalniti la locul de munca nu sunt clasificati sau etichetati ca
atare. Multi sunt de origine naturala fiind, in principal, vorba de proteine si agneti biologici.

Prevenirea riscurilor asociate agentilor periculosi la locul de munca…

… este obligatia legala a angajatorului si instrumentul principal in asigurarea obiectivului

managementului in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Pentru prevenirea riscurilor datorate expunerii la agenti periculosi la locul de munca,
angajatorul va tine cont de toate proprietatile periculoase ale agentilor periculosi (chimici, azbest,
agenti cancerigeni si mutageni si biologici) prezenti la locul de munca, de intensitatea expunerii
si de conditiile de lucru, respectand urmatoarele obligatii legale:
 investigarea/identificarea prezentei agentilor chimici periculosi la locul de
munca;
 evaluarea riscurilor pe care aceste substante periculoase le prezinta pentru
securitatea si sanatatea lucratorilor;
 aplicarea principiilor generale de prevenire a riscurilor, precum si a
masurilor speciale aplicabile cazurilor de accidente de munca, incidente sau
urgente, in scopul diminuarii numarului de accidente de munca si imbolnaviri
profesionale, prin masuri tehnice si organizatorice;
 informarea lucratorilor despre substantele periculoase utilizate la locul de
munca si riscurile la care sunt expusi;
 consultarea si implicarea lucratorilor in luarea deciziilor privind prevenirea
riscurilor asociate agentilor chimici periculosi;
 supravegherea constinua a starii de sanatate a lucratorilor expusi in mediul
de munca;
 respectarea interdictiilor privind utilizarea anumitor substante periculoase;

91
  informarea autoritatilor competente: inspectoratul teritorial de munca,
directia de sanatate publica, pentru activitati speciale cu azbest;
 infiintarea si actualizarea permanenta a registrelor de expunere.

Investigarea/identificarea pericolelor…
… datorate prezentei agentilor periculosi la locul de munca, presupune identificarea si
inventarierea agentilor chimici utilizati in activitatile curente din unitate sub forma materiilor
prime, a produselor intermediare sau finite, a agentilor generati din diferite activitati, precum
fumul de sudura, pulberile de lemn, pulberile de azbest, pulberile de faina, vaporii de solventi,
ceata de ulei, etc., a celor proveniti accidental din emisii, scapari, scurgeri, precum si
inventarierea agentilor biologici: bacterii, ciuperci, acarieni, virusi, microorganisme, care pot
apare in activitatile curente sau auxiliare.
De asemenea, vor fi identificate activitatile care implica agenti chimici periculosi, adica
orice proces de munca in care sunt utilizati sau se intentioneaza utilizarea agentilor chimici sau
in care pot apare agenti biologici, inclusiv producerea, manipularea, depozitarea, transportul,
comercializarea si tratarea reziduurilor, luand in considerare si activitatile de intretinere,
curatenie sau reparare a unei cladiri, a instalatiilor de canalizare sau a utilajelor tehnologice sau a
altor activitati specifice care implica expunerea la agenti biologici la locul de munca…
Angajatorul va avea in vedere si identificarea principalelor surse de risc, luand in
considerare factorii de risc proprii executantului: erori, omisiuni sau actiuni gresite (executare
defectuoasa de operatii, comenzi, manevre etc., efectuarea de operatii neprevazute prin sarcina
de munca, neutilizarea echipamentelor de protectie), factorii de risc proprii sarcinii de munca:
solicitare fizica (effort static, pozitii de lucru fortate sau vicioase, efort dinamic), solicitare
psihica (ritm de munca mare, decizii dificile in timp scurt, operatii repetitive de ciclu scurt sau
extrem de complex etc., monotonia muncii), precum si unii factori de risc proprii mijloacelor
de productie.
Din activitatea de investigare/identificare rezulta o serie de date, ce vor fi folosite in etapa
urmatoare de evaluare a riscurilor, si anume:
 lista agentilor chimici si biologici periculosi;
 cantitatile de agenti chimici periculosi folositi sau emisi;
 lista locurilor de munca si a activitatilor care implica agenti chimici si biologici
periculosi;
 lista lucratorilor expusi in mod curent sau in cazul operatiilor de curatenie, de interventii,
revizii si reparatii.
Angajatorul trebuie sa faca dovada ca a efectuat aceasta investigare, iar in cazul in care se
constata prezenta agenilor chimici si biologici periculosi la locul de munca, acesta are obligatia,
conform Normelor Generale de Protectie a Muncii, sa evalueze orice risc referitor la securitatea
si sanatatea lucratorilor, care decurge din prezenta lor.

Evaluarea riscurilor…
… pe care substantele periculoase le prezinta pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, se
va efectua luand in considerare proprietatile lor periculoase si informatiile date de furnizor,
producator sau alte surse, nivelul, tipul si durata expunerii, dar si conditiile de lucru cu astfel de
agenti, inclusiv informatii referitoare la cantitatile utilizate, valorile limita de expunere
profesionala sau valorile limita biologice si concluziile referitoare la supravegherea starii de
sanatate, atunci cand sunt disponibile, precum si recomandarile emise de autoritatile competente

92
privind protectia la expunerea la agenti biologici, informatiile asupra bolilor ce pot fi contactate
datorita activitatii profesionale.
Angajatorii pot afla informatii despre proprietatile periculoase ale agentilor periculosi,
despre pericolele asociate si unele masuri de prevenire consultand:
- eticheta produsului;
- fisa tehnica de securitate;
- medicul de medicina muncii;
- institutii si specialisti in domeniu.

Eticheta produselor permite identificarea agentului chimic, a pericolelor si a riscurilor,

precum si a unor masuri de securitate.

IMPORTANT! Agentii chimici pot fi plasati pe piata si utilizati numai daca eticheta
ambalajelor include simbolurile de pericol ( Legea nr. 451/ 2001).

Eticheta substantelor periculoase care se plaseaza pe piata trebuie sa includa indicatii

lizibile, conform prevederiloe OUG 200/2000, si anume:
- numele substantei, recunoscut international;
- numele si adresa completa, inclusiv numarul de telefon, ale celui care raspunde de
plasarea pe piata a substantei sau preparatului chimic periculos, respectiv,
producatorul, importatorul sau distribuitorul;
- simbolurile referitoare la pericol si, daca este cazul, indicatii despre pericolele
rezultate din folosirea substantei;
- frazele de risc (tip R), specifice utilizarii substantelor periculoase, referitoare la
riscurile care pot aparea la utilizarea substantei periculoase;
- frazele de securitate (tip S), indicand recomandari referitoare la prudenta cu care
trebuie utilizata substanta periculoasa;
- atribuirea numarului Comunitatii Economice Europene din IESCE, daca acesta
este alocat.
Eticheta preparatelor periculoase care se plaseaza pe piata va contine, in plus, denumirea
chimica a componentelor clasificate ca substante periculoase precum si cantitatea nominala
(masa nominala sau volumul nominal) a continutului, in cazul preparatelor chimice periculoase
comrcializate persoanelor fizice.

EXEMPLU de ETICHETA
Eticheta va fi in limba romana, va fi asezata la loc vizibil si va avea dimensiuni
corespunzatoare tipului de ambalaj.

FISA TEHNICA DE SECURITATE a produselor reprezinta o alta sursa de informare

pentru angajator si ofera informatii reale, disponibile, necesare pentru luarea masurilor de
protectie a securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.
Fisa tehnica de securitate este trimisa, la prima livrare a substantelor si preparatelor
periculoase sau chiar inainte de aceasta livrare, de catre producator, importator sau distribuitor.

93
 Fisa tehnica de securitate a produsului ofera informatii privind proprietatile periculoase si
riscurile, recomandari privind unele masuri de prevenire si mijloace de protectie, mijloace de
interventie in caz de accident etc. Informatiile continute in fisele tehnice de securitate pot
constitui punctul de plecare in demersul de identificare a pericolelor la care sunt expusi lucratorii
si a masurilor de tinere sub control care se impun. Masurile de securitate recomandate in fisele
tehnice de securitate trebuie adaptate conditiilor specifice fiecarui los de munca.
Fisa tehnica de securitate va fi redactata in limba romana de catre furnizor pentru fiecare
substanta sau preparat periculos si va purta data ultimei actualizari. Angajatorul va pune fisa
tehnica de securitate la dispozitia medicului de medicina muncii care supravegheaza starea de
sanatate a lucratorilor expusi si la dispozitia lucratorilor pentru informare.
Fisa tehnica de securitate contine obligatoriu 16 rubrici referitoare la:
1. Identificarea produsului si a societatii
2. Compozitia/clasificarea
3. Proprietatile periculoase
4. Primul-ajutor
5. Masurile in caz de incendiu
6. Masurile in caz de scapari accidentale
7. Depozitarea si manipularea
8. Limitarea expunerii/masuri individuale de protectie
9. Proprietatile fizice si chimice
10. Stabilitatea chimica si reactivitatea
11. Informatiile toxicologice
12. Informatiile ecotoxicologice
13. Manipularea reziduurilor/deseurilor
14. Informatiile privind transportul
15. Prevederile legale in domeniu
16. Alte informatii

Valorile limita de expunere profesionala constituie informatii importante pentru

evaluarea si managementul riscurilor.
Pentru agentii chimici periculosi la locul de munca, valorile limita de expunere profesionala
reprezinta concentratia agentului respectiv in aerul respirat de lucratori in mediul de munca, pe o
perioada determinata, care nu altereaza starea de sanatate, chiar daca uneori pot apare modificari
fiziologice reversibile si tolerabile.

Valorile limita de expunere profesionala pot fi obligatorii, ceea ce inseamnca ca trebuie

respectate intocmai, sau indicative, constituind o indicatie privind limitele care nu trebuie
depasite. Ele sunt utilizate in evaluarea calitatii aerului si pot constitui informatii importante in
alegerea produselor, in alegerea metodei de lucru, in evaluarea riscurilor si stabilirea masurilor
de prevenire a inhalarii noxelor ( dimensionarea dispozitivelor de ventilatie, de neutralizare si
retinere).
Pentru agentii biologici, pana in prezent, nu au fost stabilite valori limita de expunere
profesionala, desi unele state membre au fixat limite pentru toxinele acestora. Diferenta esentiala
intre agentii biologici si alte substante periculoase consta in capacitatea lor de a reproduce. In
conditii favorabile, un microorganism se poate inmulti considerabil intr-o perioada foarte scurta
de timp.

94
 Normele Generale de Protectie a Muncii stabilesc in anexa nr.31 valori limita de expunere
profesionala, obligatorii, pentru un numar de 591 agenti chimici, in anexa nr. 32 valori limita
admisibile pentru un numar de 25 de tipuri de pulberi, iar in anexa 33 limite biologice tolerabile
pentru 52 de agenti chimici.
Din cele 591 de substante pentru care sunt stabilite valori limita de expunere profesionala:
- 9 sunt notate cu indicativul C si sunt considerate substante cu actiune cancerigena
(arsen si compusi anorganici, benzidina, bis-cloro-metil-eter, clorura de vinil, crom hexavalent si
metalurgia cromului, cromat de zinc, hidrocarburi policiclice aromatice), fractiunea extractibila
in benzen (naftalina, nichel si compusi),
- 7 sunt notate cu indicaticul Fp si sunt considerate substante foarte periculoase,
expunerea la aceste substante trebuind practic exclusa (3-4 benzpiren, benzidina, bis-cloro-metil-
eter ( naftalina, 4-nitrodifenil, N- nitrozo-dimetilamina, O-tolidina),
- 32 sunt notate cu indicativul pC si sunt considerate substante potential
cancerigene,
- 130 sunt notate cu indicativul P (piele), aceste substante putand patrunde in
organism prin pielea sau mucoasele intacte.

Pentru toate locurile de munca la care angajatii sunt expusi la agenti chimici, la pulberea
generata din azbest si/sau din materiale cu continut de azbest, si/sau la agenti cancerigeni si
mutageni, angajatorul trebuie sa asigure reducerea expunerii pana la cel mai scazut nivel ce poate
fi practic atins si, in orice caz, sub valoarea limita de expunere profesionala impusa de
reglementarile in vigoare.
In mod periodic si ori de cate ori se produce vreo schimbare in conditiile care pot afecta
expunerea angajatilor, angajatorul trebuie sa dispuna efectuarea de masurari ale concentratiilor in
atmosfera mediului de munca.
Metodele de masurare si evaluare a concentratiei agentilor chimici din aer la locul de munca
trebuie sa fie standardizate, iar prin masurarea continutului de azbest in aer la locul de munca se
va folosi metoda descrisa in anexa nr. 35 a Normelor Generale de Protectie a Muncii sau orice
alta metoda prin care se obtin rezultate echivalente.
Atunci cand o valoare limita de expunere profesionala este depasita, angajatorul trebuie sa
identifice cauzele acestei depasiri, sa informze angajatii implicati si/sau reprezentantii lor in
unitate cat mai rapid posibil asupra acestei depasiri si asupra cauzelor ei, sa consulte angajatii
si/sau reprezentantii acestora asupra masurilor ce trebuie luate sau, in caz de urgenta, sa dispuna
masurile cele mai adecvate pentru remedierea situatiei in timp cat mai scurt posibil. Este
interzisa continuarea lucrului in zonele afectate pana la luarea masurilor adecvate pentru
protectia angajatilor. Pentru a verifica eficienta masurilor dispuse, se va realiza imediat o noua
masurare a concentratiei de noxe in mediul de munca.
In conditiile in care valoarea masurata a concentratiilor de agenti chimici depaseste valoarea
limita de expunere profesionala obligatorie impusa prin legislatie si noxa profesionala
determinata se regaseste ca efect asupra starii de sanatate a lucratorilor, evidentiata prin
indicatori de expunere si/sau de efect biologic, sau se regaseste in morbiditatea exprimata prin
boli profesionale inregistrate la locul de munca in ultimii 15 ani, acel loc de munca poate fi
incadrat ca loc de munca in conditii deosebite.
Institutiile care au in structura laboratoare abilitate pentru efectuarea determinarilor de noxe
profesionale sunt:
 directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti;

95
  clinicile de medicina muncii sau boli profesionale;
 Inspectia Muncii, prin Centrul de Monitorizare a Unitatilor cu Risc Profesional;
 Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Protectia Muncii;
 Institutele de sanatate publica din Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara;
 alte laboratoare abilitate de Ministerul Sanatatii si recunoscute de Ministerul Muncii,
Solidaritatii Sociale si Familiei.
Pentru fiecare angajator, respectarea valorilor limita de expunere profesionala trebuie sa
fie un obiectiv minimal, obligatia lui legala fiind de a reduce nivelul de expunere la cea mai mica
valoare ce poate fi atinsa.
Alte surse de informare despre substantele si preparatele periculoase pot fi organismele
nationale si europene cu atributii in prevenirea securitatii si sanatatii la locul de munca, ce pun la
dispozitia angajatorilor, prin intermediul paginilor de internet, ghiduri si informatii privind
bunele practici europene, precum si studii de caz.

Angajatorii pot accesa paginile de internet ale:

- Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii,
www.protectiamuncii.ro;
- Agentiei Nationale pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase,
www.minind.ro ( A.N.S.Ch.P.);
- Agentiei Europene pentru Sanatate si Securitate in Munca de la Bilbao, Spania,
http://agency.osha.eu.int;
- Biroului European pentru Substante Chimice;
- Eurostat ( biroul de statistica al Comunitatii Europene);
- Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

Riscurile generate de agentii chimici, azbest si/sau agentii cancerigeni sau mutageni sunt
determinate alaturi de caracteristicile agentilor periculosi si de gradul de expunere.
Evaluarea expunerii la substantele periculoase identificate se face luandu-se in considerare
natura si tipul expunerii ( expunere la agenti chimici, la azbest sau la agenti cancerigeni si
mutageni, prin inhalare, ingestie, absortie transcutanata si/sau percutanata etc.), gradul de
expunere si durata (ex: zilnic, saptamanal, lunar o data pe zi, mai multe ore pe zi etc.), conditiile
in care se produce expunerea lucratorilor (se vor examina spatiul si modul de operare: manual,
mecanizat, in vas inchis, la cald etc.), precum si efectele combinate ale mai multor substante
periculoase utilizate simultan si riscurile aferente.
Evaluarea riscului, in conformitate cu prevederile Normelor Generale de Protectie a
Muncii, se face:
- obligatoriu inaintea inceperii unei acticitati noi;
- pentru toti agentii chimici prezenti, in combinatie sau pentru toti agentii biologici
periculosi (apartinand mai multor grupe), prezenti la locul de munca;
- pentru toate locurile de munca;
- pentru toate activitatile, inclusiv cele de intretinere, reparatii;
- pentru toate activitatile care implica riscul expunerii la agenti chimici, pulbere de
azbest degajata din azbest sau din materiale cu continut de azbest, agenti
cancerigeni si/sau mutageni si agenti biologici periculosi;

96
 - periodic si obligatoriu, la orice modificare a conditiilor de lucru care pot influenta
expunerea angajatilor la agenti chimici, azbest, agenti cancerigeni si/sau mutageni
si agenti biologici periculosi.
Evaluarea riscului trebuie prezentata in forma corespunzatoare si actualizata permanent, mai
ales atunci cand au intervenit schimbari tehnologice semnificative sau rezultatele starii de
sanatate o impun.

Rezultatul evaluarii riscului poate releva un risc redus pentru securitatea si sanatatea
lucratorilor expusi, caz in care angajatorul are obligatia de a aplica masuri generale de protectie,
prevenire si supraveghere, sau un risc ridicat, caz in care angajatorul are obligatia de a aplica
masuri specifice de protectie, prevenire si supraveghere.

Evaluarea riscurilor trebuie revizuita ori de cate ori se modifica tehnologiile de lucru, se
introduc agenti chimici noi sau se adapteaza un proces tehnologic, dupa un accident sau incident
periculos, daca valorile limita de expunere profesionala au fost depasite si s-au luat masuri
tehnice pentru reducerea lor, daca rezultatele supravegherii starii de sanatate a lucratorilor au
relevat alterari ale starii de sanatate si, oricum, periodic.

Masurile specifice de protectie, prevenire si supraveghere pentru eliminarea sau reducerea

la minimum a riscului…

… sunt masurile pe care angajatorul are obligatia sa le aplice la locul de munca in cazul in
care evaluarea riscului a demonstrat existenta unui risc crescut pentru securitatea si sanatatea
lucratorilor ca urmare a expunerii la agenti chimici, azbest, agenti cancerigeni si mutageni si
agenti biologici la locul de munca.
Masurile pentru eliminarea sau reducerea riscurilor la care sunt expusi lucratorii la locul de
munca depind de pericolul chimic sau biologic specific; exista, insa, unele masuri comune,
aplicabile in toate cazurile de expunere la agenti periculosi, a caror ordine de aplicare este
necesar a fi respectata de toti angajatorii.
Cea mai eficienta masura specifica de protectie si primul pas in prevenirea sau
supravegherea riscurilor legate de expunerea la agenti periculosi este eliminarea riscului, prin
inlocuirea agentului periculos (chimic, azbest, cancerigen, biologic) cu un agent chimic sau
biologic sau cu un proces tehnologic care nu este periculos sau este mai putin periculos pentru
securitatea si sanatatea lucratorilor.
Eliminarea sau inlocuirea unui agent periculos contribuie la imbunatatirea mediului de
munca si a starii de sanatate a lucratorilor expusi, la reducerea costurilor alocate masurilor
speciale de protectie si platii concediilor medicale, la cresterea productivitatii muncii.
Eliminarea sau substituirea unui agent periculos sau a unui proces tehnologic presupune, asa
cum arata bunele practici europene puse la dispozitie angajatorilor, trei faze, si anume:
identificarea tuturor alternativelor posibile de inlocuire sau eliminare, compararea alternativelor
din punct de vedere al riscurilor evaluate pentru fiecare si adoptarea deciziei pe baza analizei
implicatiilor privind calitatea mediului de munca, a calitatii produselor si a mediului
inconjurator, a costurilor implicate de eventualele investitii necesare aplicarii noii tehnologii sau
a celor necesare nevoilor de instruire a personalului pentru utilizarea noului produs.
In cazul in care angajatorul urmareste inlocuirea unui agent chimic periculos cu unul mai
putin periculos, analiza comparativa a alternativelor se poate referi, de exemplu, la inlocuirea

97
unui produs pulbere cu unul sub forma de granule, pasta sau solutie, sau a unui produs volatil cu
altul mai putin volatil etc.
Eliminarea sau substituirea unor produse periculoase sau a unor tehnologii periculoase
aduce avantaje tuturor factorilor implicati in respectivul proces productiv si pot contribui la
imbunatatirea imediata sau pe termen lung a starii de sanatate a lucratorilor expusi, la reducerea
costurilor prin reducerea absentelor motivate de boala etc.
In cazul in care eliminarea sau substituirea pericolului nu este posibila, se va urmari
reducerea riscului la minimum si tinerea lui sub control prin conceperea unor procese de
munca si de control corespunzatoare, care sa permita reducerea expunerii.
Angajatorul va urmari, de asemenea, dotarea locurilor de munca cu materiale si
echipamente adecvate pentru lucrul cu agenti periculosi, care sa permita prevenirea sau
reducerea cat mai mult posibil a generarii de noxe si/sau emiterea de noxe chimice sau biologice
in atmosfera mediului de munca, in special, de noxe cancerigene si mutagene, precum si
degajarea pulberilor de azbest.
Se va acorda prioritate masurilor colective de protectie la sursa de risc, capabile sa asigure
protectia unui numar mare de lucratori la locul de munca. In acest sens, se recomanda procesarea
in sistem inchis, prin inchiderea utilajelor in carcase in care se creaza depresiune, automatizarea
proceselor, ventilarea generala, dotarea utilajelor cu paravane si ecrane de protectie impotriva
stropilor, dotarea cu sisteme locale de captare, retinere si neutralizare a noxelor degajate in
procesul tehnologic, dotarea cu aparatura de masura si control al parametrilor tehnologici si de
prevenire si avertizare a starilor de pericol.
Pentru laboratoarele care efectueaza activitati ce implica manipularea agentilor biologici din
grupele 2, 3 sau 4 in scopuri de cercetare, de dezvoltare, invatamant, diagnostic, precum si pentru
procedeele industriale care utilizeaza astfel de agenti, angajatorul trebuie sa stabileasca masuri de
izolare in functie de gradul de risc si sa desfasoare activitatile numai in zonele de lucru
corespunzatoare nivelurilor de izolare, in scopul reducerii la minimum a riscului de infectie.
Odata implementate aceste masuri tehnice, este foarte important ca angajatorul sa asigure
cadrul necesar pentru mentinerea acestora in stare de functionare si la parametrii proiectati. In
acest sens, angajatorul va elabora si implementa proceduri de intretinere care sa asigure
securitatea si sanatatea angajatilor in procesul de munca. Procedurile de intretinere vor stabili in
mod clar intervalele de timp, metodele si aparatele folosite pentru curatare. De exemplu, pentru
activitatile care includ folosirea azbestului, procedura de intretinere va prevedea curatarea si
intretinerea eficienta si periodica a tuturor cladirilor si/sau instalatiilor si echipamentelor utilizate
in fabricarea sau tratarea azbestului, prin procedee umede sau aspiratoare de praf in locul
maturatului.
In organizarea sistemelor de munca, angajatorul va urmari reducerea la minimum a
numarului de angajati expusi sau care pot fi expusi, in special, in cazul activitatilor de intretinere,
reparatii, revizii, unde expunerea lucratorilor la noxe este semnificativ crescuta, tinand cont de
acest lucru mai ales in cazul agentilor cancerigeni sau mutageni care pot provoca, in functie de
cantitatea inhalata, inghitita sau patrunsa prin piele, efecte ireversibile asupra starii de sanatate
chiar dupa o singura expunere. Pentru efectuarea lucrarilor de reparatii, interventii, revizii care
prezinta risc de accidente de munca sau imbolnaviri profesionale, angajatorul va intocmi
permise de lucru, care atesta realizarea masurilor de protectie necesare efectuarii operatiilor in
conditiile se securitate si va desemna personalul de specialitate, pe tipuri de operatii, specificat in
permis si instruit si/sau autorizat in acest scop. Prin masuri organizatorice, angajatorul va urmari

98
si reducerea la minimum a duratei si intensitatii de expunere, precum si reducerea cantitatii de
agent chimic si biologic prezent la locul de munca.
Pentru toti lucratorii si, in special, pentru cei expusi la riscuri chimice si biologice,
angajatorul va asigura masuri corespunzatoare de igiena la locul de munca, mai ales in cazul
agentilor cancerigeni unde este obligatorie curatarea regulata a pardoselilor, peretilor si altor
suprafete, delimitarea zonelor de risc ai utilizarea unor indicatoare de securitate adecvate,
inclusiv indicatorul “fumatul interzis”, in zonele in care angajatii sunt expusi sau exista
probabilitatea de expunere la agenti cancerigeni sau mutageni. La locurile de munca se vor
utiliza panouri de semnalizare si avertizare adecvate pentru riscurile chimice si biologice,
conform prescriptiilor de semnalizare.
Tot ca masuri generale de prevenire a riscurilor, angajatorul va asigura elaborarea si
implementarea de proceduri adecvate de lucru, manipulare, depozitare, transport in siguranta la
locul de munca al agentilor chimici. Pentru azbestul folosit ca materie prima se va prevedea
stocarea si transportul in ambalaje sigilate si etichetate in mod corespunzator.
Se vor avea, de asemenea, in vedere si deseurile care contin agenti chimici, azbest si agenti
cancerigeni si mutageni, care vor fi tratate conform reglementarilor in vigoare referitoare la
deseuri toxice si periculoase. In cazul agentilor biologici periculosi, se vor utiliza mijloace ce
permit colectarea, depozitarea si eliminarea deseurilor, in deplina securitate pentru angajati, daca
este cazul, dupa tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, usor identificabile.
Fiecare masura generala de protectie, prevenire sau supraveghere, implementata in procesul
de munca, se va monitoriza din punct de vedere al eficientei, pentru a depista orice tendinta de
deteriorare in timp.
Pentru cazurile in care masurile tehnico-organizatorice adoptate si puse in aplicare la locul
de munca nu rezolva reducerea expunerii la valori ale agentilor chimici si biologici fara risc
pentru sanatatea lucratorilor, se vor aplica masuri individuale de protectie prin acordarea de
echipamente individuale de protectie adecvate si in cantitati suficiente.
Echipamentul individual de protectie trebuie ales in functie de proprietatile periculoase ale
agentilor utilizati, de tipul sarcinii de munca. Trebuie elaborate proceduri si asigurate conditiile
pentru verificarea si curatarea echipamentului inainte si dupa fiecare utilizare, dezinfectarea,
controlul, repararea sau schimbarea inaintea unei noi utilizari in cazul in care prezinta defectiuni
si intretinerea periodica a echipamentelor individuale de protectie, in special, a mastilor de
protectie respiratorie. Echipamentele de protectie individuale, asa cum le arata si numele, trebuie
utilizate de catre un singur lucrator, fiind interzisa folosirea acestuia si de alte persoane.
Imbracamintea de lucru si echipamentele de protectie, care pot fi contaminate de agenti
biologici, trebuie sa fie scoase atunci cand paraseste zona de lucru si trebuie sa pastreze separat
de alta imbracaminte, sa fie dezinfectate si curatate sau, la nevoie, distruse.

Angajatorul va asigura conditii pentru igiena personala a lucratorilor prin amenajarea de

vestiare speciale pentru echipamentul de lucru sau de protectie, sepatat de imbracamintea
personala, grupuri sanitare sau dusuri curate, corespunzatoare si dotate cu substante antiseptice
pentru piele si ochi in cazul expunerii la agenti biologici, sala de masa, instruirea si informarea
lucratorilor sa nu manance, sa nu bea si sa nu fumeze in zonele de lucru in care exista riscul
contaminarii cu agenti cancerigeni, mutageni sau biologici.
Se vor acorda, de asemenea, materiale igienico-sanitare, la recomandarea medicului de
medicina a muncii, inclusiv crème pentru protectia pielii, luand in considerare tipul
contaminatiilor care pot fi uleiosi, grasi sau lipiciosi, cum este cazul rasinilor, adezivilor sau

99
lacurilor, folosirea manusilor de protectie, protectia impotriva r4azelor ultraviolete si a stropilor
de metal incins rezulatati la sudura.

Masuri speciale pentru cazuri de accidente, incidente sau urgente…

… sunt masurile care trebuie luate de angajator in vederea interventiilor in astfel de situatii si
prevenirii efectelor pe care acestea le pot avea asupra lucratorilor.

Pentru aceste situatii, angajatorul are obligatia de a intocmi planuri/proceduri de urgenta,

care vor fi puse in practica in momentul aparitiei unor astfel de evenimente. Aceste proceduri vor
include exercitii adecvate fiecarei situatii, prevederi referitoare la dotarile necesare acordarii
primului ajutor si interventiilor in caz de scapari accidentale sau de incendui- explozie, masuri de
prevenire a efectelor si de informare a angjatiilor asupra efectelor, echiopamentele individuale de
protectie care se vor acorda lucratorilor carora li se permite sa lucreze in zona afectata, precum si
masurile necesare pentru asigurarea avertizarii si a sistemelor de comunicare necesare
semnalarii unui risc crescut si pentru inceperea imediata a actiunilor de remediere, operatiunilor
de evacuare, salvare si asistenta.
Angajatorul trebuie sa asigure ca serviciile interne si externe pentru accidente si urgente au
acces la aceste informatii.

Masuri de prevenire specifice riscului fizico – chimic …

… sunt masuri tehnice si/sau organizatorice corespunzatoare naturii activitatilor, inclusuv

depozitarea manipularea si izolarea agentilor chimici incompatibili, in vederea asigurarii
protectiei lucratorilor impotriva riscului de incendiu – explozie datorat pericolelor ce decurg din
propietatiile fizico – chimice ale agentilor chimici.
Explozia sau incendiul, nu poate avea loc decat daca cele 3 elemente ale triunghiului de foc
sunt reunite :

a) carburant – substante inflamabile : gaze, vapori, pulberi, lichide:

b) carburant – care poate fi oxigen sau substante oxidante;
c) sursa de initiere – suprafata fierbinte, flacara, scantei de origine mecanica, scantei
electrice, curent electric, electricitate statica sau substante explozive.

Masurile specifice riscului fizico – chimic se refera, in principal, la izolarea unui element
astfel incat sa nu mai fie indeplinite conditiile necesare exploziei sau incendiului.

In cadrul acestor masuri specifice se acorda prioritate prevenirii prezentei substantelor

inflamabile sau chimic instabile, in concentratii periculoase la locul de munca, prin sisteme
de ventilatie corespunzatoare, prin depozitarea materialelor oxidante separat de materialele
combustibile etc.

Eliminarea sau evitarea surselor de aprindere care pot produce explozii sau incendii este
o alta masura specifica de prevenire a riscului de incendiu-explozie care se poate realiza
practic prin masuri de prevenire a formarii scanteilor de origine mecanica sau electrostatica si

100
prin interzicerea fumatului, a lucrului cu foc deschis sau a suprafetelor inchise in halele si
instalatiile unde se lucreaza cu substante inflamabile.

Pentru orice situatie susceptibila de a prezenta risc de incendiu-explozie, angajatorul

trebuie sa prevada masuri pentru limitarea/diminuarea efectelor wxploziilor si incendiilor, in
principal, prin amplasarea in locuri vizibile si potrivite a mijloacelor corespunzatoare de
combatere a incendiilor, distantarea utilajelor periculoase de alte locuri de munca, cu conditia
pastrarii spatiului dintre ele, pereti din materiale necombustibile etc.

Instruirea si informarea lucratorilor asupra riscului …

... este o alta componenta importanta a managementului riscurilor chimice de care depinde in
mare masura realizarea obiectivelor propuse.

Numai lucratorii instruiti si informati corespunzator sunt in masura sa aplice masurile

stabilite si sa promoveze aplicarea in practica a masurilor pentru un mediu de munca sigur si
sanatos. De aceea, este foarte important ca angajatii si/sau reprezentantii acestora sa
primeasca o pregatire suficienta si adecvata riscurilor la care sunt expusi, in special, sub
forma de informatii si instructiuni.

La fiecare loc de munca, angajatorii trebuie sa difuzeze, iar angajatii trebuie sa cunoasca
informatiile privind denumirea si propietatile periculoase ale agentilor chimici prezenti, si ale
posibililor agenti biologici, nivelul, tipul si durata expunerii, conditiile in care se desfasoara
activitatea, rezultatele masuratorilor de concentratii ale noxelor in mediul de munca si
valorile limita de expunere profesionala, precum si continutul fiselor tehnice de securitate
date de furnizor.
De asemenea, pentru a se asigura ca se vor respecta toate masurile de prevenire
adoptate, angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta lucratorilor efectele asupra sanatatii si
securitatii ce decurg din aceste masuri, precautiile care trebuie luate pentru prevenirea
expunerii, cerintele de igiena ce trebuie recpectate, inclusiv necesitatea de a se abtine de la
fumat, precum si masurile pe care trebuie sa le ia angajatii, in special personalul de
interventie, in cazul producerii unor incidente. Angajatorul trebuie sa informeze angajatii cu
privire la instalatiile si recipientele auxiliare acestora care contin agenti cancerigeni sau
mutageni, sa vegheze ca toate aceste recipiente, ambalaje si anstalatii sa fie etichetate clar si
vizibil si sa expuna semnele de avertizare in mod cat mai vizibil.

Atunci cand, din motive intemeiate, este necesara purtarea echipamentului individual de
lucru, angajatorul trebuie se explice lucratorilor necesitatea si consecintele referitoare la
purtarea echipamentelor de protectie, modul de intretinere si valabilitatea acestora.

Instruirea si informarea lucratorilor trebuie efectuate inaintea inceperii unei activitati

care implica expunerea la agenti chimici si biologici, adaptate evolutiei riscurilor si aparitiei
unor riscuri noi si repetate perodic.
Informatiile vor fi furnizate prin comunicare orala, instruire individuala si instruire
bazata pe support scris, in functie de natura si gradul riscului.

101
 Supravegherea continua a starii de sanatate …

… a lucratorilor expusi la agenti chimici in mediul de munca se face inaintea expunerii si

apoi periodic, conform reglementarilor in vigoare, prin controale medicale si tehnici adecvate
indicate de medicul de medicina muncii, care sa permita detectarea simtomelor bolii sau
efectul negativ.

Angajatorul are obligatia de a asigura supravegherea starii de sanatate a tuturor

angajatiilor prin servicii medicale de medicina muncii. Medicul de medicina muncii trebuie
sa cunoasca bine conditiile de expunere a fiecarui lucrator, in special, a celor care sunt expusi
la azbest, agenti cancerigeni, mutageni si biologici , la locul de munca.
Pentru fiecare angajat aflat sub supraveghere medicala, angajatorul va intocmi fisa de
expunere la riscuri profesionale, ce va fi inaintata medicului de medicina muncii care, in
functie de riscurile mentionate, de conditiile de lucru descrise si de agentii periculosi
specuficati, ca stabili tipul si periodicitatea controalelor medicale.
Medicul de medicina muncii va intocmi pentru fiecare angajat aflat sub supraveghere
medicala, un dosar medical care va fi pastrat impreuna cu fisa de expunere la riscuri
profesionale, la cabinetul de medicina muncii, si il va insoti pe lucrator pe toata durata
activitatii lui prifesionale, la toate locurile de munca.

Dosarul cu inregistrarile medicale se transmite catre un alt cabinet de medicina a muncii

, la schimbarea locului de munca, la directie de sanatate publica in cazul falimentului
angajatorului sau catre medicul de femilie, in cazul pensionarii sau al somajul lucratorului.

Inregistrarile medicale vor fi pastrate o perioada de timp cel putin egala cu perioada de
expunere. In cazul expunerii la agenti biologici, dosarul medical va fi pastrat o perioada mai
mare de 10 ani de la incetarea expunerii.
In cazul expunerii la azbest, agenti cancerigeni, mutageni si agenti biologici susceptibili
sa antreneze infectii, dosarul medical va fi pastrat o perioada de cel putin 40 de ani dupa
sfarsitul expunerii.
Angajatorul nu are acces la dosarul medical al lucratorului.

Angajatorul pastreaza si pune la dispozitia organelor de control lista locurilor de munca

cu riscuri profesionale, fisele de aptitudini ale angajatiilor expusi la noxe in mediul de
munca, completate si parafate numai de medicul de medicina muncii, precum si registrul de
expunere a lucratorilor la azbest, cancerigeni, mutageni sau biologici.
Angajatul are acces la toate informatiile privind starea lui de sanatate, poate cunsulta
medicul de medicina muncii pentru orice simptome pe care le atribuie conditiilor de munca si
activitatii desfasurate.
In functie de rezultatele controlului medical, medicul de medicin muncii va recomanda
masuri individuale de protectie adecvate expunerii sau, dupa caz, va recomanda vaccinarea
adecvata imunizarii impotriva agentilor biologici la care sunt expusi sau chiar schimbarea
locului de munca si retragerea angajatilor de la orice expunere la pulberile de azbest sau la
agenti cancerigeni si mutageni.

102
 Monitorizarea biologica a angajatilor expusi la plumb metalic si compusii sai ionici
trebuie sa includa masurarea nivelului de plumb in sange (PbB), folosind petrometria de
absorbtie sau o metoda care sa dea rezultate echivalente. Supravegherea medicala are loc
atunci cand se produce expunerea la o concentratie de plumb in aer mai mare de 0,075
mg/mc, calculata ca o medie ponderata cu timpul pe o perioada de peste 40 ore/saptamana,
sau cand s-a inregistrat un nivel al plumbului in sange mai mare de 20 ug Pb/100 ml sange la
angajati.

Pentru fiecare angajat, dosarul medical si fisa individula de expunere vor fi actualizate.
Atunci cand, in urma supravegherii starii de sanatate de descopera de catre medicul de
medicina muncii ca un angajat are o boala identificabile sau o afectare a starii de sanatate, ca
rezultat al expunerii in procesul de munca la un agent chimic periculos sau ca valoarea limita
biologica prevazuta in anexa nr. 33 este depasita, angajatul este informat de catre medicul de
medicina muncii despre rezultatul care il priveste personal, inclusiv asupra unor date si
recomandari medicale pe care sa le urmeze dupa incetarea expunerii.

Respectarea restrictiilor si interdictiilor legale …

… este o obligatie importanta a angajatilor, avand in vedere propietatile tixice ale

unor agenti periculosi si/sau a activitatilor care implica agenti chimici periculosi.

In acest sens, angajatorul trebuie sa cunoasca si sa respecte prevederile actelor normative

in vigoare, care interzic :

 intrebuintarea carburantului bazic de plumb (ceruza), a sulfatului de plumb si a

tutror produselor continand acesti pigmenti in orice lucrare de vopsitorie cu
exceptia vagoanelor de cale ferata, a podurilor de cale ferata, a dublului fund al
vapoarelor, a picturii decorative. In aceste cazuri, carbonatul bazit de plumb,
sulfatul de plumb si produsele care contin acesti pigmenti vor fi utilizati sub
forma de pasta sau vopsea gata preparata ;
 vopsirea prin pulverizare cu oxid (miniu) de plumb ;
 aplicarea azbestului prin procedee de stropire (sprayere), precum si activitatile
care implica in procesul de munca utilizarea unor izolatii termice sau acustice
de joasa densitate (un gram/cmc) cu continut de azbest ;
 producerea sau folosirea agentilor chimici si activitatile prezentate in anexa nr.
34 – NGPM, pentru care se pot admite derogari in urmatoarele situati :
- pentru scopuri exclusive de cercetare stiintifica si testare, inclusiv analize ;
- pentru activitati destinate sa elimine agentii chimici prezenti in deseuri si produse
secundare ;
- pentru producerea agentilor chimici interzisi, daca acestia sunt folositi ca
intermediari ;

 munca tinerilor sub 18 ani sau a femeilor la lucrarile de vopsit care comporta
utilizarea carbonatului bazic de plumb (ceruza), a sulfatului de plumb sau a
miniului de plumb si a tuturor produselor care contin acesti pigmenti.

103
 In conformitate cu prevederile H.G. 124/2003, privind prevenirea si controlul
poluarii mediului cu azbest,
de la 1 ianuarie 2007 vor fi interzise toate activitatile de comercializare si de utilizare
a azbestului si a produselor care contin azbest. Lista produselor care trenuie avute in
vedere in mod deosebit, fiind interzise la comercializare si utilizare, este prevazuta in
anexa nr. 2 a H.G. 124/2003. Se excepteaza diafragmele care contin crisotil, pentru
instalatiile de electroliza existente, care pot fi utilizate pana la incheierea ciclului de
viata al acestor diafragme, dar nu mai tarziu de 1 ianuarie 2008. Produsele care contin
azbest comercializate pana la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, pot fi
utilizate pana la incheierea ciclului de viata al acestora, dar nu mai tarziu de 31
decembrie 2006.

Alte restrictii sunt :

 informarea in scris a inspectoratului teritorial de munca si a directiei de sanatate publica
pentru activitatile de extractie, de fabricare si de transformare a azbestului, cu descrierea
succinta a tipurilor si cantitatilor de azbest utilizate, activiatatilor si procedeelor utilizate,
produselor fabricate. Ori de cate ori intervine o modificare semnificativa in activitatile de
extractie, de fabricare si prelucreare a azbestului, angajatorul trebuie se efectueze o noua
informare in scris.
 Transmiterea catre inspectoratul teritorial de munca , cu o luna inaintea inceperii
lucrarilor, a Planului de lucru pentru demolarea sau de indepartare a azbestului si/sau a
materialelor cu continut de azbest din cladiri si/sau structura acestora, din aparate,
instalatii si vapoare. Planul de lucru trebuie sa contina, in special :
- faptul ca azbestul si/sau materialele cu continut de azbest sunt indepartate inaintea
demolarii propiu-zise, pe cat este posibil din punct de vedere practic ;
- echipamentul de protectie individual necesar este furnizat ;
- natura si durata probabila a activitatii ;
- locul unde are loc activitatea ;
- metodele aplicate atunci cand activitatea implica manipularea a azbestului si/sau
a materialelor cu continut de azbest;
- caracteristicile echipamentului utilizat pentru protectia si decontaminarea
angajatilor care participa la activitate;
- caracteristicile echipamentului utilizat pentru protectia celorlalte persoane
prevazute la locul sau in vecinatatea locului unde se desfasoara activitatea.
 Intocmirea si actualizarea permanenta a registrelor de expunere, pentru
angajatii desemnati sa efectueze activitati ce implica expunerea la azbest
si/sau materiale cu continut de azbest, la agenti cancerigeni si mutageni
precum si la agenti biologici din grupele 3 si/sau 4 ; angajatorul va infiinta si
actualiza permanent registrele de expunere.

Registru de expunere va contine informatii privind natura activitatii si a

expunerii, durata activitatii depuse si a expunerii, agentul biologic la care
angajatii au fost expusi si, dupa caz, datele referitoare la accidente si incidente.
Registrul se pastreaza cel putin 40 de ani dupa incheierea expunerii.

104
 Medicul de medicina muncii si inspectoratul de munca au acees la acest
registru. Angajatii si/sau reprezentantii lor in unitati au acces la informatiile
colective anonime cuprinse in acest registru.

Legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca referitoare la agenti

chimici, azbest si agenti cancerigeni si mutageni

Legislatia romana in domeniul securitatii si sanatatii in munca, armonizata

cu prevederile directivelor europene urmareste reducerea la minim a riscurilor
pentru securitate si sanatate legate de prezenta agentilor chimici, a azbestului si a
agentilor cancerigeni, mutageni, precum si biologici la locurile de munca.
Legislatia romana, asemenea celei comunitare, aplica principiile generale de
prevenire si acorda prioritate eliminarii si inlocuirii agentilor periculosi, in cadrul
masurilor de protectie a lucratorilor expusi.
Alaturi de legislatia referitoare la securitatea si sanatatea in munca,
importanta deosebita o are si cunoasterea si aplicarea de catre toti angajatorii a
reglementarilor legale referitoare la clasificarea, etichetarea si ambalarea
substantelor si preparatelor chimice periculoase, deoarece acesta impune, prin
eticheta si fisele tehnice de securitate, transmiterea de informatii despre pericole si
riscuri, despre propietatile fizico-chimice si toxicologice, despre masuri de prim
ajutor si interventii in cazul de urgenta etc.
Directivele europene transpuse in legislatia romana, in domeniul agentilor
periculosi chimici si biologici, sunt:

 Directiva cadru 89/391/CEE, privind introducerea de masuri pentru

incurajarea imbunatatirilor in domeniul sanatatii si securitatii muncitorilor la
locul de munca;
 Directiva 98/24/CEE (amendata de D2000/39/CEE), cu privire la securitatea
si protectia sanatatii lucratorilor impotriva riscurilor legate de agentii chimici
la locurile de munca ;
 Directiva 90/394/CEE (amendata de D97/42/CEE si D99/38/CEE), referitoare
le protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti
cancerigeni la locurile de munca ;
 Directiva 67/548/CEE, cu amendamentele ulterioare ;
 Directica 83/477/CEE (amendata de D 91/382/CEE), privind protectia
impotriva riscurilor de imbolnavire si prevenirea acestor riscuri legate de
expunerea la azbest la locul de munca;
 Directiva 91/322/CEE, pentru stabilirae valorilor limita indicative in scopul 
implementarii Directivei 80/1107/CEE, privind protectia lucratorilor
impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti chimici, fizici si biologici la
locul de munca ;
 Directiva 2000/54/CEE, privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor
datorate expunerii la agenti biologici la locul de munca pentru securitatea si
sanatatea lucratorilor ;

105
 Directica 92/85/CEE, privind aplicarea masurilor de promovare a securitatii si
sanatatii la locul de munca a lucratoarelor gravide, a celor care au nascut de
curand sau alapteaza ;
 Directiva 94/33/CEE, privind protectia tinerilor in munca ;
 Directiva 92/58/CEE, privind prescriptii minime de semnalizare de securiate
si/sau sanatate la locul de munca.

Legislatia romana in vigoare in domeniul agentilor chimici

 Constitutia Romaniei;
 LEGEA nr.53 din 24 ianuarie 2003 – CODUL MUNCII;
 ORDIN – MMPS nr. 225/1995, privind aprobarea Normativului cadru de
acordare si utilizare a echpamentului individual de protectie ;
 LEGEA nr.126/1995, privind Regimul materiilor explozive ;
 ORDIN nr.225/1996, pentru aprobarea Normelor tehnice privind
detinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul,
depozitarea, manuirea si folosirea materilor explozive utilizate in
activitatile detinatorilor si autorizarea artificierilor pirotehnisti;
 NORME TEHNICE din 30 mai 2002, privind detinerea, prepararea,
experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, manuirea si folosirea
materilor explozive utilizate in alte operatiuni specifice in activitatile
detinatorilor, precum si autorizarea artificierilor si a pirotehnistilor
 ORDONANTA DE URGENTA nr. 76/2001, privind simplificarea unor
formalizati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii
comerciantilor – Republicare modificata si completata de O.U.G.
nr.35/2003;
 HOTARARE nr. 572/2002, pentru stabilirea modelului si continutului
cererii de inregistrare si ale certificatului de inregistrare a comerciantului ;
 HOTARARE nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a
functionarii comerciantilor (PROCEDURA DE AUTORIZARE a
functionarii comerciantilor din punct de vedere al protectiei muncii);
 ORDIN nr. 657/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice privind
autorizarea functionarii persoanelor fizice si juritice din punct de vedere al
protectiei muncii;
 HOTARARE nr. 261/2001, privind criteriile si metodologia de incadrare a
locurilor de munca in conditii deosebite, modificarile si completarile
ulterioare;
 ORDONANTA DE URGENTA nr. 200/2000, privind clasificarea,
etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase,
aprobata prin LEGEA nr. 451/2001;
 H.G. 490 pe 16 mai 2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.200/2000, privind
clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice
periculoase;

106
 H.G. nr. 92 pe 23 inuarie pe 2003 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicarea a Ordoanantei de Urgenta a Guvernului
nr.200/2000, privind clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor
chimice periculoase;
 SR13253 – Etichetarea substantelor si produselor chimice periculoase;
 H.G. 95/2003 privind controlul activitatilor care prezinta perricole de
accidende majore in care sunt implicate substante periculoase;
 H.G. 124/2003 ( MAPM ), privind Prevenirea, reducerea si controlul
poluarii mediului cu azbest;
 H.G. 1300/2002 – Notificarea substantelor chimice;
 HOTARARE nr.347/2003, privind restrictionarea introducerii pe piata si a
utilizarii anumitor substante si preparate chimice periculoase;
 ORDINUL MIR 608/2002, privind aprobarea Listei europene a
substantelor chimice notificate – ELINCS;
 OM – MIR 227/13 iunie 2002, privind Inventarul european al subsantelor
existente puse pe piata – IESCE;
 O.U.G. 78/16 iunie 2000 privind Regimul deseurilor aprobata prin
LEGEA nr. 426/2001;
 ORDIN MAPM 1215/2003, pentru aprobarea Normativului tehnic privind
incinerarea deseurilor;
 DECRET nr. 466/1979 privind regimul substantelor toxice;
 ORDONANTA nr.4/1995 privind fabricarea, comercializarea si utilizarea
produselor de uz fitosanitar penru combaterea bolilor, daunatorilor si
buruienilor in agricultura si silvicultura, aprobata prin LEGEA nr.
85/1095;
 H.G. nr. 172/5mai 1997, pentru infiintarea Registrului National al
Substantelor Chimice Potential Toxice si aprobarea regulamentului de
organizare si functionare a acestuia ;
 H.G. 707/3 iulie 2002, preivind organizarea si functionarea a Agentiei
Nationale pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase ;
 ORDIN MAPM 1441/2003, privind infintarea Secretariatului de risc penru
controlul activitatilor care prezinta pericole de accidentare majora in care
sunt implicate substante periculoase ( unitati econamice de tip SEVESO II
) ;
 LEGEA 1022/2002, pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 48/1999,
privind transportul rutier al marfurilor periculoase ;
 ORDIN nr. 1147/10 dec 2002 pentru aprobarea Normativului tehnic
privind depozitarea deseurilor – costruirea, exploatarea, monitorizarea si
inchiderea depozitelor de deseuri ;

107
 Comunicarea operativa a - angajatorului la - I.T.M. de la locul Lg. 319 /
evenimentului = 1,2,3 ……. care s-a produs evenimentului 2006 art.
- va fi comunicat de îndată evenimentul - I.T.M. de la sediul 26, 27 al.1
P.F / P.J

C.T.P. Lg. 319 /

2006 art. 27
al.1
Observatii:
- numarul de comunicari este in functie
de situatie
- la accidente mortale si cu persoane
disparute se anunta si organul de
urmarire penala
- la accidente de traseu se anunta si
organul de urmarire penala precum si
persoana juridica organizatoare a
transportului
- daca victima nu era in timpul
programului / sarcinii de serviciu / in
afara teritoriului P.J., raspunde primaria
pe raza careia s-a intamplat evenimentul

3 Comisia de cercetare Numeste comisia, Hg 1425

prin decizie scrisa, art. 116
formata din cel (1 - 8)
putin 3 persoane
(una este lucrător
Observatii: Persoanele numite de către desemnat)
angajator în comisia de cercetare a
evenimentului trebuie să aibă pregătire
tehnică corespunzătoare şi să nu fie Hg 1425
implicate în organizarea şi conducerea
108
 locului de muncă unde a avut loc art. 116(4)
evenimentul şi să nu fi avut o
responsabilitate în producerea
evenimentului

4 Cercetarea evenimentului: Face cercetarea pt.: Lg. 319 /

- se face, imediat după -AM cu Inc.Tp.Mca 2006 art.29
comunicare, în conformitate cu -A.M. de traseu
prevederile art.29 alin.(1) din lege -A.M. usoare
- termen de finalizare = 5 zile -A.M. cu vatamare Acorda supraveghere Hg 1425
lucratoare de la data producerii grava art. 120 (1)

Cerceteaza:
- accidente de munca
mortale;
- disparuti, Hg 1425
- accidente de munca art. 120
cu invaliditate; (2)
- accidente de munca
colective;
- incidente periculoase.

În cazul accidentului cu
incapacitate temporară
de muncă, în urma
căruia a intervenit Hg 1425

109
 invaliditate confirmată art. 121
prin decizie sau decesul (1)
victimei, ITM va
completa dosarul de
cercetare, întocmit la
data producerii
evenimentului, şi va
întocmi un nou proces-
verbal de cercetare
bazat pe dosarul astfel
completat

Întocmirea noului
proces-verbal de
cercetare a
accidentului se face în
cel mult 5 zile
lucrătoare de la data
primirii de către ITM a Hg 1425
deciziei de încadrare art. 121
într-un grad de (2)
invaliditate sau a
certificatului de
constatare medico-legal

110
5 Intocmirea dosarului de cercetare Se intocmeste de Hg 1425
Termen: maxim 5 zile de la finalizarea catre comisia de art. 122
cercetarii. cercetare

Observatii:
Dosarul de cercetare se intocmeste: - dosarul se
a) într-un exemplar, pentru păstrează în arhiva Hg 1425
evenimentele care au produs angajatorului art. 124
incapacitate temporară de muncă;

b)într-un exemplar, pentru incidentele - dosarul se păstrează la

periculoase; ITM care a efectuat Hg 1425
cercetarea; art. 124

c) în două exemplare, pentru - originalul se

evenimentele care au produs înaintează organelor de
invaliditate confirmată prin decizie, urmărire penală şi un
deces, accidente colective; exemplar se păstrează Hg 1425
la ITM care a efectuat art. 124
cercetarea;

d)în două exemplare, pentru - originalul se

evenimentele care au antrenat păstrează la ITM care a
invaliditate evidentă; efectuat cercetarea şi
un exemplar se Hg 1425
transmite angajatorului art. 124
care înregistrează
accidentul;

e) în trei exemplare, pentru - originalul se

evenimentele cercetate de Inspecţia înaintează organelor de
Muncii; urmărire penală, un
exemplar se păstrează

111
 la Inspecţia Muncii şi
un exemplar la ITM ă Hg 1425
pe raza căruia s-a art. 124
produs evenimentul;
f) în mai multe exemplare, pentru - originalul se
evenimentele care au produs păstrează în arhiva
incapacitate temporară de muncă pentru angajatorului care
victime cu angajatori diferiţi;. înregistrează
accidentul şi
celelalte exemplare
se păstrează de
către ceilalţi
angajatori Hg 1425
art. 124
g) in cazul evenimentelor care au - un dosar se
generat accidente urmate de incapacitate păstrează în arhiva
temporară de muncă sau a incidentelor angajatorului care
periculoase în care faptele comise pot fi înregistrează
considerate infracţiuni, potrivit legii, accidental,
dosarul de cercetare se încheie în două originalul fiind
exemplare, înaintat organului
de urmărire penală

h) dosarul de cercetare al accidentului

de muncă cu invaliditate, înaintat Completarea dosarului
organelor de urmărire penală, se şi întocmirea noului Hg 1425
restituie la ITM care a efectuat proces-verbal de art. 124
cercetarea, pentru completare şi cercetare a
întocmirea unui nou proces-verbal de evenimentului se face
cercetare, în cazul în care se produce în cel mult 5 zile
decesul accidentatului ca urmare a lucrătoare de la
accidentului suferit, confirmat în baza primirea dosarului la
unui act medico-legal ITM

112
Observatii Hg 1425
Dosarul de cercetare a evenimentului art. 124
trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a) filele dosarului să fie
numerotate, semnate de inspectorul care
a efectuat cercetarea sau de membrii
comisiei de cercetare numită de
angajator şi ştampilate, cu ştampila
inspectoratului sau angajatorului;

b) numărul total de file conţinut de

dosarul de cercetare, şi numărul de file
pentru fiecare document anexat la dosar
să fie menţionat în opis;
Hg 1425
c) fiecare document, cu excepţia art. 127
procesului-verbal de cercetare, să fie (1;2)
identificat, în dosarul de cercetare, ca
anexă;

d) paginile şi spaţiile albe să fie

barate;

e) schiţele referitoare la eveniment,

anexate la dosar, să fie însoţite de
explicaţii; Hg 1425
art. 123
f)fotografiile, referitoare la
eveniment, să fie clare şi însoţite de
explicaţii;
Hg 1425

113
 g) formularul pentru declaraţii să fie art. 123
conform modelului anexa nr. 14.
h) declaraţiile aflate la dosar să fie
tehnoredactate, pentru a se evita
eventualele confuzii datorate scrisului Hg 1425
ilizibil, certificate ca fiind conforme cu art. 123
originalul şi semnate de către
inspectorul care a efectuat cercetarea sau
de către unul dintre membrii comisiei de Hg 1425
cercetare. art. 123

Procesul-verbal de cercetare a Hg 1425

evenimentelor art. 123
6
. Procesul-verbal de cercetare a unui
eveniment se întocmeşte în:

a)trei exemplare, în cazul

accidentului de muncă urmat de
incapacitate temporară de muncă, angajatorul care ITM care a avizat asigurător;
pentru: înregistrează dosarul Hg 1425
accidentul art. 123
b)mai multe exemplare, în cazul
accidentului de muncă urmat de
incapacitate temporară de muncă pentru fiecare angajator, ITM care a avizat şi asigurător;
lucrători cu angajatori diferiţi, pentru: dosarul

c)cinci exemplare, în cazul

accidentului de muncă urmat de
invaliditate, pentru organul de urmărire
penală, angajatorul care ITM care a efectuat şi asigurător;
înregistrează cercetarea, Inspecţia
accidentul, Muncii

114
 d)cinci exemplare, în cazul
accidentului de muncă mortal sau al
celui colectiv, precum şi în cazul
accidentului mortal în afara muncii, angajatorul care ITM care a efectuat şi asigurător; Hg 1425
pentru, organul de urmărire penală înregistrează cercetarea, Inspecţia art. 132
accidentul Muncii
e)cinci exemplare, în cazul
incidentului periculos, pentru organele
de urmărire penală, Procesul-verbal de
cercetare poate fi întocmit într-un număr angajatorul care ITM care a efectuat şi asigurător. Hg 1425
mai mare de exemplare, după caz. înregistrează cercetarea, Inspecţia art. 132
incidentul, Muncii
În cazul în care accidentul de muncă
s-a produs la un angajator, altul decît cel
care îl înregistrează, un exemplar din
procesul-verbal de cercetare va fi trimis
şi acestuia. Hg 1425
art. 132
În cazul în care angajatorul la care se
înregistrează accidentul de muncă îşi are
sediul, domiciliul sau reşedinţa pe
teritoriul altui judeţ decât cel pe raza
căruia s-a produs accidentul, se va Hg 1425
trimite un exemplar din procesul-verbal art. 132
de cercetare inspectoratului teritorial de
muncă pe raza căruia are sediul,
domiciliul sau reşedinţa angajatorul.

În cazul evenimentelor care nu au fost Hg 1425

comunicate şi cercetate, dar persoana art. 132
vătămată prezintă un certificat medical
cu cod „accident de muncă”, angajatorul
care şi-a asumat atribuţiile în domeniul

115
securităţii şi sănătăţii în
muncă/lucrătorul desemnat/serviciul
intern de prevenire şi protecţie/serviciul
extern de prevenire şi protecţie va Hg 1425
solicita acesteia o declaraţie scrisă art. 133(1)
privind modul şi împrejurările în care s-
a produs evenimentul

Comisia de cercetare a unui eveniment

numită de către angajator poate face
propuneri de sancţiuni disciplinare Hg 1425
şi/sau administrative, pe care le va art. 133(2)
menţiona în procesul-verbal de cercetare

Hg 1425
art. 134

116
 Hg 1425
art. 131

8 Inaintarea dosarului pentru avizare Dosarul se Hg 1425

Termen: 5 zile lucrătoare de la intocmeste de P.F / ITM art. 125
finalizarea cercetării P.J. si se inainteaza (1)
la:
9 Restituirea dosarului de catre ITM P.F / P.J. primeste ITM avizeaza si Hg 1425
Termen: cel mult 7 zile lucrătoare de la dosarul inapoiaza dosarul art. 125
data primirii. (2)
1 Înregistrarea accidentelor de muncă Hg 1425
0 şi a incidentelor periculoase se face în art. 134
baza procesului-verbal de cercetare
Accidentul de muncă produs în
timpul prestării unor servicii pe bază de
contract, comandă sau alte forme legale
încheiate în întreprinderea şi/sau Hg 1425
unitatea unui angajator, alta decât cea la art. 136
care este încadrată victima, se (1)
înregistrează potrivit clauzelor
prevăzute în acest sens, în documentele
încheiate.

În situaţia în care documentul

încheiat nu prevede clauze în acest sens,
clauzele nu sunt suficient de
acoperitoare pentru toate situaţiile sau Hg 1425
clauzele sunt contrare prevederilor art. 136
prezentei norme, accidentul de muncă se (2)

117
înregistrează de către angajatorul
răspunzător de conducerea şi/sau de
organizarea activităţii care a avut ca
urmare producerea accidentului.

Accidentul de muncă produs în

timpul prestării unor servicii, pe bază de
comandă, la domiciliul clientului, se
înregistrează de către angajatorul la care Hg 1425
este/a fost angajată victima. art. 136
Accidentul de muncă suferit de o (3)
persoană, aflată în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu în întreprinderea Hg 1425
şi/sau unitatea altui angajator, se art. 136
înregistrează de către angajatorul (4)
răspunzător de conducerea şi/sau de
organizarea activităţii care a avut ca
urmare producerea accidentului.

Accidentele suferite în timpul

stagiului de practică profesională de
către elevi, studenţi, ucenici şi şomeri în
perioada de reconversie profesională se
înregistrează de către angajatorul la care
se efectuează practica/reconversia
profesională. Hg 1425
art. 136
Accidentul de muncă suferit de o (5)
persoană, în cadrul activităţilor cultural-
sportive, în timpul şi din cauza
îndeplinirii acestor activităţi, se
înregistrează de către instituţia sau
angajatorul care a organizat acţiunea Hg 1425

118
respectivă. art. 136
(6)
Accidentul de muncă produs ca
urmare a unei acţiuni întreprinse de o
persoană, din proprie iniţiativă, pentru
salvarea de vieţi omeneşti sau pentru
prevenirea ori înlăturarea unui pericol
grav şi iminent ce ameninţă avutul
public sau privat din întreprinderea Hg 1425
şi/sau unitatea unui angajator, se art. 136
înregistrează de către angajatorul la care (7)
s-a produs accidentul.

În cazul accidentului produs ca

urmare a unei acţiuni întreprinse de o
persoană, din proprie iniţiativă, pentru
salvarea de vieţi omeneşti sau pentru
prevenirea ori înlăturarea unui pericol
grav şi iminent ce ameninţă avutul Hg 1425
public sau privat, produs în afara art. 136
întreprinderii şi/sau unităţii unui (8)
angajator şi care nu are nici o legătură
cu acesta, înregistrarea se face conform
legii.

Accidentul de muncă de traseu se

înregistrează de către angajatorul la care
este angajată victima sau, după caz, de
angajatorul răspunzător de conducerea
şi/sau de organizarea activităţii care a
avut ca urmare producerea accidentului,
conform concluziilor cercetării. Hg 1425
art. 136

119
 Accidentul de muncă de circulaţie se (9)
înregistrează de către angajatorul la care
este angajată victima sau, după caz, de
angajatorul răspunzător de conducerea
şi/sau de organizarea activităţii care a
avut ca urmare producerea accidentului,
conform concluziilor cercetării.
Hg 1425
Accidentul produs în afara art. 136
întreprinderii şi/sau unităţii, ca urmare a (10)
neluării unor măsuri de securitate de
către un alt angajator, se înregistrează de
către angajatorul din vina căruia s-a
produs accidentul.

Accidentul de muncă suferit de

însoţitorii de încărcături, personalul de Hg 1425
poştă de la vagoanele C.F.R., angajaţi ai art. 136
unor angajatori care, potrivit legii, sunt (11)
obligaţi să delege însoţitori pentru astfel
de încărcături, pe mijloace de transport
ce nu le aparţin, se va înregistra de către
angajatorul răspunzător de organizarea Hg 1425
activităţii care a avut ca urmare art. 136
producerea accidentului, sau, după caz, (12)
în condiţiile clauzelor prevăzute în
documentele încheiate.

Pentru unele situaţii neprevăzute în

prezentele reglementări, cu privire la
înregistrarea accidentelor de muncă,
inspectoratul teritorial de muncă sau
Inspecţia Muncii va stabili modul de

120
înregistrare a accidentului în cauză

În baza procesului-verbal de Hg 1425

cercetare întocmit de persoanele art. 137
împuternicite prin lege, angajatorul la
care se înregistrează accidentul va
completa FIAM.

FIAM se completează pentru fiecare

persoană accidentată în parte în câte 4
exemplare ce se înaintează, spre avizare Hg 1425
art. 140(1)

Verificarea şi avizarea FIAM de către

ITM se face în termen de 5 zile Hg 1425
lucrătoare de la primire formularului. art. 140(2a)

Angajatorul la care se înregistrează

accidentul anexează FIAM-ul

Hg 1425
art. 140(3)

la dosarul sau la
În cazul în care victima unui accident procesul verbal de
de muncă a fost propusă pentru cercetare şi ITM care a avizat Hg 1425
pensionare odată cu emiterea deciziei de distribuie celelalte dosarul de cercetare art. 140(4)
încadrare într-o grupă de invaliditate, se exemplare la întocmit de comisia
va completa un exemplar FIAM care se persoana angajatorului, în termen

121
va anexa la dosarul de pensionare ce va accidentată, de 3 zile lucrătoare de
fi înaintat unităţii de expertiză medicală la primirea avizului
şi recuperare a capacităţii de muncă.

Angajatorul va ţine evidenţa

evenimentelor în Registrul unic de Hg 1425
evidenţă art. 140(5)

În contractele încheiate între

angajatori pentru prestarea de activităţi la inspectoratul
şi servicii vor fi prevăzute clauze teritorial de muncă şi la asigurătorul
privind răspunderile referitoare la pe raza căruia îşi
comunicarea, cercetarea şi înregistrarea are sediul social,
unor eventuale accidente de muncă. domiciliul sau Hg 1425
reşedinţa. art. 141

Hg 1425
art. 175

122
 Organigrama cercetarii accidentului de munca cu I.T.M.
Producerea
evenimentului
Finalizare Remitere dosar
Comunicare cecetare Inaintare dosar de catre I.T.M.
eveniment la I.T.M inaintare FIAM
(I.T.M. + C.T.P.) la I.T.M
“imediat"

C0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
20 21 22
Cercetare evenim. Intocmire dosar
Max.5 zile de la Max.5 zile de la analizare si avizare dosar
producere finaliz. cercetarii

prelungire termen intocmire dosar analizare si avizare dosar

cercetare

1. Comunicarea = imediat
2. Comisie cercetare = se numeste “de indata” prin decizie scrisa
3. Cercetare eveniment/Finalizare cercetare = max. 5 zile de la producerea evenimentului
4. Intocmirea dosarului = max. 5 zile de la finalizarea cercetarii
5. Inaintarea dosarului la I.T.M. = cel tarziu in a X-a zi de la producere
6. Inapoierea dosarului de catre I.T.M. = max. 7 zile de la primirea lui

Prelungirea termenului.de cercetare a evenimentului se face în scris, argumentat şi în termen, la

inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul, pentru:
- prelevarea de probe, efectuarea de expertize
- copii de pe declaraţii, foaia de parcurs, ordin de deplasare, schiţe

123
La C.T.P. se trimit:
- comunicare eveniment
- proces verbal cercetare
- FIAM

124
CERCETAREA EVENIMENTELOR SE VA FINALIZA CU INTOCMIREA UNUI
DOSAR, care va cuprinde:
a. opisul actelor aflate în dosar;
b. procesul-verbal de cercetare;
c.nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului
de către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către
inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia Muncii, conform competenţelor sau de către
lucrătorul desemnat/serviciile de prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a căror
cercetare intră în competenţa angajatorului şi semnată de către angajator/reprezentantul
său legal, care va cuprinde precizări cum ar fi poziţia victimei, existenţa sau nu a
echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor de muncă, modul în care
funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei individuale de instructaj prin barare
şi semnătură, ridicarea de documente sau prelevarea de probe;
d. schiţe, fotografii referitoare la eveniment;
e.declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de
muncă sau de invaliditate;
f. declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea
împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
g. copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a
cauzelor reale ale evenimentului;
h. copii ale certificatului constatator sau orice alte autorizaţii în baza căruia
angajatorul îşi desfăşoară activitatea;
i. copii ale fişei de expunere la riscuri profesionale şi fişei de aptitudine,
întocmite conform legii;
j. copii ale contractelor individuale de muncă al victimelor;
k. copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă ale victimelor; în caz de deces se va anexa în original;
l. concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal;
m. copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul persoanelor
date dispărute;
n. copie a certificatelor de concediu medical în cazul accidentului urmat de incapacitate
temporară de muncă;
o. copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat
de invaliditate;
p. actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de
urgenţă, din care să rezulte data, ora când accidentatul s- a prezentat pentru consultaţie şi
diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
q. copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de
serviciile poliţiei rutiere, în cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice.
Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte şi documente necesare pentru a
determina caracterul accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care necesita
autorizare;
b) copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;

125
 d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul, data
şi ora producerii evenimentului sau să se poată justifica prezenţa victimei la locul,
ora şi data producerii evenimentului;
e) documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
f) corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu Error:
Reference source not foundalin.(2) şi (4);
h) actul medical, emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală de
urgenţă, din care să rezulte diagnosticul la internare şi/sau externare;
i) procesul verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile prevăzute la ;
j) formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în continuare
FIAM, aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

PROCESUL-VERBAL DE CERCETARE A EVENIMENTELOR trebuie să conţină

următoarele capitole:
a. data încheierii procesului-verbal;
b.numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului;
c.perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetarea;
d.obiectul cercetării;
e.data şi ora producerii evenimentului;
f.locul producerii evenimentului;
g.datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele
reprezentantului său legal;
h.datele de identificare a accidentatului/accidentaţilor;
i.descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor şi modului în
care s-a produs evenimentul;
j..urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate;
k.cauza producerii evenimentului;
l.alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
m.alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;
n.persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din capitolele prevăzute
la lit. k), l) şi m);
o.sancţiunile contravenţionale aplicate;
p.propuneri pentru cercetare penală;
q.caracterul accidentului;
r.angajatorul care înregistre ază accidentul de muncă sau incidentul periculos;
s.măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele responsabile
pentru realizarea acestora;
t.termenul de raportare la inspectoratul teritorial de muncă privind realizarea măsurilor
prevăzute la lit.s);
u.numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare şi repartizarea
acestora;
v.numele şi semnătura persoanei/persoanelor care au efectuat cercetarea;
w.avizul inspectorului-şef adjunct securitate şi sănătate în muncă;
x.viza inspectorului-şef/inspectorului general de stat.

126
 În capitolul prevăzut la lit.b) se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit
cărora persoanele sunt îndreptăţite să efectueze cercetarea, precum şi numele
angajatorului şi al persoanelor care au participat din partea organelor competente la
primele cercetări.
În capitolul prevăzut la lit.c) se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a
solicitat prelungirea termenului de cercetare.
În capitolul prevăzut la lit.e) se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul
în care s-a produs un eveniment şi ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest
eveniment.
În capitolul prevăzut la lit.g) se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale
angajatorilor la care sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentanţilor legali ai
angajatorilor, numărul documentului prin care s-a certificat autorizarea de funcţionare
din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, adresa punctului de lucru.
În capitolul prevăzut la lit.h) se vor indica, de asemenea următoarele: numele,
prenumele, cetăţenia, vârsta, starea civilă, numărul de copii minori, domiciliul, locul de
muncă la care este încadrat, profesia de bază, ocupaţia în momentul accidentării, vechimea
în muncă, în funcţie sau în meserie şi la locul de muncă, data efectuării ultimului instructaj
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, iar pentru persoanele care, în momentul
accidentării, desfăşurau o activitate pentru care este necesară autorizare, se va face referire
şi la aceasta.
Capitolul prevăzut la lit.i) va conţine următoarele subcapitole:
a.descrierea detaliată a locul producerii evenimentului;
b.descrierea detaliată a echipamentului de muncă;
c.descrierea detaliată a împrejurărilor;
d.descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.
În capitolele prevăzute la lit.k)-m) se va face trimitere la reglementările legale în
vigoare încălcate, cu redarea integrală a textului acestora.
Denumirea capitolul prevăzut la lit.o) se va schimba cu „Propuneri pentru sancţiuni
administrative şi disciplinare”, în cazul b.accidentelor cercetate de către comisia numită de
către angajator.
Capitolele prevăzute la lit.w)-x) se vor regăsi în procesul verbal de cercetare numai
pentru evenimentele cercetate de către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia
Muncii, conform competenţelor.
În cazul accidentelor cu ITM, procesul verbal de cercetare se va încheia cu capitolul
prevăzut la lit.w) care va fi numit „Viza angajatorului”.
În situaţiile în care, din cercetare, rezultă că accidentul nu întruneşte condiţiile
pentru a fi încadrat ca accident de muncă, se va face această menţiune la capitolele
procesului-verbal de cercetare prevăzute la lit.r) şi se vor dispune măsurile care trebuie
luate de angajator, pentru prevenirea unor cazuri asemănătoare.

PRECIZARI FIAM
FIAM Nr. – Numărul formularului FIAM se completează la sediul ITM în momentul aprobării
P.V. de cercetare
A1 – Nr. Accident la angajator [_a_/_b_/_c_]
–Semnificaţie: a – nr. accident la angajator,
b – nr. persoane accidentate în accident (câmp a),

127
 c – nr. accidentat în cadrul accidentului (câmp a)
B4 – Se codifică codul prin cod regiune + cod judeţ conform CLASIFICARE 1 prezent în ANEXĂ
CLASIFICĂRI (Ex. BACĂU = 104 – 1 = cod regiune nord est; 04 = cod judeţ Bacău)
D1, D3, D4 - se completează codurile activităţilor economice la nivel de Diviziune, Grupă
respectiv Clasă, conform câmpurilor solicitate prin FIAM
D1 – Activitatea economică principală – este definită ca cel mai important tip de activitate, în
termeni de cel mai mare număr de angajaţi.
D3 – Activit.ec. în care este implicat accidentatul – vizează activitatea economică a unităţii
locale în care îşi desfăşoară activitatea accidentatul (Unitatea locală – este considerat amplasamentul
geografic în care este desfăşurată în principal activitatea sau se spune că este baza operaţională a
activităţii. Dacă o persoană are mai multe locuri în care lucrează (transport, construcţii, întreţinere,
supraveghere, activităţi ambulante) sau lucrează la domiciliu, unitatea locală este considerată a fi locul
de unde se dau instrucţiuni sau de unde este organizată activitatea.
D5 – Se bifează căsuţa corespunzătoare dimensiunii intreprinderii
F3 – În cazul în care accidentatul nu are cod numeric personal se vor completa doar primele 7
poziţii ale câmpului, cunoscut fiind faptul că acestea reprezintă: SAALLZZ (S = sexul, AA = anul
naşterii, LL = luna naşterii, ZZ = ziua naşterii). Completarea câmprilor va fi făcută conform acestei
structuri şi în cazul persoanelor din afara ţării care nu au cod numeric personal pe aceeasi structură,
sau în cazul persoanelor la care nu se poate obţine CNP.
K18; K20; K22 – se completează pe baza Anexei CLASIFICĂRI – CLASIFICARE 2 (Agentul
material)
AGENTUL MATERIAL – Detaliere: Poziţia 4 a codului (ultimele 2 caractere – care au forma:
0A, 0B, 0C, 0D, 0E, 0F, 0G, 0H) este utilizată pentru a face diferenţierea între agenţii materiali.
Această poziţie constă în clasificarea 0X, care reprezintă tipul materialului de lucru, sau clasificarea
0Y – care prezintă tipul pachetului. Codificarea Agentului material, cu literele X şi Y este redefinită,
pentru fiecare agent material, conf. Tabelului de mai jos.

VALORILE CODURILOR
NATURA MATERIALULUI
0X SAU 0Y
0A Piatră, minereuri
0B Metal
0C Lemn
0D Cauciuc, plastic
0E Hârtie, carton
0F Textile
0G Piele
0H Alimente

ANEXA FIAM [________/____]PENTRU ÎNREGISTRAREA FINALIZĂRII

INCAPACITĂŢII TEMPORARE DE MUNCĂ – Se completează şi se transmite la ITM care a
înregistrat accidentul de muncă, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la finalizarea incapacităţii
temporare de muncă a persoanei accidentate (prin prezentarea documentelor care certifică durata
incapacităţii precum şi modalitatea de terminare a acesteia: R - reluarea activităţii; I - Invaliditate –
încadrarea persoanei accidentate într-un grad de invaliditate; D - Deces - decesul persoanei
accidentate după un număr de zile de incapacitate temporara de muncă)

128
 26. SANCTIUNI LEGEA 319/2006

CERINTA LEGISLATIVA ART Valoare

LEGE
ART.39(2) Neintocmirea de catre angajator a unui plan de prevenire Art.13(b) 5.000-
si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, organizatorice si de 10.000
alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa il aplice
corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii
Neobtinerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al Art.13(c) 5.000-
securitatii si sanatatii in munca, inainte de inceperea oricarei 10.000
activitati, conform prevederilor legale
Modificarea starii de fapt rezultata din producerea unui accident Art.13(p) 5.000-
mortal sau colectiv, in afara de cazurile in care mentinerea acestei 10.000
stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a
altor persoane.
Neasigurarea de echipamente individuale de protectie Art.13(r) 5.000-
10.000
ART.39(3) Neasigurarea realizarii masurilor dispuse de inspectorii Art.13(n) 3.000-
de munca cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii 10.000
evenimentelor.
ART.39(4) Nerealizarea si neposedarea unei evaluari a riscurilor Art.12(1) 4.000-
pt.securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pt.acele grupuri sensibile lit.a 8.000
la riscuri specifice.
Neluarea deciziilor asupra masurilor de protectie cate trebuie luate Art.12(1) 4.000-
si, dupa caz, asupra echipamentului de protectie care trebuie utilizat. lit.b 8.000
Neadoptarea, din faza de cercetare, proiectare si executie a Art.13(a) 4.000-
constructiilor, a echipamentelor de munca, precum si de elaborare a 8.000
tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme prevederilor legale in
vigoare privind securitatea si sanatatea in munca, prin a caror
aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare si de
imbolnavire profesionala a lucratorilor.
Nestabilirea pentru lucratori, prin fisa postului, a atributiilor si Art.13(d) 4.000-
raspunderilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in 8.000
munca, corespunzator functiilor exercitate
Neelaborarea instructiunilor proprii, in spiritul prezentei legi, Art.13(e) 4.000-
pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si 8.000
sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale
locurilor de munca aflate in responsabilitatea lor.
Neasigurarea si necontrolarea cunoasterii si aplicarii de catre toti Art.13(f) 4.000-
lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si de 8.000
protectie stabilit, precum si a prevederilor legale in domeniul
securitatii si sanatatii in munca, prin lucratorii desemnati, prin propria
competenta sau prin servicii externe.
Neasigurarea informarii fiecarei persoane, anterior angajarii in Art.13(h) 4.000-
munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de 8.000
munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de protectie

129
necesare
Neluarea masurilor pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a Art.13(i) 4.000-
profesiilor prevazute de legislatia specifica 8.000
Nerespectarea prevederilor privind angajarea numai a persoanelor Art.13(j) 4.000-
care, in urma examenului medical si, dupa caz, a testarii psihologice 8.000
a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o
execute si sa asigure controlul medical periodic si, dupa caz, controlul
psihologic, ulterior angajarii
Nu se tine evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la Art.13(k) 4.000-
art.7 alin.4 lit.e 8.000
Nu se asigura functionarea permanenta si corecta a sistemelor si Art.13(l) 4.000-
dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum 8.000
si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor
nocive degajate in desfasurarea proceselor tehnologice
Nu prezinta documentele si relatiile solicitate de inspectorii de
munca in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor Art.13(m) 4.000-
8.000
Nu desemneaza, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care Art.13(o) 4.000-
sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor 8.000
Nu asigura conditii pt.ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire in Art.20 4.000-
dom.SSM, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, 8.000
specifice locului de munca/postului sau.
Nu efectueaza cercetarea evenimentelor care au produs incapacitate Art.29(1) 4.000-
temporara de munca lit.a 8.000
Nu inregistreaza si nu raporteaza accidentul de munca la Art.32(2) 4.000-
inspectoratul teritorial de munca, precum si la asigurator 8.000
Art.39(5) Nerespectarea obligatiilor ref.la evaluarea riscurilor, Art.7(4) 3.500-
imbunatatirea nivelului securitatii si protectiei sanatatii lucratorilor, 7.000
consultarea lucratorilor si permiterea accesului in zonele cu risc
ridicat numai a lucratorilor instruiti corespunzator
Nerespectarea obligatiilor ref.la utilizarea in comun, de catre angajati Art.7(5) 3.500-
ai unor societati distincte, a acelorasi locuri de munca 7.000
Implicarea financiara a lucratorilor in masurile privind securitatea, Art.7(6) 3.500-
sanatatea si igiena in munca 7.000
Nerespectarea prevederilor ref.la lucratorii desemnati Art.8 3.500-
7.000
Neinformarea lucratorilor ce pot fi expusi unui pericol grav si Art.11(1) 3.500-
iminent despre riscurile si masurile aferente acestui pericol 7.000
Neasigurarea pregatirii acelor lucratori ce pot fi expusi unui pericol Art.11(3) 3.500-
grav si iminent pt.a fi pregatiti in situatia cand seful ierarhic superior 7.000
nu poate fi contactat
Neasigurarea de echipamente de munca fara pericol pt.securitatea si Art.13(q) 3.500-
sanatatea lucratorilor 7.000
Neacordarea echipamentului individual de protectie nou in cazul Art.13(s) 3.500-
degradarii sau al pierderii calitatilor de protectie 7.000
Necomunicarea evenimentelor (definite cf.art.5lit.f) catre ITM Art.27(1) 3.500-

130
 lit.a 7.000
Necomunicarea evenimentelor urmate de incapacitate temporara de Art.27(1) 3.500-
munca, invaliditate sau deces asiguratorului cf.Legii346/2002 lit.b 7.000
Art.39(6)lit.a Neluarea tuturor masurilor necesare organizarii Art.9(1) 3.000-
activitatilor de prevenire si de protectie (in functie de marimea 6.000
intrepr., riscuri, dispersia teritoriala, competente etc.)
Nerespectarea obligatiilor ref.la acordarea primului ajutor, stingerea Art.10 3.000-
incendiilor si evacuarea lucratorilor, desemnarea lucratorilor care 6.000
aplica masurile stabilite, a legaturilor cu serviciile specializate etc.
Nerespectarea prevederilor ref. la informarea lucratorilor privind Art.16 3.000-
riscurile pt.securitate si sanatate in munca, precum si masurile si 6.000
activitatile de prevenire si protectie generale si specifice fiecarui post
de lucru
Art.39(6)lit.b Neacordarea alimentatiei de protectie cf. contractului Art.14 3.000-
colectiv de munca (contr.individual de munca) 6.000
Neacordarea materialelor igienico-sanitare cf. contractului colectiv de Art.15 3.000-
munca ( contr.individual de munca) 6.000
Nedeclararea bolilor profesionale medicilor competenti Art.34(1) 3.000-
6.000
Art.39(7) Prejudicierea lucratorilor care, in caz de pericol grav si Art.11(2) 2.500-
iminent parasesc locul de munca/zona periculoasa 5.000
Sanctionarea lucratorilor care actioneaza imprudent sau dau dovada Art.11(4) 2.500-
de neglijenta grava 5.000

Ingradirea accesului lucratorilor desemnati/a reprezentantilor Art.17 2.500-

lucratorilor la evaluarea riscurilor si la masurile de protectie, orice 5.000
informatii, evidente si rapoarte in domeniul SSM
Neorganizarea si nefunctionarea Comitetelor de securitate si sanatate Art.19 2.500-
in munca 5.000
Nerespectarea prevederilor ref.la cheltuielile cu instruirea lucratorilor, Art.21 2.500-
efectuarea instruirii in timpul programului de lucru 5.000
Art. 39(8) Lipsa evidentei accidentelor de munca ce au ca urmare o Art.12(c) 2.000-
incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor 4.000
uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a
accidentelor de munca
Neelaborarea pentru autorităţile competente şi în conformitate cu Art.12(d) 2.000-
reglementările legale a rapoartelor privind accidentele de munca 4.000
suferite de lucrătorii proprii
Neluarea măsurilor pentru asigurarea de materiale necesare informării Art.13(g) 2.000-
şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu 4.000
privire la securitatea şi sănătatea în munca
Prejudicierea reprezentanţilor lucrătorilor cu raspunderi specifice în Art.18(5) 2.000-
domeniul securităţii şi sănătăţii in munca din cauza consultarii, 4.000
informarii si participarii la problemele de ssm
Neacordarea timpului adecvat reprezentanţilor lucrătorilor cu Art.18(6) 2.000-
raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, 4.000

131
fără diminuarea drepturilor salariale şi nefurnizarea mijloacele
necesare pentru a-şi putea exercita drepturile şi atribuţiile specifice
ssm
Neamenajarea locurile de munca ţinând seama de prezenta grupurilor Art.36 2.000-
sensibile la riscuri specifice: femeile gravide, lehuzele sau femeile 4.000
care alapteaza, ţinerii, precum şi persoanele cu dizabilitati

ART. 37(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în munca de către
persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent
de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesională, constituie infracţiune
si se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este
închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.

(3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la
un an sau cu amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
ART. 38(1) Nerespectarea de către orice persoana a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu
privire la securitatea şi sănătatea în munca, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi
iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesională, constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea
de la un an la 3 ani sau amenda.

(3) Dacă nerespectarea consta în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor,

anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este
închisoarea de la un an la 2 ani sau amenda.

(4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpa se pedepsesc cu închisoare de la 3
luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

ART. 39(9) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei
nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind:
a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substanţelor ori
preparatelor chimice periculoase şi a deşeurilor rezultate;

b) prevenirea prezenţei peste limitele maxime admise a agenţilor chimici, fizici sau biologici,
precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman;
c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor,
echipamentelor de muncă noi sau reparate, precum şi pentru aplicarea proceselor tehnologice;

132
 d) întocmirea şi respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care necesită
măsuri speciale de siguranţă;

e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt
interzise;

f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi

repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea efectelor
electricităţii statice şi ale descărcărilor atmosferice;

g) asigurarea şi folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la locurile de muncă

unde există pericole de incendiu sau de explozie;

h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrică a echipamentelor de

muncă;

i) transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de muncă, materialelor şi

produselor;

j) delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase;

k) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;

l) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelorbutelii cu gaze comprimate sau lichefiate,

a instalaţiilor mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin care circulă fluide
sub presiune şi a altor asemenea echipamente de muncă;

m) utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de muncă;

n) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie;

o) asigurarea iluminatului de siguranţă;

p) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului individual

de protecţie;

q) întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor de

muncă şi a rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare;

r) aplicarea metodelor de exploatare minieră, execuţia, exploatarea şi întreţinerea lucrărilor

miniere, realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător clasificării minelor din
punctul de vedere al emanaţiilor de gaze;

133
 s) amenajarea locurilor de muncă pentru lucrul la înălţime, în spaţii închise şi în condiţii de
izolare.

Art. 40. - Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei
neprezentarea de către serviciile externe a raportului semestrial de activitate.

134
 Documente elaborate de serviciul de prevenire si protectie

Nr Documentul Prevederi L 319 Prevederi HG 1425

crt
1 Decizie desemnare lucrator desemnat Art.8 al 1 Art. 20 al 1;2
2 Decizie desemnare lucrator pentru masuri Art.10 al 2
prim ajutor,PSI, evacuare
3 Decizie CSSM Art.19 Art.63
4 Decizie desemnare serviciul intern Art.19 al 1;
Art.23;24 al 1;3
5 Decizie desemnare lucratori pentru oprirea Art.103al 1
EM in caz de pericol grav si iminent Art.104
6 Decizie lucratori desemnati contactare servicii Art.103 al 3a
specializate in caz de pericol grav si iminent Art.103 al 5 a
7 Decizie comisie cercetare eveniment Art.116 al 2
8 Decizie conducator loc de munca Art.20
9 Plan actiune in caz de pericol Art.15 al 9
10 Instructiuni cu masuri in caz de pericol Art.11 al b
11 Plan de prevenire si protectie Art.13 al b Art.15 al 2
12 Fisele posturilor Art.13 al d Art.15 al 4
13 Instructiuni proprii Art.13 al e Art.15 al 3
14 Planuri si rapoarte de control Art.13 al f Art.15 al 5; 17
15 Identificarea pericolelor/riscurilor Art.13 al h Art.15 al 1
16 Necesar documentatie informare/instruire Art.15 al 6;31
17 Tematici instruire Art.15 al 1
Art.88 al 2
Art.93 al 1 Art.97
18 Program instruire-testare Art.15 al 8
19 Stabilirea zonelor cu necesar semnalizare Art.15 al 11
20 Stabilirea meseriilor si profesiilor care Art.15 al 12
necesita autorizare
21 Stabilirea posturilor de lucru care necesita Art.15 al 13;14
examene medicale suplimentare, testarea
aptitudinilor si/sau ex,psihologic
22 Lista cu EIP necesare Art.15 al 20
23 Regulament organizare si funct. CSSM Art.65
24 Ordinea de zi CSSM Art.66 al 2
25 Convocator Membrii CSSM Art.66 al 3
26 Proces verbal sedinta CSSM Art.66 al 4
27 Plan economico financiar Art.66 al 6
28 Raport annual al angajatorului in CSSM Art.69 al 1
29 Plan evacuare lucratori Art.103 al 3 a
30 Dosar cercetare Art.109;116 al 2
122 al 1
31 FIAM + FIAM anexa Art.140 al 1
32 Fise instruire individuale si colective
135
 LEGISLATIA ÎN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/14 iulie 2006 - M.Of. nr. 646/26 iul.
2006
2. Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 actualizat– H.G. 1425/
M.Of.nr.882/30 oct. 2006

Hotarari de Guvern in domeniul protectiei muncii

1. Hotarârea nr. 1218 din 06/09/2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si
sanatate în munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor împotriva riscurilor legate de prezenta
agentilor chimici
2. H.G nr.1146/30 august 2006 - M. Of. nr. 815 - 03.X.2006 privind cerintele minime de
securitate si sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă
3. Hotarârea de Guvern nr. 1136 din 30/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice
4. Hotarârea de Guvern nr. 1135 din 30/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate în munca la bordul navelor de pescuit
5. Hotarârea de Guvern nr. 1093 din 16/08/2006 privind stabilirea cerintelor minime de
securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenti
cancerigeni sau mutageni la locul de munca
6. Hotarârea de Guvern nr. 1092 din 16/08/2006 privind protectia lucratorilor împotriva
riscurilor legate de expunerea la agenti biologici în munca
7. Hotarârea de Guvern nr. 1091 din 16/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru locul de munca
8. Hotarârea de Guvern nr. 1058 din 09/08/2006 privind cerintele minime pentru
îmbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat
atmosferelor explozive
9. Hotarârea de Guvern nr. 1051/9.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate
pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, în special de afectiuni
dorsolombare.
10. Hotarârea de Guvern nr. 1050 din 09/08/2006 privind cerintele minime pentru asigurarea
securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de foraj
11. Hotarârea de Guvern nr. 1049 din 09/08/2006 privind cerintele minime pentru asigurarea
securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de suprafata sau subteran
12. Hotarârea de Guvern nr. 1048 din 09/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de
munca
13. Hotarârea de Guvern nr. 1028 din 09/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare
14. Hotarârea de Guvern nr. 1007 din 02/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate referitoare la asistenta medicala la bordul navelor
15. Hotarârea de Guvern nr. 971/26.07.2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de
securitate si/sau de sanatate la locul de munca
16. Hotarâre de Guvern nr. 493 din 12/04/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot

136
17. Hotarare de Guvern nr. 300/02.03.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate
pentru santierele temporare sau mobile
18. Hotarare de Guvern nr. 1876/22.12.2005 privind cerintele minime de securitate si sanatate
referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii (MO nr. 81/30.01.2006)
19. Hotarare de Guvern nr. 1875/22.12.2005 privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor
fata de riscurile datorate expunerii la azbest (MO nr. 64/24.01.2006)
20. Hotarâre de Guvern nr. 752 din 14/05/2004 privind stabilirea conditiilor pentru
introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii în atmosfere
potential explozive
21. Ordin nr. 753 din 16/10/2006 privind protectia tinerilor in munca  ( Monitorul Oficial,
Partea I nr. 925 din 15/11/2006)
22. Ordin nr. 754 din 16 octombrie 2006 pentru constituirea comisiilor de abilitare a serviciilor
externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi
instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca(MO nr. 887 din 31 octombrie 2006
23. Ordin nr. 706 din 26-09-2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare
la expunerea lucratorilor la riscurile generate de radiatiile optice artificiale(MO nr. 915 partea I din
10-11-2006)
24. HOTĂRÂRE nr. 246 din 7 martie 2007privind metodologia de reinnoire a avizelor de
încadrare a locurilor de munca în condiţii deosebite(MO nr. 169 din 9 martie 2007)
25. Hotarare nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor publicata in Monitorul
Oficial, Partea I nr. 332 din 17/05/2007
26. Hotarare nr. 557/2007 din 06/06/2007 privind completarea masurilor destinate sa
promoveze imbunatatirea securitatii si sanatatii la locul de munca pentru salariatii incadrati in baza
unui contract individual de munca pe durata determinata si pentru salariatii temporari incadrati la
agenti de munca temporara(MO nr. 407 din 18/06/2007)
27. Ordonanta de urgenta nr. 99 din 29 iunie 2000 privind masurile ce pot fi aplicate în
perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor încadrate în munca(MO nr. 304 din 4
iulie 2000)
28. Ordin nr. 3 din 03/01/2007 privind aprobarea Formularului pentru înregistrarea
accidentului de muncă FIAM MO nr. 70 din 30/01/2007Intrare in vigoare: 30/01/2007.

137
 Bibliografie

- Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/14 iulie 2006 - M.Of. nr. 646/26 iul. 2006

- Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 actualizat – H.G. 1425/ M.Of.nr.882/30

oct. 2006

- Dr. ing. Stefan PECE, Ec Aurelia DASCALESCU, "Metoda de evaluare a riscurilor de

accidentare si îmbolnavire profesionala la locurile de munca",1998

- Darabont, Al., Pece, St., Dascalescu, Aurelia, Managementul securitatii si sanatatii în munca -
Ed. Agir, 2001

- "Medicina Muncii", Prof. Dr. Toma Niculescu, Conf. dr. Ion Toma, Dr. Duca Pavel, ed.
MEDMUN, 1999

- "Evaluarea riscurilor în sistemul om-masina", dr. ing. Pece Stefan, ed. Atlas Press, 2003

- "Costul accidentelor de munca", dr. ing. Aurelia Dascalescu, ed. Atlas Press, 2003

- "Implementarea managementului securitatii si sanatatii în munca", dr. ing. Steluta Nisipeanu,

ing. Raluca Stepa, ed. Libra 2003

138