Acest volumăaăfostărealizatăînăcadrulăproiectuluiăArheGIS,ăfinan atădeă

c treăAFCNă– Administra iaăFonduluiăCulturalăNa ional.

Traducere engleză/ English translation: Maria-Magdalenaă tefan
Ilustra ie i grafică/ Illustration & Graphics: Maria-Magdalenaă tefan,ăDană tefan,ă
C t linăDinulescu
Copertă/ Covers: Maria-Magdalenaă tefan

Coperta/Cover I-IV: Situl arheologic/archaeological site Adamclisi-Tropaeum Traiani

Coperta/Cover IV: principiulăproiec ieiăstereograficeăoblice şiăconstruc iaăre elei
cartografice/the principle of oblique stereographic projection and the development of the
cartographic network (N stase, Osaci-Costache 2005, p. 180, fig. 13.9).

@ Maria-Magdalena tefan, Dan tefan, Valeriu Cavruc, 2012

Editura Istros a Muzeului Brăilei

MUL UMIRI / AKNOWLEDGEMENTS

Autorii doresc să mul umească tuturor colegilor, arheologi sau topografi,
care au ajutat în teren la achizi ionarea datelor, în parte exemplificate în acest
volum, ori care au contribuit la formarea experien ei autorilor în domeniul
aplica iilor interdisciplinare în arheologie: / The authors would like to thank to
all those colleagues, archaeologists or surveyors, who helped during the field
surveys, some of which were presented in this volume, or who helped the
authors gain their experience in the field of interdisciplinary applications for
archaeology:
Dana Dumitra cu, Valeriu Sîrbu, Eugen S. Teodor, Cătălin Constantin, Constantin
tefan, Monica Constantin, Alexandra Teodor, Mihai tefan Florea.
 MuzeulăNa ionalăalăCarpa ilorăR s riteniă– Sfântu Gheorghe
Centrul de Preg tireăProfesional ăînăCultur
Universitatea de Stat din Republica Moldova

Maria-Magdalena tefan Dan tefan Valeriu Cavruc

Manualăteoretică iăexempleădeăaplicare

------------------------------

Theoretical Handbook and Practical Examples

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României

TEFAN MARIA-MAGDALENA
ArheGIS : arheologie digitală i spa ială : manual teoretic i exemple
de aplicare / Maria-Magdalenaă tefan.ăDană tefan,ăValeriuăCavruc.ă–
Br ilaă: Editura Istros aăMuzeuluiăBr ilei, 2012
ISBN 978-606-654-031-5

I.ă tefan,ăDan
II. Cavruc, Valeriu

004:902
 Acest volum este destinat însu irii unor concepte tehnice complexe de către
speciali tii din domeniul tiințelor umaniste. Este recomandabil, de aceea, ca
materialele ce se regăsesc în paginile următoare să fie utilizate exclusiv în scop
didactic.
Lucrarea se sprijină pe o sinteză originală de noțiuni teoretice i principii
practice de aplicare a topografiei i sistemelor GIS în studiul siturilor
arheologice. Studiile de caz prezentate analizează seturi de date topografice i
cartografice înregistrate i prelucrate de către autori sau de către colective
conduse de autori. Anumite părți din acest manual fac parte din rapoarte i
articole anterioare, în timp ce altele sunt componente ale unor studii încă
nepublicate.
Selecția i succesiunea acestor materiale în cuprinsul prezentului manual a
fost realizată astfel încât procesul de familiarizare a cititorului cu aplicațiile
topografiei i sistemelor GIS în arheologie să fie cât mai simplu i intuitiv.
Unele dintre noțiuni au fost prezentate simplificat pentru a spori inteligibilitatea
textului.
 This volume was projected as a handbook meant to be used in the process of
acquiring complex technical concepts by specialists trained in the field of
humanities. It is therefore advisable not to use the materials and information to
be found in the following pages other than in educational purpose.
The text is grounded on original syntheses of theoretical concepts and
practical principles of employing surveying and GIS in the study of
archaeological sites. The following case studies present topographical data sets
obtained by the authors or by teams of specialists headed by the authors. Some
parts of this handbook contain elements or make reference to previous scientific
reports and articles, while others contain still unpublished materials.
The materials selection and sequence in the current handbook was done with
the purpose of familiarizing the reader with the surveying and GIS applications
in archaeology in a simple and intuitive manner. Some concepts were
intentionally presented in a simplified way in order to increase the text
readability.
ARGUMENTE ÎN FAVOAREA UNEIăARHEOLOGIIăSPA IALE .................................... 166

CARTOGRAFIA ...................................................................................................... 19
GEODEZIA ............................................................................................................. 22
TOPOGRAFIA ......................................................................................................... 22
FOTOGRAMMETRIA ............................................................................................... 22
TELEDETEC IA...................................................................................................... 24
CADASTRUL .......................................................................................................... 25
LECTURI RECOMANDATE ...................................................................................... 26

TEOREMA LUI PITAGORA ...................................................................................... 29

DESENUL ARHEOLOGIC ......................................................................................... 31
LECTURI RECOMANDATE ...................................................................................... 34

FORMA P MÂNTULUI ........................................................................................... 35

DATUM ................................................................................................................. 38
SISTEME DE COORDONATE .................................................................................... 39
Sistem de coordonate geografic
Sistem de coordonate cartezian sau rectangular
Sistem de coordonate proiectat
PROIEC IIăCARTOGRAFICE .................................................................................... 40
UTM
Proiecţia Stereografică 1970
TMM
LECTURI RECOMANDATE ...................................................................................... 48

METODE DE RIDICARE ÎN PLANăAăUNORăSUPRAFE E .............................................. 52

APLICA IIăALEăSTA IEI TOTALE ÎN ARHEOLOGIE ................................................... 53
PRACTICI ÎN TEREN ............................................................................................... 56
TEHNICIăDEăM SURAREăA RELIEFULUI ÎN SITURI ARHEOLOGICE ............................ 59
Înregistrarea poziţiei secţiunilor şi conturului complexelor arheologice
LECTURI RECOMANDATE ...................................................................................... 62

CUMăFUNC IONEAZ ăUNăGPS? ............................................................................. 64

APLICA IIăALEăTEHNOLOGIEI GPS ÎN ARHEOLOGIE ............................................... 66
EXEMPLEăDEăAPLICA IIăGPS ÎN ARHEOLOGIE: ...................................................... 66
SURSE DE EROARE ÎN RECEPTAREA SEMNALULUI SATELITAR................................ 70
DIFEREN EăÎNTREăRECEPTOARELE GPS ................................................................ 72
GPS pentru navigaţie
GPS pentru lucrări geodezice
Staţiile GNSS fixe
LIMIT RIăGPS: ..................................................................................................... 79
LECTURI RECOMANDATE ...................................................................................... 80

DEM, DTM, DSM ............................................................................................... 83

DEM şi raster
MODALIT IăDEăOB INERE A MODELELOR DIGITALE ALE TERENULUI .................. 85
Teledetecţie
Interpolarea curbelor de nivelment
METODE DE INTERPOLARE A PUNCTELOR DE ELEVA IE ........................................ 86
TIN
Kriging
Natural Neighborhood
LECTURI RECOMANDATE ...................................................................................... 91

CARACTERISTICILE UNUI GIS ............................................................................... 95

APLICA IIăGIS ÎN ARHEOLOGIE:.......................................................................... 100
RASTERăŞIăVECTOR ............................................................................................. 100
Shapefiles
Georeferenţierea
SURSE DE DATE RASTER ...................................................................................... 103
Hărți vechi
Imagini din satelit
Ortofotoplanuri
IMPEDIMENTE ÎN APLICAREA CONCEPTELOR GIS ÎN ARHEOLOGIE ...................... 106
APLICA IIăSOFTWARE ......................................................................................... 106
LECTURI RECOMANDATE .................................................................................... 108

APM ................................................................................................................... 109

ANALIZAăVIZIBILIT II (LINE OF SIGHT - LOS) ................................................... 111
ANALIZA PANTELOR ........................................................................................... 114
LEAST COST SURFACE ANALYSIS........................................................................... 116
LECTURI RECOMANDATE .................................................................................... 117
ARGUMENT FOR A SPATIAL ARCHAEOLOGY .......................................................... 16

CARTOGRAPHY ..................................................................................................... 19
GEODESY .............................................................................................................. 22
TOPOGRAPHY ....................................................................................................... 22
PHOTOGRAMMETRY.............................................................................................. 22
REMOTE SENSING ................................................................................................. 24
CADASTER ............................................................................................................ 25
FURTHER READING ............................................................................................... 26

PITAGORAS’ THEOREM ........................................................................................ 29

ARCHAEOLOGICAL DRAWING ............................................................................... 31
FURTHER READING ............................................................................................... 34

THE EARTH’S SHAPE ............................................................................................ 35

DATUM ................................................................................................................. 38
COORDINATES SYSTEMS ....................................................................................... 39
Geographic System
Cartesian/Rectangular System
Projected System
CARTOGRAPHIC PROJECTIONS .............................................................................. 40
UTM
Stereographic Projection 1970
TMM
FURTHER READING ............................................................................................... 48

METHODS IN TOPOGRAPHIC SURVEY.................................................................... 52

TOTAL STATION APPLICATIONS IN ARCHAEOLOGY .............................................. 53
FIELD PRACTICES.................................................................................................. 56
EXAMPLES OF MEASURING TERRAIN‟S FEATURES IN ARCHAEOLOGICAL SITES 59
Recording Excavations and Archaeological Sites
FURTHER READING ............................................................................................... 62

HOW DOES A GPS WORK? .................................................................................... 64

GPS APPLICATIONS IN ARCHAEOLOGY ................................................................ 66
GPS APPLICATIONS IN ARCHAEOLOGY - EXAMPLES: ........................................... 66
ERROR SOURCES IN RECEIVING THE SATELLITES’ SIGNAL ................................... 70
DIFERENCES BETWEEN GPS RECEIVERS ............................................................... 72
Navigation GPS
Geodesic GPS
GNSS Reference Network
GPS LIMITATIONS ................................................................................................ 79
FURTHER READING ............................................................................................... 80

DEM, DTM, DSM ............................................................................................... 83

DEM & Raster
METHODS OF OBTAINING DIGITAL TERRAIN MODELS .......................................... 85
Remote Sensing
Terrain Contours Interpolation
METHODS OF INTERPOLATING ELEVATION POINTS............................................... 86
TIN
Kriging
Natural Neighborhood
FURTHER READING ............................................................................................... 91

GIS MAIN FEATURES ............................................................................................ 95

GIS APPLICATIONS IN ARCHAEOLOGY ............................................................... 100
RASTER & VECTOR ............................................................................................. 100
Shapefiles
Georeferencing
RASTER DATA SOURCES ..................................................................................... 103
Old Maps
Satellite Images
Orthophotoplans
DIFFICULTIES IN APPLYING GIS IN ARCHAEOLOGY ............................................ 106
SOFTWARE APPLICATIONS .................................................................................. 106
FURTHER READING ............................................................................................. 108

APM ................................................................................................................... 109

VISIBILITY ANALYSIS (LINE OF SIGHT - LOS) .................................................... 111
SLOPE ANALYSIS ................................................................................................ 114
LEAST COST SURFACE ANALYSIS ....................................................................... 116
FURTHER READING ............................................................................................. 117
 Spa iulă şiă timpulă suntă celeă dou ă coordonateă majoreă înă func ieă deă careă
disciplinaă arheologieiă îşiă orienteaz ă obiectiveleă şiă metodele.ă Aproapeă c ă nuă
putemăconcepeăinforma iaăarheologic ăf r ăs ăoăintegr măspa ialăfieăc ăesteăvorbaă
de un sit arheologic, de un context,ădeăoăsimpl ădescoperireăîntâmpl toareăoriădeă
unăfenomenăculturalăînăansamblu.ăStratigrafiaăşiăchorologia seănum r ,ădeăaltfel,ă
printreă celeă maiă vechiă metodeă aleă arheologiei,ă cuă ajutorulă c roraă artefacteleă şiă
structurile sunt integrate într-un sistemă deă rela iiă spa ialeă (într-un sondaj
arheologic, într-unăsităoriăchiarălaăscar ăcontinental ),ărela iiăceăpunălaărândulăloră
înă eviden ă aspecteă cronologice,ă cultural-economice ori istorice. Problemele
localiz riiă descopeririloră arheologiceă şiă analizaă distribu ieiă loră înă spa iuă potă fiă
considerate fundamentale în economia disciplinei.
St pânireaăcomponenteiăspa ialeăaădatelorăarheologiceăarătrebuiăs ăfac ăparteă
din setul de cuno tin eă elementareă aleă oric ruiă specialistă implicată înă cercetareaă
ori managementulăpatrimoniuluiăarheologicăşiăistoric.ăAceast ăcondi ieănuăpoateă
fiă îns ă îndeplinit ă decâtă printr-oă dep şireă interdisciplinar ă aă metodeloră
tradi ionaleă deă înregistrareă şiă analiz ă şiă prină apelă laă tehnici,ă instrumenteă şiă
concepte dezvoltate pentru alte domeniiă deă activitateă şiă cercetare,ă înă modă
tradi ionalătopografiaă şiă cartografia.ă Astfel,ăfieăc ă esteă vorbaă deă realizareaă uneiă
h r iă aă descopeririloră arheologiceă dintr-oă anumit ă epoc ,ă deă simplaă gestiuneă aă
dezvolt riiăînătimpăaăs p turilorăpeăunăşantierăarheologic, ori doar de realizarea
unuiă desenă deă situa ie,ă vaă trebuiă permanentă s ă facemă referireă laă coordonateleă

13
spa ialeă aleă culturiiă materiale.ă Recunoaştem,ă înă acestă fel,ă înă chiară naturaă
informa ieiă arheologice,ă primulă argumentă ceă motiveaz ă inten iaă noastr ă de a
individualizaăoăspecializareădistinct ăînădomeniulăarheologiei:ăesteădesigurăvorbaă
despre arheologia digitală i spaţială.ăDorimăs ăfacemăprecizareaăc ăvarietateaă
aplica iiloră iă dezvolt riloră conectateă cuă gestiunea,ă analizaă iă valorificareaă
componentei spa ialeă aă dateloră arheologice,ă maiă alesă celeă ceă ină deă mediulă
informatic, s-aă dovedită dificilă deă însumată iă rezumată printr-un singur termen,
chiară laă nivelă interna ional,ă undeă tradi iaă înă topografieă arheologic ,ă GIS,ă
arheologiaă peisajului,ă geostatistic , fotogrammetrie,ă teledetec ie,ă LIDAR,ă
scanareă digital ă 3Dă oriă digitalizareă pentruă arheologieă (caă s ă enumer mă doară
câtevaăsubdomenii)ăadun ădejaăcâtevaădecenii.ăDe iătermenulăspațial poate fi pus
aparentă înă leg tur ă cuă aplica iileă realizate de NASA de identificare a siturilor
arheologiceă prină teledetec iaă satelitar ă (Space Archaeology), relativ recent,
pionieriă iătotodat ăfiguriăcentraleăaleădomeniuluiăpeăplanăinterna ional,ăprecumă
Gary Lock sau Marcos Llobera, s-au reunit la Santander (Spania) în 2012 într-o
conferin ădeăreferin ă- Debating Spatial Archaeology. International Workshop
on Landscape and Spatial Analysis in Archaeology, consacrând astfel termenul
deă arheologieă spa ial ă dreptă celă maiă potrivită pentruă aă acoperiă direc iileă
metodologiceă iăconceptualeămen ionateăanterior.
Disponibilitateaă înă ultimeleă dou ă deceniiă aă unoră tehnologiiă avansateă deă
achizi ieă aă dateloră cuă component ă spa ial ă iă înă domeniulă arheologieiă (sta iiă
totale, GPS, camere foto multi-senzoră cuă rezolu ieă mare,ă scanner 3D, LIDAR,
fotografieădeădetaliuăcuăajutorulăsateli ilor)ăaăcondusălaăformulareaăunuiănouăsetă
deă practiciă arheologice,ă laă apari iaă iă apoiă cre tereaă unuiă grupă distinctă deă
speciali tiă cuă abilit iă iă experien ă înă domeniu,ă schimbândă înă esen ă modulă în
careă comunitateaă arheologic ă interna ional ă seă a teapt ă s ă fieă documentateă iă
prezentate datele arheologice.
Oarecumă înă paralel,ă înă uneleă aspecteă cuă oă tradi ieă maiă veche,ă înă alteleă maiă
recente - caă oă consecin ă direct ă aă dezvolt riloră tehnice,ă conceptualizarea
spa iuluiăcaăsemnificantăpentruăarheologieă iăistorieăaăsuferităevolu iiăimportanteă
ceăauăcondusălaăidentificareaăunorănoiătemeădeăinvestiga ieăarheologic ,ăcentrateă
înă particulară peă evaluareaă rela ieiă comunit iloră dină trecută cuă mediulă ambiant.ă
În elegereaă caracteristiciloră reliefuluiă înă careă seă afl ă amplasată ună sită arheologică
poateă puneă înă eviden ă amploareaă şiă caracterulă descoperirilor,ă organizareaă
func ional ă aă spa iuluiă amenajată înă trecută oriă aspecteleă ceă auă determinată
comunitateaăs ăseăstabileasc ăînăloculărespectiv.
Nuă înă ultimulă rând,ă legisla iaă iă eticaă profesional ă au fost ajustate în
consecin .ă Începândă cuă 1992,ă arheologiaă european ă aă c p tată ună statută
profesionalădistinct,ărecunoscutăprinăConven iaădeălaăMalta (La Valetta). Astfel,
înă scopulă „protej riiă patrimoniuluiă arheologică caă surs ă aă memorieiă europeneă
colectiveăşiăcaăinstrumentăalăstudiuluiăistoric”ă(articolul 1) arheologia a început
s ăjoaceăunărolăimportantăînăactivit ileădeăplanificareăteritorial .ăUrmând aceste
directive,ă proiecteleă deă dezvoltareă urban ă şiă infrastructur ă ară trebuiă s ă iaă înă
considerareă informa iileă privindă localizareaă situriloră arheologiceă pentruă aă evitaă
14
distrugereaă patrimoniuluiă şiă pentruă aă stabiliă strategiileă optimeă deă ocupareă aă
teritoriului.ă Pentruă aă puteaă asiguraă oă gestiuneă eficient ă iă corect ă aă situriloră
arheologiceă înă rela iaă loră cuă societateaă contemporan , aflat ă înă continu ă
extindereăînămediulănaturalăprinăproiecteădeădezvoltareaăurban ,ăindustrial ă iăde
amenajare a teritoriului,ăcunoaştereaăcuăprecizieăaălocaliz riiăşiăîntinderiiăsituriloră
arheologiceă seă impuneă caă oă condi ieă cuă totulă obligatorie. Înă plus,ă aceast ă
informa ieă trebuieă s ă fieă accesibil ă şiă utilizabil ă foruriloră interesate.ă Simpleleă
descrieri geografico-topograficeă p strateă înă literaturaă tradi ional , ce stabileau
amplasamentulăuneiădescopeririăînăfunc ieădeăalteăelementeădinăteren,ăcumăarăfi,
de exemplu, drumuri ori biserici, nu sunt în acest caz suficiente. Sunt necesare,
în schimb, date geografice preciseăob inuteăprinămetodeăeficienteăşiărepetabile.
Anticipândădetalierileăceăvorăurmaăpeăparcursulăacestuiăghidăteoretică iăsetădeă
buneă practici,ă putemă spuneă c ă arheologiaă spa ial ă seă refer ă laă aceleă metode,ă
tehnici,ăinstrumenteăşiăprincipiiăcareăpotăăasigura,ăpeădeăoăparte,ădocumentareaăşiă
gestiuneaăprocesuluiădeăcercetareăarheologic ,ăiarăpeădeăalt ăparteăanalizaădateloră
arheologiceăşiăaăfenomenelorăcomplexeădezv luiteădeăacestea.
Înă eraă dezvolt riiă informa ionale,ă disponibilitateaă şiă avansulă tehnologiilor
inovativeă auă avută impactă şiă asupraă metodeloră deă abordareă spa ial ă aă dateloră
arheologice. Tehnologia GPS aă devenită aproapeă laă felă deă comun ă caă telefonulă
mobilă oriă televiziunea,ă înă timpă ceă aplica iileă softwareă gratuiteă precumă Google
Earth pună dejaă laă dispozi iaă oric ruiă utilizatoră deă internetă h r iă detaliateă aleă
oric ruiă col ă deă lume,ă facilitând,ă deă exemplu,ă identificareaă deă noiă situriă
arheologiceă prină studiulă imaginiloră dină satelită deă înalt ă rezolu ie.ă Aceast ă
transformare,ă precipitat ă practică înă ultimeleă dou ă decenii,ă solicit ă comunit iiă
arheologiceă reevaluareaă iă actualizareaă metodeloră deă cercetare,ă precumă iă aă
op iunilorădeăinterpretare.
Prinăacestăghidăteoretică iăansambluădeăbuneăpracticiăautoriiănu- iăpropunăs ă
rezolve problemele generale ale unor discipline complexe, cu statut bine definit,
deătradi ie,ăprecumătopografia,ăgeodeziaăşiăcartografia.ăăInforma iileăcuprinseăînă
paginileăceăurmeaz ăseădorescăaăfiărepereătehniceăselectateă iăexplicateăaccesibil,ă
înă virtuteaă relevan eiă loră pentruă rezolvareaă unoră problemeă specificeă cercet riiă
arheologice,ă înă specială dină Româniaă iă Republicaă Moldova.ă Acesteaă potă fiă
aplicateă directă deă c treă arheologiă oriă doară în eleseă iă folositeă caă baz ă deă
comunicareăcuăspeciali tiădin domeniile topografiei, geodeziei, geostatisticii sau
al bazelor de date. Scopul nostru nu este de a transforma arheologii în topografi
sauăoperatoriăGIS,ăciăînăarheologiămaiăbuni,ăcuăoăîn elegereăreal ăaăconcepteloră iă
instrumentelorădeăgestiuneă iăanaliz ăspa ial ăaădescoperirilorăarheologice.

15
 1.ă Stabilireaă şiă înregistrareaă cuă precizieă aă pozi ieiă geograficeă aă unuiă sită

 consemn riiă ştiin ificeă corecte,ă respectivă identific riiă saleă preciseă şiă
arheologic sunt necesare în scopul:

 protej riiăvestigiilorăarheologice;
repetabile;

 punerii în valoare.
2.ă Studiereaă mediuluiă naturalăînă careă seă afl ă ună sită arheologică contribuieălaă
relevareaă unoră aspecteă importanteă aleă fenomeneloră şiă proceseloră dină trecut,ă
contribuind laăoămaiăbun ăcunoaştereăaăcomunit ilorăumaneăceăauăl satăînăurm ă
vestigii arheologice.
Abord riăspecificeăarheologieiăspa ialeăridic ăîntreb riăprecum:
 Careă auă fostă resurseleă naturaleă administrateă iă exploatateă deă oă
comunitateăuman ădinătrecut?
 Care esteăariaădeăcuprindereăvizual ăasociat ăunuiăsistemădeăfortificare?
 Careăesteăcelămaiăprobabilădrumăceăpuneăînăleg tur ădou ăsauămaiămulteă
situri contemporane?
3.ăCercetareaăarheologic ăesteăoăactivitateăprofesionalizat ăcareătrebuieăs ăseă
desf şoareăînămod standardizat.ăGestiuneaăexcava ieiă iădocumentareaăprocesuluiă
deă cercetareă înă terenă suntă obliga iiă aă c roră respectareă reflect ă responsabilitateaă
celuiă implicată înă analizaă patrimoniuluiă arheologic.ă Prină s p tur ă arheologic ,ă
vestigiile – obiectă ală cercet rii, sunt de cele mai multe ori distruse în timpul
cercet rii.ă Esteă deă aceeaă obligatorieă documentareaă precis ă aă opera iuniloră dină
teren,ă inclusivă amplasamentulă iă distribu iaă spa ial ,ă dimensiunileă iă alteă
caracteristici morfologice.

***

Aceast ă lucrareă se dore teă aă fiă ună suportă deă curs,ă a adară seă recomand ă
înso ireaăeiădeăc treăprelegeriăadecvateă iăexerci iiăpractice.
Ună grupajă bibliografică esen ială esteă prezentată laă fineleă fiec ruiă capitol,ă
bibliografiaăgeneral ăfiindăasamblat ălaăsfâr itulăghidului.
Deoareceălucrareaăfaceă numeroaseă trimiteriăînătextălaă adreseă deă web,ăfieă c ă
este vorba de surse de date (open-source),ăsoftwareăsauăaplica iiăGIS/MapServer,ă
s-aă decisă caă proiectulă educativă ArheGISă s ă fieă înso ită deă oă versiuneă online,ă
actualizat ă iă completat permanent.ă Aceastaă poateă fiă consultat ă laă adresa:ă
www.digital.net4u.ro sau, mai simplu, la digital.net4u.ro. Totăaici,ăceiăinteresa iă
deă arheologiaă spa ial ă voră g siă dateă spa ialeă disponibileă pentruă desc rcare iă
leg turi c treăresurseăutile,ăbibliografie iăbazeădeădate.

16
Fig. 1. Imagine din timpul săpăturilor de pe antierul Cârlomăne ti - Cet uie,
sector Terasa 1, jud. Buzău.

17
18
 Fig. 2. Capidava. Model tridimensional al terenului combinat, printr-un filtru
Multiply, cu harta topografică a regiunii realizată la scara 1:25.000 (raster
scanat i georeferențiat).

din l. greac : khartes = hârtie i graphein = a scrie

Cartografia este artaă iă ansamblulă deă tehniciă prin careă seă elaboreaz ă şiă seă
folosescă h r ile.ă Obiectulă deă studiuă ală cartografieiă îlă constituie, pe de o parte,
19
reprezentareaăsuprafe eiăcurbeăaăP mântuluiăpeăoăsuprafa ăplan ă(harta),ăiarăpeă
deă alt ă parte, modalit ileă deă utilizareă aă h r iloră înă diferiteă scopuriă (militare,
ştiin ifice,ăpractice).
O hartă esteă oăreprezentareă grafic bidimensional ,ăredus ălaăscar , a unei
realit iădinăspa iulăfizic.ăGradulăînaltădeăconceptualizareă iăsimbolizareăpeăcareăîlă
presupuneă realizareaă uneiă h r i,ă precumă iă necesitateaă asum riiă unei viziuni
asupraălumiiăînăcareătr imă(limite,ăform ,ăîntindere)ăauăcondus de multe ori, de-a
lungul timpului, laă echivalareaă h r iloră cuă declara iiă filosofice,ă politiceă ori
religioase. Nicioă hart ă nuă reu e teă s ă redeaă toateă elementeleă fizice,ă culturale,
economice (ori altfel organizate tematic), niciă m cară pentruă suprafe eărestrânse
deă teren.ă H r ileă suntă selec ii,ă generaliz ri,ă simplific ri,ă estim riă iă interpret riă
ale lumii reale, ce folosesc un sistem simbolic de clasificare a elementelor
reprezentate.

Fig. 3. Detaliu al unei hărți a Islandei realizate de Abraham Ortelius în 1585.

Realizareaă iă interpretareaă corect ă a h r ilor presupune includerea în

documentulă digitală oriă tip rită aă informa iiloră referitoareă laă tematicaă h r ii,ă
sistemul de coordonate,ă sistemulă deă proiec ie,ă direc iiă cardinale,ă scara de
reprezentareă iălegendaăsimbolurilorăgraficeăutilizate.

20
 În arheologie,ă h r ileă auă oă dubl ă însemn tate.ă Eleă reprezint ă ună instrumentă
esen ială deă analiz ă iă prezentareă aă dateloră arheologice;ă înă acela iă timp,ă h r ileă
vechiă potă fiă eleă înseleă surseă deă informa ieă referitoareă laă organizareaă locuiriiă
umaneă oriă deă în elegereă aă caracteristiciloră geograficeă aleă mediuluiă ambiantă dină
trecut, într-oăform ăinaccesibil nou ăast zi, datorit ătransform rilor produse din
cauze naturale sau antropice.

Cea mai importantă lucrare cartografică a antichității este

probabil cea datorată lui Claudius Ptolemeus (90-168). Acesta a
realizat un tratat de cartografie – Geographike Hyphegesis, format
din două părți. În prima parte sunt prezentate metodele de lucru,
cea de-a doua fiind un atlas cu 28 de hărți bazate pe proiecții
cartografice i puncte de sprijin cu coordonate geografice
cunoscute. Hărțile originale nu s-au păstrat. Acestea au fost
reconstituite în perioadă medievală pe baza coordonatelor
geografice cuprinse în text. Cele mai timpurii manuscrise păstrate
ce refac hărțile datează din secolul XIII. Lucrarea conține liste
(tabulae) cu aproape 10000 de locații cu coordonate (latitudine,
longitudine).

 Un exemplar în latină, tipărit în 1540, poate fi consultat online la

 Un grup de studiu al materialelor cartografice realizate de

http://amshistorica.unibo.it/187

Ptolemeu există din anii 1980 la Universitatea Aristotel din

 Angeliki Tsorlini, Spatială distributionă ofă Ptolemy’să Geographiaă

Salonic.

coordinate differences in North Mediterranean eliminating

systematic effects, e-Perimetron, Vol. 4, nr. 4, 2009, p. 247-266.

Tabula Peutingeriana este numele unei hărți a drumurilor i

ora elor din Imperiul Roman, realizată în secolul XIII de un
călugăr din Colmar, pe un pergament lung de aproape 7 m, despre
care se presupune că ar reproduce o hartă romană din vremea lui
Augustus, cea a lui Marcus Vipsanius Agrippa. Pergamentul
medieval cuprinde 11 secțiuni (o posibilă a XII-a fiind pierdută) i
redă lumea cunoscută de romani din Britania i până în India.
Publicarea sa inițială în 1591 este legată de numele umanistului
german șonrad Peutinger, în familia căruia a i rămas ca
document original până în 1714. Versiunea digitală online a hărții,
completată cu informație organizată pe baza unui MapServer
poate fi consultată aici:
http://peutinger.atlantides.org/map-a

21
 din l. greac : geodaisia= împ r ireaăP mântului

Geodezia,ă seă ocup ă cuă studiul,ă m surareaă ă şiă determinareaă ă formeiă ă şiă
dimensiunilorăP mântuluiăsauăaăunorăp r iăîntinseădinăsuprafa aăacestuia,ăprecumă
şiăcuădeterminareaăpozi ieiăpreciseăaăunorăpuncteăfixeădeăpeăteren,ăceăformeaz ă
re eauaă geodezic ă deă sprijină pentruă m sur torile topografice. În cadrul
m sur toriloră geodezice,ă careă seă execut ă peă suprafe eă mari,ă seă ă ineă seamaă deă
efectulădeăcurbur ăalăP mântului.

din l. greac : topos = loc; graphein = descriere

Topografia esteă ă ştiin aă careă seă ocup ă cuă studiereaă instrumenteloră şiă
metodeloră utilizateă înă ridic rileă topografice, cu scopul întocmirii planurilor
topografice.
Planurile topografice suntă reprezent riă bidimensionale,ă înă proiec ieă
orizontal ,ă laă scar ,ă aleă unoră suprafe eă restrânseă deă teren.ă ă Puncteleă deă peă
suprafa aăterestr ăsuntăredateăpeăplanulătopograficăprinăpuncte cu coordonate X i
Y,ă laă careă seă adaug ă eleva iaă H.ă Acesteaă descriu planimetria şiă altimetria
terestr .ă
Ridicarea topografică esteăcomplexulădeăopera iuniărealizateăînăterenăşiăapoiă
înăbirou,ăprinăcareăseădetermin ăpozi iaăînăplanăşiăînăspa iuăaăunorăpuncteădeăpeă
suprafa aă topografic înă scopulă ob ineriiă unuiă plană topografic.ă Ridic rileă
topografice pot fi: numerice, fotogrammetrice şiămixte.
Trasarea topografică: Ansamblu de metode topografice prin care se
realizeaz ătranspunereaăînăterenăaăelementelorăgeometriceădeăleg tur ă(distan e,ă
unghiuri, coordonate) stabilite printr-un proiectădeăexecu ie.
dinăl.ăgreac : photosăţălumin ;ăgramma = scriere, metron
ţăm sur
Fotogrammetria seă ocup ă cuă înregistrarea,ă m surareaă ă şiă reprezentareaă
obiectelor sauă fenomeneloră înăspa iuă şiătimp, cu ajutorul imaginilor fotografice
aleăacestora,ăceăpoart ădenumireaădeăfotograme.ăRidic rileă fotogrammetrice ale
terenuluiăoriă elementelorăreprezentateă peă h r iă i planuri topografice auă oălarg ă
utilizareăînăprezentădatorit ărandamentuluiăsuperiorăalăprocesuluiădeăculegereăăşiă
prelucrareăaădatelor,ăprecumăăşiăaămetodelorărapideădeăîntocmireăaădocumenta ieiă
cartografice subăform ăanalogic ăşi, maiărecent,ăsubăform ădigital .
În arheologie, fotogrammetria esteă aplicat ă înă specială laă scara complexelor
oriăsitua iilorăarheologice atât pentru a înlocui desenul arheologic, câtă iăpentru a
permiteă reconstituireaă tridimensional ă aă unoră vestigiiă care, prină s p tur , sunt
îndep rtateă pentruă totdeaunaă dină contextulă original (close range
photogrammetry). Modelele tridimensionale digitale cu texturi fotografice
realiste permit, ulterioră s p turii,ă vizualizareaă oric roră detaliiă iă realizareaă deă
m sur toriăprecise.ăFotogrammetria seăaplic ăcuăsuccesăinclusiv în reprezentarea
grafic ă a elementelor arhitectonice. Pentruă aă puteaă determinaă corectă formaă iă
dimensiunile elementelorăarheologice,ăfotografiileăsufer ăunăprocesădeărectificareă

22
prin care sunt corectate distorsiunile geometrice cauzate de lentile ori de unghiul
de fotografiere, dară iăunăprocesădeăreferen iere prin care pixelii imaginilor sunt
corela iăcuăinforma ieăspa ial .ă

Fig. 4. Exemplu de aplicare a tehnicior fotogrammetrice pentru obținerea

desfă uratei reprezentărilor rupestre din epoca bronzului din grota Fundu
Pe terii, jud. Buzău: a. profilul peretelui nordic; b. – fotografia originală; c. –
fotografie corectată geometric cu ajutorul reperelor grafice (buline ro ii de
hârtie); d. - corecție pe baza datelor din alte fotografii rectificate; e. - colaj
fotogrammetric i detaliu desen.
23
Exist ămaiămulteămetodeădeăreferen iereăspa ial ăaăimaginilor,ăînăgeneralăbazateă
peă identificareaă înă fotografiiă diferiteă aă unoră puncteă comune.ă Dac ă puncteleă auă
coordonate cunoscute într-ună sistemă metrică deă referin ,ă aplica iiă softwareă
specializate permit rectificarea geometric ă aă fotografiiloră iă realizareaă deă
m sur toriăpreciseăpeăbazaălor.

Fig. 5. Exemplu de deformare geometrică produsă de lentile foto (distorsiune

sferică specifică).

Fig. 6. Exemplu de deformare geometrică produse de lentile i de unghiul de

fotografiere (erori de perspectivă).

Teledetec ia cuprindeă ansamblulă deă tehniciă iă tehnologiiă prină careă seă ob ină
informa iiă despreă obiecteă sauă fenomeneă ceă auă locă peă p mânt,ă înă oceană sauă înă
atmosferaăplanetei,ăf r ăaăaveaăunăcontactădirect,ăfizic,ăcuăacestea.ăTehnologiileă
folositeă seă bazeaz ă peă emitereaă deă semnală iă sunt, de regul , aeropurtate cu
ajutorulă sateli iloră artificialiă oriă aeronavelor. Senzorii pasivi (în spectrul vizibil
24
sau în alte benzi spectrale)ăînregistreaz ăradia iile naturale (de exemplu lumina)
emise sau reflectate de obiecte. Alte echipamenteă emită eleă înseleă radia iiă iă
înregistreaz ăr spunsul.ăÎnăaceast ăcategorieăsuntăincluseătehnologiileăRADARă iă
LIDAR.

LIDAR (Light Detection And Ranging) este o tehnologie, ale cărei

aplicații în arheologie au înregistrat în ultima vreme un real
succes, inclusiv în România. Se bazează pe emiterea de semnal
laser către suprafața terestră i are ca principal rezultat
modelarea tridimensională a acesteia sub formă de modele
digitale de elevație a terenului de mare rezoluție. Este utilă în
evidențierea micro-topografiei ascunse de vegetație sau aflate sub
apă.

Fig. 7. Exemplu de filtrare a vegetației i de evidențiere a unor deformații fine

ale reliefului, în acest caz de natură antropică – o fortificație de pământ de la
Arbour Hill, Petworth Park, Sussex.

Cadastrul seă refer ă laă includereaă peă h r iă iă planuriă topograficeă aă

informa iilorădespreăproprietateaăterenurilor iăbunurilor (numele proprietarului,
categoriaădeăfolosin ăaăterenuluiăoriăimobilului,ăsuprafa a, limitele de proprietate
etc.)ăprecumă iăaăaltorădate cantitativeă iăcalitativeăceădescriuădiferiteleăcategoriiă
de resurse din cadastrele de specialitate. Planurileă cadastreleă con ină informa iiă

25
legate de reperele topograficeă sauă deă alt ă natur ă ce pot fi folosite pentru
orientareaăînăspa iu.

Categorii cadastrale de specialitate: cadastrul fondului agricol, cadastrul

fondului viticol, cadastrul fondului forestier, cadastrul apelor, cadastrul
imobiliar, cadastrul minier, cadastrul drumuriloră iăc ilorăferate.

Primul sistem cadastral modern din Europa a fost implementat de

principatul de Milano în anul 1720 sub conducerea
matematicianului inginer Johan Jacobus Marinoni. În România,
cadastrul i cărțile funciare datează în Transilvania, Banat i
Nordul Bucovinei, din 1794, când respectivele teritorii se aflau
sub jurisdicție austro-ungară. În Muntenia, cadastrul apare în
1831, sub domnia lui Alexandru Dimitrie Ghica, prin „Proiectul
atingător de măsurători cadastrale în tot cuprinsul principatului”,
iar în Moldova, din 1832, sub domnia lui Mihai Grigore Sturdza,
prin „Proiectul atingător de pravile obşteşti şi hotărnicii”.

Arheologieăspa ial ăînăRomânia: cartografie, cadastru: englez român,

Micle, D., Cântar, A., Măruia, L.,
2011. Elemente de topografie i
cartografie arheologică. Timi oara:ă
Excelsior Art.
Fodorean, F., Fodorean, I., 2010.
Topography, digital cartography and
GIS in archaeology. Debates on
research methods and perspectives. În
Transylvanian Review XIX, Suppl. 5,
p. 81-88.
tefan, D., Du escu, M., 2005 –
Abord riă teoreticeă iă cercet riă
interdisciplinare. În Sîrbu, V., Matei,
S., Dupoi, V., Incinta dacică fortificată
Pietroasa Mică - Gruiu Dării (II), p.
119-138. Buz u:ăAlpha.
Morintz, A., Schuster, C. 2004.
Aplicatii ale topografiei i cartografiei
în cercetarea arheologică. Târgovi te:ă
Cetatea de Scaun.
Discipline conexe în România:
Zegheru N., Albota M.G., 2008.
Dicționar de geodezie, topografie,
fotogrammetrie, teledetecție,
26
român-englez. Bucure ti:ăNemira.
Năstase, A., Vi an, Gh., 2005.
Topografie, cartografie. Bucure ti:ă Ed.
Universit iiăBucure ti.
Dragomir, V., Anghel, I., Tibru, I.,
1970. Topografie militară. Bucure ti:ă
EdituraăMilitar .
Arheologieăspa ial ă( interna ional):
Howard, P., 2007. Archaeological
Surveying and Mapping: Recording
and Depicting the Landscape (eBook).
Routledge.
Crutchley, S., 2010. The Light
Fantastic: Using Airborne Lidar in
Archaeological Survey. Swindon:
English Heritage.
Wiseman, J., El-Baz, F., 2007. Remote
sensing in archaeology (eBook).
Springer.
Thrower, N.J.W., 2008. Maps &
civilization: cartography in culture and
society. Chicago: Univ. of Chicago
Press.
 Una dintre situa iileă celeă maiă frecventeă înă careă ună arheologă este nevoită s ă
st pâneasc ă componenta spa ial ă aă culturiiă materialeă iă s ă pun ă înă practic ă
tehniciădeăm surareă iătrasareăspecifice topografiei este chiar s p tura într-un sit
arheologic. Nevoiaă elementar deă înregistrareă iă documentare, într-un sistem
organizată iăriguros, aăvestigiiloră iăartefactelor arheologice, a condus,ăînc ădeălaă
începutulăpractic riiădisciplinei,ăla dezvoltareaa unuiăsetătradi ionalădeătehniciăce
exploateaz principii elementare ale trigonometriei. Un arheologă traseaz ă în
teren unit iă rectangulare deă s p tur ,ă sec iuniă paraleleă întreă eleă oriă
perpendiculare,ă traseaz ă caroiaje iă realizeaz ă deseneă proiectate, laă scar , ale
situa iiloră dină teren, folosind,ă înă modă tradi ional,ă doară instrumente elementare
(busola, ruleta, firul cu plumb).
Cunoa tereaăunor elemente simple de trigonometrie esteăesen ial , indiferent
dac ăbeneficiemăsauănuădeătehnologiiă iăechipamenteămoderneădeădeterminareă iă
înregistrareă aă pozi ieiă înă spa iu, iă indiferentă dac ă încerc mă s ă rezolv mă oă
problem ăarheologic ăîntr-oăsuprafa ărestrâns laăcâ ivaămetriăp tra i,ăori pe un
sit întins pe mai multe hectare.
Un sit arheologic nu poate fi excavată decâtă oă singur ă dat .ă Astfel, prin
s p tur , vestigiileă iă artefacteleă suntă îndep rtate din contextul lor original.
Pentru a putea reface întregul mozaic al descoperirilor,ăpozi iaăfiec ruiăelementă
arheologic trebuie s ă fieă înregistrat ă meticulosă într-un sistem deă referin .
Excavarea în forme regulate,ă precumă dreptunghiurileă sauă p tratele, îiă ajut ă peă
arheologiă s ă pozi ionezeă maiă u oră peă planulă situluiă unit ileă deă s p tur i,
implicit, descoperirileădinăinterior.ăT ieturileădrepteăreprezint ă totodat ăsec iuniă
stratigrafice verticale sau orizontale ale contextelor cercetate ceă ofer , ca
principal avantaj, pozi ionarea înă acela iă plană spa ială aă unuiă setă deă vestigii. În
absen aă echipamenteloră deă m sur ă performanteă deă tipă sta ieă total iă GPS
geodezic, mul iă arheologi au preferat iă prefer ă înă continuareă s - iă organizezeă
unit ileădeăs p tur ăsubăformaăunuiăcaroiaj, cuăceluleădeăform ăregulat ,ătocmaiă
pentruă aă puteaă recompuneă maiă u oră planulă sitului.ă Ună astfelă deă gridă esteă înă
general orientat fie cu laturile c tre direc iileă cardinale, fie perpendicular pe
27
panta reliefuluiă locală iă esteă bazată peă existen aă aă celă pu ină dou ă puncteă de
referin ,ă materializate în teren, ce definesc latura unei celule din grid, dar de
regul ă esteă vorbaă deă ună întregă sistemă deă puncte fixe. Deă exemplu,ă antierele
arheologice de la Cârlom ne ti (Buz u), Adamclisi-Tropaeum Traiani iă
Capidava (Constan a)ăbeneficiaz ădeăoăastfelădeăre eaăde borne. Practic, având la
dispozi ieă doară ună sistemă deă ruleteă iăfolosindă perechi de borne, arheologii pot
stabiliă înă terenă pozi iaă diferiteloră elementeă arheologice, inclusiv a unor noi
s p turi.ăAlte echipe de cercetare folosesc un singur punct de referin ăcareăareă
strict rolul de a asigura corelarea tuturor adâncimilor deă s p tur înregistrate,
prin raportare la un punct careă reprezint ă conven ională cotaă de eleva ieă zero,
raportarea la nivelul vegetal actuală nefiindă relevant ă sauă posibil ă înă toate
situa iile arheologice.

Fig. 8. Exemplu de caroiaj de săpătură (20 x10 m) folosit în situl arheologic

Cârlomăne ti - Cet uie, jud. Buzău de colectivul condus de Mircea Babe .
Gridul este marcat în teren prin două axe perpendiculare cu ajutorul unor borne
fixate la interval de 20 m. Sistemul de numerotare utilizează 4 indicatori:
coloane – litere mici, rânduri – cifre arabe; pentru toate carourile aflate la vest
de axa verticală - W i E pentru carourile aflate la est de aceasta. La rândul lui,
fiecare carou de 20 x 10 m este împărțit în alte două suprafețe de 10 x 10 m ce
primesc un al patrulea indicativ (N – nord sau S –sud).

28
 Principala problem ăpeăcareăoăavemăînăterenăatunciăcândăîncerc măs ătras mă
sec iuniă rectangulare este aceea de a stabili unghiuri drepte, respectiv laturi
perpendiculareă unaă peă cealalt .ă Metodaă folosit ă deă arheologiă seă bazeaz ă pe
rela iaă matematic ă stabilit ă prin Teorema lui Pitagora - rela ieă cunoscut iă
exploatat iă deă arhitec iiă oriă me teriiă constructoriă dină vechime. Trasarea
manual ă aă gridurilor cuă unghiuriă drepteă esteă util ă iă înă timpulă cercet riloră deă
suprafa ăoriărealiz rilorăplanurilor deăsitua ieăcuămetodeătradi ionale.

În orice triunghi dreptunghic, pătratul ipotenuzei este egal cu suma

pătratelor catetelor.
Dacă se notează cu a i cu b lungimile catetelor unui triunghi dreptunghic
iar cu c lungimea ipotenuzei acestuia, atunci teorema lui Pitagora afirmă că:
a 2+ b2= c2
Reciproca este adevărată: oricare ar fi trei numere pozitive a, b i c astfel
încât a 2 + b2 = c2 , există un triunghi cu laturi de lungimi a, b i c, iar unghiul
dintre laturile de lungimi a i b va fi drept.
Aria
p tratuluiă
ipotenuzei
= c x c=c2

Ariaăp tratuluiă
catetei = a x a=a2
25ăp trateă1x1
9ăp trateă1x1

16ăp trateă1x1 Ariaăp tratuluiăcateteiă

= b x b=b2

Fig. 9. Demonstrarea Teoremei lui Pitagora

Formaăceaămaiăsimpl ădeăaplicareăaăprincipiilor Teoremei lui Pitagora nu se
bazeaz ă peă cunoa tereaă efectiv ă aă teoremeiă iă demonstra ieiă acesteia,ă ciă peă
cunoa tereaă unoră tripleteă deă numereă întregi ce definesc laturile unui triunghi
dreptunghic (triplete pitagoreice),ădeăexempluă3,ă4ă iă5, ca în figura de mai sus.
29
Înă aceast ă form ,ă trasareaă unghiuriloră drepteă eraă cunoscut oamenilor din
antichitate cu mult înainte de Pitagora (sec VI a. Chr.).
Prin simularea laturilor unui triunghi din rulete ori sfori cu dimensiuni
cunoscute, fie triplete de numere pitagoreice, fie calculate cu Teorema lui
Pitagora, se pot stabili unghiuri drepte. Oă sec iuneă arheologic ă rectangular ă
poateă fiă împ r it ă înă dou ă triunghiuriă dreptunghice.ă Astfel,ă diagonalaă viitoareiă
sec iuniăvaăfiăipotenuzaătriunghiurilorădreptunghiceăaleăc rorăcateteăvorăfiăegaleă
caăvaloareăcuălaturileăsec iuniiădeătrasat.ăAstfel,ădac ăextragemăr d cina p trat ă
dinăsumaăp tratelorălaturilorăsec iuniiădeătrasat,ăvomăaflaăvaloareaădiagonaleiăsaleă
– ipotenuza.
Deăexemplu,ăpentruăaăputeaătrasaăoăsec iuneădeă2ăxă4ăm,ătrebuieăs ăfolosim 3
rulete: unaăîntins ălaă2ăm,ăaltaălaă4 m i alta la 4.47 m. Înămodăasem n tor,ădac ă
dorimăs ătras măunăp tratăcuălaturaădeă10ăm,ăvaătrebuiăs ăfix măoărulet ălaă10ăm,ă
a doua tot la 10 m, iar a treia – diagonala – la 14.14 m.

Exemplu de trasare a unei secțiuni arheologice

Etapa 1 – stabilirea unei laturi de referință a secțiunii prin

marcarea acesteia în teren cu ajutorul a doi țăru i din lemn.
Etapa 2 – reunirea sub formă de triunghi a două rulete cu două
puncte fixate pe țăru ii anterior bătuți i un al treilea capăt liber.
În momentul în care ruletele restricționate la valorile
reprezentative pentru un triunghi dreptunghic vor fi perfect întinse,
va fi identificat i cel de-al treilea punct al dreptunghiului, pe o
latură perpendiculară pe cea anterior fixată.
Etapa 3 – Se vor repeta operațiunile, mutându-se ruleta pe
următorii doi țăru i, dintre care unul va fi fixat în cel de-al treilea
punct găsit în etapa anterioară.

Punct Punct Punct

Determinat Cunoscut Determinat
P4 P4 P3

Punct Punct Punct

Cunoscut Cunoscut Cunoscut
P1 P2 P1

30
 Un alt principiu din trigonometrie, fundamentalăpentruăpracticaăarheologic ă
iăpentruădocumentareaăcomponenteiăspa ialeăaădatelorăarheologice, este acela al
diferen eiă întreă distan a înclinată iă distan a orizontală. Acesta, împreun ă cuă
în elegereaăfaptuluiăc ădeseneleă iăplanurileădeă antierăreprezint ăproiec iiăîntr-un
plan aleă unoră contexteă spa ialeă tridimensionale,ă explic ă faptulă c ă dimensiunileă
m surateăînăterenăsunt diferiteădeăceleăm surateăpeăreprezent rileăgrafice,ăatunci
când contextele arheologice sunt caracterizateă deă diferen eă semnificative de
nivel. De aceea, seă recomand , de exemplu, caă profileleă stratigraficeă s ă fieă câtă
maiă drepte,ă maiă alesă cândă s p turaă ajungeă laă adâncimiă mari,ă oriă profileleă suntă
foarte lungi. Nu în ultimul rând, seă eviden iaz ă necesitatea utiliz riiă corecte,ă
sistematice,ă aă metodeiă tradi ionale,ă manuale,ă deă documentareă grafic ă aă
s p turiloră arheologice, cel mai adeseaă tratat ă caă oă re et ă c reiaă nuă îiă esteă
în eleas ăbazaăgeometric .

distan aăorizontal ă

Fig. 10. Relația geometrică între distanța înclinată i distanța orizontală

exemplificată pe o secțiune printr-un relief în pantă.

Atunci când situa iileădinăterenăsunt transpuse sistematic pe hârtie,ălaăscar ,ă

alegemă s ă proiect mă elementeătridimensionale într-un plan, adic înă doară dou ă
dimensiuni. Desenul arheologic deă antierăalăsec iunilorăstratigrafice verticale ori
orizontale, realizat la scara 1/10, 1/20 ori 1/50, reprezint ă ceaă maiă desă folosit ă
metod ă deă documentare a vestigiilor arheologice. Desenul arheologic executat
manualănuăaăfostăînc ăegalat caărapiditateă iăaspect de alte metode automatizate.
Utilizarea fotogrammetrieiăoriăaădesenuluiăcuăsta iaătotal ,ăde iăfoarteăprecise,ăauă
dezavantajul unuiăcostăsuplimentarădeătimpănecesarăprelucr riiădateloră– etap ăce
are loc, de cele mai multe ori, departe de contextul arheologic propriu-zis. Este
adev rat i c ămetodeleădigitaleăpermităconservareaăinforma ieiătridimensionaleă
iăasigur ăintegrabilitateaădatelor în sisteme complexe, oferind accesul la un nou
tipădeăanalizeăspa ialeă iăreprezent riăgrafice. Practicaăarat ăîns ăc , în lipsa unor
resurseă deă timp,ă financiareă iă umaneă adecvate,ă documentareaă digital ă aă
vestigiilorăesteărezervat ădoarăsitua iilorăspeciale.ăIdealăarăfiăcaăceleădou ămetodeă
s ăfieăaplicate în paralel, pentru a beneficia de toate avantajele.
Scopul acestui capitol nu este de a descrie în detaliu metodele de realizare a
desenuluiă arheologic,ă ciă deă aă atrageă aten ia,ă c , indiferent de tehnicile alese,

31
tradi ionaleăoriăautomatizate/digitale, exist ăunăfundamentămatematic,ăsimplu,ădeă
aăc ruiăîn elegereădepindeăcorectitudinea documenta iei.
Oă metod ă tradi ional ă deă execu ieă a desenelor arheologice deă antieră
(sec iuniăorizontale)ăseăbazeaz ăpe utilizarea unui sistem deăreferin format din
dou ă axeă perpendiculare iă aă unuiă firă cuă plumb, careă asigur ă proiectareaă
punctelor din teren înă planulă deă referin . Desenul executat de trei persoane,
dintreăcareădoiăoperatoriăsuntăresponsabiliădeăm sur torileăînăteren,ăareă anseămaiă
mariăs ădeaărezultateăcorecte,ădecâtădesenulăînădoi,ăoriăchiarăunul!ă

Rulet ămobil ă
orizontalizat ăcuăcap tulă
fix pe firul cu plumb
Axa Y

Fir cu plumb

Fig. 11. Două axe de desen perpendiculare definesc planul de referință.

Acestea sunt marcate în teren prin două rulete, una fixată pe doi țăru i cu
ajutorul unei nivele, i a doua, mobilă, purtată de doi operatori, la capătul ei
fiind ata at firul cu plumb. Cei doi operatori responsabili cu măsurătorile
asigură perpendicularitatea celor două rulete i minimizează rotația planului
de referință cu ajutorul unei nivele portabile. Desenatorul, aflat la distanță,
poate să contribuie i el la corectarea poziției celor două rulete referință prin
observații i îndrumări.

Erorileă deă perspectiv ă iă deă paralax ,ă precumă i lipsaă perpendicularit iiă

axeloră iăaăfiruluiăcuăplumbăpotăconduceălaăob inereaăunorărezultateă cu precizie
32
sc zut . Problemele potă ap reaă înă momentulă înă careă seă dore teă reunireaă iă
interpretarea în ansamblu a unor planuri, executate în ani consecutivi, la sc riă
variabile. Controlul corectitudinii înregistr rii manualeăaăsitua iilorădinăterenăseă
poate face cu ajutorul unei sta ii totale. Oă metod ă simplificat const ă înă
m surareaăcuăajutorulăsta ieiătotaleădoarăaăaxeiăprincipaleădeăm sur ă(ruletaăfixat ă
peă ru i/jaloane)ăceăapareăfigurat ă iăpeădesenulămanual.

Fig. 12. a. Exemplu de echipă formată din trei persoane ce înregistrează prin
metode tradiționale (rulete, nivelă de mână i fir cu plumb, poziția în spațiu a
descoperirilor arheologice, într-o secțiune orizontală (grund). b. Exemplu de
înregistrare a unei secțiuni stratigrafice verticale (profil) cu ajutorul stației
totale ce măsoară fără ajutorul reflectorului (reflectoress).
33
Tehniciă deă s p tur ă iă documentareă înă
teren (interna ional):
Hester, T.N., Shafer, H.J., Feder,
K.L., 2009. Field Methods in
Archaeology (7th edition). Mountain
View: Mayfield.
Drewet, P.L., 1999. Field archaeology:
an introduction. Routledge.
Roskams, S., 2001. Excavation.
Cambridge: Cambridge University
Press.
*** Archaeological Site Manual,
Museum of London Archaeology
Service, (3rd edition), 1994. London:
Museum of London.
Tehniciă deă s p tur ă iă documentareă înă
teren (România):
Angelescu, M., 2005. Standarde i
proceduri în arheologie (versiune
electronic ) - în special Anexa 11.
http://www.cimec.ro/Arheologie/arh-
standarde/standarde.htm
Documentarea digital ăaămonumenteloră
deă arhitectur ă iă descopeririloră
arheologice:
Fiorini, A. Urcia, Archetti, V., 2011.
The Digital 3D Survey as Standard
Documentation of the Archaeological
34
Stratigraphy. În Dellepiane, M.,
Niccolucci, F., Pena Serna, S.,
Rushmeier H., Van Gool, L. (ed.),
VAST 2011. The 12th International
Symposium on Virtual Reality,
Archaeologyand Cultural Heritage
(Prato, Italy, October 18-21, 2011), p.
145-152. Eurographics Association.
Documentarea fotogrammetric ă aă
contextelor arheologice – exemple de
bun ăpractic ădinăRomânia:
Ştefan, M., Ştefan, D., 2012.
Documentareaădigital ăaămonumentuluiă
rupestru de la „Funduă Peşterii”. O
provocare. În Sîrbu, V., Matei, S. (ed.),
Un monument din Carpaţii Orientali cu
reprezentări din Preistorie şi Evul
Mediu – Nucu-“Fundu Peşterii”,
Șudeţul Buzău, p. 19-43. Br ilaă -
Buz u:ăIstros.
http://www.academia.edu/2333584/
Teodor, A., Teodor, E.S., Florea,
M.S., Popescu, A., 2011. Noviodunum
Roman fortress. A survey on a city wall
section. În Int. Arch. Photogramm.
Remote Sens. Spatial Inf. Sci.,
XXXVIII-5/W16, p. 499-505,
doi:10.5194/isprsarchives-XXXVIII-5-
W16-499-2011
 Folosirea sistemelor cartografice deăreferin ăasigur ăstabilireaăloca iei, unic
determinate, aăunuiăsităarheologicăpeăsuprafa aăP mântului,ăprecumă iăintegrareaă
dateloră ob inute dină surseă multipleă (deseneă deă antier,ă h r iă scanate,ă
aerofotograme,ă dateă deă eleva ieă ob inuteă dină satelit,ă m sur toriă GPS) într-un
singur proiect.

Atunci când creați date spațiale, asigurați-vă că le asociați i un

sistem de referință!

Primul pas în inițierea unui proiect GIS, de exemplu, îl presupune

stabilirea sistemului de referință în care se va lucra.

Pentruăaădefiniăunăsistemădeăreferin ăesteănecesarăs ăstabilim:

 forma P mântuluiă (modelul matematic al acestuia) pe care se

prelucreaz datele topografice;
 sistemulă deă proiec ie prină careă respectivaă form ă aă P mântului este
transpus ăîntr-oăhart ;
 sistemul de coordonate înăcareăseădefineşteăloca iaă(unit iădeăm sur ăşiă
originea sistemului de coordonate).

AreăP mântulămaiă multe forme? În realitate nu, în cartografie da! De ce se

întâmpl ăacestălucru?ăDefinireaăexact ăaăformeiăaăP mântuluiănu este un proces
atât de simplu pe cât pare la prima vedere. De altfel, rezolvarea acestei probleme
aă constituită oă preocupareă permanent ă a filosofilor, matematicienilor,
astronomilorăşiăcartografilor,ăînc ădinăantichitate.ăÎnăeraăsateli ilorăs-a descoperit,
deă exemplu,ă c ă Polulă Nordă esteă maiă aproapeă deă Ecuatoră decât Polul Sud. În
35
realitate, forma P mântuluiă esteă preaă complex ă iă neregulat ă pentru a putea fi
descris ă geometrică altfel decâtă înă modă simplificat.ă Eaă aă fostă echivalat ă îns ,
pentru a face posibile calcularea dimensiuniloră globuluiă p mântescă şiă
m sur torileăcartografice,ăcuăoăsferă sau cu un elipsoid.

Elipsoidul esteăoăsfer ăturtit ălaăpoliăşiăbombat ălaăecuator.

Fig. 13. Comparație între Pământul echivalat cu un Sferoid ori Elipsoid.

Oă definireă matematic ă maiă complex ă aă P mântului,ă denumit ă geoid, a fost

propus ăînă1873ădeăastronomulăbritanicăI.ăB.ăListing.ăGeoidul înglobeaz ăuneleă
neregularit iă aleă scoar eiă terestreă cumă ară fiă în l rileă sauă adânciturileă fa ă deă
nivelul Oceanului Planetar (doarăceleăcareăseăîncadreaz ăînădiferen a de maxim
11 km).
Formaă P mântuluiă caă geoid aă fostă echivalat ă cuă suprafa aă liniştit ă aă
oceaneloră şiă m riloră neafectateă deă maree,ă prelungit ă peă subă continenteă şiă
perpendicular ă înă oriceă punctă ală ei peă direc iaă verticaleiă locului,ă ceea ce
înseamn ăc formaăgeoiduluiăpoateăfiăconsiderat ăsuprafa aăunuiăoceanăplanetară
influen at ădeăgravita ie.

Fig. 14. Relația existentă între geoid i elipsoidul de referință

36
 M sur torileă topograficeă seă execut ă peă suprafa aă terenului, fiindă îns ă
proiectate peă suprafa aă matematic ă idealizat ă a sferoidului sau elipsoidului de
referin .ă Eleva iileă (altimetria)ă seă calculeaz ă avândă caă referin ă suprafa aă
geoidului – reprezentat ădeăOceanulăPlanetar.
Înă aă douaă jum tateă aă secoluluiă XX,ă cuă ajutorulă tehnologieiă deă m surare
satelitar ăaăfostăcalculat ăoăalt ăform ăaăP mântului, denumit ătelluroid (terroid
sau geoid par ).
Recent, înă2011,ăAgen iaăSpa ial ăEuropean aăf cutăpublic ăceaămaiăprecis ă
determinare a geioduluiă terestruă realizat ă cuă ajutorulă satelituluiă GOCE, care
colecteaz ă informa iiă privindă gravita iaă terestr . În figura de mai jos este
reprezentată acestă modelă (diferen eleă suntă exagerate).ă Cuă ro uă suntă reprezentate
zoneleăridicateăfa ădeănivelulăoceanuluiăplanetar,ăiarăcuăalbastruăceleăcoborâte.

Fig. 15. Pământul ca terroid.

37
 Datum reprezint ă oriceă m rimeă sauă cantitateă folosit ă dreptăreferin ă pentruă
alteăm rimi/cantit i.ăUnădatumăeste, a adar, unăsetădeăconven ii ceăseărefer ălaă
rela iaă dintreă formaă P mântuluiă iăsetulă deăcoordonateă folosită pentru a exprima
pozi ia.ă Atunciă cândă seă încearc ă o potrivire matematic cât maiă bun ă a
sferoidului sau elipsoidului laăformaăneregulat ăaăP mântului,ăîn punctul în care
seăexecut ăm sur toarea,ăseăfolose teăunădatumălocal.ăExist ăşiămodele de datum
geocentric careăîncearc ăoăpotrivireăgeneral ăaăsferoidului/elipsoiduluiălaăgeoid.
Înă func ieă deă aceast referin ,ă coordonateleă aceluiaşiă punctă deă peă suprafa aă
P mântului potă aveaă valoriă diferite.ă Seă face,ă deă asemenea,ă diferen aă întreă ună
datumă orizontală pentruă coordonateă înă plană şiă ună datumă verticală pentruă calcululă
altimetric.

Datumul nu este o proiecţie! Proiecţia se execută pe un elipsoid

orientat în punctul de datum.

Acest parametru apare adesea in aplicațiile software din

receptoarele GPS ori din cele de prelucrare a datelor geodezice.

Fig. 16. Datum local pentru punctul A.

38
 Sistemul de coordonate permite reprezentarea punctelor într-ună spa iu
conven ional. Deă exemplu,ă înă spa iulă euclidian tridimensional,ă pozi iaă unică
determinat ăaăunuiăpunct fa ădeăoăorigine dat poate fi exprimat ăprinătreiăvaloriă
numerice, valori pe care le numim coordonate.

Sistem geografic

Fig. 17. Sistem geografic Sistem proiectat

Sistem de coordonate geografic

Sistemul de coordonate geografic defineşteă pozi iileă peă ună modelă
sferoidal/elipsoidală ală p mântului,ă prin perechi de valori, coordonatele fiind
exprimate în unităţi angulare (grade).
Liniile de referinţă
 Ecuatorul
 Meridianul central
 Paralelele
 Meridianele
Suprafa aă P mântuluiă aă fostă împ r it ă înă modă imaginară înă liniiă deă referin ă
conven ionaleă careă permită definireaă pozi ieiă oric ruiă punctă printr-o pereche de
unghiuriă (desemnateă caă latitudineă şiă longitudine).ă Cerculă imaginar, aflat la
mijloculă distan eiă dintre ceiă doiă poli,ă ală c ruiă centruă coincideă cuă centrulă
sferoidului, seă numeşteă Ecuator. Paralelele sunt cercurile careă înconjoar ă
P mântul,ă dispuseă paralelă cuă Ecuatorul.ă Cercurileă paraleleloră seă micşoreaz ă
treptat spre poli. Meridianele sunt cercuri care trec prin cei doi poli, având un al
treileaăpunctăpeăscoar aăterestr .
Latitudinea (desemnat ăprinăliteraăgreceasc ăλ)ăesteăunghiulădintreănormalaă
unuiăpunctăşiăplanulăecuatorial,ăindicândădistan aăc tre nord sau c tre sud fa ăde
Ecuator. Toate punctele situate de-aă lungulă uneiă paraleleă auă aceeaşiă latitudine.
Ecuatorul are latitudinea 0 grade.
Longitudinea (desemnat ă prină literaă greceasc ă φ) m soar ă unghiulă dintreă
meridianulă punctuluiă respectivă şiă meridianulă central,ă avândă caă referin ă centrulă
P mântului.ăLongitudinea indic ădistan a unghiular c tre est sau c tre vest fa ă
39
de meridianul central care are longitudinea 0. Meridianul central este, începând
cuă1884,ăcelăcareătreceăprinălocalitateaăbritanic ăGreenwich.ăToateăpuncteleăaflateă
înălungulăunuiămeridianăauăaceeaşiălongitudine.

Fig. 18. Exprimarea poziției unui punct de pe suprafața terestră în unghiuri

calculate de la centrul sferoidului.

Sistem de coordonate cartezian sau rectangular

Defineşteă pozi iaă unuiă punctă înă spa iul euclidian tridimensional fa ă deă oă
origine 0, 0, 0,ăformat ădinăintersec iaăaătreiăaxeăperpendiculareădou ăcâteădou .

Sistem de coordonate proiectat

Defineşteăpozi iileăpeăunămodelăplatăalăP mântuluiă(peăoăhart ),ăcoordonateleă
fiind exprimate în unit iădeădistan ă(metri).

Pentruă aă creaă h r i,ă suprafa aă neregulat ă (geoid)ă sauă sferic ă aă P mântuluiă

(elipsoid)ă trebuieă s ă fieă proiectat ă peă suprafa aă bidimensional a hârtiei.
Deoareceăfiecareăproiec ie seăproduceăcuădeform riăaleăcaracteristicilorăspa ialeă
40
(form ,ă distan ,ă arie,ă suprafa ,ă scara,ă direc ie),ă eleă suntă utilizateă diferen iată înă
func ieă deă segmentulă deă globă p mântescă peă careă trebuieă saă îlă reprezinte.ă Deă
aceea, în prezent,ăfiecareă ar ăfoloseşteăcelămaiăpotrivităsistemădeăproiec ieăpentru
a descrieăformaăşiădimensiunileăteritoriuluiăna ional.ăDeăexemplu,ănuăexist ănicioă
proiec ieăcareăs ăasigureăsimultanănedeformareaăariilorăşiăaăunghiurilor.

Denumim proiecții conforme acele proiecții care asigură

corectitudinea unghiurilor i proiecții echivalente acele proiecții
care asigură corectitudinea ariilor.

Proiec iileă seă realizeaz ă prină intersectareaă sauă atingereaă tangen ial ă aă
sferoidului/elipsoiduluiă cuă oă suprafa ă deă proiec ie.ă Deform rileă celeă maiă miciă
sunt înregistrate în imediata apropiere a punctului, liniei sau suprafe eiă deă
contact.
Exist ătreiătipuriădeăsuprafa deăproiec ie:ă

 plană,
 cilindrică
 conică.

Fig. 19. Proiecția cartografică plană. Variante.

41
 Proiec iileă plan(ar)e sauă azimutaleă nuă deformeaz ă distan ele.ă Acesteaă
reprezint ă meridianeleă desf şurateă înă form ă deă evantaiă cuă centrulă înă mijloculă
proiec iei,ă iară paraleleă caă cercuriă concentrice.ă Cele mai mici distorsiuni sunt
observate în imediata apropiere a centrului proiec iei.
Înăfunc ieădeăloculădeăundeăesteăprivit ăproiec iaăplanar ăexist ă urm toareleă
proiec ii:ă stereografic ă (privit ă deă peă sferoid),ă gnomic ă (privit ă dină centrulă
sferoidului), ortografic ă(perpendicularăpeăplanul de proiec ieălaăinfinit).

Fig. 20. Proiecția cartografică cilindrică. Variante.

Proiec iileăcilindrice suntăutilizateădeăobiceiăpentruărealizareaăunorăh r iăaleă

întregii lumi ori ale regiunilor din apropierea ecuatorului. Liniile de referin ă
sunt perpendiculare unele pe celelalte.

Una din cele mai faimoase hărţi realizate după o proiecţie

cilindrică este cea a geografului olandez Gerardus Mercator, în
anul 1569.

Faima sa se datorează utilizării timp de secole ca principal reper

geografic în navigaţia pe mări.

42
 Fig. 21. Proiecția cartografică conică. Variante.

Proiec iileăconiceăsuntăutilizateăpentruăh r iăregionale/na ionaleăaleăregiuniloră

din zoneleă deă latitudineă central . Acestă tipă deă proiec ieă reprezint ă corectă
suprafe ele.ăDeăobicei,ămeridianeleăsuntăreprezentateădep rtându-se treptat unul
deăcel lalt, ca într-un evantai.

UTM
UTM (Universal Transverse Mercator)ă esteă ună sistemă deă proiec iiă (nuă oă
proiec ie)ă cuă aplicabilitateă interna ional ,ă desă r spândit.ă Aă fostă introdus de
armata SUA în 1949. Scopul acestui sistem nu este de a reprezenta întreaga lume
deodat ,ă ciă deă aă produceă ună setă deă h r iă zonaleă subă formaă unuiă grid, având la
baz ă proiec iaă cilindric .ă Cilindrulă secantă esteă transversal,ă cuă axaă înă planulă
ecuatorial.ăEsteăasociatăcuăelipsoidulăWGSă1984ăşiă cu un sistem de coordonate
rectangulare.
Prin acest sistem, suprafa aăP mântuluiăesteăîmp r it ăîntr-un grid format din
60 de zone înguste (de câte 6 grade longitudine fiecare), fiecare dintre ele
centrat ă peă câte un meridian. Aceste zone sunt identificate prin numere
consecutiveăceăcrescădeălaăvestăspreăest.ăPrimaăzon ăesteăceaăaflat ăimediatălaăestă
de meridianul de 180 de grade. Fiecare dintr acesteăzoneăesteăproiectat ădiferităpeă
oăvariant ăpotrivit ădeăproiec ieăMercatorătransversal ,ă i esteăîmp r it ălaărândulă
eiăprinăparalele,ăînă20ădeăp trateăidentificateăprinălitereleăalfabetului, de la C la X
(f r ăIăşiăO). Româniaăesteăacoperit ădeăzoneleă34Tăşiă35T, iar Moldova de 35T
şiă35U.
Sistemulădeăcoordonateăm soar ăînămetriădistan eleădeălaăcentrulădeăorigineă
reprezentată deă intersec iaă Ecuatoruluiă cuă meridianulă peă careă esteă centrat ă zonaă
respectiv ădinăgridulăUTM. Coordonatele sunt descrise prin northing (distan aădeă
43
laăEcuator)ăşiăeasting (distan aădeălaămeridianulădeăreferin ).ăPentruăaănuăob ineă
valori negative, fiec ruiă meridiană centrală ală uneiă zoneă iă seă adaug ă peă easting
valoarea de 500.000ă m.ă Pentruă m sur torileă înă emisferaă nordic , northing are
valoareaă0ălaăEcuator,ădarăpentruăceleăefectuateăînăemisferaăsudic ă liăseăadaug ă
valoarea de 10.000.000 m.

Proiecţia Stereografică 1970

Proiec iaă oficial ă aă României este o proiecţie planară secantă oblică.
Planulă deă proiec ieă intersecteaz ă suprafa aă P mântuluiă într-un cerc cu raza de
202ăkm,ăpozi ionatăcuăcentrulălaănordădeăoraşulăF g raş,ăîntr-un punct fictiv cu
coordonatele geografice 45 grade latitudine nordic ă şiă 26ă gradeă longitudineă
estic . Aceast ă proiec ieă deformeaz ă ariile,ă dară nuă deformeaz ă unghiurile,ă
respectiv forma uneiă suprafe eă deă teren. Cele mai mari deform riă apară înă
regiunea Dobrogei (vezi figura 22 – zonele reprezentate cu albastru). Aceast ă
proiec ieăaăfostăconsiderat ăaăfiăceaămaiăpotrivit ăpentruăformaăaproapeărotund ăa
teritoriului României, ce poate fi inclus într-un singur plan de proiec ie.
Înă România,ă sistemulă deă referin ă aplic ă aceast ă proiec ieă puncteloră
pozi ionateăpeăelipsoidulă Krasovski 1940, cu datumul fixat la Pulkovo (Rusia).
Acest sistem de referinţă se numeşte S-42. Sistemul de coordonate folosit are
centrulădeăorigineălocalizatăînăSerbia.ăElăaăfostădeplasatăspreăsudăşiăvest fa ădeă
centrulă planuluiă deă referin , pentru a nu produce valori negative ale
m sur torilor.ăOrigineaăsaăesteădefinit ăprintr-unănordăfalsăşiăunăestăfals. Unitatea
deăm sur ăîn care sunt redate coordonatele este metrul.

Deoarece măsurătorile executate în proiecție Stereo 1970 se fac pe

un model al Pământului diferit de cel pe care se execută
măsurătorile cu ajutorul sateliților (WGS84) ori de elipsoidul
standard pentru măsurători în Europa (GRS80), transcalculul
coordonatelor dintr-un sistem de coordonate în altul nu se
realizează în mod uniform. Diferențe majore apar, de asemenea, la
modul de calcul al elevațiilor. În România, Agenția Națională de
Cadastru i Publicitate Imobiliară a pus la punct o aplicație
software gratuită – TransDat – aflată în permanentă evoluție, în
care au fost înglobate capacități de transformare din diferite
sisteme de proiecție în Stereo 70, inclusiv din UTM i ETRS 89.

Coordonatele redate în sistem de proiecție Stereo 1970 sunt

adesea prezentate sub forma: Y (nord), X (est), invers decât
practica aplicațiilor de tip CAD.

Există un sistem de proiecție Stereo 70 Bucure ti.

44
Fig. 22. Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în proiecția
Stereo 1970.
45
 Fig. 23. Harta județelor României în sistem de coordonate geografic.

Fig. 24. Harta județelor României în sistem de coordonate proiectat (proiecție

Stereo 1970).

46
TMM
ÎnăRepublicaăMoldovaăseăutilizeaz ăproiec iaătransversal ăMercatorăTMM, o
proiec ieăcilindrică transversală tangentă în meridianul cu longitudinea 28 de
gradeă şiă 24ă de minute pe elipsoidul GRS80. Coordonatele sunt rectangulare
(metri).ăSistemulădeăreferin ădeătipăETRSă89ăcareăînglobeaz ăproiec iaăTMMăpeă
elipsoidulăGRS80ăseănumeşteăMOLDREF99.

ITRS (International Terrestrial Reference System) – este sistemul

de referință internațional ce înglobează compensări ale poziției
continentelor aflate în continuă deplasare. Parametrii săi
geodezici sunt recalculați o dată la câțiva ani.

ETRS 1989 – este bazat pe ITRS din anul 1989, adică nu ține cont
de deplasarea continentelor. A fost adoptat ca standard geodezic
european. Sistemul de coordonate folosit este unul geografic,
elipsoidul de referință fiind GRS80.

Alte proiecții folosite pentru a reprezenta teritoriul României în

hărțile mai vechi:



Cassini


Bonne


Lambert-Cholesky
Gauss-Kruger

47
Breazu, M., 2009. Aplicații ale
topografiei arheologice i ale
sistemelor informatice geografice (GIS)
pentru cercetarea i protecția
patrimoniului imobil din situl Alba Iulia
(tez ă deă doctorat).ă Albaă Iulia:ă
Universitateaă“1ăDecembrieă1918”ăAlbaă
Iulia.
Moro anu, B., 2007. Deforma iileă
liniareărelativeăînăsistemeleădeăproiec ieă
Stereografic 1970, Gauss-Krüger, UTM
iă compara iiă întreă acestea.ă
http://earth.unibuc.ro/articole/deformati
i-liniare-in-sistemele-proiectie
Năstase, A., 1993. Cartografie:
proiectii cartografice. Bucure ti: Ed.
Universit iiăBucure ti.
Hatzopoulos, J.N., 2008. Topographic
Mapping: Covering the Wider Field of
Geospatial Information Science &
Technology (GIS & T). Boca Raton:
Universal-Publishers.
Iliffe, J.C., 2000. Datums and Map
Projections: For Remote Sensing, GIS,
and Surveying. Caithness: Whittles
Publishing.
Bugayevsky, L.M. Snyder, J.P., 1995.
Map Projections: A Reference Manual.
London: Taylor & Francis.

***

48
 Determinarea pozi iei puncteloră dină terenă (planimetriaă iă altimetria)ă se
realizeaz prină calculă trigonometric,ă peă bazaă unoră m sur toriă deă unghiuriă iă
distan e.ă Desigur,ă acesteă m sur toriă potă fiă realizateă cuă instrumenteă simple
(busola,ăruletaă iăfirulăcuăplumb) sau cu instrumente optice de precizie. Cele din
urm pot fi la rândul lor manualeă sauă automate,ă cuă sauă f r ă memorieă intern ,ă
integrate sau nu cu un dispozitiv electronic deă m surareă direct ă aă distan elor
(EDM).
Instrumentele optice deăm sur ăcu cea mai mare utilizare în arheologie sunt
nivela, teodolitul i sta ia totală. Eleă seă folosescă împreun ă cu un set de
accesorii: trepied,ămir oriăreflectoră iăpotăfiăg siteăîntr-oăgam ălarg ădeămodele,ă
maiămultăsauămaiăpu inăautomatizate.ăAceste instrumente permit vizarea printr-
un sistem optic de lentile a punctelor dinăspa iuăceăurmeaz ăaăfiăm surate. Pentru
a fi corect utilizate, toateăacesteăechipamenteătrebuieăs ăfieăini ialăa ezate înăsta ieă
deasupraă unuiă punctă cunoscut,ă orizontalizateă (calate)ă iă precisă orientateă c tre o
direc ieăcunoscut .ăUnăinstrumentămaiăspecial,ăfolositădeăarhitec iiăceăactivauăîn
urm ăcuă20ădeăaniăpeă antiereleăarheologice din România, este alidada.

Fig. 25. a. Nivelă cu miră; b. teodolit Zeiss cu vernier; c. stație totală Leica.
49
 Nivela m soar ă diferen eleă deă nivel fa ă deă ună punctă deă referin .ă
Constructiv, nivela esteăcompus ădintr-oălunet ăfixat ăîntr-oămontur ce permite
rotirea într-un singur plan. De aceea, cu nivela,ă corectă a ezat înă sta ie,ă se pot
viza puncte doar în plan orizontal, nefiindă posibil ă rotireaă lunetei i în plan
vertical. Vizareaă esteă realizat , la nivel, c treă oă mir gradat (sau stadie),
amplasat ă deasupraă punctuluiă ceă urmeaz ă aă fiă m surat.ă Diferen aă maxim ă de
nivel între dou ăpuncte ce poate fi determinat ădirectăcuănivela, esteălimitat ăde
în l imeaă mirei. Atunciă cândă diferen eleă deă nivelă suntă mari,ă suntă executateă oă
serie deăm sur toriăintermediareă(drumuireădeănivelment).
Nivelaă esteă adeseoriă utilizat pentruă lucr riă deă nivelment peă antiereleă deă
construc ie oriă înă cadrulă lucr riloră deă terasamente,ă drumuri,ă c iă ferateă etc. În
arheologie, nivela esteăfolosit , de exemplu, pentru determinarea cotelor de nivel
laăsuprafa aăsitului,ăaăadâncimilor nivelelor stratigrafice etc.

! Funcția principală a nivelei este aceea de a măsura

diferențele de nivel, fiind de aceea principalul instrument
recomandat în lucrările de nivelment. Cu toate acestea, cu nivela
mai pot fi măsurate i distanțe (indirect, vezi mai departe
tahimetrul) i unghiuri orizontale, fiind astfel posibilă
determinarea coordonatelor punctelor, însă precizia obținută este
relativ redusă.

Fig. 26. Schiță a modului de calcul al nivelmentului cu ajutorul unei nivele i a

unei mire.
50
 Teodolitul este un instrumentădeăprecizieăcareăm soar ăunghiuri atât în plan
orizontal, câtă iăvertical.ăConstructiv, teodolitul este compus dintr-oălunet ăfixat ă
într-oă montur ă ceă permiteă rotireaă înă dou ă planuri perpendiculare: în plan
orizontală i,ă respectiv,ă verticală (atunci când instrumentul este corect pus în
sta ie).ăAtunciăcândălunetaăesteăorientat ăc treăunăpunctă int ,ărota iaăînăceleădou ă
planuri poateăfiăm surat cu mare precizie printr-unăsistemădeăscaleăprev zuteăcuă
vernier.ăSistemulăconstructivăalăteodolituluiăpermiteăm surareaăunghiurilorăcuăoă
precizieă maiă bun ă deă 10ă secundeă deă grad,ă instrumentele cele mai performante
având o precizie de pân ălaăoăsecund ădeăgrad.
Teodolitul este utilizat înă lucr rileă deă determinareă aă re eleloră geodeziceă deă
triangula ie,ă deă îndesireă aă acestoră re ele,ă înă trasareaă peă terenă aă proiecteloră şiă laă
urm rireaăcomport riiăconstruc iilor,ăadic ăînăcadrulăridic rilorăgeodezice şiăaleă
topografieiăinginereşti.

Teodolitul măsoară atât unghiuri orizontale, cât i verticale,

poziția în spațiu a punctelor măsurate fiind apoi determinată prin
calcul trigonometric (care se face separat de către operator, nu de
către instrument). Suplimentar, cu teodolitul pot fi executate
măsurători de nivelment precum i măsurători ale distanțelor
(indirect, vezi mai departe tahimetrul).

Fig. 27. Axele de măsură ale unui teodolit.

51
 Tahimetrul este un instrument ce permite m surareaăindirect ăaădistan elor.ă
Func iaă tahimetric ă esteă deă obiceiă inclus ă înă nivel ă iă înă teodolit, atunci când
lunetaă acestoră instrumenteă esteă prev zut ă cuă fireă stadiale,ă peă lâng ă fireleă
reticulare normale utilizate în procesul de colimare. Firele stadiale sunt
perceputeă deă c treă operatoră înă timpulă viz riiă prină lunet ă (colimare)ă caă dou ă
marcaje orizontale,ădecalateăpeăvertical .ăPrinăsuprapunereaăcelorădou ămarcajeă
stadialeă cuă grada iileă mireiă (sauă stadiei)ă poateă fiă calculat ă distan aă dintreă
instrumentă iămir .
Instrumentele moderne suntă prev zuteă cuă ună modulă activă deă m surareă aă
distan eloră(EDM - electromagnetic distance measurement) bazat pe emisia unui
fasciculădeălumin ăînăspectruăvizibilăsauăinfraroşu.ăOăparteădinăfascicolulăluminosă
este reflectat deă int ă(prev zut ăsauănuăcuăreflector), acesta fiind recep ionat de
c treă instrument.ă Determinareaă distan eiă întreă instrumentă şiă int ă esteă realizat ă
prinăm surareaătimpuluiănecesarăparcurgerii, dus-întors, a respectiveiădistan eădeă
c treă semnalulă luminosă şiă raportareaă acestuiă timpă laă oă vitez ă cunoscut .
Teodolitele-tahimetre cu EDM,ăafişajăelectronicăşiăînregistrareăautomat ăintern ă
a datelor se numesc staţii totale.

Metodeleăfolositeăînătopografiaătradi ional ăsunt: intersec ia, triangula ia, i

drumuirea, folositeă iă laă îndesireaă re eleloră deă puncteă deă sprijin,ă precumă i
radierea iă echerarea, folosite pentru calcularea unor puncte de detaliu. În
practica topografiei arheologice, este suficient ăcunoa tereaă iăutilizareaăcorect ă
aădrumuiriiă iăaăradierii.

Fig. 28. Exemplu de drumuire. Compensarea unghiurilor prin închiderea

măsurătorilor în acela i punct.

52
 Fig. 29. Exemplu de puncte radiate

Înăarheologie,ăsta iaătotal esteăunăinstrumentăextremădeăutil,ăaleăc reiăfunc iiă

şiă principiiă deă baz , odat ă în elese,ă pot aveaă multipleă aplica iiă peă parcursulă
desf şur riiă cercet riiă arheologice de teren.ă Preciziaă m sur toriloră esteă
milimetric ,ăvariindăde la instrument la instrument, dar în general este mai mult
decâtă suficient ă pentruă nevoileă specificeă arheologiei.ă Preciziaă unuiă instrumentă
esteăredat ăînăunit iădeăm sur ăaăunghiuluiă(secunde).

1. Cu ajutorul acestui instrument se poate înregistra, campanie de campanie,

evolu iaăcercet rilorăîntr-unăşantierăarheologic, fieăc ăesteăvorbaădeăsuprafe eă
cercetate,ă deă nivelmentă sauă deă structuriă şiă complexeă descoperite.ă Folosireaă
unui sistem local deă puncteă deă referin ,ă materializateă înă terenă – borne, va
asiguraă implicită continuitatea,ă repetabilitateaă m sur toriloră şiă integrareaă loră
într-un plan unic,ăf r ăerori.
2. Înăcazulăşantierelorădeăsalvare sauăînăsitua iiărelativăsimple, sta iaătotal poate
înlocuiăcuăsuccesădesenulăclasicăarheologic.ăÎnăcazulăşantierelorăsistematiceă
şiă maiă alesă înă situa iileă înă careă contextulă deă descoperireă esteă complicat,ă
prezentândă multeă detalii,ă înregistr rileă cuă sta iaă total vor dubla desenul
arheologică tradi ional,ă f r ă s ă îlă înlocuiasc . Avantajulă desen riiă cuă sta iaă
total aăcontururilorădeăsuprafe eăşiăstructuriăesteăc ăacesteaăvorăfiăînregistrateă
directăînămediulădigital,ăsubăform ădeăcoordonateătridimensionale, organizate
tematicăşiăposibilăaăfiădiferen iatăreprezentateă(culoare,ăgrosime de linie etc.),
permi ând, deălaăînceput,ăasamblareaăinforma ieiădeăpeăsuprafe eăîntinseăîntr-
un proiect unitar, organizat tematic.

53
 Fig. 30. Pietroasa Mică Gruiu Dării, jud. Buzău: a. complexul C86 desenat cu
stația totală în 2005; b. C86 desenat manual în teren în 2004 apoi digitizat.

Înăplus,ăeleăauăavantajulăînregistr riiădirecteăaăinforma ieiădeăadâncime, respectiv

eleva ie,ă oferindă perspectivaă vizualiz riiă contexteloră arheologiceă înă modă
tridimensional.ăCuătoateăacestea,ăfine eaăred riiădetaliilorăobiectelorădepindeădeă
r bdareaăoperatoruluiăşiădeătimpulăinvestităînămuncaădeăteren.ăDesenulăarheologic
realizată cuă sta iaă total vaă aveaă ună aspectă geometrizat,ă maiă pu ină artistic iă vaă
presupuneăunăcostăsuplimentarădeătimpănecesarăprelucr riiădatelor.

Pentru publicarea monografică a rezultatelor vor fi realizate i

desene arheologice manuale, în timp ce planurile realizate cu
ajutorul stației totale vor fi redesenate pentru a obține o
reprezentare grafică îmbunătățită.

3. Cuă ajutorulă sta ieiă totaleă seă potă realizaă ridic riă topograficeă de precizie ale
microreliefului siturilor arheologice, permi ândănuădoarădescriereaămediuluiă
ambiantă şiăcorelareaă acestuiaă cuă structurileă arheologice,ă dară şiăidentificareaă
elementeloră deă amenajareă antic ă aă teritoriuluiă ceă suntă acumă aplatizateă oriă
colmatate.
4. Sta iaătotal ăofer ăunăimportantăsuportăînărealizareaăreleveelorăarhitectonice.
5. Puncteleădeăreferin ăpentruăaplica iileăfotogrammetrice vor fi înregistrate fie
cu GPS,ăfieăcuăsta iaătotal (pentruăprecizieămare,ăpeăsuprafe eămediiă iămici).
6. Sta iaă total ă ofer ă posibilitateaă tras riiă deă sec iuniă noi,ă directă înă teren,ă
plecândădeălaăreferin eăcunoscute.
7. Cuă ajutorulă sta ieiă totaleă suntă proiectate griduriă iă caroiaje deă referin ă
folosite, de exemplu, în studii geofizice sau în cercetareaă arheologic ă
sistematic ădeăsuprafa .

54
Fig. 31. Medie – Cionca , jud. Satu Mare. Măsurătorile de detaliu ale
reliefului au pus în evidență existența unui anț de fortificație colmatat,
interpretare ce a fost confirmată de rezultatele investigațiilor
magnetometrice. Curbele de nivel au fost generate la un interval de 50 cm.
Cercetarea a fost publicată în Marta, tefan 2011.

55
 Puncte de referinţă. Utilizareaăsta ieiătotaleăesteăcondi ionat ădeăexisten aăaă
dou ă puncteă materializateă înă terenă prină ruşiă sauă borne,ă denumiteă puncteă deă
referin .ă Acesteă puncteă potă aveaă coordonateă cunoscuteă (oferiteă deă oficiulă deă
cadastru, cunoscute din calcule anterioare etc.) ori pot fi create de operator
înainteă deă începereaă opera iuniloră deă m surare,ă înă inten iaă deă aă leă calculaă apoiă
coordonatele absolute cu ajutorul unui sistem GPS.ă Înă aceast ă situa ie,ă esteă
recomandatăcaăoperatorulăs ăcreezeădeălaăînceput trei puncte fixe intervizibile, la
distan eă suficientă deă mari,ăpentruă aă încadraă câtă maiă dină largă arealulădeă m sur .ă
Celeătreiăpuncteăfixeăvorăfiăm surateăcuăreceptoareăGPS.

La alegerea punctelor de referinţă se va respecta principiul

vizibilităţii. Punctele de referinţă se vor amplasa în poziţii
topografice dominante, pe teren stabil, cu rază cât mai extinsă de
acţiune, pentru a minimiza nevoia radierilor, a eficientiza
activitatea de teren şi a scădea propagarea erorilor.

Calarea instrumentului. Înainteă deă începereaă sesiuniiă deă m sur tori,ă

instrumentulădeăm sur ătrebuieăs ăfieăperfect calat (orizontalizat).

Fig. 32. Orizontalizare (calare) în două planuri realizată cu nivelă digitală.

Exemplu pe un instrument Leica TCR 705.

Înălţimea staţiei.ăÎn l imeaăfa ădeăpunctulădeăreferin ălaăcareăaăfostăaşezat ă

sta iaătrebuieăs ăfieăm surat ăşiăînregistrat .

56
 În l imeaă
instrumentului

În l imeaă
prismei

Fig. 33. Ilustrarea importanței înălțimii prismei i instrumentului de măsură în

determinarea poziției i înălțimii punctelor măsurate.

Staţie – orientare. Înă aplica iaă softwareă disponibil ă în instrumentul de

m sur trebuieăintroduse,ăcaădateădeăpornire,ăpozi iaăînăcareăseăafl ăinstrumentulă
(exprimat ă printr-un set de coordonate)ă şiă direc iaă deă laă careă vor m sura
unghiurile orizontale.

Fig. 34. Schema orientării stației totale i sensul măsurării unghiurilor față de o
direcție de referință.

Aceast ă direc ieă (stabilit ă prină procedeulă denumită orientare) poate fi

determinat ăprin:
 selectarea unui punct cu coordonate cunoscute, ca punct de orientare;
 specificareaăunuiăunghiăc treăpunct;
 stabilireaăarbitrar ăaăunghiuluiăorizontalădeă00 c treăunăpunctăfix.

57
 În acest ultim caz, sistemul de coordonate este unul local. Unul dintre
puncteleădeăreferin ăprimeşteăcoordonateăx,ăy, h de tipul 1000, 1000, 100 (metri)
– aceast ăorigineăasigur ăm surareaăcoordonatelorăcuăvaloriăpozitiveăîntr-un cerc
cuărazaădeă1ăkmăşiăcuădiferen eădeănivelmentăceănuădep şescă100ăm.ăPunctulă de
referin ă corespondentă vaă constituiă orientareaă c treă unghiul de 00.ă Dup
orientare,ăelăvaăputeaăfiăm suratăşiăvaăc p taăcoordonateăînăsistemulălocalăfolosit,ă
coordonataădeăpeăaxaăxăfiindătotă1000.ăUlterior,ăceleădou ăpuncteăvorăfiăm surateă
cu un receptor GPS şiăcoordonateleăvorăputeaăfiăînlocuite,ăînăfazaădeăprelucrareăaă
datelor.ă Înă cazulă m sur toriloră realizateă înă coordonateă locale,ă nordulă vaă fiă
reprezentat de punctul de 0 ales arbitrar.

Orientare

Stație
a.

Orientare

Stație
b.

Fig. 35. a. Aspectul unui plan în coordonate reale, absolute; b. aspectul unui
plan cu coordonate locale, orientat într-un punct arbitrar ales.

Atunciăcândăsta iaăesteămutat ăîntr-unănouăpunctădeăreferin ,ăesteăobligatoriu

caă punctulă deă orientareă s ă fieă m surată (chiară înă modă repetat)ă pentru a asigura
posibilitatea detect rii/compens riiă erorilor. Seă recomand ă ca,ă dac ă exist ă
58
posibilitateaă viz rii mai multor puncte cu coordonate cunoscute (chiar din
m sur toriă anterioare)ă dină aceea i sta ie,ă acesteaă s ă fieă m surate/rem surateă
pentru a contribui la mai buna orientare a instrumentului.
Toateăopera iunileăimportanteătrebuieănotateăînăcaietul de teren, iar fluxul de
lucruă descrisă înă modă câtă maiă detaliat,ă maiă alesă dac ă operatorulă esteă încep tor.ă
Înregistr rileădinăcaietulădeăteren suntăesen ialeăulterior,ăînăparteaădeăprelucrareăşiă
eventuala corec ieăaăseturilorădeădate.
Codurile pentruă puncteleă m surateă suntă iă eleă esen iale,ă dară folosireaă
acestoraă trebuieă s ă fieă judicioas . Semnifica iaă abrevieriloră trebuieă notat ă înă
caietul de teren.ă Sta iileă totaleă permită înregistrareaă codificat ă aă m sur toriloră
individuale. Acest lucru este util în automatizarea procesului de grupare a
m sur torilor.ă Deă exemplu,ă toateă puncteleă înregistrateă cuă codulă DRă voră fiă
grupate, ele reprezentând conturul drumurilor. Exist ă aplica iiă softwareă de
prelucrareă aă m sur toriloră topograficeă careă permită unireaă automat ă printr-un
contură aă puncteloră ceă poart ă acela iă codă oriă alocareaă loră unoră straturiă GIS
tematice (layere).
Esteă recomandat ă împ r ireaă sesiuniloră mariă deă m sur tori în mai multe
proiecte (job-uri = seturi de salvare a datelor). Prin utilizarea mai multor
fişiereămici,ăbineăorganizate,ăseăevit ătimpiiămariădeădesc rcareăaădatelor. Exist ă
iă posibilitatea,ă înă cazulă anumitoră instrumente,ă caă oă memorieă preaă înc rcat ă s ă
lungeasc ătimpulăefectivădeăstocareăaăînregistr rii,ăîngreunândă iămuncaădeăteren.
În cadrul unui proiect mai lung, m sur torileă se descarcă laăfinalulăfiec reiă
zileăşiăseăverific ăcorectitudineaăînregistr rilor.ă

Înăzoneleărelativăplateăoriăneaccidentate,ăceaămaiăfacil ămetod ădeăacoperireă

sistematic ă aă reliefuluiă presupuneă parcurgereaă suprafe eloră subă formaă unoră
aliniamente, alternative, aproximativ paralele. Cotele de nivelment rezultate,
prin care se va descrie terenul, vor fi organizate sub forma unui caroiaj. Pentru
m sur torileă de detaliu ale nivelmentului (microrelief) seă recomand ă caă
intervalul dintre aliniamenteăs ănuădep şeasc ă7ăm.
iăînăcazulăm sur riiăunuiăreliefăaccidentat,ăparcurgereaăterenuluiăsubăformaă
unoră aliniamenteă paraleleă succesiveă asigur ă maximulă deă eficien .ă Deă dataă
aceastaăseărecomand ,ăîns , caăaliniamenteleăs ăfieădispuseăînălungulăcurbelor de
nivelă pentruă aă minimizaă eforturileă operatoruluiă topografă careă deplaseaz ă
reflectorul.
Înă cazulă unuiă reliefă complex,ă specifică multoră situriă arheologice,ă peă lâng ă
m sur torileăefectuateăpeăaliniamenteăşiăpeăcurbeădeănivel,ăse vor înregistra cote
de eleva ieă înă puncteleă deă inflexiuneă aleă terenului,ă acoloă undeă seă schimb ă
concavitateaă pantei.ă Oă astfelă deă metod ă necesit ă îns ă oă anumit ă experien ă deă
terenădinăparteaăoperatorilorătopografi.ăFundulăuneiăv iăsauă al unuiăşan ătrebuieă
surprinsăprinăcelăpu inătreiăpuncte,ăpentruăaăredaăl imeaăcomplet ăînăcareăterenulă

59
esteămaiăplat.ăSuprafe eleătrebuieăacoperiteăînămodăuniformăcuăînregistr riăpentruă
aăevitaăinterpol rileăabrupte.

Fig. 36. Exemplu de colectare a cotelor de nivel într-un teren plan.

Fig. 37. Exemplu de colectare a cotelor de nivel pe o pantă.

60
 Neă putemă imaginaă c ă suportulă reflectoruluiă peă careă îlă deplas mă înă terenă
reprezint ăunăcreionăcuăcareătras mătuşeleădirectoareăaleăunuiăpeisaj.ăEsteăbineăcaă
formeleăclareădeămicroreliefăobservabileăînăterenăcuăochiulăliberăs ăfieăm surateă
unitar,ăiarăînregistr rileăcorespunz toareăs ăprimeasc ăunăcodădistinct,ăpentruăaăleă
putea prelucra ulterior suplimentar. Utilizarea codurilor permite unirea
automatizat ă aă punctelor printr-oă linieă cuă geometrieă tridimensional .ă Astfelă deă
liniiă potă fiă utilizateă deă algoritmiiă deă prelucrareă folosi iă deă diferiteleă aplica iiă
softwareăînămodelareaălocal ăaăreliefuluiă– breaklines.
Dac ă exist ă dificult iă înă observareaă şiă apreciereaă ini ial ă aă caracteristiciloră
reliefului ori, mai ales, dac ă seă aşteapt ă caă ridicareaă topografic s ă pun ă înă
eviden ăformeăaplatizateăoriăalteăanomaliiăcuăposibil ăsemnifica ieăarheologic ,ă
ceaămaiăsigur ămetod ăr mâneăceaăaăcaroiajului, cu aliniamente foarte apropiate
şiăînregistr riăsistematice,ăchiarădac ăaceast ăabordareănecesit ămaiămult ămunc ă
în teren.

Fig. 38. Exemplu de colectare a datelor de nivel pentru un relief complex.

61
Înregistrarea poziţiei secţiunilor şi conturului complexelor
arheologice
Sta iaătotal ăofer ăposibilitateaăasocieriiăfiec ruiăpunctădeăm sur ăînregistrată
cuăunăcodăspecificădeăidentificareă(formatădinălitereăşiăcifre, într-oăcombina ieălaă
alegere)ăcareăvaăfiăutilăînămomentulăprelucr rii datelor. Toate punctele care vor
împ rt iăacelaşiăcodăvorăfiăuniteăînămodăautomatădeăaplica iileădeăprelucrareăaă
datelor, printr-ună contur.ă Înă acestă felă seă poateă practică „desena”ă înă spa iulă
tridimensionalăcuăajutorulăsta ieiătotaleăşiăal reflectorului. Pentru a reda un contur
înă modă corect,ă puncteleă seă m soar ă înă ordineaă înă careă voră fiă unite.ă Oriceă alt ă
combina ieănuăvaăreflectaăcorectăconturulăm surat,ărezultândăînăfinalăunăelementă
de relief sau obiect incorect sau chiar neidentificabil.

Fig. 39. Sus - sensul corect de parcurgere cu reflectorul al conturului unei

secțiuni pentru a obține în mod automat un poligon, prin procesarea codurilor
punctelor înregistrate; jos – rezultatul unui desen automatizat pe baza
codurilor, în cazul unei parcurgerii în zigzag.

Bedford, J., Pearson, T., Thomason, historic buildings (2nd edition).

B., 2011. Traversing the Past: the total
station theodolite in archaeological
landscape survey. Swindon: English
Heritage Press.
Andrews D., Bedford J., Blake B.,
Bryan P., Cromwell T., Lea R., 2009.
Measured and Drawn. Techniques and
practice for the metric survey of
62
Swindon: English Heritage Press.
Hatzopoulos, J.N., 2008. Topographic
Mapping: Covering the Wider Field of
Geospatial Information Science &
Technology (GIS & T). Boca Raton:
Universal-Publishers.
.
 GPS esteă acronimulă înă limbaă englez ă pentruă Global Positioning System, o
prescurtare de la NAVSTAR GPS (NAVigation Satellite Timing and Ranging
Global Positioning System) – sistem implementat deă Departamentulă Ap r riiă
StatelorăUniteăaleăAmericii,ăfolosităînăscopulădetermin riiăcuăajutorulăsateli ilorăaă
pozi ieiăgeograficeăpeăP mânt.
Tehnologiaăaăfostădezvoltat ăînătimpulăR zboiuluiăRece,ăavândăcuăprec dereă
aplicabilitate înă ghidareaă submarineloră şiă racheteloră deă r zboi.ă Odat ă cuă
finalizareaă mareluiă conflict,ă tehnologiaă pus ă laă punctă deă americaniă aă devenită
disponibil ă publiculuiă larg,ă ini ială cuă anumiteă limit riă inten ionateă înă ceeaă ceă
priveşteăacurate ea determin rilorăspa iale.
GPS este,ăaşadar,ă o tehnologie format din trei subsisteme:ă1.ăoăconstela ieă
deă 32ă sateli iă americani,ă ceă orbiteaz ă în
jurul P mântului la interval de 12 ore, la
oă dep rtareă deă pesteă 20.000ă deă kmă deă
scoar aă terestr ;ă 2. sisteme de control
de inuteă deă guvernulă americană şiă 3.ă
milioane de receptoare individuale
folositeă deă utilizatoriiă obişnui i.ă Cuă
ajutorul acestor echipamente individuale,
denumite în mod curent receptoare GPS,
seărecep ioneaz ăsemnalulăradioătransmisă
deă sateli iiă vizibiliă deasupraă zoneiă
geograficeă undeă seă efectueaz ă
m sur toarea.
Emisiaă şiă recep iaă semnaluluiă suntă
Fig. 40. Orbitele sateliților gratuiteă şiă permanenteă şiă nuă necesit ă
geostaționari în jurul Pământului. achizi ionareaă unuiă abonament.ă Sistemul
NAVSTAR GPS m soar ă peă elipsoidul
WGS 1984.
63
 Sistemul GPS este, la rândul lui, un sistem GNSS – Global
Navigation Satellite System. Alte sisteme GNSS sunt GLONASS
(rusesc) şi Galileo (european).

Rusia implementează sistemul GLONASS – GLObalnaya

NAvigatsionnaya Sputnikovaya Sistema, format din 24 sateliţi,
dintre care funcţionează pentru moment doar 22. Sistemul de
referinţă în care GLONASS determină coordonate este PZ90.

Europa are în plan realizarea sistemului Galilei, ce va fi format

din 30 de sateliţi. Determinarea coordonatelor se va face în
sistemul de referinţă TRS. Tot europenii au suplimentat sistemul
american GPS cu o reţea formată din trei sateliţi geostaționari şi
mai multe staţii fixe la sol. Sistemul a fost denumit EGNOS, iar
scopul acestuia a constat în creşterea poziţiei determinărilor
spaţiale pe continentul european.

Uneoriăseăprefer ăutilizareaăgeneric ăa termenului de receptor GNSS decât

de receptor GPS,ăpentruăaănuăimplicaăînămodăautomatădoarăreferin aălaăsistemulă
americană deă sateli i. Noi vom folosi mai departe GPS pentru a ne referi la
receptoarele GNSS în general, acesta fiind termenul cu care marea majoritate a
publicului român este familiarizat.

Fiecare satelit emite un semnal format dină dou ă undeă purt toreăînă banda L
(radio), careăc l toreşteăcuăvitezaăluminii.ăFiecareăsemnalăradioăemisă deăsateli iă
con ineăpozi iaăprecis ăpeăorbit ăaăacestuiaă(denumit ăefemeridă),ădataă iătimpulă
laăcareăaăfostăemisăsemnalul,ăprecumăşiăuneleăinforma iiăgeneraleăprivindăstareaă
sistemuluiădeăsateli iăşiăorbiteleălorălaăacelămoment (almanac). Receptorul GPS
primeşteă acestă semnal,ăînregistreaz ă dataă iă timpulă laăcareăaă primită semnalulă şiă
calculeaz ădistan aăstr b tut ădeăsemnalăcuăvitezaăluminii,ăînăintervalul de timp
scurs între momentele emisieiă şiă recep iei,ă prină rela iaă Distan ă ţă Vitez ă (aă
luminii) x Timp. Apoi,ăprinătrilatera ie,ăfolosindădateleădeălaăîntreagaăconstela ieă
deăsateli iăvizibili,ădetermin ăpozi ia înăspa iu a receptorului.
Pentruă aă puteaă calculaă aceast ă pozi ieă înă sistemă tridimensională (latitudine,ă
longitudine,ăîn l ime),ăreceptorulătrebuieăs ăprimeasc ăsemnalădeălaăcelăpu ină4ă
sateli i (pentruă aă minimizaă erorileă deă calculă ală timpuluiă şiă de sincronizare a
ceasurilorăinterneăaleăsateli ilorăşiăreceptoarelor).

64
A.ă Dac ă seă cunoaşteă distan aă
c treă ună singură satelit,ă receptorulă
GPSă îşiă vaă determinaă pozi iaă
oriundeăpeăoăsfer .
C.ă Dac ă seă cunoaşteă distan aă
c treă treiă sateli i,ă receptorul
GPSă îşiă vaă determinaă pozi iaă
laă intersec iaă celoră treiă sfereă
subăformaăaădou ăpuncte.
Fig. 41. Modalitatea de determinare a
poziției în spațiu, pe baza semnalului
primit de la sateliți de către un receptor
GNSS.
65
B.ăDac ăseăcunoaşteădistan aăc treă
doiă sateli i,ăreceptorulă GPSă îşiă vaă
determinaă pozi iaă oriundeă peă ună
cerc.
D. Dac ăseăcunoaşteădistan aăc treă
patruă sateli i,ă receptorulă GPSă îşiă
vaădeterminaăpozi iaălaăintersec iaă
a patru sfere, deci va avea o
pozi ieă unică determinat ă – un
singur punct localizat pe
suprafa aă P mântului,ă punctă cuă
coordonate tridimensionale.
 1. Navigaţie/orientare în teren
a. orientareăgeneral ăpeăoăhart ăînc rcat ăîn receptorul GPS;
b. reg sireaăunorăpuncteăm surateăanteriorăori preînc rcateăînăsistem;
c. urm rireaăunuiătraseuăliniarăprestabilit;
d. calculul unei distan eă întreă diferiteă puncteă deă peă hart ,ă oriă întreă pozi iaă
curent ăşiăoădestina ie;
e. stabilirea unui traseu format din mai multe puncte intermediare;
f. calcululăceluiămaiăscurtătraseuăîntreăanumiteădestina ii.

2. Măsurători geodezice
a. înregistrareaă pozi iei unor puncte din teren identificate prin coordonate
geograficeăşiăetichet ăexplicativ ;
b. înregistrareaă unoră suprafe eă deă terenă (arii),ă deă exemplu,ă suprafa aă
ocupat ădeăunăsităarheologic;
c. înregistrareaătraseuluiăunuiăelementădinăterenăceăseădoreşteăaăfiămarcat pe
hart ă (elementă deă relief,ă re eaă hidrografic ,ă elementă cadastrală – drum,
gard etc.)
d. înregistrareaă unuiă profilă altimetrică deă evaluareă general ă aă reliefuluiă laă
scar ălarg ;
e. calcululă şiă proiec iaă deă noiă puncteă înă teren,ă plecândă deă laă puncteă cuă
coordonate cunoscute;
f. determinareaă coordonateloră pentruă puncteleă uneiă re eleă deă sprijină
(determinareaăcoordonatelorăunorăpuncteădeăreferin ăfolositeăcaăbaz ăînă
m sur torileăcuăsta iaătotal ).

Înă cadrulă cercet riloră deă suprafa ,ă evalu riloră deă teren,ă ă activit iloră deă
reperareădeănoiăsituriăarheologiceăoriădeămarcareăaăsuprafe eiăocupateădeăacestea,ă
GPS-ulă esteă celă maiă util,ă comodă şiă eficientă instrumentă geodezic.ă Dac ă alteă
echipamenteă topograficeă suntă op ionale,ă maiă alesă datorit ă costurilor,ă
dimensiuniloră şiă cunoştin eloră deă utilizareă peă careă leă implic ,ă ună receptoră GPSă
esteăobligatoriuăaăfiăinclusăînădotareaăoric ruiăcolectivădeăcercetareăarheologic .

1. Context:ăOăechip ădeăarheologiătrebuieăs ăevaluezeăpoten ialulăarheologică

ală terenuluiă peă traseulă uneiă viitoareă autostr zi.ă Aceastaă str bateă ună traseuă
predefinităcuăoăl imeăvariabil .ăArheologiiătrebuieăs ăstabileasc ădac ăşiăundeăpeă
acestătraseuăseăg sescăsituriăarheologiceăşiăînăceăprocentăinterac ioneaz ăacesteaă
cu proiectul constructorilor. Înă consecin , arheologii trebuie s ă urm reasc ă înă
terenă traseulă proiectată ală autostr zii,ă f r ă abateriă foarteă mariă şiă s ă înregistrezeă
pozi iaădescoperirilorăarheologice.

66
 Fig. 42. Vedere tridimensională a unui segment din traseul Autostrăzii
Transilvania (în etapa de proiect din 2004), suprapus peste relieful zonei. Sunt
evidențiate siturile arheologice intersectate de Autostradă. Siturile au fost
identificate în teren de către arheologii Muzeului din Oradea împreună cu cei de
la Muzeul Național de Istorie din Bucure ti.

Fig. 43. Proiectul oselei rapide din marginea ora ului Satu Mare i siturile
intersectate sau aflate în apropierea acesteia. Siturile au fost identificate în
teren de către arheologii de la Muzeul din Satu Mare.
67
 Soluţie:ă seă încarc ă înă GPS harta traseuluiă proiectată ală viitoareiă autostr ziă
pentruăaăiăseăurm riăînăterenăparcursulăexact,ăprinăapelareaăfunc iilorăgeneraleădeă
naviga ie;ă într-oă prim ă etap ,ă descoperirileă arheologiceă deă peă acestă traseuă suntă
m surateăcuăajutorulăGPS-ului, subăform ădeăpuncteăizolate;ăînăzileleăurm toare,ă
cândă seă doreşteă revenireaă laă acesteă puncteă pentruă cercet riă maiă am nun ite,ă
zonele de interes potăfiăreg siteăînăterenătotăcuăajutorulăfunc iilorădeănaviga ieăaleă
receptorului GPS.
Cuăajutorulăfunc iilorădeătrasare, sunt proiectateăşiăstabiliteăîn teren griduri de
perieghez ,ădeăexemplu,ătrack-uri/traseeăparaleleăaflateălaădistan eăegale,ăceăvoră
fiăparcurseădeăparticipan iiălaăcercetareaăsistematic ădeăsuprafa ;ăevident,ăpozi iaă
înă spa iuă aă suprafe eiă investigateă vaă fiă înregistrat ă cuă ajutorulă GPS-ului;ă odat ă
identificat arealul ocupat de materiale arheologice, perimetrul acestuia se poate
înregistra cu ajutorul receptorului GPS.

Fig. 44. Segment din traseul Autostrăzii Transilvania (în faza de proiect din
2005). Sunt evidențiate siturile arheologice intersectate de Autostradă. Siturile
au fost identificate în teren de arheologi ai Institutului de Arheologie i Istoria
Artei Cluj-Napoca.

Dac ă esteă cazul,ă seă voră înregistraă contururileă diferiteloră elementeă (p dure,ă
localitate,ăbalt ,ăterenăarat) ori trasee de drumuri, ape, limite de proprietate aflate
înă rela ieă cuă descoperirileă arheologice,ă pentruă aă schi aă primeă h r i,ă necesareă
rapoartelor arheologice de evaluare. Toate datele înregistrateă voră fiă desc rcateă
subăform ădeăh r iăceăvor fi suprapuse peste planurile proiectantului. În acest caz,
precizia deăcalculăaăcoordonatelorăasigurat de GPS-ulădeănaviga ieă(deălaă-/+10
m la -/+3m – înăfunc ieădeătipul deăreceptor)ăesteăsuficient .

68
 2. Context: într-ună proiectă deă cercetareă individual ,ă ună poten ială sită
arheologic a fost identificat în urma studierii unor imagini din satelit,
disponibileă înă aplica iaă Googleă Earth.ă Seă doreşteă verificarea acestei ipoteze în
teren.
Soluţie:ă seă încarc ă înă receptorul GPS coordonateleă poten ialuluiă sită
arheologic extrase din Google Earth şi,ă folosindă func iileă deă naviga ieă aleă
receptorului GPS, se încearc ăreg sireaăpunctului/arealului vizat în teren.

3. Context:ă Departamentulă locală deă protec ieă aă patrimoniuluiă arheologico-

istorică trebuieă s ă întocmeasc ă ună repertoriuă ală situriloră arheologiceă şiă
monumentelor istorice din teritoriu, pentruăaăputeaădeterminaăzoneleădeăprotec ie
dinăjurulăacestorămonumente,ăgarantateăprinălege.ăÎnă cazulăini ieriiăunuiăproiectă
deă construc ieă esteă necesar ă apreciereaă suprapuneriiă proiectuluiă respectivă pesteă
situlăarheologicăoriăzonaăsaădeăprotec ie,ăcareăesteăcalculat ădiferităînăfunc ieădeă
regimulădeăfolosin ăalăterenului.

Fig. 45. Harta amplasării siturilor arheologice i monumentelor istorice din

comuna Pârscov, județul Buzău. Evidențierea relației spațiale între intravilanul
localităților i zonele de protecție a siturilor.

Soluţie:ă Înă acestă cază esteă util ă capacitateaă tehnologieiă GPS de a înregistra
atâtăperimetre/ariiăcâtăşiăpuncteăindividuale.ăÎnăcazulăsiturilorăarheologiceăsituateă
în extravilan, un receptor GPS deă naviga ie este suficient. În schimb, în cazul
monumenteloră istoriceă (troi e,ă biserici,ă fântâni,ă cl diri)ă oriă al siturilor
arheologice situate în intravilan, seă voră folosiă receptoareă GPSă cuă capacit iă deă
69
postprocesareăaădatelorăcareăpotăsiguraăprecizieădeăm sur ăaăcoordonatelorăsub-
metric .ă Acestă lucruă esteă necesară pentruă aă nuă împiedicaă inutilă oriă înc rcaă cuă
costuriă suplimentareă proiecteleă deă construc ieă careă afecteaz ,ă deă regul ,ă
propriet iă individuale, pe suprafe eă mici,ă deă câtevaă suteă deă metriă p tra i.ă Cuă
toate acestea, din experien ,ă cunoaştemă c ă înă interiorulă zoneloră urbaneă
aglomerate, pentruăprecizieăşiărapiditate, esteămaiăeficient ăutilizareaăsta ieiătotaleă
şiăaăplanurilorăurbanisticeăexistente.

Ini ial,ăînăaniiă1990, cândăDepartamentulăAp r riiăStatelorăUniteăaăliberalizată

accesulă laă re eauaă deă sateli iă GPS, au fost introduse în mod special anumite
degrad riăaleăsemnaluluiărecep ionatădeăutilizatoriiăcivili.ăAceast ălimitareăaăfostă
îns ăînl turat ăîncepândăcu anul 2000.

Întârzieri apărute la trecerea semnalului prin ionosferă

Ionosferaăesteăstratulăsuperiorăalăatmosferei,ăaflatăîntreă50ăşiă100ăkmădistan ă
deă P mântă şiă formată înă specială dină particuleă puternică ionizate, care
interac ioneaz ă cuă semnalulă ă GPS. Deoareceă densitateaă ionosfereiă esteă afectat ă
deă soare,ă influen aă acesteiaă asupraă semnaluluiă GPSă esteă maiă redus ă peă timpulă
nop ii.ă Seă cunoaşte,ă totodat ,ă manifestareaă unuiă cicluă cu durata de 11 ani de
maxim ă şi, respectiv, minim ă influen ă ală ionosferei asupra semnalului GPS.
Anul 2004 a fost un an de minim, iar anul 2015 va fi unul de maxim. Totădatorit ă
caracteristiciloră ionosferei,ă semnalulă transmisă deă sateli iiă afla iă înă unghiă deă
inciden ămicăfa ădeăorizontă(15ăgrade)ăvaăc l toriămaiălentăşi într-un mediu mai
zgomotos.

Erori ale ceasului integrat receptorului GPS ori satelitului

Dup ăcumăamăv zut,ăprincipalaărela ieăpeăcareăseăbazeaz ăcalcululădistan eiă
întreăsatelităşiăreceptorăesteădat ădeăintervalulădeătimpăscursăîntreădataăemiteriiăşiă
dataă recep ion riiă semnaluluiă ce c l toreşteă cuă vitezaă luminii. Datorit ă valoriiă
foarteămariăaăvitezeiăluminii,ăoriceămic ăeroareădeătimpăpoateăgeneraăabateriădeă
distan ă semnificative.ă Deşiă suntă permanentă verificate,ă ceasurileă sateli iloră potă
suferiă miciă desincroniz ri.ă Peă deă alt ă parte,ă receptoareleă obişnuiteă nuă suntă
prev zuteăcuăsistemeăsofisticateădeăcalculăşiăcontrolăalătimpului.

Reflectări ale semnalului radio transmis de sateliţi în obiectele aflate în

apropierea receptorului
Receptorul poate detecta un semnal radio transmis în mod eronat în urma
reflect riiă saleă înă elementeleă aflateă înă apropiereă – lacuri,ă cl diriă înalte,ă pere iă
stâncoşi.

Geometria dispunerii sateli ilor la momentul efectuării măsurătorilor

Deoareceăcalcululăpozi ieiăreceptoruluiăseăfaceă prină trilatera ie,ă configura iaă
spa ial ăaăsateli ilorăalăc rorăsemnalăeste luat în calcul la un anumit moment dat
70
esteăfoarteăimportant .ăCuăcâtăunghiulădintreăsateli iăşiăreceptorăesteămaiămareăcuă
atât precizia de determinareă aă pozi ieiă receptoruluiă vaă fiă maiă bun .ă Echivalent,ă
dac ă sateli iiă voră fiă strânsă grupa iă deasupraă receptoruluiă oriă dispuşiă peă oă linie,ă
precizia determin riloră vaă fiă slab . Aprecierea erorii induse în calculul
coordonatelor de aspectulă geometrică ală configura ieiă satelitareă seă faceă prină
GDOP (Geometric Dilution of Precision).ă Aceast ă caracteristic ă seă refer ă laă
PDOP (Position Dilution of Precision - 3D), HDOP (Horizontal Dilution of
Precision – latitudine, longitudine), VDOP (Vertical Dilution of Precision -
eleva ie),ă TDOPă (Time Dilution of Precision - timp). În cazul receptoarelor
DGPS,ăesteăafişat în mod constant valoarea PDOP.

Este de preferat ca determinările să fie făcute doar în condiţiile în

care această valoare este mai mică de 3.

Fig. 46.
GDOP

Geometrie satelitară favorabilă Geometrie satelitară nefavorabilă

Din cele trei exemple redate anterior, rezultă că un simplu

receptor GPS nu este suficient pentru a desfăşura aplicaţii de
topografie arheologică. Receptorul GPS trebuie să fie însoţit de un
software (instalat pe un computer) prin care se pot încărca şi
descărca date din receptorul folosit în teren. Uneori, la achiziţia
unui receptor GPS, furnizorul oferă automat acest software,
asigurând, totodată, modalitatea de transfer a datelor (de exemplu,
un cablu prin care GPS-ul se conectează la computer).

Un software GPS gratuit, disponibil online, este GPS TrackMaker

http://www.gpstm.com/

De asemenea, putem reţine existenţa mai multor tipuri de

receptoare GPS (de navigaţie, cu corecţie diferențială) care
determină şi înregistrează poziţia în spaţiu cu precizie variabilă.

71
 Principalaă caracteristic ă careă diferen iaz ă claseleă deă receptoareă GPS este
legat ă deă precizia deă determinareă aă pozi ieiă înă spa iuă şiă deă capacitateaă deă aă
eliminaă erorileă deă semnal.ă ă Îmbun t ireaă precizieiă aă fost,ă ă înă modă evident,ă
înso it ă deă oă creştereă înă complexitateă aă software-uluiă asociat,ă aă cunoştin eloră
necesareă utiliz riiă unuiă GPSă şi,ă desigur,ă aă costuriloră deă achizi ie.ă Înă cazulă
aplica iilorăGPSădinădomeniulăarheologiei, esteăobligatorieăîn elegereaăniveluluiă
deă precizieăaă determin riloră spa ialeă necesareăfiec reiă situa iiăînă parte,ă pentruăaă
utilizaăcorectăşiăadecvatăechipamenteleădeăm surare.

GPS pentru navigaţie

Fig. 47. Exemplu de GPS
de navigație ce obține
precizie la staționare de 1
m - Garmin SMap60.
Majoritatea receptoarelor GPS comercializate în
prezent,ă fieă c ă esteă vorbaă deă celeă pentru maşin ă
ori de echipamente hand-held, sunt receptoare
axateăpeăfunc iiădeănaviga ieăşiăorientareăînăteren,ă
aăc rorăprecizieăînădeterminareaăpozi ieiăînăspa iuă
şiăînregistr riiăacesteiăpozi iiăvariaz ăînăintervalulă
-/+15 m -/+3ămăpeăxă iăy.ăÎnăultimaăvremeăaceast ă
tehnologieă aă devenită extremă deă disponibil ,ă iară
eficien aă şiă precizia sa a sporit în mod
impresionant.
Receptoarele GPS pentruă naviga ie sunt
relativă ieftineă şiă dispună deă numeroaseă func iiă
prietenoase care înlesnesc orientarea în terenă şiă
vizualizareaăh r ilor; de exemplu, permit calculul
vitezei de deplasare, temperaturii ambientale,
apropiindu-se tot mai mult de conceptul de
gadget. Aceste instrumente pot îndeplini cu
succesă toateă aplica iileă men ionateă anterioră laă
punctulă 1ă (naviga ie,ă orientareă înă teren)ă şi, cu
excep iaă subpunctuluiă 2fă (determinareaă
coordonatelorăunorăpuncteădeăreferin ăfolositeăcaă
baz ă înă m sur torileă cuă sta iaă total ), toate
aplica iileădeălaăsubpuncteleă2a-e.

Unele receptoare GPS pentru navigație au capacitatea de mediere

a valorilor măsurate de-a lungul unui interval mai mic sau mai
mare de timp. În acest caz este posibilă atingerea unei precizii sub-
metrice pe x i y (la o staționare de cel puțin 30 de minute).

72
 GPS pentru lucrări geodezice
Oă clas ă separat ă deă receptoareă GPS
este caracterizat ă prin capacit iă deă
corec ieă aă dateloră prină calcul
diferen ial.ă Acesteă instrumenteă ofer ă oă
precizieă deă determinareă aă pozi ieiă înă
plan sub-metric ,ă centimetric ă sauă
chiar milimetric .ă Func ioneaz ,ă deă
regul ,ă înă pereche,ă iară costulă deă
achizi ieăalăacestoraăpoateăfiădeăpân ălaă
100ă deă oriă maiă mareă fa ă de
receptoarele deă naviga ie. Aceste
echipamente sofisticate au dimensiuni
maiă mariă şiă sunt înso iteă deă accesoriiă
suplimentare (antene, trepied), unele
dintreă acesteaă fiindă prev zuteă cuă
softwareă ceă implementeaz ă directă
capacit iă GIS,ă adic ă permit, de la
început, înregistrarea diferitelor
m sur toriă înă claseă şiă categoriiă
Fig. 48. Exemplu de GPS geodezic
predefinite de elemente, într-oă baz ă deă
cu capacități de post procesare a
date referen iat ăspa ial.
datelor Thales Promark 3.

Fig. 49. Exemplu de corecție diferențială.

73
Cu aceste receptoare GPS seă asigur ,ăînăprincipiu,ă aplica iileădeălaă punctulă2ă –
m sur riă geodeziceă - şiă suntă maiă pu ină prietenoase/flexibile/preciseă înă
îndeplinireaăfunc iilorădeănaviga ieăşiăorientareăgeneral .
Principiul peă careă îlă pună înă practic ă acesteă receptoareă esteă urm torul:ă celă
pu ină dou ă receptoareă înregistreaz ă simultană pozi iaă aceloraşiă (celă pu in) 4
sateli i.ăDintreăreceptoare,ăcelăpu inăunul,ăesteăaşezatăîntr-un punct cu coordonate
cunoscute.ă Astfel,ă diferen a de valoare între coordonatele cunoscute ale
punctuluiă şiă celeă calculateă deă receptoră esteă compensat ă şiă dină determin rileă deă
coordonateă aleă receptoruluiă aflată înă pozi ieă nou ,ă necunoscut .ă Preciziaă
determin rilorăesteăastfel,ămultăîmbun t it ă(veziăexemplul simplificat din figura
de mai jos). Prelucrareaădateloră iăcalcululăcoordonatelorăpotăfiărealizate,ăa aăcumă
vom detalia mai departe, în timp real, în interiorul receptorului GPS, sau într-o
etap ăulterioar ,ăoffline (postprocesare).

Utilizarea receptoarelor GPS aşezateă înă pozi iiă cunoscuteă seă poateă faceă înă
dou ăfeluri:

 accesândăre eleleăna ionaleăoriăparticulareădeăstaţii GNSS fixe la sol;

 utilizând unul dintre celeă dou ă receptoareă disponibileă (receptoareleă
GPS geodeziceă suntă comercializate,ă deă regul ,ă înă pereche)ă caă baz ă
fix ,ă peă ună punctă cuă coordonateă cunoscuteă (ună punctă dină re eauaă
geodezic ă na ional ,ă born ă militar ,ă ună punctă aleă c ruiă coordonateă
au fost determinate în prealabil cu GPS-ul etc.) şiăcel laltăcaăreceptoră
înăpozi iileăceătrebuieădeterminate.

Pentruă ambeleă situa iiă amintiteă maiă susă exist ă dou ă modalit iă prină careă seă
realizeaz ăcompensareaădiferen elor:

 înă timpă real,ă adic ă chiară înă timpulă efectu riiă m sur torii,ă prină
transmiterea diferen elorărezultateăprinăconexiuneăradioă(Bluetooth),ă
comunica iiămobileă(GSM,ăGPRS)ăsauăprinăinternet,ădirectăîntreăceleă
dou ă receptoare;ă tehnologiaă esteă numit ă DGPS – Differential GPS
sau RTK – Real Time Kinematic. Corecţii în timp real pot fi primite
suplimentar de receptoarele GPS geodezice, de la sisteme de
poziţionare ce includ atât sateliţi geostaţionari, cât şi date de la
staţii fixe la sol care sunt disponibile gratuit. Cele mai cunoscute
sunt WAAS (Wide Area Augmentation System) şi EGNOS

 post-procesareaădatelorăseăfaceăulteriorăactivit iiădeăterenăcuăajutorulă
(European Geostationary Navigation Overlay Service).

uneiăaplica iiăsoftware,ăprintr-oăcompara ieăcomplex ăaăseturilorădeă

m sur toriărealizateăînămodăsimultanăcuăceleădou ăreceptoare.

Distan aă întreă celeă dou ă receptoareă ceă înregistreaz ă simultan influen eaz ă
timpulădeăsta ionareăalăreceptorului GPS-uluiăaflatăînăpozi ieănecunoscut .ăAstfel,ă
74
dac ăreceptorul localizat în punctul cu coordonate cunoscute este foarte aproape,
este suficient ca cel laltă receptoră GPSă s ă sta iononezeă doară câtevaă zeciă deă
secunde în punctul cu coordonate necunoscute, devenind practic un receptor
mobil!

Fig. 50. Exemplu de măsurători ale poziției, realizate într-un interval

de timp mai lung, de către un receptor GNSS/GPS staţionar într-un
punct fix.

Staţiile GNSS fixe

Sta iileă fixeă suntă receptoare GNSS fixate permanent în puncte cu
coordonate cunoscute (numiteă sta iiă fixeă laă sol),ă careă efectueaz , pe tot
parcursulă existen eiă lor,ă înregistr riă aleă pozi ieiă deă amplasare.ă Comparândă
varia iaă pozi ieiă loră înă spa iu,ă calculat ă înă diferiteă momenteă dină zi,ă subă diferiteă
constela iiăsatelitare,ăcuăvaloareaăcunoscut ăaăpunctuluiăînăcareăeleăsuntăfixate,ăseă
eviden iaz ăerorileădeăsemnalălocalăşiăcreşteăprecizia m sur torilorăefectuateăcuă
alteăreceptoareăînăacelaşiăarealăşiăînăacelaşiăintervalădinătimp.
Acesteă sta iiă formeaz ă oă re eaă maiă multă sauă maiă pu ină dens ă careă acoper ă
întregă teritoriulăinterna ional.ă Eleăapar ină dup ăcaz,ă fieă statelor, fie companiilor
private.ăUneleădintreăacesteăsta iiăofer ăaccesăgratuitălaăseturileălorădeăînregistr riă
pe care le fac disponibile pe internet, a douaă ziă dup ă sesiuneaă deă m sur tori.ă
Accesul la datele lor se face direct prin download via ftp ori prin conexiune
realizat ă automată deă aplica iaă softwareă deă procesareă folosit ă peă computerulă
personal.

Reţele de staţii fixe GNSS

EUREF–EPN (European Reference Frame-European Permanent Network)
esteăoăre eaăsuprana ional ăformat ădină245ădeăsta iiăGNSS fixe, distribuite în 32
75
deă stateă europeneă careă colecteaz ă permanentă dateă deă laă sateli iiă GPS şiă
GLONASS.ăăM sur torileăacestorăsta iiăsuntădisponibileăonline.
Româniaăparticip ălaăaceast ăre eaăcuăcinciăsta ii:ă
 Bucureştiă– BUCU,
 Bac uă– BACA,
 Baia Mare – BAIA,
 Constan a – COST,
 Deva – DEVA
Republica Moldova de ineăînăre eaăsta iaădeălaăChişin uă– IGEO.

Acesteaăîşiăfacăpubliceădateleă(înregistrateălaăintervalădeă30ăs)ălaăadresa:
http://www.epncb.oma.be/_trackingnetwork/stationlist.php.

IGSS (International Global Satellite System) esteă oă re eaă interna ional ă

alc tuit ă dină 437ă deă sta iiă GNSS fixe,ă careă foloseşteă inclusivă sta iiă dină re eauaă
EUREF-EPN.ă Dateleă furnizateă gratuită onlineă deă sta iileă dină aceast ă re eaă sunt
verificateă şiă suntă deă ceaă maiă bun ă calitate.ă Româniaă particip ă înă aceast ă re eaă
doară cuă sta iaă deă laă Bucureşti–BUCU (m sur toriă laă 30ă secunde).ă Dateleă deă laă
acesteăsta iiăpotăfiăob inuteădirectădeălaăhttp://igs.bkg.bund.de/file/rinexsearch

Fig. 51. Rețeaua de stații GPS permanente EUREF.

76
 Fig. 52. Rețeaua de stații GPS permanente IGS.

Fig. 53. Staţiile GPS permanente din reţeaua ROMPOS.

77
 Coordonateleăsta iilorădinăre eauaăLeica Româniaăsuntăurm toarele:

Ref Latitude Longitudine Ell_Height

TGBV (Braşov) 45 39 26.208290 N 25 35 55. 514390 E 627.5435
TGGC (Câmpina) 45 07 27.448330 N 25 44 26. 216801 E 474.4377
TGGT (Odorheiu 46 18 24. 343994 25 17 15. 476944 521.8926
Secuiesc) N E
TGRT (Botoşani) 47 44 34. 195091 N 26 39 59. 434247 210.0386
TGTS (Moineşti) 46 28 29. 430063 N 26 29 23. 016927 E 521.3284
TGWA (Suceava) 47 38 15.349333 N 26 14 14.23022 E 427.1142
T520 (Bucureşti) 44 26 51. 710721 N 26 07 29. 575633 E 131.4292

Alteăsta iiăofer ăconexiuneăînătimpărealălaăm sur torileăloră(RTK, DGNSS) prin

conexiuneă radio,ă Internetă sauă telecomunica iiă mobile,ă dară peă bazaă unuiă
abonamentăachizi ionatăcontraăcost.ăAcesteaăsunt,ădeăexemplu,ăsta iileădinăre eauaă
româneasc ădeăstatăROMPOS (60ădeăsta ii),ăoriăceleăaleăreprezentan eiăLeica în
Româniaă (8ă sta ii).ă Sta iileă dină re eauaă ROMPOSă ofer ă dateă înregistrateă laă
interval de 1, 5 sau 30 de secunde.
Pentruă aă puteaă folosiă înă modă corectă dateleă înregistrateă deă acesteă sta iiă esteă
necesar ăcunoaştereaăcuăprecizieăaăcoordonatelorăpunctelorăfixe.ăÎnăcazulăsta iiloră
dinăre eauaăROMPOS, coordonatele sunt disponibile la cerere la
http://gnss.rompos.ro/spiderweb/frmIndex.aspx.

Coordonateleă sta iiloră româneştiă dină re eauaă EUREFă sunt,ă deă asemenea,ă
disponibile la cerere la www.ancpi.ro.

Reprezentan aă Leica Româniaă puneă laă dispozi ieă gratuită m sur torileă dină
re eauaăsa, peăcareăleăfurnizeaz ăînăformatăRINEX, la interval de 30 de secunde,
la adresa ftp://89.136.207.45/,ăiarăcontracostăofer ăaccesăînătimpăreal.

Receptoarele GNSS/GPS dină clasaă geodezic ă potă fiă folositeă înă urm toareleă
configura ii:
1. Măsurători statice
Seă folosescăpentruă determin rileă deă precizieă aleă coordonateloră puncteloră deă
referin ,ădeăexempluăceleăcareăvorăfiămaterializateăînăterenăcaăborneăîntr-un sit
arheologică sauă şantieră deă construc ie, oriă puncteă folositeă înă corec iileă
fotogrammetrice.ăPreciziaăgarantat ăesteămilimetric .ăReceptoareleăsuntăutilizateă
subă formaă unoră colectoareă deă dateă careă înregistreaz ă seriiă succesiveă deă
m sur toriă pentruă punctulă înă careă sta ioneaz .ă Cuă câtă sta ioneaz ă maiă multă peă
punct, cu atât precizia deă determinareă esteă maiă mare.ă Pentruă oă distan ă întreă
punctulăcunoscutăşiăcelănouădeă15-20 km, seărecomand ăunăintervalădeăsta ionareă
întreă 30ă deă minuteă şiă 2ă oreă înă func ieă deă configura iaă satelitar ă şi de indicele
GDOP.
78
 Fig. 54. Rețeaua de stații GPS permanente Leica România

2. Măsurători cinematice
Seă folosescă dou ă receptoareă aşezateă înă dou ă puncteă cunoscuteă aflateă laă oă
distan ă deă maximă 10ă km.ă Dup ă fazaă deă ini ializare,ă unulă dintre receptoare
devine mobil (rover).ăCel laltăvaăr mâneăfixatăpermanentăpeăunătrepiedăîntr-unul
dintre punctele cu coordonate cunoscute. Receptorul mobil - rover-ul - va fi
utilizat în mod dinami,căpentruăm sur toriărapideăîntr-unăarealădeăpân ălaă10ăkmă
înăjurulăsta ieiăfixe.ăRover-ulăvaăînregistraăcuăprecizieăcentimetric ăpuncteădup ă
unăintervalădeăsta ionareădeălaă30ăde secundeălaă2ăminute,ăînăfunc ieădeădistan aă
fa ădeăpunctulăfix.ăAceast ămetod ăesteăcunoscut ăsubănumele:ăStop and Go.
Înăarheologie,ăoăastfelădeămetod ăesteăutil , de exemplu, în înregistrarea cu
precizieă foarteă bun ă aă amplasamentuluiă unoră şan uriă deă controlă realizateă peă
traseulă unuiă drum,ă oferindă avantajulă fa ă deă sta iaă total a lucrului în mod
continuuăşiăaăelimin riiădificult ilorădeăvizareăşiăschimbareăaăsta iilorălaăfiecareă
kilometru ori chiar mai des, înăfunc ieădeăsitua ie.ăMetodaăpoateăfiăaplicat ăşiăînă
cazulăînregistr riiărezultatelorăuneiăcercet riăsistematiceădeăsuprafa ărealizat ăpeă
track-uriă sauă peă baz ă deă grid,ă ori aă suprafe eloră investigateă geofizică înă zoneă
izolate,ă greuă accesibile.ă Esteă totuşiă preferabil ă utilizareaă acesteiă metodeă doară
pentru cazurile în care nivelmentul de precizie nu este necesar.

Cu un receptor GPS low cost,ăcuăfunc iiădeănaviga ie, ceăasigur o precizie în

plan de maxim -/+3ăm,ănuăseăpoateăînregistraăpozi iaăsec iunilorăarheologiceăoriă
79
complexelor dintr-ună şantieră arheologică sistematic,ă situa iiă pentruă careă esteă
nevoieă deă oă precizieă deă m sur ă centimetric ă şiă deă repetabilitate.ă De asemenea,
indiferentă deă tipulă receptoruluiă GPSă şiă deă precizia deă m sur ă garantat ,ă
tehnologiaă nuă poateă asiguraă calcululă sistematică ală eleva iilor; prin urmare,
problemeleădeănivelmentăşiăridic rileătopografice ale reliefului nu se recomand ă
a se face în tehnologie GPS, mai ales în raport cu disponibilitatea datelor de tip
SRTM.
Un GPS, oricât de performant, nu va furniza rezultate foarte bune în zone
împ duriteăoriăînăzoneleăînăcare semnalul este ecranat – laămargineaăuneiăp duri,ă
în apropierea unui versant stâncos înalt, într-un canion, în zone urbane
aglomerate,ăcuăcl diriăînalte.

: Ce
instrument/tehnologie este mai potrivit( ) pentru arheologie, sta iaă total ă sauă
GPS?

Candrea, B., 2008. Procurareaă iă Journal of Geodesy, 83, p. 191–198,

folosireaă înregistr riloră GPSă (formată
RINEX) disponibile gratuit la unele
sta iiă deă referin ă din România
http://earth.unibuc.ro/tutoriale/corectii-
statii-referinta-gps
Bro ura ROMPOS (ed.ăAgen iaă
Na ional ădeăCadastruă iăPublicitate
Imobiliar )ă2008.
http://www.rompos.ro/images/Brosura_
ROMPOS.pdf
***
Dow, J.M., Neilan, R. E., and Rizos,
C., 2009. The International GNSS
Service in a changing landscape of
Global Navigation Satellite Systems. În
DOI: 10.1007/s00190-008-0300-3
White, G.G., King, T.F., 2007. The
archaeological survey manual. Walnut
Cree: Left Coast Press.
Ainsworth S., Thomason, B., Riley,
H., Propbert, S., 2003. Where on
Earth are We? The Global Positioning
System (GPS) in archaeological field
survey. Swindon: English Heritage
Press.
Thurston, J., Moore, J.P., Poiker,
T.K., 2003. Integrated geospatial
technologies: a guide to GPS, GIS, and
data logging. Hoboke: John Wiley &
Sons.

80
 Modeleleă digitaleă aleă terenuluiă reprezint ă fişiereă deă dateă careă descriuă
topografia unui teritoriu, printr-un set de puncte cu coordonate tridimensionale.
Înă urmaă interpol rii,ă acesteă re eleă deă puncteă potă fiă vizualizateă subă formaă unoră
modele tridimensionale ale reliefului ori sub forma unor imagini (raster).

Fig. 55. Seturi de date de elevaţie prelucrate sub forma unui model digital al
terenului 3D (Dealul Istrița, jud. Buzău).

Cuăcâtăreliefulăesteădescrisăprinămaiămulteăpuncte,ăiarădistan aădintreăacesteaă
esteămaiămic ,ăcuăatâtăaspectulăterenuluiăvaăfiăreprezentatămaiăcorectăşiăvaăcon ineă
mai multe detalii.
81
Fig. 56. Model digital al terenului obținut din prelucrarea datelor SRTM (zona
Dealul Istrița, jud. Buzău).

Fig. 57. Model digital al terenului peste care s-a suprapus harta topografică
1:25.000 (în regiunea cetăţii romano-bizantine de la Capidava, jud. Constanţa).

În arheologie, modeleleă digitaleă aleă terenuluiă ofer ă imensulă avantajă ală

perspectiveiăînăstudiulăpeisajuluiăarheologic,ăeviden iind, prinămodel riăspecifice,
82
eventualeleăinterven iiăantropiceăasupraăterenului:ăfortifica iiădeăp mânt,ătumuli,ă
tell-uri etc. Adeseori, modele digitale ale terenului suntă folositeă caă baz ă peste
care sunt suprapuse, prinătransparen , alteăplanuriăşiăh r iălocale,ăcareădevinămultă
maiăgr itoareăprintr-oăintegrareătridimensional .
Modelele digitale sunt,ăaşadar, sugestive vizual. În plus, deoareceăauălaăbaz ă
date concrete, reale, cuantificabile, pot fi exploatate i în cadrul unor analize
geomorfologice, hidrologice etc. specifice (de exemplu, calculul pantelor, al
debitelorăv ilor,ăstabilirea punctului de acumulare a apelor,ăeviden iereaăzoneloră
plate, calculul celui mai scurt traseu de deplasare într-ună terenă înă func ieă deă
caracteristicile pantelor etc.).

În limbajul anglo-saxonădeăspecialitateăseăutilizeaz ătermenulăDEM (Digital

Elevation Model - Modelulă Digitală ală Eleva iilor).ă Acestaă reprezint ă seturiă deă
puncte cu coordonate tridimensionale, distribuite la un interval regulat, sub
form ă deă grid.ă Deşiă seă facă adeseaă confuzii,ă seă accept ă c ă ună DEMă descrieă
topografiaă suprafe eiă globuluiă p mântesc, caăşiă DTM (Digital Terrain Model –
reprezent rileă tridimensionaleă aleă unuiă DEM),ă peă cândă DSM (Digital Surface
Model)ă desemneaz ă seturileă deă dateă tridimensionaleă ceă descriuă ă suprafa aă
p mântuluiăcuătotăcuăcopaci,ăcl diriăşiăalteăelementeăceănuăapar inăstrictăformeloră
deă relief.ă Acestă tipă deă modelă digitală aă ap rută caă rezultată firescă ală utiliz riiă cuă
predilec ie,ăînăob inereaămodelelorădigitaleăaleăterenului,ăaămetodeiăteledetec ieiă
aerospa iale,ă respectivă scanareaă cuă mijloaceă radar,ă laser sau fotogrammetrice a
suprafe eiă terestre.ă Dină DSMă seă potă ob ine,ă deă exemplu,ă modeleă digitaleă
tridimensionaleăaleăoraşelor!

Fig. 58. Puncte de elevaţie distribuite la interval neregulat, obţinute din

măsurători în teren, realizate în scopul surprinderii cât mai eficiente a
caracteristicilor reliefului.
83
DEM şi raster
Datorit ădistribu ieiăregulateăaăpunctelorăceăintr ăînăcomponen aăunuiăDEM
sau DSM (date cu aspect continuu), acestea pot fi reprezentate des prin imagini
digitale (raster). Aceste imagini sunt, de fapt, matrici deăp trate,ăcorespunz toareă
celulelor caroiajului dină fişierulă deă puncte,ă c roraă leă sunt atribuite în mod
individualăoăvaloareănumeric ,ăînăcazulăacestaă– valoareaăeleva iei.ăP tratele din
matricea imaginii sunt apoi reprezentate gradat, conform schemei de culori
alese,ăînăfunc ieădeăeleva iaăcorespunz toare.ăSeămaiăspune,ăaşadar,ăc ăDEMăauăoă
structur ăaădatelorădeătipăraster.

Fig. 59. Reprezentarea unui set de puncte de tip DEM ca raster.

84
 Exist ă maiă multeă modalit iă prină careă seă potă ob ineă modeleă digitaleă aleă
terenului:

Teledetecţie
Seturiă deă dateă deă eleva ieă potă fiă ob inuteă din misiuni satelitare, diverse
zboruri aeriene, prin utilizarea radarului, laserului, ori prin fotogrammetria
imaginiloră aeriene.ă Rezultatulă acesteiă metodeă seă concretizeaz ă înă seturiă deă
puncte,ă distribuiteă laă intervaleă regulate,ă subă form ă deă grid (unele sunt de tip
DEM, altele DSM – adic ă semnalulă aă fostă reflectată deă copaci,ă nuă deă suprafa aă
terenului).

Laănivelulăîntreguluiăglobăsuntădisponibileăgratuităurm toareleăseturiădeădate:

- seturile de date GTOPO30 con ină puncteă deă eleva ieă spa iateă laă intervală
regulat de 1 km. Astfel de date sunt utile pentru generarea modelelor digitale la
sc riămici,ălaănivelulămaiămultoră riăoriăchiarălaănivelăcontinental.
Adresa web de download a datelor este:
http://eros.usgs.gov/#/Find_Data/Products_and_Data_Available/gtopo30_info

- seturile de date SRTM 3 arcsec (Shuttle Radar Topography Mission) în

care punctele cu coordonate tridimensionale sunt dispuse pe un grid regulat cu
celuleă spa iateă laă 90ă mă (30ă mă pentruă SUA).ă Aceast ă rezolu ieă (3arcsec)ă nuă
permiteă identificareaă detaliiloră reliefuluiă locală şiă nuă esteă suficient ă pentruă
descriereaă topografic a unui sit arheologic de dimensiuni normale, dar este
extremădeăutil ăînăapreciereaăcaracteristicilorătopografieiămicroregiuniiăînăcareăseă
încadreaz ăsitulăarheologicăstudiat,ăfiindăoăsurs ăădeădateătopograficeădeăbaz ăînă
orice proiect de cercetare arheologic .ăAstfelădeădateăsunt,ădeăasemenea,ăutileăînă
apreciereaăteritoriilorăizolateăoriăgreuăaccesibile.ăEleva iileăcon inuteădeăfişiereleă
SRTMă descriuă primeleă suprafe eă întâlniteă deă semnalulă radară aeropurtat,ă astfelă
încât,ă înă zoneleă împ durite,ă eleă corespundă vârfurilor copacilor, nu cotelor
terenului. Din acest motiv datele SRTM sunt de tip DSM. Datele SRTM sunt
disponibileăpentruădownloadăsubăformaăunorăgriduriădeăpuncteăceăacoper ăzoneă
deă câteă ună gradă latitudineă şiă ună gradă longitudine. Adresa web de download a
datelor SRTM este: http://srtm.csi.cgiar.org/SELECTION/inputCoord.asp

- seturile de date ASTER 1.5 arcsec (puncteădeăeleva ieălaăintervalădeă30ăm)ă

auăoăacoperireăsuperioar ăaăglobuluiăp mântescă(99ș)ăfa ădeăSRTM (80ș)ăşi,
teoretic, oărezolu ieămaiăbun .ăDinămediulăutilizatorilorăauăfostăîns ămanifestateă
nemul umiriăasupraărezolu iei realeăaădatelor,ămul iăconsiderândăc ădatele SRTM
sunt totu iădeăpreferat. Adresa web de download a datelor ASTER, disponibile
peăbaz ădeăînregistrare,ăeste: http://asterweb.jpl.nasa.gov/gdem-wist.asp
85
Interpolarea curbelor de nivelment
Curbele de nivelment pot fi ob inuteă prină digitizarea h r iloră topografice,ă
m sur toriărealizateăcuăGPS ori cuăsta ia total .

Important! În această situaţie vor rezulta puncte de elevaţie

distribuite neregulat pe suprafaţa terenului. Prin urmare, acestea
nu vor reprezenta un DEM, dar se vor putea constitui într-un
model digital al terenului.

Exist ă posibilitateaă caă în urmaă realiz riiă modeluluiă digitală ală terenuluiă prină
interpolare,ăs ăseăextrag ăulteriorăpuncteădeăeleva ieăpeăbazaăunuiăgrid,ălaăfelăcaă
într-unăfişierădeătipăDEM.ăDiferen aăoăconstituieăfaptulăc ăpentruăzoneleăundeănuă
exist ă puncteă ini ialeă realeă (digitizateă oriă m surate),ă software-ul folosit va crea
puncte false, peă bazaă unoră valoriă mediiă ob inuteă înă urmaă interpol rii. Astfel de
DEM-uriă ob inuteă prină interpolareă suntă disponibileă pentruă Româniaă laă Agen iaă
Na ional ă deă Cadastru şiă Publicitate,ă contraă cost.ă Eleă auă fostă ob inuteă prină
digitizarea planurilor topografice realizate la scara 1:5000.

TIN
Ună altă conceptă importantă deă în elesă înă cadrulă capitoluluiă dedicată modeleloră
digitale ale terenului este desemnat de acronimul TIN (Triangulated Irregular
Network). Ună TINă reprezint ă re eauaă tridimensional ă deă conexiuniă (noduriă şiă
liniiă dispuseă subă form ă deă triunghiuri)ă realizateă prină triangula ie între punctele
folositeăînăgenerareaăuneiăsuprafe e.ăAcesteăpuncteăpotăfiădistribuiteăpe un grid, la
intervală regulată sauă potă fiă coteă deă eleva ieă colectateă înă terenă înă puncteleă deă
inflexiune ale reliefului, ori puncte rezultate din interpolarea curbelor de
nivelment.ă Cuă câtă triunghiurileă rezultateă suntă maiă mariă (adic ă puncteleă maiă
dep rtate)ă cuă atâtă aspectulă suprafe eiă vaă fiă maiă grosier,ă maiă col urosă şiă maiă
nenatural.
Un TIN poate deveni mai fin prin aplicarea unor algoritmi de interpolare de
tip Kriging sau Natural Neighbourhood (vezi mai departe). Un TIN poate fi
vizualizat în diferite perspective 3D, oferind inclusiv posibilitatea transform riiă
re eleiădeăpuncteăşiămuchiiăîntr-oăsuprafa ăcontinu , netransparent .ă

86
 Fig. 60. O vizualizare tip perspectivă a unei reţele neregulate de puncte de tip
TIN pentru un sit arheologic. Se poate observa densitatea diferită a punctelor şi
triunghiurilor în funcţie de semnificația regiunii reprezentate şi de nivelul de
detaliu necesar.

Fig. 61. Puncte de elevaţie măsurate în

teren cu staţia totală în zona tell-ului de
la Păuleni, Harghita.

Fig. 612. Extinderea

setului de date de
elevaţie cu măsurători
GPS, pe un areal
lărgit, la o rezoluţie
mai slabă.

87
 Fig. 62. Interpolarea punctelor într-o reţea TIN.

Fig. 63. Îndesirea punctelor după un algoritm de interpolare, pentru a obţine un

model 3D mai realist. Punctele albastre sunt puncte noi, nemăsurate, iar cele
roşii sunt puncte măsurate.

88
Kriging
Esteă oă metod ă deă regresieă folosit ă înă geostatistic , denumit ă dup ă
inventatorul ei, inginerul de mine sud african D. G. Krige. Acesta a aplicat-o în
încercareaădeăaăpreziceăpozi iaărezervelorădeăminereuri, pornindădeălaăunăeşantion
de date cunoscute.

Algoritmulă statistică trateaz ă dateă cuă con inută spa ială (cuă una,ă dou ă sauă treiă
dimensiuni)ă distribuiteă neregulată şiă propuneă dateă suplimentare,ă înă pozi iiă
necunoscute,ă înă conformitateă cuă modelulă deă varia ieă ală dateloră ini iale.ă
Algoritmulă seă bazeaz ă peă presupunereaă c ă parametrulă careă seă interpoleaz ă (înă
cazul nostru, eleva ia)ă poateă fiă tratată caă oă variabil ă cuă caracteră regional. O
variabil ă regionalizat ă seă afl ă undevaă laă mijlocăîntreăoă variabil ă random şiă unaă
completădeterminabil ,ăvariindăînămodăcontinuuădeălaăunăcap tălaăaltulăalăregiunii,ă
astfel încât punctele apropiate sunt caracterizate de un grad sporit de corelare
spa ial ă şiă auă oă pondereă maiă mareă înă model,ă peă cândă puncteleă îndep rtateă suntă
considerate independente din punct de vedere statistic.

Distribu iaă spa ial ă aă punctelor dină eşantionulă ini ială esteă considerat ă
semnificativ ă (distan ,ă direc ie).ă Algoritmul,ă pornindă deă laă ună setă deă valoriă
ini ialeă (considerateă oă regiune),ă apreciaz ă modelulă loră deă varia ieă şiă aplic ă oă
func ieă careă reprezint ă celă maiă bineă regiuneaă respectiv ă (peă careă oă trateaz ă caă
suprafa ). În acest fel, algoritmul poateăcompletaăunăeşantionădeădateădisparateă
(spa iateă neregulat)ă cuă dateă noi,ă creândă ună setă deă dateă cuă caracteră continuu.ă Înă
cazulăeleva iilor,ăun setădeădateăcuăcaracterăcontinuuăareăavantajulăgener riiăunuiă
model digital tridimensional al terenului cu un aspect mai natural, cu mai multe
rotunjimi,ătrecerileădeălaăoăform ălaăaltaăaăreliefuluiăfiindămaiăpu inăabrupte.ă În
acela iătimp, datele cu caracterăcontinuuăsuntămaiăpotriviteăcaăbaz ăînăanalizeleă
geostatistice.

Înăaplicareaăacestuiăalgoritmăesteăimportantădeăîn elesădac ăeşantionulăini ial,

peăbazaăc ruiaăseăstabileşteăfunc iaădeăvaria ie, esteăsemnificativăşiăprecisăpentruă
regiunea pentru care se vor crea datele continue. Metoda Kriging utilizeaz ăcinciă
func iiăpeăbazaăc rora calculeaz ăregiunileăsauăvecin t ileă(mijloculăregiuniiăesteă
punctulă necunoscută estimată peă bazaă tuturoră puncteloră con inuteă înă vecin tateaă
considerat ă şiă careă auă pondereă diferit ă înă modelulă deă varia ie):ă exponen ial ,ă
gaussian ,ămonomial ,ăsferic ăşiăliniar .

:ăDeăceăarătrebuiăunăarheologăs ăîn eleag ăconceptulădeăinterpolare?

89
Natural Neighborhood
Vecin tatea natural ă esteă oă metod ă deă interpolareă prină careă seă estimeaz ă
eleva iaă unuiă punctă într-oă pozi ieă arbitrar ă (p), pe baza unui set de puncte cu
eleva iiăcunoscuteăaflateăînăapropiereă(p1,ăp2,ă
p3, p4). Num rulădeăpuncteă(vecini)ăaleăc roră
eleva iiăvor constitui baza deduceriiăeleva iei
noului punct p, depindeă deă triangula iileă înă
care noul punct va fi inclus în cadrul
suprafe ei.ăŞiăaceast metod ăcreeaz ădateăcuă
caracter continuu din date disparate în scopul
model riiămai fineăşiămaiăpreciseăaăreliefului.
Spre deosebire de Kriging, în cazul
acestei metode nu este nevoie de precizarea
unuiăeşantionăini ialădeădate,ăciădoarăse indic
loculă înă careă seă voră ad ugaă puncteă noi.ă

Fig. 64. Modul de adăugare a Rezultatele sale vor avea efect doar în
punctului P pe baza a 4 puncte interiorul uneiăsuprafe eăexistente,ăpeăcândăînă
cunoscute aflate în vecinătate. cazulămetodeiăKriging,ăpotăap reaăpuncteănoiă
şiăînăexteriorulădatelorăini iale.

Fig. 65. Modelul digital al terenului în situl de la Păuleni Ciuc, jud. Harghita
reprezentat realist în urma utilizării unor algoritmi de interpolare.

90
Exemple de bune practici în România:
Ştefan, D., Ştefan, M., Constantin, C.,
2010. Studiul geomagnetic al
fortifica iiloră dină epocaă bronzuluiă deă laă
P uleniă Ciucă - Ciomortan ”Dâmbulă
Cet ii”,ăjud.ăHarghita.ăÎn Angustia 14,
Arheometrie, p. 427-36.
tefan, D., Du escu M., 2005 –
Abord riă teoreticeă iă cercet riă
interdisciplinare. În Sîrbu, V., Matei,
S., Dupoi, V., Incinta dacică fortificată
Pietroasa Mică - Gruiu Dării (II), p.
119-138.ăBuz u:ăAlpha.
Ştefan, D., Duţescu, M., 2006.
Topografieă arheologic ă şiă modeleă deă
analiz ăspa ial .ăÎn Costea, F., Augustin
– Tipia Ormenişului. Monografie
arheologică, p. 253–7. Braşov:ă
C2Design.
91
Exempleădeăbuneăpracticiăinterna ional:
Brouwer Burg, M., 2012. Hunter-
Gatherers in Dynamic Landscapes:
Modeling Land Use Strategies in the
Central River Valley of the
Netherlands. În eTopoi. Journal for
Ancient Studies, 3, p. 25–29.
Beex, W., 2004. Use and abuse of
digital terrain/elevation models. În
Ausserer, K., Borner, W., Goriany, M.,
Karlhuber-Vockl, L. (ed). Enter the
past: Proceedings of the 30th CAA
Conference, p. 240-242. Oxford: BAR
S1227.
Lock, G.R., 2000. Beyond the Map:
Archaeology and Spatial Technologies.
IOS Press.
92
 Sistemele GIS (Geographical Information Systems) au avut un impact major
asupraădezvolt riiăarheologieiăteoreticeăşiăpracticeăpeăplanămondialădinăultimiiă30ă
de ani. În mod realist, nuăseă poateă discutaă ast ziă despreă metodeă şiă instrumenteă
specificeă arheologieiă (şiă nuă neă referimă aiciă doară laă arheologiaă computerizat ),ă
f r ăaădedicaăoăaten ieăspecial ăsistemelorăinformaticeăgeograficeăGISă(sau SIG
înălimbaăromân ).ăAcestăinstrumentăaărevolu ionatăştiin aăarheologieiăînăaceeaşiă
m sur ă înă care,ă deă exemplu,ă metodaă dat riiă absoluteă cuă izotopulă Carbonă 14ă a
revolu ionatăstudiulăpreistoriei.

Fig. 66. Ecran exemplificator dintr-o aplicație GIS în care este reprezentată
legătura dintre o înregistrare într-o bază de date i un element grafic dintr-o
hartă. În acest caz este vorba de comunele județului Buzău. Proiectul a fost
realizat în QGIS.
93
 Foarte pe scurt, GIS reprezint ăoriceăsistemăinformaticădeăgestiuneăşiăanaliz ă
a datelor cu component ă spa ial ă organizateă înă bazeă deă date.ă Oriceă elementă
reprezentatăînăhartaădigital ăesteădefinităprintr-unăsetădeăcoordonateăspa ialeăşiăareă
coresponden ăîntr-oăbaz ădeădate şi,ăinvers,ăoriceăelementădinăbazaădeădate poate
fiăreg sităpeăhart ăprintr-oăsimpl ăinterogare. Interconectarea bazelor de date cu
h r ileă digitaleă aă condusă laă dezvoltareaă unuiă num ră impresionantă deă aplica iiă
GIS,ă înă celeă maiă diverseă domenii:ă planificareă teritorial ,ă aplica iiă militare,
administra ieă public ă şiă local ,ă re eleă utilitare,ă demografie,ă hidrografie,ă
silvicultur ,ă agricultur ,ă cadastru,ă urbanismă etc., practic în orice domeniu de
activitateă careă areă nevoieă s ă estimezeă rela iaă dintreă diferiteă elementeă deă interesă
(obiecte, indivizi,ăstructuri,ăproduse)ă iăspa iulăînăcareăacesteaăsuntădistribuite.
Înă arheologie,ă principaleleă evolu iiă teoreticeă ceă auă decursă dină dezvoltareaă
aplica iiloră GIS seă refer ă laă schimbareaă sc riiă laă careă suntă priviteă şiă în eleseă
siturileăarheologice.ăCercetareaăunuiăsităarheologicănuăseămaiărezum ălaălimiteleă
unorăsuprafe eădeăcâtevaăsuteădeămetriăp tra iăori,ăeventual,ălaăceleăcâtevaăhectareă
pe care s-auă f cută excava ii.ă Perspectivaă aă fostă multă l rgit ,ă iară siturileă suntă
integrateătotămaiădesălaănivelămicroregional,ăînărela iiădeăanvergur ăcuăalteăsituriă
contemporane, dar mai ales cu mediul ambiant. Aceast ădezvoltare a contribuit
la evolu ia domeniului topografiei arheologice.ăNuăînăultimulărând,ăodat ăcuăGIS,ă
arheologiiăauădevenitămaiăconştien iădeănaturaăinterdisciplinar ăaămeserieiălorăşiă
deăimportan aămediuluiăambiantăînăapreciereaăfenomenelor istorico-arheologice.
Arheologiaăîşiădefineşteăobiectulădeăstudiuăşiămetodeleăprinăraportareălaădou ă
variabileă fundamentale:ă spa iuă şiă timp.ă Chorologia,ă caă instrumentă clasică deă
investiga ie,ă esteă completat ă recentă deă explorareaă dimensiuniiă antropologiceă aă
spa iuluiă prină landscape archaeology, totă caă oă consecin ă aă dezvolt riiă
aplica iilorăGIS.

GIS nu este o aplicaţie software specifică, ci este un set de

principii implementat de diverse platforme informatice.

Landscape archaeology sau arheologia peisajului este un domeniu

de cercetare arheologică teoretică, care investighează impactul
antropic din trecut asupra mediului, dar şi determinările
geografice ale fenomenelor istorice. Principalele analize specifice
sunt derivate din analizele geostatistice de tip GIS.

94
1. Integrează orice tip de informaţie cu componentă spaţială

 h r iă şiă planuriă scanateă (h r iă tematice,ă planuriă topografice,ă

cadastrale,ăplanuriădeăsitua ie,ădeseneădeăşantier);
 m sur toriătopograficeăşiăcadastraleărealizateăcuădiverseăinstrumenteă
geodezice:ăsta ieătotal , GPS, alte instrumente optice;
 ortofotoplanuri, diverse fotografii aeriene, imagini din satelit,

 date DEM.
diagrame geofizice;

Datele spaţiale pot fi folosite la orice scară şi în orice sistem de

referinţă cu condiţia ca acestea să fie cunoscute. Majoritatea
aplicaţiilor GIS permit scalarea imaginilor scanate şi
transcalculul între diferite sisteme de coordonate.
Formatul în care sunt acceptate datele spaţiale variază însă de la
o aplicaţie la alta.

Fig. 67. Reprezentarea etapelor de realizare a unui GIS, a proceselor i

rezultatelor obținute.

95
 2. Datele spaţiale au corespondent individual în înregistrări şi tabele
organizate în baze de date
De exemplu: baza de date aărâurilorădinăRomâniaăcon ineăinforma iiăpentruă
fiecareă cursă deă ap ăînă parte:ă denumirea,ă debitul,ă ordinulă deă m rimeă oriăbazinulă
hidrograficădeăcareăapar ine;ăînăacelaşiătimp,ărâurileăsuntăreprezentateăpeăhart ăînă
pozi iiă specifice,ă definiteă prină seturiă deă coordonate,ă caă elementeă cuă oă anumit ă
form ,ălungimeăşiăcu unăanumitătraseu,ăto iăaceştiăparametriiăfiindăcuantificabili
în termeni geografici.
Bazaă deă dateă vaă con ine,ă aşadar,ă informa iiă completateă deă utilizator,ă dară şiă
altele, ob inuteă înă modă automată dină reprezentareaă grafic ă aă cursuluiă deă ap ă înă
pozi iaă corespunz toareă (lungimeă total ,ă factoră deă sinuozitate, coordonate
geografice). Laă ună simpluă clickă peă hart ă peă traseulă reprezentat al unui râu (de
exemplu, cuălinieăalbastr ), vom putea avea acces la toat ăinforma iaădinăbazaădeă
date existent ăpentruăelementul grafic selectat de noi. Invers, cercetând separat
tabelulăcuătoateăînregistr rileăapelorădinăRomânia,ăputemăaveaăcuriozitateaădeăaă
stabiliă undeă anumeă peă hart ă seă g seşteă ună anumită cursă deă ap ă aleă c ruiă
caracteristici ne-auăatrasăaten ia.

Fig. 68. Exemplu de aplicație GIS realizată în QGIS, în care o bază de date este
conectată cu o hartă a râurilor.

3. Implementează principiul straturilor tematice – layere

UnăGISăpoateăs ăorganizeze informa iaădigital ăcuăcomponent ăspa ial ătematic,ă
oferindăposibilitateaăvizualiz riiăsimultaneăoriăselective,ăînăfunc ieădeănecesit i,ă
doarăaăanumitorăcategoriiădeădate.ăSuprapunerileădeădateăcuăcomponent ăspa ial ă
pot fi extrem de utile în arheologie.
96
 Cadastru

Ape

Străzi

Geologie

Fig. 69. Layere GIS.

De exemplu:
- ună plană urbanistică esteă suprapusă pesteă hartaă distribu ieiă situriloră
arheologice din respectiva regiune (fig. 70); un astfel de produs vizual poate
indicaăpriorit ileăînăcercetareaăşiăprotec iaăpatrimoniuluiălocal,ăprinăeviden iereaă
clar ăaăsiturilorăamenin ateădeăinterac iuneaăcuăproiecteleădeădezvoltareăzonal ;

Fig. 70. Planul urbanistic al ora ului Buzău pe care au fost conturate
monumentele istorice i zonele protejate

- un ortofotoplan esteă combinată cuă oă diagram ob inut ă prină investiga iiă

geofizice realizate într-ună sită arheologic,ă dară şiă cuă ridicareaă topografic şiă
planurileădeăşantier (fig. 71); se poate pune, astfel, înăeviden ăcontinuareaăunoră

97
structuriă arheologiceă identificateă prină s p tur ă (deă exemplu, ună şan ă deă
fortifica ie)ăînăzoneleăînc ăneexcavate din apropiere.

Fig. 71. Situl de la Păuleni-Ciuc Ciomortan, jud. Harghita. Suprapunerea

curbelor de nivel i a rezultatelor investigațiilor magnetice peste ortofotoplanul
sitului. antierul este cercetat de un colectiv de la Muzeul Național al Carpaților
Răsăriteni, sub conducerea lui Valeriu Cavruc.

4. Permite exploatarea datelor arheologice integrate geografic în analize

geostatistice complexe
Aplica iileă careă implementeaz ă principiileă GIS potă r spundeă unoră întreb riă deă
genul:

 Laă ceă distan ă deă malulă Dun riiăexistentăînă aniiă1950,ă înainteă deă desecareaă
sistematic ăaămlaştinilorăşiăb l ilor,ăseăafl ănecropolaădinăepocaăfieruluiădeălaă

 Câteăsituriăarheologiceăseăafl ăînăjude ulăArgeş?

Zimnicea, jud. Teleorman?

 Câteăşiăcareăsuntăsiturileăarheologiceăaflateălaădep rtareădeămaximă1ăkmădeă
albiaăunuiărâuămajoră(celăpu inăcategoriaă5), careăauăsuprafa aămaiămareădeă1ă

 Undeăsuntădistribuiteăşiăînăceăepoc ăseădateaz ămajoritateaăsiturilorăaflateăînă

ha?

 Exist ă oă corelareă spa ial ă validabil ă statistică înă distribu iaă situriloră
zone cu factor ridicat de eroziune a reliefului?

 Cum sunt distribuite pe harta peninsulei Balcanice mormintele tumulare din

arheologice dintr-un anumit teritoriu?

secolul V a. Chr., înă careă auă fostă cercetateă structuriă funerareă dină zid rieă şiă

98
 inventare militar,eăînăcompara ieăcuămorminteleădinăsecoleleăIV-III a. Chr.,
înăcareădefunc iiăauăfostăînso i iădeăsacrificiiădeăcai?

Sistemele GIS potă r spundeă laă seriiă interconectateă deă astfelă deă întreb ri,ă
oferind mediul virtual, perfect organizat, de testare a diferitelor scenarii istorico-
arheologiceă oriă administrative.ă R spunsurileă furnizateă deă aplica iiă iauă formaă
tabelelor,ăh r ilor,ăgraficelor,ăimaginilor,ăcoeficien ilor,ăinforma ieiănumericeăetc.ă
Complexitateaă pân ă laă careă seă poateă avansaă cuă acesteă interog riă depindeă deă
aplica iaăinformatic ăutilizat .

5. Hărţile gestionate printr-un sistem GIS sunt dinamice

Acestea evolueaz ă în func ieă deă necesit ileă şiă preocup rileă utilizatoruluiă
oferindăinforma iiăînămodătreptatăşiăorganizat.ăCuătoateăc ăpoateăs ăproduc ăh r i,ă
un GIS nuăesteădoarăunăinstrumentădeărealizareăaăh r ilor,ăciăunulădeăanaliz ,ăînă
careăh r ileăreprezint ăfieăinterfa aăgrafic ăaăunorăbazeădeădateăfieărezultatulăuneiă
interog riăcomplexeăa datelor înregistrate.

6. Scară variabilă
Dateleă suntă uniceă şiă rela ioneaz ă înă cadrulă h r iiă digitaleă laă scara spa ial ă
real .ă Eleă potă fiă îns ă vizualizateă şiă prezentateă într-o multitudine de feluri: de
exemplu,ă pentruă aă creaă treiă h r iă diferiteă - harta României scara 1:3.000.000,
hartaă situriloră arheologiceă dină jude ulă Buz u şiă planulă topografică ală sitului
arheologică deă laă Pietroasaă Mic ă Gruiuă D rii,ă jud.ă Buz uă – putem interoga
aceleaşiă bazeă deă date,ă dară dup ă criteriiă diferite,ă schimbândă scaraă vizualiz rii,ă
combina iaădeălayere şiămodalitatea de simbolizare a acestora.
Seă recomand ă caă la sc riă deă vizualizareă mici, hartaă s prezinteă maiă pu ineă
elemente, cu o geometrie simplificat .ă Aceast ă opera iuneă afecteaz ă acurate ea
datelor.

Scara hărții este fracția dintr-o distanță reprezentată pe hartă i

corespondentul său real din teren. Scara mică se regăse te în
hărțile naționale, continentale sau globale, de exemplu
1:2.000.000 ori 1:50.000.000. Scara mare este folosită pentru
planuri de detaliu, planuri topografice, de exemplu 1:5.000.
Acuratețea este procentul în care informația dintr-o hartă sau
dintr-o bază de date se potrive te cu valorile reale sau acceptate
conform standardelor.
Precizia se referă la exactitatea măsurătorilor ori a descrierilor
din baza de date.

Într-o aplicație GIS, acuratețea datelor diferă în funcție de scara

de vizualizare. Cunoscând scara și acuratețea impuse într-un
proiect se poate ajusta, și precizia măsurătorilor.

99
1. Gestiunea datelor arheologice în context geografic;
2. Analizaădatelorăarheologiceăînărela ieăcuămediulăambiant;
3. Vizualizareaă dateloră arheologiceă integrateă geografică (produc ieă deă h r iă şiă
planuri în format raster ori digital, implementarea sistemelor GIS disponibile
onlineăcuăfunc iiăprietenoaseăpentruăpubliculălarg).

Principalul avantaj al sistemelor GIS const ăînăuşurin aăcuăcareăgestioneaz ă

şiă producă dateă spa iale,ă dară şiă înă flexibilitateaă cuă careă manipuleaz ă eşantioaneă
uriaşeă deă dateă arheologice.ă Managementulă dateloră cuă caracteră spa ial,ă inclusivă
celeă arheologice,ă esteă oă prim ă aplica ieă aă sistemeloră GIS.ă Combinareaă dateloră
arheologice cu variabile de mediu cuantificabile (ecologice, geologice,
topografice, hidrologice etc.)ă aă deschisă îns ă noiă oportunit i,ă oferindă
arheologilor,ănuădoarăunănouăinstrumentădeăcercetareăşiăanaliz ,ădarăşiăunăposibilă
instrument eficient deăplanificareăteritorial .

În domeniulă topografieiă arheologiceă vaă reveniă adeseoriă discu iaă despreă

surseleă deă dateă folositeă şiă rezolu iaă lor.ă Oă diferen iereă deă baz ă careă seă faceă înă
cazulă prelucr riiă informatizateă aă dateloră cartografice,ă topografieiă digitaleă înă
generală şi,ă implicit,ă aplica iiloră GIS, este cea între datele de tip raster şiă celeă
vector.
Aşaă cumă amă amintită anterior,ă înă capitolulă dedicată modeleloră digitaleă aleă
terenului, datele raster suntă practică imaginiă (rezultateă înă urmaă interpol riiă unuiă
fişieră DEM,ă scan riiă digitale unui plan disponibil în format analogic ori, mai
simplu,ă oă imagineă satelitar /aerian )ă formateă dintr-oă re eaă deă celuleă p trateă
(pixeli), c roraăleăeste asociat ăoăvaloareănumeric .
Dac ăînăcazulăunuiăDEM reprezentat ca raster esteăvorbaădeăeleva ie,ăînăcazulă
imaginilorăscanateăinforma iaănumeric ăreprezint ăpurăşiăsimpluăbi iiădeăculoare.ă
Ună rasteră nuă poateă fiă m rită pentruă vizualizareă dincoloă deă limitaă rezolu iei
pixeliloră con inu i.ă Acesteă celuleă suntă aranjateă într-ună num ră fixă deă rânduriă şiă
coloaneă şi, prin integrarea într-ună sistemă deă cartografieă digital , primesc o
dimensiuneă cuă corespondentă înă lumeaă real ă (deă exemplu, 90 x 90 m în cazul
datelor SRTM).

Fig. 72. Tipuri de geometrie a unui element vector: puncte, linie i poligon.

100
 Datele de tip vector suntă elementeă deă grafic ă digital ă careă potă fiă m riteă laă
infinit. Ele pot fi puncte, linii sau poligoane (linii închise). Caracteristica lor
fundamental ă esteă c ă suntă permanentă definiteă printr-un set de coordonate
geograficeă sauă cartezieneă şiă ocup ă oă pozi ieă clar ă înă spa iu.ă Eleă suntă practică oă
form ădeăreprezentareăaă unei loca iiăprintr-un set de coordonate. Un punct este
caracterizat printr-oă perecheă unic ă deă coordonateă şiă eventualăoă eleva ie;ă oălinieă
con ineă oă infinitateă deă puncte,ă dară esteă definit ă prină coordonatele punctelor de
inflexiuneă şiă areă oă lungime;ă ună poligonă esteă oă linieă închis ă şiă areă oă arieă şiă ună
perimetru.ă Peă bazaă acestoră treiă elementeă primareă suntă realizateă toateă h r ileă
digitale într-un GIS.

Shapefiles
Formatul de date cel mai des utilizat pentru GIS (nativ ESRI,ă comună iă înă
QGIS) este denumit shapefile. Este de tip vector şiă esteă recunoscută deă
majoritateaă aplica iiloră GISă .ă Deă fapt,ă defini iaă acestuiă formată presupune
utilizareaăăuneiăcolec iiăformat ădinămaiămulteăfi iere:ă

 .shp. – înglobeaz ăgeometriaăelementuluiăspa ialădefinit ăprinăpuncteăcuă

 .dbf – baza de date de atribute ale elementului respectiv;

coordonate;

 .shx – fişierulăindexăal bazei de date;

 uneoriă apareă şiă ună fişieră deă tipă .prjă careă con ineă informa iiă privindă
sistemulădeăproiec ie.

Feature Class - este un termen specific aplicaţiei GIS ESRI ce

desemnează o colecţie de elemente geografice cu aceeaşi
geometrie (puncte, linii sau poligoane), ce au aceleaşi atribute şi
acelaşi sistem de referinţă. Un Feature Class poate grupa mai
multe shapefiles dacă îndeplinesc condiţiile de mai sus. Mai multe
feature classes sunt grupate într-un Geodatabase.

Georeferenţierea
Dac ădateleădeătipăvector con inăcaăinforma ieăimplicit ăunăsetădeăcoordonateă
şiă potă fiă concretă amplasateă înă spa iulă h r ii,ă ună raster (cuă excep iaă fişiereloră
DEM)ă nuă con ineă înă modă implicit referin eă geografice.ă Procedeulă prină careă seă
stabileşteăpozi iaăunuiărasterăînăspa iu,ăseăintegreaz ăîntr-un sistem de coordonate
geograficăsauăproiectatăşiăseăaduceăla scara corespunz toare, dinălumeaăreal ăpeă
careăoăreprezint , seănumeşteăgeoreferen iere. Pentruăaăgeoreferen iaădateărasteră
seăutilizeaz ăpuncteădeăcontrol: seăcoreleaz ăpuncteădinărasterăcuăseturiăcunoscuteă
de coordonate ori cu alte elemente de tip vector deja reprezentate în proiectul de
baz ăşiăcareăpotăfiărecunoscuteăşiăcorelateăcuăceleădinăraster.

101
 În cazul hărţilor scanate aveţi grijă la identificarea corectă a
sistemului de proiecţie în care au fost executate iniţial. Planurile
realizate în diferite sisteme de referinţă suferă deformări
particulare şi, uneori, suprafeţele şi distanţele pot să nu coincidă,
deşi descriu aceleaşi elemente spaţiale reale. De asemenea, în
cazul integrării în GIS a fotografiilor oblice este necesară în
prealabil corectarea lor fotogrammetrică, prin proiectarea lor pe
suprafaţa terenului. Numărul punctelor de control folosite şi
algoritmul de corecţie geometrică (scalare, rotaţie, coliniaritate,
translaţie) diferă de la caz la caz.

Majoritatea aplica iiloră softwareă deă tipă GIS ofer ă posibilitateaă caă ulterioră
georeferen ieriiă s ă seă poat ă salva/exportaă rasterulă înso ită deă informa iaă spa ial ă
asociat ,ă astfelă încât,ă laă oă utilizareă ulterioar ,ă noulă tipă deă raster s ă fieă
deschis/importat direct la locul potrivit. Imaginileă georeferen iate seă salveaz ă
adesea în format GeoTiff sau ecw.

Fig. 73. Exemplu de georeferențiere din 4 puncte: planul castrului de la Brețcu

(Gudea 1980, p. 341, fig. 92) este raportat la un raster cu referință spațială
(ortofotoplan).

102
Hăr i vechi
Pentru România sunt disponibile mai multe materiale cartografice de interes
pentru cercetareaă arheologic .ă Acesteaă auă fost, la origine, create în format
analogic, fiind în ultimii ani scanateă iăgeoreferen iate în diferite proiecte private
sau de stat. O parte dintre acestea sunt acum disponibile pentru vizualizare
online ori chiar pentru desc rcareăgratuit .

Mai multe materiale cartografice vechi au fost prelucrate i puse

la dispoziția publicului prin proiectul geo-spatial.org: hărți
sovietice (1:50.000 i 1:100.000), planurile directoare de tragere
(1:20.000), hărți austriece 1910 (1:200.000), atlasul geologic al
României (1:200.000), atlasul căilor de comunicații din 1897
(1:200.000).
Detalii privind conținutul hărților, copyrightul datelor, proiecțiile
originale i procesul de reproiectare în Stereo 70 se găsesc pe site-
ul proiectului http://earth.unibuc.ro.

Materiale cartografice din toată lumea, inclusiv relevante pentru

teritoriul României, mai pot fi achiziționate de la http://poehali.org
sau pot fi vizualizate la http://www.oldmapsonline.org.

Imagini din satelit

Landsat
Sateli iiădinăprogramul american Landsat au furnizat neîntrerupt, din 1972,
imagini multi-spectraleă(cuărezolu iiăcuprinse întreă120ă iă30ăm),ădin spa iu,ăale
suprafe eiă P mântului,ă conturului rmuriloră iă recifeloră marine, rezultatul
concretizându-seă înă ceaă maiă îndelungat ă observa ieă aă schimb riloră produse de
omăasupraămediuluiăTerrei.ăProgramulăesteăoăini iativ ăcomun ăa NASAăşi U.S.
Geological Survey (USGS),ăimaginileăob inuteăfiindăfolositeăatâtăînăSUA, câtă iă
peste tot în lume în cele mai diverse domenii: monitorizarea agriculturii,
p durilor,ă incendiilor,ă inunda iilor,ă apelor,ă înă scopă militar,ă pentruă identificareaă
resurselorăoriăînărealizareaăh r ilor. Momentan, orbiteaz ăînăjurulăplanetei, pe o
orbit nord-sud, doiăsateli iă- Landsată5ă iă7.ăAce tiaărevinăînăaceea iăpozi ieăla 16
zile. Landsat 8 va fi lansat în februarie 2013.
Începând cu luna mai 2003, imaginile furnizate de Landsat 7ă sufer ă uneleă
pierderi de date, dar în general calitateaă loră esteă considerat ă acceptabil ă deă
utilizatoriiăprogramului.ăAuăfostăfurnizateă iămetodeădeăumplereăaăgolurilorădină
imagini.
Imaginile Landsat potăfiădesc rcateădeălaăhttp://landsatlook.usgs.gov/

103
 Fig. 74. Imagine Landsat 7 multi-spectrală din 27 Octombrie 2011 a văii
Buzăului, la ie irea din Dealurile Subcarpatice.

Caracteristicile imaginilor multi-spectrale Landsat 1, 2, 3, 4 si 5 (diferite

lungimi de undă) - senzor MSS:
 Spectrul verde – eviden iaz ăapeleăînc rcateădeăsedimentă iădelimiteaz ă
zoneleădeăap ăpu inăadânc ă(rezolu ieă80ăm);
 Spectrul ro uă– eviden iaz ăelementeăculturaleă(rezolu ieă80ăm);
 Spectrul infraro u apropiat (NIR) – eviden iaz ă limiteleă zoneloră deă
vegeta ieă iă formeleă deă relief,ă precumă iă limiteleă întreă ap ă iă p mântă
(rezolu ieă80ăm).
Caracteristicile imaginilor multi-spectrale Landsat 7 (diferite lungimi de
undă) – senzori TM i ETM+:
 Spectrul albastru-verde - utilăînăcartareaăadâncimilor;ăeviden iaz ăsolulă
deăzoneleăcuăvegeta ieă iădistingeăîntreăfoioaseă iăconifereă(30ămă
rezolu ie);
 Spectrul verde - eviden iaz ăvârfurileădeăvegeta ieă(30ămărezolu ie);
 Spectrul ro uă– eviden iaz ăpanteleăcuăvegeta ieă(30ămărezolu ie);
 Spectrul – infraro u apropiat (NIR) – eviden iaz ăcon inutulădeăbiomas ă
iă rmurileă(30ămărezolu ie);
 Spectrul –infraro uăapropiat unde scurte (SWIR sau Pseudo Natural
Color) - discrimineaz ăcon inutulădeăumiditateădinăsolă iăvegeta ie;ă
penetreaz ănoriiăsub iriă(30ămărezolu ie);

104
  Spectrulăinfraro uătermal - util pentru estimareaăumidit iiăsoluluiă(60 m
rezolu ie);
 Spectrul – infraro uăunde medii (MID) – util în cartarea rocilor alterate
hidro-termalăasociateăcuădepoziteădeămineraleă(30ămărezolu ie);ă
 Spectrul pancromatic – util în clarificarea imaginilor multi-spectrale (15
mărezolu ie).

Google Earth
Esteăoăaplica ieăsoftwareă(cuăoăvariant ăgratuit ) de vizualizare a unui glob
terestru tridimensional. Implementeaz ă func iileă deă baz ,ă dară simplificateă aleă
unui GIS. Esteă oă aplica ieă tipic ă deă mush-up, careă reune teă maiă multeă serviciiă
online cum ar fi Wikipedia, Panoramio sau Google Sketch-Up. Ini ialădezvoltat ă
deăCIA,ăapar ineăacumăcompanieiăGoogle, iar imaginile prezentate sunt subiect
de copyright. Folose teă imaginiă satelitareă deă înalt ă rezolu ie, preluate din mai
multeă surse,ă cumă ară fiă IKONOS,ă GeoEyeă sauă SPOT.ă Rezolu iaă imaginiloră
variaz înă func ieă de loc,ă dară poateă ajungeă iă laă 0.3 m. De asemenea, permite
vizualizareaăînă 3Dă aă imaginiloră satelitareă înăfunc ieă deă relief, folosind caă surs ă
datele SRTM). Con ineăfoarteămult ăinforma ieăadi ional ăorganizat ătematică iă
referen iat ăspa ial. http://www.google.com/earth/index.html

Ortofotoplanuri
Ortofotoplanuri pentru România realizate pân ă în 2005, sunt disponibile
online pentru vizualizare la http://195.138.192.4/kortalromanien/index.asp i
contracostălaăAgen iaăNa ional ădeăCadastru iăPublicitate Imobiliar , la cerere.
Acestea,ă dară iă alte ortofotoplanuri, dină 2008ă iă 2009, pot fi accesate într-o
aplica ieă deă tipă MapServer la http://geoportal.ancpi.ro/ (tot într-un proiect
ANCPI).
Ortofotoplanuri pentru Moldova sunt disponibile pentru vizualizare în
aplica iaădeătipăMapServer la: http://geoportal.md/.

WMS (WEB Map Service) este un protocol standard – o interfață

http - prin care o aplicație GIS se conectează prin internet la un
server de imagini georeferențiate. Imaginile sunt servite în timp
real aplicației desktop, sursa lor de stocare fiind un server web. A
fost prima dată publicat în 1999 de Open Geospatial Consortium.

Map Server este o platformă Open Source de publicare a datelor

spațiale i realizare/vizualizare/ interogare a hărților digitale prin
web. Poate fi descărcat i adaptat nevoilor fiecărei aplicații
publicată pe web cu ajutorul său. Nu este un GIS, dar
implementează câteva din principiile sale. Inițial a fost dezvoltat în
anii 1990 de cercetători de la Universitatea din Minnesota.
http://mapserver.org/

105
  lipsaă dateloră spa ialeă digitale deă calitateă prină careă seă caracterizeaz ă
mediul ambiant:ă h r iă geomorfologice,ă h r iă şiă probeă deă soluri,ă re eaă
hidrografic ,ă topografie,ă aerofotograme,ă h r iă deă riscă natural,ă planuriă

 lipsaărepertoriilorăarheologiceăşiăaădatelorărealeăreferitoareălaălocalizareaă
urbanistice actualizate;

precis ăaăsiturilor;
 dificult ileă estim riiă întinderiiă realeă aă unuiă sit,ă înă specială înă zoneleă

 dificultateaăestim riiărezolu iei necesareăşiăob ineriiăacesteiaăînăfunc ieădeă

inundabile ori supuse eroziunii;

problematicaăabordat ;
 timpul,ă efortulă şiă costurileă necesareă realiz riiă libr riiloră deă date:ă
colect riiă m sur toriloră dină teren,ă digitiz riiă informa iei,ă asambl riiă
bazelorădeădateă i verific riiăinforma ieiăpreluate;
 dificultateaă în elegeriiă iă aplic riiă corecteă aă algoritmiloră iă concepteloră
(interpolare,ăgeoreferen iere,ăgeostatistic ).

Aplica iileă softwareă ceă implementeaz ă principiileă GIS au devenit tot mai
disponibile, într-oă gam ă divers ,ă deă laă celeă comercialeă laă celeă open-source,
necesitând,ădup ăcaz,ăoăpreg tireămai multăsauămaiăpu inăspecializat ăînăutilizareaă
lorăşiăimplicândăcosturiădiferiteădeăachizi ieăşiăinstruire.

Celă maiă cunoscut,ă utilizată şi,ă totodat ,ă unulă dintreă celeă maiă
scumpeă pacheteă comercialeă deă aplica iiă deă tipă GIS este ArcGIS
oferit de companiaă american ă ESRI, ajuns în acest moment la
versiunea 10.
http://www.esriro.ro/
Concurentulă comercială ală aplica iiloră ESRI esteă pachetulă deă solu iiă
informatice de la Autodesk.ăAceştiaăpropunăpeăfilier ăCAD oăsuit ă
deă aplica iiă deă designă şiă proiectareă inginereasc ,ă arhitectural ă sauă
grafic ăcartografic ,ădezvoltându-şiăpropriileămoduleăpentruăgestiuneă
şiă analiz ă aă dateloră geograficeă deă tipă GIS – Autodesk Map 3D
integrat in Autodesk Civil 3D.
http://romania.autodesk.com/

CAD – Computer Aided Design se referă la grafica digitală,

desenul asistat de computer, bazat pe vectori cu coordonate
carteziene ori chiar geografice. Diferenţa dintre CAD şi GIS
constă în faptul că doar cel de-al doilea conectează elementele
grafice dintr-o hartă cu baze de date.

106
 Aplica iileăESRI (ArcGIS) sunt extrem de complexe, ofer ăposibilitateaăunuiă
num răimpresionantădeăanalizeăgeoastatisticeăşiăpotăproduceăh r iăaspectuoase.ăÎnă
plus,ăofer ăaccesălaăseturiădeădateăspa ialeăproprii.ăDesenulădigitalăpropriu-zisăşiă
editareaă acestuiaă suntă îns ă dificilă deă realizat,ă deoareceă fiecareă modificare a
geometrieiăunuiăelementăgraficăseăreflect ăînăbazaădeădate.ăAplica iileăAutodesk
ofer ,ăînăschimb,ăoămareăflexibilitateăînăeditareaăgraficiiădigitaleăşiăînăproiectare,ă
dar modulele GIS sunt mai greoaie.
Înă arheologie,ă înă func ieă deă problemaă careă trebuieă s ă fieă gestionat ,ă fiecareă
dintreă celeă dou ă abord riă softwareă potă fiă utile.ă ArcGIS este potrivit pentru
gestiuneaă situriloră înă ansambluă şiă analizaă complex ă aă acestoraă înă rela ieă cuă
mediul ambiant oriă alteă elementeă spa iale.ă Aplica iileă Autodesk sunt mai
potrivite atunciă cândă seă doreşteă digitizarea planuriloră deă şantieră oriă integrareaă
m sur toriloră cuă sta iaă total folosite ca desen arheologic într-un sit particular.
Deăasemenea,ăesteăimportantădeăstabilitădac ăseădoreşteăpurăşiăsimpluărealizareaă
unui plan arheologic (fieă i complex)ăoriădac ăesteănevoieădeăunăsistemăeficientă
deă managementă şiă analiz ă aă unoră eşantioane mari de date arheologice.
Majoritateaă aplica iiloră softwareă deă tipă CAD destinate topografiei permit
integrareaă dateloră spa ialeă dină surseă diverse,ă georeferen iereaă dateloră raster,
organizarea pe layere şiă realizareaă h r ilor.ă Doară aplica iileă GIS asigur ă îns ă
analizaădatelorăşiăintegrareaăinforma ieiădinăbazeădeădate.
Alteăaplica iiăGIS comercialeăsuntă i MapInfo i Global Mapper.
Software open-source destinată opera iiloră deă tipă GIS: Quantum GIS,
MapServer, Google Earth, SAGA GIS, GRASS.

Quantum GIS
Esteă oă aplica ieă softwareă open-source ceă implementeaz ă
principiile GIS, dezvoltat ăîncepândădină2002. Unele exemple de
aplica iiăGISădinăacestămanualăauăfostărealizateăînăQGIS.

Proiectul România Digitală 3D a creat aplicația comercială

Atlasul Digital al României – o hartă a drumurilor cu suport
topografic, ce poate fi încărcată în GPS (rulează doar pe
tehnologie Garmin). Harta este actualizată periodic. Cuprinde
referințe spațiale i chiar modele 3D pentru un număr consistent
de obiective de patrimoniu ori situri arheologice.
www.romaniadigitala.ro

geo-spatial.org (earth-unibuc.ro) este un grup de inițiativă,

comunitate i librărie de resurse totodată, în domeniul datelor i
aplicațiilor geospațiale open-source.

107
Chapman, H., 2006. Landscape
archaeology and GIS. Tempus.
Wheatley, D.W., Gillings, M., 2002.
Spatial technology and archaeology: a
guide to the archaeological
applications of GIS. London: Taylor &
Francis.
Lock, G. (ed.)., 2000. Beyond the map:
archaeology and spatial technologies.
Amsterdam: IOS Press.
Tilley, C., 1994. A phenomenology of
landscape. Oxford: Berg.
108
Kvamme, K., 1992. Geographic
Information Systems and archaeology.
În Lock G., Moffett J. (ed). Computer
Applications and Quantitative Methods
in Archaeology 1991, p. 77-84. Oxford:
BAR S577.
Allen, K.M.S., Green, S.W., Zubrow,
E.B.W., (ed). 1990. Interpreting space:
GIS and archaeology. New York:
Taylor & Francis
Hodder, I., Orton, C., 1976. Spatial
Analysis in Archaeology. Cambridge:
Cambridge University Press.
 Dac ă înă primaă parteă aă discu ieiă despreă GIS am rezumat în ansamblu unele
dintreă caracteristicileă esen ialeă aleă sistemului,ă vomă dedicaă acestă capitolă uneiă
introduceriă înă geostatistic .ă Vomă examina,ă totodat ,ă utilizareaă concepteloră
specificeăacestuiădomeniuăînăscopulăcuantific riiărela ieiădintreămediulănaturalăşiă
comunit ileăumaneădinătrecut.
Înăacestămomentăesteădisponibil ăînăaplica iileăGIS oălarg ăpalet ădeăanalizeă
geostatistice.ă Leă vomă prezentaă aiciă doară peă aceleaă careă auă condusă laă ob inereaă
unorărezultateăteoreticeă iăpracticeărelevanteăpentruăcercetareaăarheologic .ă

Archaeological Predictive Models - modelareaă predictiv ă aplicat ă înă

arheologie - esteăoămetod ădeăanaliz ăcomplex ,ăcareăînglobeaz ătoateăavantajeleă
unui sistem GIS (managementădeădate,ăintegrare,ăanaliz ,ăvizualizare,ăverificareaă
scenariiloră ipotetice).ă Corela iileă dintreă distribu ia,ă densitateaă iă tipulă situriloră
arheologice descoperite într-oăregiuneăgeografic ădat ,ăpeădeăoăparte,ăşiăcondi iileă
de mediuă ceă caracterizeaz ă amplasamentulă siturilor,ă peă deă alt ă parte,ă
fundamenteaz ă aplicareaă principiiloră predictiveă înă arheologie.ă Peă bazaă acestoră
corela iiă seă formuleaz ă predic iiă caracterizateă deă ună anumită indiceă deă
probabilitateăasupraăloca iilorăunorăposibileăsituri,ăprinăidentificareaăunorăcondi iiă
de mediu apropiate de cele în care deja au fost documentate situri arheologice.
Acest tip de model se numeşteăinductivăsauăcorelativ.
Maiă exist ă ună altă tipă deă modelă predictiv,ă denumită deductiv,ă prină careă seă
verific ă anumiteă ipotezeă asupraă comportamentuluiă uman,ă testândă dateleă
cunoscute.ă Şiă aceast ă abordareă esteă bazat ă peă aceeaşiă presupunereă c ă
amplasamentulăsiturilorăesteădeterminatăînămareăm sur ădeăcondi iileădeămediu.ă
Înăfelulăacesta,ăAPMăpoateăeviden iaăzonele cele mai expuse riscurilor antropice
iă naturaleă careă interfereaz cu posibile monumenteă arheologiceă înc ă
neidentificateăşiăpoateăprioritizaăşiădirec ionaăcercetareaăarheologic ăpropriu-zis ,ă
109
economisindă timpă şiă fonduri.ă Toateă acesteă predic iiă seă facă peă bazaă rul riiă unoră
algoritmi statistici.
Parametrii prin care se poate caracteriza mediul ambiant al siturilor
arheologiceă potă fiă diverşi:ă eleva ie,ă înclina iaă pantelor,ă apropiereaă deă ape,ă
tranzi iaăîntreăformeădeărelief, varietatea peisajului, apropierea resurselor de sare
oriă minereuri,ă prezen aă zoneloră ml ştinoase,ă calitateaă solurilor,ă prezen aă
drumurilor etc.
Metodaăaăfostădezvoltat ăşiăaplicat ăini ialăînăStateleăUniteăaleăAmericii, fiind
potrivit ă pentruă explorareaă statistic ă aă unoră teritoriiă vaste, dificil de parcurs
efectiv înăteren.ăDeşiăcontroversate,ămetodeleăpredictiveăsuntăînăprezentăfolositeă
în mod sistematic în managementul oficial al patrimoniului cultural din Olanda
iăSUA.

Avantaje pentru arheologie:

 ofer ă autorit iloră localeă şiă guvernamentaleă ună mecanismă complexă şiă
puternic, cu rezultate cuantificabile, de realizare a politicilor de evaluare
şiămanagementăaăpatrimoniuluiăarheologic;
 esteă ună instrumentă analitică deă ultim ă genera ieă deă testareă aă scenariiloră
ocupa ionaleădin trecut;
 este o sintez ăaăcapabilit ilorăGIS şiăaăalgoritmilorăgeostatistici,ăceăpoateă
îngloba toate rezultatele analizelor GIS derulate prin alte metode.

Dificultăţi:

 calitateaă precar ă şi/sau indisponibilitateaă dateloră arheologiceă şiă deă

 probleme în localizareaă geografic ă precis ă aă situriloră arheologice;ă

mediu;

adeseoriăesteădificilădeăstabilităcareăesteăîntindereaăexact ăaăunuiăsit;
 dificult iă înă includereaă înă calculeleă statisticeă aă situriloră arheologiceă
pentruă careă comunit ileă dină trecută auă modificată ele înseleă reliefulă şiă
mediulăambiantăprinămariălucr riădeăamenajare,ăteras ri,ănivel riăetc.
 parametriiăgeostatisticiăseăaplic ăcelămaiăbineăpeădateăspa ialeăcuăcaracteră
continuu – deăexempluăfişiereleăDEM, dar disponibilitatea acestor date
este limitat ,ă iară aplicareaă interpol riiă genereaz ă modeleă digitaleă aleă
terenului cuăaspectădiferităînăfunc ieădeăparametriiădeăinterpolareăutiliza i;
 înglobarea înă analizaă predictiv ă aă variabilit iiă temporale a aspectului
mediului natural; deă exemplu,ă desecareaă mlaştinilor,ă eroziunea,ă
schimbareaă cursuluiă râurilor,ă inunda iileă istorice,ă ridicareaă niveluluiă
apelor,ăt iereaăp durilorăetc.

110
 Pornindă deă laă informa iaă cuprins ă înă fişiereleă DEM ori de alte date de
eleva ieă careă descriuă terenulă înă modă continuu, seă poateă derulaă oă analiz ă
interesant ăşiărelativăsimpl ă– calcululăvizibilit ii.ăCalculele deăeleva ieăelimin ă
dinărazaăvizual ,ăînăconcep ieăbinar ,ăregiunileăobstruc ionateădeăformeădeăreliefă
mai înalte, aflateăpeădirec iaăprivirii.ăRezultatulăesteăoăhart ăînăcareăseăreprezint ă
grafic teritoriul adiacent punctului de calcul, controlabil cu ochiul liber.
Intervizibilitatea dintre puncte devine automat evident .ăSeăpotărealizaămaiămulteă
analize LOS simultan, dinăloca iiădiferite, pentru a aprecia raza de control vizual
aă unuiă sită înă ansambluă (deă exemplu,ă pentruă oă fortifica ieă seă potă testaă toateă
laturile/col urile/turnurileădeăveghe). Aăfostăconsiderat ăceaămaiăinfluent ăanaliz ă
de tip GIS cu rezultate remarcabile pentru studiul în domeniul arheologiei.

Avantaje pentru arheologie

Elementeleă spa ialeă vizibile,ă naturaleă sauă antropice,ă mobileaz ă ună universă
umanăcuăsemnifica iiăşiălogic ăintern ,ăaflate într-oărela ie direct ăsauăindirect ,
uneleă cuă altele.ă Peă deă oă parte,ă analizaă LOSă investigheaz ă impactulă vizuală ală
siturilorăînăzonaăadiacent ălor,ăiarăpeădeăalt ăparte,ăpuneăînăeviden ăarealulăaflată
subădirectaăsupraveghereăaăcomunit iiălocale.
Ce vedea un soldat care supraveghea un teritoriu de pe meterezele
fortifica ieiă sale,ă pân ă laă ceă distan ă puteaă comunicaă vizuală prină semnaleă
luminoaseă sauă fumă cuă veciniiă s i?ă Înă cazulă structuriloră militareă romaneă deă tipă
limes,ădeăexemplu,ăimportan aăintervizibilit iiăesteăcrucial ăpentruăcaăsistemulăs ă
func ioneze.ă Aplicareaă unoră astfelă deă calculeă poateă conduceă laă identificareaă
posibilelor sisteme de structuri defensive asociate (turnuri de supraveghere,
castre, castella).
Multe situri arheologice, în specială dină sferaă func ionalit iiă militare,ă suntă
localizateă înă zoneă greuă accesibileă şiă neă apară înă zileleă noastreă caă fiindă izolate.ă
Cet ileă daciloră dină Carpa iiă R s riteni,ă deă exemplu,ă suntă ascunseă peă platouriă
abrupteă înă zoneă împ durite.ă Re eauaă deă drumuriă folosite de noi în prezent se
concentreaz ă peă v iă şiă înă zoneă plate,ă deă aceeaă percep iaă modern ă asupraă
exploat riiă înă trecută ă aă terenuriloră montaneă poateă s ă fieă multă alterat .ă Neă esteă
foarteă greuă s ă apreciemă acumă teritoriulă peă careă oă astfelă deă comunitateă deă
r zboiniciăîlăcontrolaăvizual.ăAnalizeleădeătipăLine of Sight potăcompletaăaceast ă
perspectiv .
Din punct de vedere teoretic, LOS a stat la baza unor studii de antropologie a
peisajului,ă evaluândă percep iaă personal ă aă comunit iloră dină trecută asupraă
spa iuluiă înconjur toră - scara perceput ă aă universuluiă cotidian.ă Ceă înseamn ă
faptulăc ămaiămulteăaşez riăcontemporaneăseăvedeauăuneleăpeăalteleădeălaădistan ă
şiă împ r eauă acelaşiă peisajă semnificativ?ă Înă cazulă locuriloră considerateă cuă
relevan ăsacr ăpentruăoăcomunitateă(sanctuare,ămorminte,ătemple,ăbiserici)ăcumă

111
 evalu mă impactulă
vizual al
monumentelor
construite ori
naturale care
inspir ă sentimenteă
religioase sau
sacre?

Fig. 75. O analiză

a vizibilităţii
realizată pentru
două cetăţi dacice
parțial
contemporane,
aflate în judeţul
Braşov, în defileul
Oltului. Analizele
pun în relaţie
completarea razei
vizuale între cele
două, în funcţie de
necesităţi
strategice.

112
 Dificultăţi:

 Reliefulă careă st ă laă bazaă acestor calcule geostatistice este cel actual,
adesea ob inutădinăinterpolareaăunorădateădeăeleva ieăcuărezolu ieăslab ;
 Nuă seă iauă înă considerareă p durileă (evident, celeă existenteă înă trecut)ă şiă
parametriiăatmosfericiăcareăinfluen eaz ăvizibilitateaălocal .

Aplica iaă softwareă Globală Mapper ofer ă ună modulă facilă deă calculă ală
vizibilit ii, peăbazaăunuiămodelădigitalădeăeleva ie.ăPermiteăselectareaăunuiăpunctă
deă observa ie,ă stabilireaă în l imeaă privitorului,ă în l imeaă intei,ă aă unghiuluiă de
inciden ,ă razaă maxim ă aă vizibilit ii,ă includereaă informa ieiă despreă curburaă
P mântului etc.ăRezultatulăanalizeiăseănumeşteăviewshed.

Fig. 76. Modulul ViewShed Analysis din aplicația software Global Mapper
v.13.
113
Posibilitateaă deă aă schimbaă în l imeaă privitoruluiă şiă aă inteiă permiteă ajustareaă
informa ieiăaltimetriceăcuădateăob inuteădinăs p tur ăreferitoare, de exemplu, la
în l imea zidurilor de fortificare.

Oă analiz ă LOSă celebr ă esteă ceaă realizat ă înă 1996ă deă Madryă şiă Rakosă (vezi
bibliografia) înă regiuneaă v iiă râuluiă Arrouxă înă Burgundia,ă Fran a.ă Ceiă doiă auă
studiată rela iaă dintreă fortifica iileă celticeă dină zon ă şiă traseulă drumuriloră
contemporane acestor fortifica ii.ă Utilizândă LOSă auă stabilită oă ierarhieă aă
fortifica iiloră celticeă peă bazaă întinderiiă teritoriuluiă supravegheată şiă aă
posibilit iloră deă controlă strategică asupraă artereloră deă comunica ie.ă Calculândă
cumulativ rezultatul unor LOS multiple, realizate pentru fiecare sit militar în
parte,ă auă observată c ă drumurileă nuă seă ab teauă dină arealulă ceă puteaă fiă controlată
vizual,ăchiarădac ăaceastaădeterminaăruteămaiălungiăşiăocolitoare.ăFolosindăGIS ca
motorăpredictivădeductiv,ăautoriiăauătestatăaceast ăipotez ăînăscopulăidentific riiă
unor trasee, necunoscuteăînc , de drumuri preistorice.

Modelele de reprezentare a reliefului în care sunt analizate posibilele trasee

de acces între diverse puncte din relief, folosesc un alt tip particular de analiz ă
denumit generic analiza pantelor (Slope Analysis). Zonele cu o declivitate mai
pu inăpronun at ,ăv iăsauăculmi, sunt reprezentate în raport cu pantele abrupte în
mod diferit, într-oăgril ădeăculoriăconven ional .

De ce este acest lucru important?

Înainteă deă perioadaă proiect riiă sistematiceă aă drumuriloră şiă aă între ineriiă loră
regulate,ă caracteristicileă peisajuluiă naturală auă determinată celeă maiă buneă c iă deă
utilizareă pentruă transportă şiă circula ie.ă Chiară iă înă cazulă romaniloră ceă s-au
eviden iată prină construc iaă avansat ă deă drumuri,ă uneoriă înă condi iiă dificile,ă
vechileă drumuriă preistoriceă iă caracteristicileă reliefuluiă auă fostă determinanteă înă
alegeereaămajorit iiătraseelor.ă Culmileăşiăteraseleăînalteădeărâuriăofereauăoăcaleă
bun ă deă str batereă aă reliefului, mizând pe minimizarea efortului. Acestea erau
maiăpu inăabrupte,ăfiindăaccesibileăunorătransporturiămasiveădeătrupe,ăm rfuriăoriă
caravane.ă Beneficiau,ă totodat ,ă deă avantajulă uneiă facileă orient riă înă inuturiă
împ duriteăşiăerauăpracticabileăchiarăşiăînăperioadele în care luncile râurilor erau
inundate.ăChiarădac ăpotăfiămaiălungiădecâtăalteăc iădeăcomunica ie,ădrumurileădeă
culmeăimplic ăunăefortădeătransportăminimădeoareceăexcludăpanteleăşiăaltern rileă
bruşteădeărelief.

114
 Fig. 77. Reprezentarea pantelor cu modulul de vizualizare Slope Shader din
aplicaţia Global Mapper pe baza unui DEM SRTM. Scala de culori indică de la
alb la negru înclinația crescândă a pantelor.

Fig. 78. Reprezentarea pantelor cu modulul de vizualizare Slope Direction

Shader din aplicaţia Global Mapper pe baza unui DEM SRTM. Scala de culori
indică orientarea pantelor față de punctele cardinale.
115
 Înărela iaădintreăomăşiămediulănaturalăseăstabilescăcondi ion riăintimeădatorateă
varia ieiă şiă dinamiciiă acestuiaă dină urm .ă Schimb rileă deă altitudine,ă prezen aă
obstacoleloră naturale,ă cursurileă deă ap ă şiă înc ă multeă alteă elemente, impun
comunit ilorăumaneăoăadaptareăcomportamental ăpermanent ,ăpentruăaăbeneficiaă
deăavantajeleămediuluiănaturalăsauăpentruăaăatenuaădificult ileăimpuseădeăacesta.ă
Îns şiă deplasareaă întreă dou ă puncte,ă într-un mediu geografic real, va fi
influen at ăastfelăîncâtăefortulădepusăs ăfieăminimizat.ă
Cuantificareaă efortuluiă depusă pentruă deplasareaă înă spa iuă devine,ă deă aceea,ă
important ăpentruăaăputeaăreconstituiăruteleădeăcomunica ie,ăpentruăaăstabiliăcareă
dintreă resurseleă naturale,ă deă laă maiă mic ă sau maiă mareă distan ,ă puteauă fiă cuă
adev rată utilizateă şiă înă ceă felă oameniiă dină trecută puteauă comunicaă şiă schimbaă
bunuriăşiăvalori.
LCSA este o analiz ăa pantelor maiăcomplex , ce ia în considerare aspecte
suplimentare legate de caracteristicile geomorfologice ale terenului, de
vizibilitatea spre situri aflate în apropiere, drumuri abandonate, dar reprezentate
înă h r ileă vechi,ă ruteă turisticeă pentruă teritoriiă izolateă cuă reliefă accidentată etc.ă
Acestătipădeăanaliz ăasociaz ădiverselorăformeădeăreliefăoriătraseeădeăstr batereăaă
terenului,ă oă pondereă specific , înă func ieă deă efortulă umană necesară deplas riiă înă
respectivul mediu.
Asemenea informa iiă potă
aveaărelevan ăînăstabilireaă
celor mai probabile rute
deă circula ieă aă oameniloră
şiă bunuriloră înă teritoriu,ă
precumă şiă înă eviden iereaă
func iiloră teritoriiloră
adiacente siturilor.
Corectăutilizat ,ăLCSAă
poate constitui
instrumentul ideal pentru
investigarea unor
importante teme de
cercetare: care este
teritoriul de colectare a
resurselor primare pentru
Fig. 79. Microregiunea adiacentă sitului oă comunitateă studiat ?ăă
Pietroasa-Mică Gruiu Dării, jud, Buzău - analiza Care este teritoriul de
eforturilor de deplasare. Intervalul dintre isocurbe vân toare al acestei
marchează teritoriul ce poate fi parcurs într-un comunit i? etc.
interval de 3 ore în raport cu situl pentru care s-a
operat analiza.

116
APM
Graves, D., 2011. The use of predictive
modelling to target Neolithic settlement
and occupation activity in mainland
Scotland. În Journal of Archaeological
Science, 38(3), p. 633–656.
Ştefan, D., Sîrbu, V., 2010. Statistical
Tools in Landscape Archaeology. În
Archeologia e Calcolatori, 21, p. 333-
50.
Verhagen, P., (ed.) 2007. Case studies
in archaeological predictive modelling.
Leiden: Leiden University Press.
Ebert, D., 2000. The state of the art in
“inductive”ăpredictiveămodeling:ăSevenă
big mistakes (and lots of smaller ones).
În Wescott, K. L., Brandon, R. J. (ed.),
Practical applications of GIS for
archaeologists: A predictive modeling
kit, p. 129–134. London: Taylor &
Francis.
Kohler, T. A., Parker, S.C., 1986.
Predictive Models for Archaeological
Resource Location. În Advances in
Archaeological Method and Theory, 9,
p. 397-452.
117
LOS & LCSA
Zamora, M., 2007. Total and
cumulative viewshed: an application in
the Genil river valley. În Figueiredo,
A., Leite Velho, G. (ed). The world is in
your eyes. Proceedings of the XXXIII
CAA Conference: Tomar March 2005.
Tomar: CAA Portugal.
van Leusen, P.M., 2004. Visibility and
the Landscape: an exploration of GIS
modelling techniques. În Ausserer, K.,
Borner, W., Goriany, M., Karlhuber-
Vockl, L. (ed). Enter the past:
proceedings of the 30th CAA
Conference. Oxford: BAR S1227.
Madry, S.L.H., Rakos, L., 1996. Line-
of-sight and cost-surface techniques for
regional research in the Arroux River
Valley. În Maschner, H. D. G. (ed.),
New Methods, Old Problems: GIS in
Modern Archaeological Research, p. 1-
23. Carbondale: Center for
Archaeological Investigations.
118
Fig. 1. Imagine din timpul săpăturilor de pe antierul Cârlomăne ti - Cetățuie,
sector Terasa 1, jud. Buzău. ............................................................................... 17
Fig. 2. Capidava. Model tridimensional al terenului combinat, printr-un filtru
Multiply, cu harta topografică a regiunii realizată la scara 1:25.000 (raster
scanat i georeferențiat). .................................................................................... 19
Fig. 3. Detaliu al unei hărți a Islandei realizate de Abraham Ortelius în 1585. 20
Fig. 4. Exemplu de aplicare a tehnicior fotogrammetrice pentru obținerea
desfă uratei reprezentărilor rupestre din epoca bronzului din grota Fundu
Pe terii, jud. Buzău: a. profilul peretelui nordic; b. – fotografia originală; c. –
fotografie corectată geometric cu ajutorul reperelor grafice (buline ro ii de
hârtie); d. - corecție pe baza datelor din alte fotografii rectificate; e. - colaj
fotogrammetric i detaliu desen. ( tefan, tefan 2012, p. 40, fig.9)................... 23
Fig. 5. Exemplu de deformare geometrică produsă de lentile foto (distorsiune
sferică) ( tefan, tefan 2012, p. 39, fig. 8b) ....................................................... 24
Fig. 6. Exemplu de deformare geometrică produse de lentile i de unghiul de
fotografiere (erori de perspectivă) ( tefan, tefan 2012, p. 39, fig. 8c)............. 24
Fig. 7. Exemplu de filtrare a vegetației i de evidențiere a unor deformații fine
ale reliefului, în acest caz de natură antropică – o fortificație de pământ de la
Arbour Hill, Petworth Park, Sussex.
Sursa foto http://petworthhouse.blogspot.com ................................................... 25
Fig. 8. Exemplu de caroiaj de săpătură (20 x10 m) folosit în situl arheologic
Cârlomăne ti - Cetățuie, jud. Buzău de colectivul condus de Mircea Babe .
Gridul este marcat în teren prin două axe perpendiculare cu ajutorul unor borne
fixate la interval de 20 m. Sistemul de numerotare utilizează 4 indicatori:
coloane – litere mici, rânduri – cifre arabe; pentru toate carourile aflate la vest
de axa verticală - W i E pentru carourile aflate la est de aceasta. La rândul lui,
fiecare carou de 20 x 10 m este împărțit în alte două suprafețe de 10 x 10 m ce
primesc un al patrulea indicativ (N – nord sau S –sud).. ................................... 28
Fig. 9. Demonstrarea Teoremei lui Pitagora ..................................................... 29
Fig. 10. Relația geometrică între distanța înclinată i distanța orizontală ....... 31
Fig. 11. Două axe de desen perpendiculare definesc planul de referință.
Acestea sunt marcate în teren prin două rulete, una fixată pe doi țăru i cu
ajutorul unei nivele, i a doua, mobilă, purtată de doi operatori, la capătul ei
fiind ata at firul cu plumb. Cei doi operatori responsabili cu măsurătorile
asigură perpendicularitatea celor două rulete i minimizează rotația planului de
referință cu ajutorul unei nivele portabile. Desenatorul, aflat la distanță, poate
să contribuie i el la corectarea poziției celor două rulete referință prin
observații i îndrumări. ...................................................................................... 32
Fig. 12. a. Exemplu de echipă formată din trei persoane ce înregistrează prin
metode tradiționale (rulete, nivelă de mână i fir cu plumb, poziția în spațiu a
descoperirilor arheologice, într-o secțiune orizontală – grund. b. Exemplu de
119
înregistrare a unei secțiuni stratigrafice verticale (profil) cu ajutorul stației
totale ce măsoară fără ajutorul reflectorului (reflectoress)............................... 33
Fig. 13. Comparație între Pământul echivalat cu un Sferoid ori Elipsoid ........ 36
Fig. 14. Relația existentă între geoid i elipsoidul de referință ......................... 36
Fig. 15. Pământul ca terroid. Sursa foto: www.esa.int ...................................... 37
Fig. 16. Datum local pentru punctul A. ............................................................. 38
Fig. 17. Sistem geografic - sistem proiectat .................................................. 39
Fig. 18. Exprimarea poziției unui punct de pe suprafața terestră în unghiuri
calculate de la centrul sferoidului. ..................................................................... 40
Fig. 19. Proiecția cartografică plană. Variante. ............................................... 41
Fig. 20. Proiecția cartografică cilindrică. Variante. ......................................... 42
Fig. 21. Proiecția cartografică conică. Variante. .............................................. 43
Fig. 22. Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în proiecția
Stereo 1970. Sursa imaginii: http://earth.unibuc.ro/images/812.jpg ................. 45
Fig. 23. Harta județelor României în sistem de coordonate geografic. ............. 46
Fig. 24. Harta județelor României în sistem de coordonate proiectat (proiecție
Stereo 1970). ...................................................................................................... 46
Fig. 25. a. Nivelă cu miră; b. teodolit Zeiss cu vernier; c. stație totală Leica... 49
Fig. 26. Schiță a modului de calcul a nivelmentului cu ajutorul unei nivele i a
unei mire............................................................................................................. 50
Fig. 27. Axele de măsură ale unui teodolit. ....................................................... 51
Fig. 28. Exemplu de drumuire. Compensarea unghiurilor prin închiderea
măsurătorilor în acela i punct. .......................................................................... 52
Fig. 29. Exemplu de puncte radiate .................................................................. 53
Fig. 30. Pietroasa Mică Gruiu Dării, jud. Buzău: a. Complexul C86 desenat cu
stația totală în 2005; b. C86 desenat manual în teren în 2004, apoi digitizat.
(Sîrbu, Matei, Dupoi 2005, fig. 42) .................................................................... 54
Fig. 31. Medie – Cionca , jud. Satu Mare. Investigații geofizice i ridicare
topografică realizate de un colectiv condus de Dan tefan. Măsurătorile de
detaliu ale reliefului au pus în evidență existența unui anț de fortificație
colmatat, interpretare ce a fost confirmată de rezultatele investigațiilor
magnetometrice. Curbele de nivel au fost generate la un interval de 50 cm.
Cercetarea a fost publicată în Marta, tefan 2011. ........................................... 55
Fig. 32. Orizontalizare (calare) în două planuri realizată cu nivelă digitală.
Exemplu pe un instrument Leica TCR 705.. ....................................................... 56
Fig. 33. Ilustrarea importanței înălțimii prismei i instrumentului de măsură în
determinarea poziției i înălțimii punctelor măsurate. ...................................... 57
Fig. 34. Schema orientării stației totale i sensul măsurării unghiurilor față de o
direcție de referință. Sursa imaginii: User Manual TC605/TC805/TC905/L
Electronic Total Station 2006, p.45.................................................................... 57
Fig. 35. a. Aspectul unui plan în coordonate reale, absolute; b. aspectul unui
plan cu coordonate locale, orientat într-un punct arbitrar ales ........................ 58
Fig. 36. Exemplu de colectare a cotelor de nivel într-un teren plan. ................ 60
Fig. 37. Exemplu de colectare a cotelor de nivel pe o pantă. ............................ 60
120
Fig. 38. Exemplu de colectare a datelor de nivel pentru un relief complex. ..... 61
Fig. 39. Sus - sensul corect de parcurgere cu reflectorul al conturului unei
secțiuni pentru a obține în mod automat un poligon, prin procesarea codurilor
punctelor înregistrate; jos – rezultatul unui desen automatizat pe baza
codurilor, în cazul unei parcurgerii în zigzag. ................................................... 62
Fig. 40. Orbitele sateliților geostaționari în jurul Pământului.......................... 63
Fig. 41. Modalitatea de determinare a poziției în spațiu pe baza semnalului
primit de la sateliți de un receptor GNSS........................................................... 65
Fig. 42. Vedere tridimensională a unui segment din traseul Autostrăzii
Transilvania (în etapa de proiect din 2004) suprapus peste relieful zonei. Sunt
evidențiate siturile arheologice intersectate de Autostradă. Siturile au fost
identificate în teren de către arheologii Muzeului din Oradea împreună cu cei de
la Muzeul Național de Istorie din Bucure ti....................................................... 67
Fig. 43. Proiectul oselei rapide din marginea ora ului Satu Mare i siturile
intersectate sau aflate în apropierea acesteia. Siturile au fost identificate în
teren de către arheologii de la Muzeul din Satu Mare. ...................................... 67
Fig. 44. Segment din traseul Autostrăzii Transilvania (în faza de proiect din
2005). Sunt evidențiate siturile arheologice intersectate de Autostradă. Siturile
au fost identificate în teren de către arheologi ai Institutului de Arheologie i
Istoria Artei Cluj-Napoca................................................................................... 68
Fig. 45. Harta amplasării siturilor arheologice i monumentelor istorice din
comuna Pârscov, județul Buzău. Evidențierea relației spațiale între intravilanul
localităților i zonele de protecție a siturilor. .................................................... 69
Fig. 46. GDOP ................................................................................................... 71
Fig. 47. Exemplu de GPS de navigație ce obține precizie la staționare de 1 m -
Garmin SMap60. ................................................................................................ 72
Fig. 48. Exemplu de GPS geodezic cu capacități de post procesare a datelor
Thales Promark 3. .............................................................................................. 73
Fig. 49. Exemplu de corecție diferențială. ......................................................... 73
Fig. 50. Exemplu de măsurători ale poziției realizate într-un interval de timp
mai lung de un receptor GNSS/GPS staţionar într-un punct fix. ....................... 75
Fig. 51. Rețeaua de stații GPS permanente EUREF. Sursa imagine:
www.epncb.oma.be ............................................................................................. 76
Fig. 52. Rețeaua de stații GPS permanente IGS. Sursa imaginii:
http://igscb.jpl.nasa.gov/network/netindex.html................................................. 77
Fig. 53. Staţiile GPS permanente din reţeaua ROMPOS (Sursa www.rompos.ro)
............................................................................................................................ 77
Fig. 54. Rețeaua de stații GPS permanente Leica România .............................. 79
Fig. 55. Seturi de date de elevaţie prelucrate sub forma unui model digital al
terenului 3D (Dealul Istrița, jud. Buzău) .......................................................... 81
Fig. 56. Model digital al terenului obținut din prelucrarea datelor SRTM (zona
Dealul Istrița, jud. Buzău) .................................................................................. 82

121
Fig. 57. Model digital al terenului peste care s-a suprapus harta topografică
1:25.000 (în regiunea cetăţii romano-bizantine de la Capidava, jud. Constanţa)
............................................................................................................................ 82
Fig. 58. Puncte de elevaţie distribuite la interval neregulat, obţinute din
măsurători în teren, realizate în scopul surprinderii cât mai eficiente a
caracteristicilor reliefului. ................................................................................. 83
Fig. 59. Reprezentarea unui set de puncte de tip DEM ca raster ...................... 84
Fig. 60. O vizualizare tip perspectivă a unei reţele neregulate de puncte de tip
TIN, pentru un sit arheologic. Se poate observa densitatea diferită a punctelor şi
triunghiurilor în funcţie de semnificația regiunii reprezentate şi de nivelul de
detaliu necesar. .................................................................................................. 87
Fig. 61. Puncte de elevaţie măsurate în teren cu staţia totală în zona tell-ului de
la Păuleni-Ciuc, jud Harghita ............................................................................ 87
Fig. 62. Extinderea setului de date de elevaţie cu măsurători GPS, pe un areal
lărgit, la o rezoluţie mai slabă ........................................................................... 87
Fig. 63. Interpolarea punctelor într-o reţea TIN ............................................... 88
Fig. 64. Îndesirea punctelor după un algoritm de interpolare pentru a obţine un
model 3D mai realist. Punctele albastre sunt puncte noi nemăsurate, iar cele
roşii sunt puncte măsurate. ................................................................................ 88
Fig. 65. Modul de adăugare a punctului P pe baza a 4 puncte cunoscute aflate
în vecinătate. ...................................................................................................... 90
Fig. 66. Modelul digital al terenului în situl de la Păuleni Ciuc, jud. Harghita
reprezentat realist în urma utilizării unor algoritmi de interpolare. ................. 90
Fig. 67. Ecran exemplificator dintr-o aplicație GIS în care este reprezentată
legătura dintre o înregistrare într-o bază de date i un element grafic dintr-o
hartă. În acest caz este vorba de comunele județului Buzău. Proiectul a fost
realizat în QGIS. ................................................................................................ 93
Fig. 68. Reprezentarea etapelor de realizare a unui GIS, a proceselor i
rezultatelor obținute. ( tefan, Duțescu 2005, p. 120, diagrama I). .................... 95
Fig. 69. Exemplu de aplicație GIS realizată în QGIS, în care o bază de date este
conectată cu o hartă a râurilor .......................................................................... 96
Fig. 70. Layere GIS (Tennant 2005, p. 76, fig. 4-2) .......................................... 97
Fig. 71. Planul urbanistic al ora ului Buzău pe care au fost conturate
monumentele istorice i zonele protejate ........................................................... 97
Fig. 72. Situl de la Păuleni-Ciuc Ciomortan, jud. Harghita. Suprapunerea
curbelor de nivel i a rezultatelor investigațiilor magnetice peste ortofotoplanul
sitului. antierul este cercetat de un colectiv de la Muzeul Național al Carpaților
Răsăriteni, sub conducerea lui Valeriu Cavruc. ................................................ 98
Fig. 73. Tipuri de geometrie a unui element vector: puncte, linie i poligon. . 100
Fig. 74. Exemplu de georeferențiere din 4 puncte: planul castrului de la Brețcu
(Gudea 1980, p. 341, fig. 92) este raportat la un raster cu referință spațială
(ortofotoplan). .................................................................................................. 102
Fig. 75. Imagine Landsat 7 multi-spectrală din 27 Octombrie 2011 a văii
Buzăului, la ie irea din Dealurile Subcarpatice. ............................................. 104
122
Fig. 76. O analiză a vizibilităţii realizată pentru două cetăţi dacice, parțial
contemporane, aflate în judeţul Braşov, în defileul Oltului. Analizele pun în
relaţie completarea razei vizuale între cele două în funcţie de necesităţi
strategice (Ştefan, Duţescu 2006) .................................................................... 112
Fig. 77. Modulul ViewShed Analysis din aplicația software Global Mapper v.13
.......................................................................................................................... 113
Fig. 78. Reprezentarea pantelor cu modulul de vizualizare Slope Shader din
aplicaţia Global Mapper pe baza unui DEM SRTM. Scala de culori indică de la
alb la negru înclinația crescândă a pantelor. .................................................. 115
Fig. 79. Reprezentarea pantelor cu modulul de vizualizare Slope Direction
Shader din aplicaţia Global Mapper pe baza unui DEM SRTM. Scala de culori
indică orientarea pantelor față de punctele cardinale. .................................... 115
Fig. 80. Microregiunea adiacentă sitului Pietroasa-Mică Gruiu Dării, jud,
Buzău. Analiza eforturilor de deplasare. Intervalul dintre isocurbe marchează
teritoriul ce poate fi parcurs într-un interval de 3 ore, în raport cu situl pentru
care s-a operat analiza ( tefan, Duțescu 2005, p. 129, fig. VI.3) .................... 116

123
124
 Introduction
Space and time represent the two leading guides of archaeology, according
to which its methods and objectives have been organized. We practically cannot
imagine archaeological data without spatial integration, no matter if it is the
case of an archaeological site, an archaeological context, a simple chance find
or an entire cultural phenomenon. Stratigraphy and chorology have been among
the first methods to be employed by archaeologists to spatially relate, at a
continental scale or just in a small trench, the artefacts and discovered vestiges,
with chronological, cultural-economical or historical consequences. The
problem of locating archaeological discoveries and moreover of their
distribution in space appears as fundamental.
The expertise in handling the spatial component of archaeological data is
mandatory to be attained by any archaeologist involved in the archaeological
and historical heritage management and research. This may become possible
only by an interdisciplinary overcoming of traditional recording and analysis
methods, by employing techniques, instruments and concepts developed for other
fields and disciplines, like civil topographic surveying and cartography.
Consequently, no matter if it is the case of making a map showing the
distribution of archaeological artefacts from a certain time or the management
of an evolving excavation, or only of assembling a contextual archaeological
drawing, the archaeologists will always need to make reference to the material
culture‟s coordinates. We recognize therefore, in the nature of the
archaeological information itself, the first argument sustaining our intent to
individualize a special direction in the larger field, that of the spatial
archaeology.
Moreover, beginning with 1992, European archaeology has gained a
specific professionalized status, recognized by the Malta Convention (La
Valetta). Thus, with the purpose of “protecting the archaeological heritage as a
source of European collective memory and as an instrument of the historic
study” (Article 1), archaeology has begun to play a significant role in the
territorial planning activities.
The urban and infrastructure development projects have been taking lately
more often in consideration the information regarding the location of
archaeological sites in order to avoid heritage destruction and establish the best
strategies for land occupation. Regarding the protection of an archaeological
site against modern builders, investors and intensive agriculture, or even
against natural disaster, like flooding and erosion, it is necessary to know
precisely its location and area. In addition this information has to be accessible
and usable for the interested parties. The simple geographic-topographic
description traditionally used in the specialized literature to relate the
125
researched site to other elements in the field, like roads and churches, is not
adequate in this case. Precise geographical data must be obtained by efficient
and repeatable methods.
We have mentioned as well the significance of the relation between past
communities and their environment. Understanding the landscape in which an
archaeological site is located may be fundamental to reveal the scale and type of
vestiges, the functionality of space or the reasons that made people to use that
particular place in the past.
The term of spatial archaeology applies to those methods, techniques,
instruments and principles that allow, on one hand, the documentation and
management of the archaeological research process, and on the other hand, the
analysis of the archaeological data and complex phenomena revealed by them.
In the age of informational development, the availability and advance of
innovative technologies had a significant impact on the methods of approaching
the spatial component of archaeological data. GPS technology has become as
common as mobile phones or cable TV and the existence of free software like
Google Earth allows any internet user to access detailed maps of any place in
the world, enahncing, for example, the identification of new archaeological sites
by observing high-resolution satellite images. This rather hastened
transformation during the last two decades has been forcing the archaeological
community to reevaluate and update its methods and interpretations. In certain
environments like the Anglo-Saxon one, this technological evolution has resulted
in the establishment of interdisciplinary formation areas in universities,
especially dedicated to this border field – landscape archaeology and GIS
applications for the humanities.
Argument for landscape archaeology and GIS applications
1. The precise recording of the archaeological sites‟ location is necessary
for heritage‟s:
 protection;
 valorisation;
 truthful scientific documentation as a repeatable identification
procedure.
2. The understanding of the natural environment surrounding an
archaeological site may reveal significant aspects regarding phenomena and
processes from the past, contributing to a better insight of those past
communities who left behind the archaeological remains.

 Which were the natural resources managed and exploited by a

Landscape archaeology addresses questions like:

 How large was the visibility area supervised by an ancient

community living in a particular archaeological site?

 What was the most probable route to connect two or more

fortification?

contemporaneous sites?

126
 3. Archaeology is a professionalized activity based on a standard
methodology. The management of the excavation and the documentation of the
research process are the duties of all those responsible with the archaeological
heritage investigation. By excavation, the vestiges are being destroyed along
their examination process. Their exact documentation, including the recording
of their precise location and spatial distribution, dimensions or morphological
features are therefore mandatory.
By this handbook, the authors do not aim to solve general issues of complex,
traditional disciplines, with a clearly established status, like surveying, geodesy
and cartography. They attempt, instead, to address the particularities of the
archaeological study and aid the archaeologists or experts in heritage
management to solve actual interdisciplinary issues by making use of modern
accessible technologies and instruments. The information to be found in the
handbook‟s pages were selected and presented in a manner to become relevant
technical references for the archaeological investigation, with a strong focus on
the Romanian and Moldavian realities. These references may be directly
employed by archaeologist or just understood and used as a common language
with those collaborators actually trained in surveying, geodesy, GIS or data
bases.

The handbook was organized into 8 chapters designed as individual lectures

on subjects - concepts, instruments, software, data sources or examples of actual
applications – regarding archaeological surveying, landscape archaeology and
GIS for humanities.
The first chapter - Introductory Elements – resumes the definitions of
several disciplines from which methods and principles were borrowed by the
interdisciplinary field of spatial archaeology (landscape archaeology & GIS for
humanities & surveying for archaeology). These are cartography,
topography/surveying, geodesy, photogrammetry, remote-sensing and cadastre.
Some details concerning famous ancient cartographic works like Geographike
Hyphegesis and Tabula Peutingeriana are given, as well as some facts regarding
LIDAR technology.
The second chapter – Some Trigonometry – discusses two simple field
applications of geometry that are frequently employed by archaeologists, either
working traditionally or with modern technologies, offering the basic concepts
and methods of handling an archaeological site‟s specific space related
problems: laying down square angles and drawing scaled, projected,
representation of 3D archaeological features. In this context, the authors discuss
the Pythagorean Triplets, the Pythagoras‟ Theorem and the relation between
slope and horizontal distance, arguing for a more accurate and responsible
practice of taking measurements in the field for hand-made drawings.
The third chapter details the composing elements of Reference Systems:
systems of coordinates, datum, projections, the Earth‟s shape, stressing their
significance in developing accurate GIS applications for archaeology. A special
127
attention is given to discussing the technical features of the reference systems
and projections officially used in Romania and Moldavia, but also of the most
used projections worldwide.
The fourth chapter presents the key applications of the Total Station in
archaeology, offering a guide of best practices in the field. In the beginning, the
authors describe the instrument, focussing on differentiating between the main
features and field applications of the level, theodolite and total station. This
chapter present, as well, several methods of measuring terrain‟s features in
archaeological sites.
The fifth chapter describes the GPS - Global Positioning System. The
authors answered the question “How Does a GPS Work?” attempting to give
examples of actual GPS applications in archaeology. Differences between
various types of GPS receivers and their significance for the archaeological
practice are being put forward, as well as details about permanent GPS stations
and sources of data. In the end, a discussion about limitations of the technology
draws attention about the necessity to adjust the efficiency and equipment to the
project‟s resources and imposed accuracy standards.
After two chapters dedicated to instruments used to acquire spatial data
from the field, the sixth chapter – Digital Elevations Models – focuses on
working with digital spatial data, anticipating some of the GIS specific concepts.
Thus, attention is given to differences between DEM, DTM and DSM, between
regularly gridded spatial data and survey points, between raster and DEM, as to
the explanation of the basics of interpolation of elevation points.
The discussion about GIS, divided between the final two chapters of the
handbook, represents a synthesis of the previous presented concepts and
technical details. As a result, chapter seven refers to GIS basics as main features
and GIS applications in archaeology, detailing aspects related to digital maps,
data bases, data scale, accuracy and precision or differences between raster and
vector data. A list of various raster type online resources, relevant especially for
Romanian archaeology, is given. Short and simple explanations describe some
major resources and concepts related to GIS like shapefiles or georeferencing.
The chapter lists the main software applications, either open source or company
owned, advancing as well a necessary debate about difficulties encountered in
GIS applications. The eighth and final chapter presents the four major
geostatistical analyses derived from GIS concepts and their applications in
archaeology: Archaeological Predictive Modelling, Slope Analysis, Visibility
Analysis and Least Cost Surface Analysis.
For those wishing to read further, a list of relevant bibliography was
assembled in the end of each chapter, as well as a larger one at the end of the
handbook, comprising both older and famous papers as newer trends, relevant
for both the international and Romanian state of art.

128
Fig. 1. Photo from the archaeological excavations in Cârlomăne ti-Cetățuie,
Terasa 1 sector, Buzău County.. ......................................................................... 17
Fig. 2. Capidava. 3D Model of the terrain combined by a Multiply filter with a
topographic map of the region (scaled at 1:25.000), scanned and georeferenced.
............................................................................................................................ 19
Fig. 3. Detail of a Map of Island made by Abraham Ortelius in 1585.. ............ 20
Fig. 4. Example of employing photogrammetry with the purpose of obtaining the
plan of the parietal representations dated in the Bronze and Middle Ages, found
in the Funduă Pe terii Cave, jud. Buzău: a. northern wall section; b. original
photograph; c. geometrically corrected photograph by use of graphic markers
(red paper dots); d. corrected photograph by use of other rectified neighbouring
images; e. photogrammetric collage ( tefan, tefan 2012, p. 40, fig.9). .......... 23
Fig. 5. Example of geometrical distortion caused by photographic lenses
(spherical distortion) .......................................................................................... 24
Fig. 6. Example of geometrical distortion caused by lenses and shooting angle
(perspective errors) ( tefan, tefan 2012, p. 39, fig. 8c).................................... 24
Fig. 7. Example of filtering out vegetation and evidencing high resolution details
of the relief shape, in this case generated by an earth fortification from Arbour
Hill, Petworth Park, Sussex. Photo source: http://petworthhouse.blogspot.com25
Fig. 8. Example of an excavation grid (20 x10 m) used in the archaeological site
Cârlomăne ti - Cet uie, Buzău county, by the research team headed by Mircea
Babe . The excavation grid is marked in the field by two perpendicular axes of
reference points, fixed at 20 m interval. The labeling system is based on 4
indicators: small letters on columns; Arab digits for rows; all the grid cells
located to the West from the major North-South axis use W and the opposite
ones, E. Every 20 x 10 m grid cell is divided in two smaller, 10 x 10 m surfaces,
each receiving the forth label, N (north) or S (South), according to their location
in relation with the major East-West axis of the site.. ........................................ 28
Fig. 9. The demonstration of the Pythagoras‟ Theorem .................................... 29
Fig. 10. The geometric relations between slope and horizontal distance .......... 31
Fig. 11. Two drawing axes, perpendicular on each other, define a reference
plan. These axes are represented in the field by two tapes, one fixed on two pegs
with a hand-level and the second, mobile, carried by two operators, having at
one end a plumb. The two operators have to ensure the perpendicularity of tapes
and minimize the obliquity of the reference plan with the help of a second level.
The draughtsman, being located at some distance, may have a better view and
contribute in correcting the position of the mobile tape by observations and
guiding................................................................................................................ 32
129
Fig. 12. a. Example of a drawing team recording the position of archaeological
discoveries in a horizontal section by traditional techniques (tapes, hand level,
plumb); b. Example of recording a vertical stratigraphic section with the help of
a reflectoress total station. ................................................................................. 33
Fig. 13. Comparison between Earth as a spheroid and Earth as an ellipsoid .. 36
Fig. 14. The relation between geoid and reference ellipsoid ............................. 36
Fig. 15. Earth as a terroid. Photo: www.esa.int ................................................ 37
Fig. 16. Local datum for point A. ....................................................................... 38
Fig. 17. Geographic System - Projected System .............................................. 39
Fig. 18. Expressing the position on the terrestrial surface in angles calculated
from the spheroid center..................................................................................... 40
Fig. 19. The planar cartographic projection. Versions.. ................................... 41
Fig. 20. The cylindrical cartographic projection. Versions. .............................. 42
Fig. 21. The conical cartographic projection. Versions.. .................................. 43
Fig. 22. Map of the relative linear deformations appearing on the territory of
Romania in the Stereographic 1970 projection. Image source:
http://earth.unibuc.ro/images/812.jpg ................................................................ 45
Fig. 23. Map of the administrative units in Romania in a geographical
coordinates system. ............................................................................................ 46
Fig. 24. The map of the administrative units in Romania in the Stereographic
1970 projection. ................................................................................................. 46
Fig. 25. a. Level and rod; b. Zeiss vernier theodolite; c. Leica total station.. ... 49
Fig. 26. Calculating leveling by optical level and rod.. ..................................... 50
Fig. 27. Measuring axes of a theodolite. ............................................................ 51
Fig. 28. Example of a traverse. Angle compensation by closing the measurement
session in its starting point. ................................................................................ 52
Fig. 29. Example of radiated points ................................................................... 53
Fig. 30. Pietroasa Mică Gruiu Dării, Buzău county: a. archaeological feature
C86 drawn by total station – situation 2005; b. C86 drawn manually in the field
and afterwards digitized – situation 2004. (Sîrbu, Matei, Dupoi 2005, fig. 42) 54
Fig. 31. Medie – Cionca , Satu Mare county. Detailed topographic
measurements have revealed the presence of a cogged up prehistoric
fortification ditch, interpretation confirmed by subsequent magnetic
investigations. Elevation contours were spaced at 50 cm. The research was
published in Marta, tefan 2011. ....................................................................... 55
Fig. 32. Leveling in two reference plans with a digital level. ............................ 56
Fig. 33. The significance of taking in consideration the height of the instrument
and reflector when calculating points‟ planar position and elevation.. ............. 57
Fig. 34. The total station orientation procedure and the angles calculus from a
reference direction. Image source: User Manual TC605/TC805/TC905/L
Electronic Total Station 2006, p.45.................................................................... 57
Fig. 35. a. Plan in real coordinates (absolute) with the geographic North up; b.
plan in local coordinates, oriented in an arbitrary chosen direction. ............... 58
Fig. 36. Example of recording elevation data in a flat terrain. ......................... 60
130
Fig. 37. Example of recording elevation data on a slope.. ................................ 60
Fig. 38. Example of recording elevation data in a complex terrain. ................. 61
Fig. 39. Up – the correct direction of recording measurements on a contour in
order to automatically obtain lines connecting the measured points; down – the
result of connecting zigzag taken measurements................................................ 62
Fig. 40. The geostationary satellites‟ orbits around Earth.. .............................. 63
Fig. 41. Method of calculating position based on the signal received by a GPS
from satellites. .................................................................................................... 65
Fig. 42. 3D View of Transylvania Highway (during its projection phase in
2004) overlaid on top of the local relief. The archaeological sites identified in
the field by archaeologists were highlighted. Field survey and excavations were
done by archaeologists from Oradea Museum and National Museum of History
Bucharest............................................................................................................ 67
Fig. 43. The project of the fast road neighboring the city of Satu Mare and the
archaeological sites intersected by it or located nearby. Archaeological field
surveys were carried out by archaeologists from the Satu Mare county Museum.
............................................................................................................................ 67
Fig. 44. Segment of the Transylvania Highway route (during its projection phase
in 2005). The archaeological sites located on its route were highlighted in the
map. The archaeological field surveys were carried out by archaeologists from
the Institute of Archaeology and Art History Cluj-Napoca. ............................... 68
Fig. 45. The map depicting the location of archaeological sites and historic
monuments in the municipality of Pârscov, Buzău county, evidencing the spatial
relation between the residential areas and protection buffers generated around
known sites.. ....................................................................................................... 69
Fig. 46. GDOP ................................................................................................... 71
Fig. 47. Example of navigation GPS receiver able to calculate position with 1 m
precision - Garmin SMap60. ............................................................................. 72
Fig. 48. Example of geodetic GPS, with post-processing capacities Thales
Promark 3........................................................................................................... 73
Fig. 49. Example of differential correction. ....................................................... 73
Fig. 50. Example of measurements of the position done in a given time-interval
performed by a stationary GPS/GNSS receiver.. ............................................... 75
Fig. 51. EUREF permanent network. Image source: www.epncb.oma.be......... 76
Fig. 52. IGS permanent network. Image source:
http://igscb.jpl.nasa.gov/network/netindex.html................................................. 77
Fig. 53. Permanent GPS stations in ROMPOS network. (Source
www.rompos.ro) ................................................................................................. 77
Fig. 54. Permanent GPS stations in Leica România network. Image source:
http://www.topgeocart.ro/statii_referinta .......................................................... 79
Fig. 55. Elevations data processed as a 3D digital terrain model (Istrița Hill,
Buzău county) ..................................................................................................... 81
Fig. 56. Digital elevation model using SRTM data sets (Istrița Hill, Buzău
county) ................................................................................................................ 82
131
Fig. 57. Digital elevation model overlaid by the topographic map 1:25.000 (in
the area of the Roman-Byzantine fortress Capidava, Constanţa county) .......... 82
Fig. 58. Elevation points distributed at irregular interval, representing
measurements in the field, done with the purpose of representing, as accurate as
possible, the main features of the relief. ............................................................. 83
Fig. 59. The representation of a set of elevation points in a DEM as raster. .... 84
Fig. 60. A perspective type view of an irregular TIN calculated for an
archaeological site. The difference in points density and triangle surface may be
observed, as an indication of the level of accuracy required by the region type
and scale............................................................................................................. 87
Fig. 61. Elevation points measured in the field with the total station in the tell
from Păuleni-Ciuc, Harghita county.. ................................................................ 87
Fig. 62. Extension of the elevation data set by including GPS measurements, on
a larger area, but with a poorer resolution........................................................ 87
Fig. 63. Interpolating elevation data in a TIN ................................................... 88
Fig. 64. Smoothing the elevation data set based on an interpolation algorithm
with the purpose of obtaining a more realistic 3D model. With blue were
depicted the calculated points and with red, the actual field measurements. .... 88
Fig. 65. The manner of adding the extra-point P in the elevation data set, on the
basis of 4 known neighbouring points. .............................................................. 90
Fig. 66. Digital elevation model for the Păuleni Ciuc site, in Harghita county,
represented in a realistic manner, after the employment of interpolation
algorithms........................................................................................................... 90
Fig. 67. Example print screen from a GIS application exhibiting the relation
between a database record and a digital graphic element on a map. In this case
the database of Buzău county‟s municipalities is shown. The GIS project was
done in QGIS. ..................................................................................................... 93
Fig. 68. Layout depicting the various phases, processes and expected results, in
the development process of a GIS application. ( tefan, Duțescu 2005, p. 120,
diagram I). .......................................................................................................... 95
Fig. 69. Example of a GIS application developed in QGIS, in which a database
is related with a digital map of rivers. ............................................................... 96
Fig. 70. GIS layers (Tennant 2005, p. 76, fig. 4-2) ........................................... 97
Fig. 71. The urban design of Buzău on top of which historic monuments and
protected heritage areas were highlighted ......................................................... 97
Fig. 72. The site from Păuleni-Ciuc Ciomortan, Harghita county. Elevation
contours and results of the geophysical investigations were overlaid on top of
the site‟s orthophotoplan. The excavation is done by a research team from the
National Museum of the Eastern Carpathians, under the direction of Valeriu
Cavruc. ............................................................................................................... 98
Fig. 73. Types of typical vector geometry: points, line and polygon. .............. 100
Fig. 74. Example of georeferencing in 4 points: the scanned plan of Brețcu
Roman camp (Gudea 1980, p. 341, fig. 92) related to a georeferenced raster
(ortophotoplan). ............................................................................................... 102
132
Fig. 75. A multi-spectral Landsat image dated 27th October 201, showing the
Buzău river valley exiting the Subcarpathian Hills. ........................................ 104
Fig. 76. A combined LOS analysis performed for two partially contemporaneous
Dacian sites located in the county of Braşov, in the river Olt Gorge. The
analysis reveals the complementarity between the visibility areas of the two sites
(Ştefan, Duţescu 2006) ..................................................................................... 112
Fig. 77. The ViewShed Analysis module included in the software application
Global Mapper v.13 ......................................................................................... 113
Fig. 78. Representation of slopes with the Slope Shader module in Global
Mapper software application, using a DEM obtained from SRTM elevation data
sets. Color scale describes, from white to black, the increasing inclination of
terrain slopes. ................................................................................................... 115
Fig. 79. Representation of slopes with the Slope Direction Shader module in
Global Mapper software application, using a DEM obtained from SRTM
elevation data sets. Color scale describes the orientation of slopes in relation
with the geographic directions ......................................................................... 115
Fig. 80. The microregion surrounding the archaeological site Pietroasa-Mică
Gruiu Dării, Buzău county. The analysis of travelling efforts. The interval
between contours stands for a 3 hours journey, in relation with the site ( tefan,
Duțescu 2005, p. 129, fig. VI.3)........................................................................ 116

133
134
 *** Archaeological Site Manual, Museum of London Archaeology Service
(3rd edition), 1994. London: Museum of London.
*** Bro ura ROMPOS (ed.ă Agen iaă Na ional ă deă Cadastruă iă Publicitateă
Imobiliar )ă2008. http://www.rompos.ro/images/Brosura_ROMPOS.pdf
*** User Manual TC605/TC805/TC905/L Electronic Total Station 2006.
Heerbrurgg: Leica
http://www.leicaus.com/support/TPS1200/TPS_Legacy_TC_05Manuals.cfm

Ainsworth S., Thomason, B., Riley, H., Propbert, S., 2003. Where on
Earth are We? The Global Positioning System (GPS) in archaeological field
survey. Swindon: English Heritage Press.
Aldenderfer, M., Maschner, H.D.G., (ed). 1996. Anthropology, space and
Geographical Information Systems. New York: OUP.
Allen, K.M.S., Green, S.W., Zubrow, E.B.W., (ed). 1990. Interpreting
space: GIS and archaeology. New York: Taylor and Francis.
Andrews D., Bedford J., Blake B., Bryan P., Cromwell T., Lea R., 2009.
Measured and Drawn. Techniques and practice for the metric survey of historic
buildings (2nd edition). Swindon: English Heritage Press.
Andresen, J., Madsen, T., Scollar, I., (ed) 1993. Computing the Past.
Computer Applications and Quantitative Methods in Archaeology. Aarhus:
Aarhus University Press.
Angelescu, M., 2005. Standarde i proceduri în arheologie (versiune
electronic )ă - în special Anexa 11. http://www.cimec.ro/Arheologie/arh-
standarde/standarde.htm
Bailey, D. W., Andreescu, R., Thiessen, L., Howard, A., Macklin, M.,
Haită, C., Mills, S., 2000. Landscape archaeology of Neolithic southcentral
Romania: aims, methods and preliminary results of the Southern Romania
Archaeological Project. În SCIVA, 51 (3-4), p. 131-151.
Bedford, J., Pearson, T., Thomason, B., 2011. Traversing the Past: the
total station theodolite in archaeological landscape survey. Swindon: English
Heritage Press.
Beex, W., 2004. Use and abuse of digital terrain/elevation models. În
Ausserer, K., Borner, W., Goriany, M., Karlhuber-Vockl, L., (ed). Enter the
past: proceedings of the 30th CAA Conference. Oxford: BAR S1227.
Bender, B., 1993. Landscape – Meaning and Action. În Bender, B., (ed.),
Landscape – Politics and Perspectives, p. 1-17. Provedance: Berg.

135
 Blake, E., 2001. Spatiality, Past and Present. În Journal of Social
Archaeology, 1-2 (2), p.139-158.
Breazu, M., 2009. Aplicații ale topografiei arheologice i ale sistemelor
informatice geografice (GIS) pentru cercetarea i protecția patrimoniului imobil
din situl Alba Iulia (tez ă deă doctorat).ă Albaă Iulia:ă Universitateaă “1ă Decembrieă
1918”ăAlbaăIulia.
Brouwer Burg, M., 2012. Hunter-Gatherers in Dynamic Landscapes:
Modeling Land Use Strategies in the Central River Valley of the Netherlands. În
eTopoi. Journal for Ancient Studies, 3, p. 25–29.
Bugayevsky, L.M. Snyder, J.P., 1995. Map Projections: A Reference
Manual. London: Taylor & Francis.
Candrea, B., 2008.ă Procurareaă iă folosireaă înregistr riloră GPSă (formată
RINEX)ă disponibileă gratuită laă uneleă sta iiă deă referin ă dină Româniaă
http://earth.unibuc.ro/tutoriale/corectii-statii-referinta-gps
Chapman, H., 2006. Landscape archaeology and GIS. Tempus.
Cox, C., 1992. Satellite imagery, aerial photography and wetland
archaeology. În World Archaeology, 24 (2), p. 249-67.
Crandell, O., Bălos, A., 2008. Palaeotopography - the use of GIS software
with data derived from resistivity surveys and stratigraphic profiles to
reconstruct sites and past terrains. În Posluschny, A., Lambers, K., Herzog, I.,
(ed). Layers of Perception. Proceedings of the 35th International Conference on
Computer Applications and Quantitative Methods in Archaeology (CAA), Berlin,
Germany, April 2–6, 2007. Kolloquien zur Vor- und Frühgeschichte, Vol. 10.
Bonn: Dr. Rudolf Habelt GmbH.
http://bioge.ubbcluj.ro/~otis.crandell/download/Crandell-Balos_2007_CAA-
Palaeotopography.pdf
Conolly, J., Lake, M., 2006. Geographical Information Systems in
archaeology. Cambridge: Cambridge University Press.
Crutchley, S., 2010. The Light Fantastic: Using Airborne Lidar in
Archaeological Survey. Swindon: English Heritage.
De Silva, M., Pizziolo, G., 2004. GIS analysis of historical cadastral maps
as a contribution in landscape archaeology. În Ausserer, K., Borner, W.,
Goriany, M., Karlhuber-Vockl, L. (ed). Enter the past: Proceedings of the 30th
CAA Conference, p. 294-298. Oxford: BAR S1227.
Dimitriu, G., 2001. Sisteme informatice geografice. Cluj-Napoca: Ed.
Albastr .
Dow, J.M., Neilan, R. E., and Rizos, C., 2009. The International GNSS
Service in a changing landscape of Global Navigation Satellite Systems. În
Journal of Geodesy, 83, p. 191–198, DOI: 10.1007/s00190-008-0300-3
Dragomir, V., Anghel, I., Tibru, I., 1970. Topografie militară.ăBucure ti:ă
EdituraăMilitar .
Drewet, P.L., 1999. Field archaeology: an introduction. Routledge.
Ebert, D., 2000. Theă stateă ofă theă artă ină “inductive”ă predictiveă modeling:ă
Seven big mistakes (and lots of smaller ones). În Wescott, K.L., Brandon, R.J.,
136
(ed.), Practical applications of GIS for archaeologists: A predictive modeling
kit, p. 129–134. London: Taylor & Francis.
Fiorini, A. Urcia, Archetti, V., 2011. The Digital 3D Survey as Standard
Documentation of the Archaeological Stratigraphy. În Dellepiane, M.,
Niccolucci, F., Pena Serna, S., Rushmeier H., Van Gool, L., (ed.), VAST 2011.
The 12th International Symposium on Virtual Reality, Archaeologyand Cultural
Heritage (Prato, Italy, October 18-21, 2011), p. 145-152. Eurographics
Association.
Fodorean, F., Fodorean, I., 2010. Topography, digital cartography and GIS
in archaeology. Debates on research methods and perspectives. În Transylvanian
Review XIX, Suppl. 5, p. 81-88.
Forte, M., 1995. Scientific visualization and archaeological landscape: the
case-study of a Terramarra, Italy. În Lock G., Stančič, Z., (ed). Archaeology and
Geographic Information Systems: a European perspective, p. 231-238. New
York: Taylor & Francis.
Fleming, A., 2006. Post-processual landscape archaeology: A critique. În
Cambridge Archaeological Journal, 16 (3), p. 267–280.
Gaffney, V., Stančič, Z., 1991. GIS approaches to regional analysis: a case
study of the island of Hvar. Oxford: Oxbow.
Gaffney, V., Stancic, Z., Watson, H., 1995. The impact of GIS on
archaeology: a personal perspective. În Lock, G.R., Stancic, Z., (ed.),
Archaeology and GIS: A European Perspective, p. 211-229. London: Taylor &
Francis.
Gillings, M., Mattingly, D., van Dalen, J., (ed.). 1999. Geographical
information systems and landscape archaeology. Oxford: Oxbow.
Graves, D., 2011. The use of predictive modelling to target Neolithic
settlement and occupation activity in mainland Scotland. În Journal of
Archaeological Science, 38(3), p. 633–656.
Gudea, N., 1980.ăCastrulăromanădeălaăBre cuă(Încercareădeămonografie). În
Acta Mus. Porolissensis 4, p. 255–352.
Harmon, J. M., Leone, M. P., Prince, S.D., Snyder, M., 2006. LiDAR for
Archaeological Landscape Analysis: A Case Study of Two Eighteenth-Century
Maryland Plantation Sites. În American Antiquity 71(4), p. 649-670.
Harris, T., Lock, G., 1995. Toward an evaluation of GIS in European
archaeology: the past, present and future of theory and applications. În Lock, G.
Stančič, Z., (ed.) Archaeology and Geographic Information Systems: a
European perspective, p. 349-366. New York: Taylor & Francis.
Hatzopoulos, J.N., 2008. Topographic Mapping: Covering the Wider Field
of Geospatial Information Science & Technology (GIS & T). Boca Raton:
Universal-Publishers.
Hester, T.N., Shafer, H.J., Feder, K.L., 2009. Field Methods in
Archaeology (7th edition). Mountain View: Mayfield.
Hodder, I., Orton, C., 1976. Spatial Analysis in Archaeology. Cambridge:
Cambridge University Press.
137
 Hodder, I., 1978 (ed.). The Spatial Organization of Culture. Pittsburgh:
Duckworth.
Howard, P., 2007. Archaeological Surveying and Mapping: Recording and
Depicting the Landscape (eBook). Routledge.
Iliffe, J.C., 2000. Datums and Map Projections: For Remote Sensing, GIS,
and Surveying. Caithness: Whittles Publishing.
Kohler, T.A., Parker, S.C., 1986. Predictive Models for Archaeological
Resource Location. În Advances in Archaeological Method and Theory, 9, p.
397-452.
Kvamme, K., 1990. The fundamental principles and practice of predictive
archaeological modeling. În Voorrips, A., (ed.), Studies in modern archaeology,
vol. 3, p. 257–295. Bonn: Holos-Verlag.
Kvamme, K., 1992. Geographic Information Systems and archaeology. În
Lock , G., Moffett, J., (ed). Computer Applications and Quantitative Methods in
Archaeology, p. 77-84. Oxford: BAR S577,
Kvamme, K., 1995. A view from across the water: the North American
experience in archaeological GIS. În Lock , G., Stančič, Z., (ed.). Archaeology
and Geographic Information Systems: a European perspective, p. 1-14. New
York: Taylor & Francis.
Kvamme, K., 1999. Recent directions and developments in Geographical
Information Systems. În Journal of Archaeological Research, 7(2), p. 153-201.
Kvamme, K., 2000. Geographical Information Systems. În Ellis, L., (ed.).
Archaeological method and theory: an encyclopaedia, p. 244-251. New York:
Garland Publishing.
Kvamme, K.L., Kohler, T.A., 1988. Geographical Information Systems:
technical aids for data collection, analysis and display. În Judge, J.W., Sebastian
L., (ed.) Quantifying the present and predicting the past: Theory, Method and
Application of Archaeological Predictive Modelling, p. 493-547. U.S
Government Printing Office: Washington.
Lazarovici, Gh., Micle, D., 2001. Introducere în arheologia informatizată,
Timişoara:ăBhaut.
Llobera, M. 1996. Exploring the topography of mind: GIS, social space and
archaeology. În Antiquity, 70, p. 612–622.
Llobera, M. 2011. Archaeological visualization: Towards an archaeological
information science (AISc). În Journal of Archaeological Method and Theory,
18(3), p. 193–223.
Lock, G., (ed.). 2000. Beyond the map: archaeology and spatial
technologies. Amsterdam: IOS Press.
Lock, G., Stančič, Z., (ed.). 1995. Archaeology and Geographic
Information Systems: a European perspective. London: Taylor & Francis.
Lock, G., 2003. Using computers in archaeology. London: Routledge.
Mathiesen, H., Salomonsen, E., Sørensen, B., 2004. The Use of
Radiography and GIS to Assess the Deterioration of Archaeological Iron Objects

138
from a Water Logged Environment. În Journal of Archaeological Science, 31, p.
1451-1461.
Madry, S.L.H., Rakos, L., 1996. Line-of-sight and cost-surface techniques
for regional research in the Arroux River Valley. În. Maschner, H.D.G.,(ed.),
New Methods, Old Problems: GIS in Modern Archaeological Research, p. 1-23.
Carbondale: Center for Archaeological Investigations.
Marta, L., tefan, D., 2011. Geophysical survey in the Bronze Age
Settlementă fromă Medie uă Aurit-”Ciunca ”,ă Satuă Mareă County.ă În Gugiu, D.,
Matei,ăS.,ăM ndescu, D., (ed.), Archaeology: Making of and Practice. Studies in
Honor of Mircea Babeş at His 70 Anniversary, p. 363–372. Piteşti:ăOrdessos.ă
Micle, D., Cântar, A., Măruia, L., 2011. Elemente de topografie i
cartografie arheologică.ăTimi oara:ăExcelsiorăArt.
Micle, D., 2001. Sistemele geo-informa ionaleă GIS cu aplicabilitate în
arheologie. În SIB, 23-24-25/1999-2001, p. 289-303
Morintz, A., Schuster, C., 2004. Aplicatii ale topografiei i cartografiei în
cercetarea arheologică. Târgovişte:ăEditura Cetatea de Scaun.
Moro anu, B., 2007,ă Deforma iileă liniareă relativeă înăsistemeleă deă proiec ieă
Stereografic 1970, Gauss-Krüger,ă UTMă iă compara iiă întreă acestea.ă
http://earth.unibuc.ro/articole/deformatii-liniare-in-sistemele-proiectie.
Năstase, A., 1993. Cartografie: proiectii cartografice. Bucure ti: Ed.
Universit iiăBucure ti.
Năstase, A., Osaci-Costache, G., 2005. Topografie, Cartografie, Ed. a 2-a,
rev.ăBucureşti: EdituraăFunda ieiăRomâniaădeăMâine.
Năstase, A., Vi an, Gh., 2005. Topografie, cartografie.ă Bucure ti:ă Ed.ă
Universit iiăBucure ti.
Neamţu, M., Taub, M., 1979. Topografie. Bucure ti:ă Institutulă deă
Construc ii.
Peterson, J., (ed.) 1998. The Use of Geographic Information Systems in the
Study of Ancient Landscapes and Feature related to Ancient Land Use.
roceedings of a Workshop, Ljubljana, 27 April 1996. Luxembourg: European
Commission.
Pouncett, J., 2007. Network analysis and landscape stratigraphy. În
Figueiredo, A., Leite Velho, G., (ed). The world is in your eyes. Proceedings of
the 33th CAA Conference: Tomar March 2005, p. 397-402. Tomar: CAA
Portugal.
Pouncett, J., Lock, G., 2007. A vector-based approach to the integration of
geophysical and test-pitting data: phasing the South Cadbury Environs Project.
În Clark, J.T., Hagemeister, E.M., (ed). Digital Discovery. Exploring New
Frontiers in Human Heritage, p. Budapest: Archaeolingua.
Roskams, S., 2001. Excavation. Cambridge: Cambridge University Press.
Rua, H., 2009. Geographic information systems in archaeological analysis:
A predictive model in the detection of rural Roman villae. În Journal of
Archaeological Science, 36, p. 224–235

139
 Rusu A., 1994. Topografie şi elemente de geodezie şi fotogrammetrie.
Bucure ti:ăEdituraăCeres.
Schuurman, N., 2004. GIS: A Short Introduction. Wiley
Sîrbu, V., tefan, D., Du escu, M., 2008. Telita - Celic Dere. Landscape
Studies. În Sîrbu, V., tef nescu,ăR., Funerary Practices in Central and Eastern
Balkans (10th c. BC-3th c. AD). Proceedings volume of the 10th International
Colloquium of Funerary Archaeology, Tulcea, 10th – 12th October 2008, p. 201-
214. Br ila-Bra ov:ăIstros.
Sîrbu V., tefan D., Du escu M., 2006. Sacred Dacian Landscapes (2nd
century BC – 1st century AD). Searching for a theoretical model. În Sîrbu, V.,
Ştef nescu, R., (ed.), Iron Age Sanctuaries and Cult Places in the Thracian
World. Proceedings of the International Colloquium of Funerary Archaeology,
Braşov, 19th – 21st October 2006, p. 183-211.ăBraşov:ăEdituraăC2 Design.
Spikins, P., 2000. GIS Models of Past Vegetation: An Example from
Northern England, 10,000 - 5000 BP. În Journal of Archaeological Science
27, p. 219-234.
Snyder, J.P., 1987. Map Projections - A Working Manual. USGS
Professional Paper 1395.
tefan, D., Du escu, M., 2008. Analizaătopografic aăaşez riiăfortificateădină
primaăepoc ăaăfieruluiădeălaăJijila. În Sîrbu, V.,ăAilinc i,ăS., Simion, G., Aşezarea
fortificată din prima epocă a fierului de la Șijila. Monografie arheologică, p. 11-
17. Br ila:ăEdituraăIstros.
Ştefan D., Duţescu, M., 2006. Topografieăarheologic ăşiămodeleădeăanaliz ă
spa ial . În Costea, F., Augustin Tipia Ormenişului, p. 253-257. Braşov:ăEdituraă
C2 Design.
Ştefan D., Duţescu, M., 2005. Abordări teoretice şi cercetări
interdisciplinare. În Sîrbu, V., Matei, S., Dupoi, V.I., (ed.) Incinta dacică
fortificată Pietroasa Mică - Gruiu Dării (II),ăp.ă119-138.ăBuz u:ăEditura Alpha.
Ştefan, D., Sîrbu, V., 2010. Statistical Tools in Landscape Archaeology. În
Archeologia e Calcolatori, 21, p. 333-350.
Ştefan, M., Ştefan, D., 2012. Documentareaă digital ă aă monumentuluiă
rupestru de la “Fundu Peşterii”. O provocare. În Sîrbu, V., Matei, S., (ed.), Un
monument din Carpaţii Orientali cu reprezentări din Preistorie şi Evul Mediu –
Nucu-“Fundu Peşterii”, Șudeţul Buzău, p. 19-43.ă Br ilaă - Buz u:ă Istros.
http://www.academia.edu/2333584/
Ştefan, D., Ştefan, M., Constantin, C., 2010. Studiul geomagnetic al
fortifica iiloră dină epocaă bronzuluiă deă laă P uleniă Ciucă - Ciomortană ”Dâmbulă
Cet ii”,ăjud.ăHarghita.ăÎnăAngustia, 14, Arheometrie, p. 427-36.
tefan, M., 2009. Exploring Iron Age Landscape. Zimnicea Necropolis,
Teleorman County. În Sîrbu, V., Ciobanu, D., (ed.), The Necropolises and the
Environment (1st mil. BC). Proceedings of the 11th Colloquium of Funerary
Archaeology Buzău-Romania, 22nd -24th October 2009. Mousaios XIV, p. 187-
206. Buzau – Braila:ăMuzeulăJude eanăBuz u.

140
 Teodor, A., Teodor, E.S., Florea, M.S., Popescu, A., 2011. Noviodunum
Roman fortress. A survey on a city wall section. În Int. Arch. Photogramm.
Remote Sens. Spatial Inf. Sci., XXXVIII-5/W16, p. 499-505,
doi:10.5194/isprsarchives-XXXVIII-5-W16-499-2011
Tennant, E.W., 2005. Using ArcGis to create „living documents‟ with
archaeological data: a case study from Svalbard, Norway, Master Thesis.
Michigan: Michigan Technology University.
http://gis.little-yeti.com/thesis/pdfs/Complete%20Document.pdf
Thomas, J., 1993. The politics of vision and the archaeologies of landscape.
În Bender, B., (ed.), Landscape: politics and perspectives, p. 19–48. Providence:
Berg.
Thrower, N.J.W., 2008. Maps & civilization: cartography in culture and
society. Chicago: Univ. of Chicago Press.
Thurston, J., Moore, J.P., Poiker, T.K., 2003. Integrated geospatial
technologies: a guide to GPS, GIS, and data logging. Hoboke: John Wiley &
Sons.
Tilley, C., 1994. A phenomenology of landscape. Oxford: Berg.
Tsorlini, A., 2009.ăSpatialădistributionăofăPtolemy’săGeographiaăcoordinateă
differences in North Mediterranean eliminating systematic effects. În e-
Perimetron, 4 (4), p. 247-266.
van Leusen, M., 1996. Unbiasing the archaeological record. În
Archaeologia e Calcolatori, 7, p. 129-135.
van Leusen, P.M., 2004. Visibility and the Landscape: an exploration of
GIS modelling techniques. În Ausserer, K., Borner, W., Goriany, M., Karlhuber-
Vockl, L. (ed). Enter the past. Proceedings of the 30th CAA Conference (doar pe
CD). Oxford: BAR S1227.
Verhagen, P., (ed.) 2007. Case studies in archaeological predictive
modelling. Leiden: Leiden University Press.
Vita-Finzi, C., Higgs, E. S., 1970. Prehistoric Economy in the Mount
Carmel Area of Palestine: Site Catchment Analysis. În Proceedings of the
Prehistoric Society, 36, p.1-37.
Viti, S., 2004. Between reconstruction and reproduction. The role of virtual
models in archaeological research. În Ausserer, K., Borner, W., Goriany, M.,
Karlhuber-Vockl, L., (ed). Enter the past: Proceedings of the 30th CAA
Conference, p. 525-528. Oxford: BAR S1227.
Wheatley, D.W., Gillings, M., 2002. Spatial technology and archaeology: a
guide to the archaeological applications of GIS. London: Taylor & Francis.
Wheatley, D., Gillings, M., 2000. Vision, perception and GIS: developing
enriched approaches to the study of archaeological visibility. În Lock, G., (ed.).
Beyond the map: archaeology and spatial technologies, p. 1-27. Amsterdam:
IOS Press.
Wheatley, D., 2000. Spatial technology and archaeological theory revisited.
În Lockyear, K., Sly, T., Bîrliba, V.M. (eds). Proceedings of the 24th CAA held

141
at the Institute of Archaeology and the Al.I.Cuza University, Iasi, Romania, from
25-27th March 1996, p. 123-132. Oxford: BAR S845.
Wheatley, D., Gillings, M., 2000. Vision, perception and GIS: developing
enriched approaches to the study of archaeological visibiliy. În Lock, G., (ed.),
Beyond the map: Archaeology and Spatial Technologies, p.1-27. Amsterdam:
IOS Press.
White, A.M., 2002. Archaeological Predictive Modeling of Site Location
through Time: An Example from the Tucson Basin, Arizona. Graduate Thesis.
Alberta: University of Calgary.
http://dspace.ucalgary.ca/jspui/handle/1880/39550
White, G.G., King, T.F., 2007. The archaeological survey manual. Walnut
Cree: Left Coast Press.
Wirshing, J R., Wirshing, R.H., 1985. Introductory Surveying. New York:
McGraw-Hill Publishers.
Wiseman, J., El-Baz, F., 2007. Remote sensing in archaeology (eBook).
Springer.
Zegheru N., Albota M.G., 2008. Dicționar de geodezie, topografie,
fotogrammetrie, teledetecție, cartografie, cadastru: englez roman, roman-
englez.ăBucure ti:ăNemira.
Zamora, M., 2007. Total and cumulative viewshed: an application in the
Genil river valley. În Figueiredo, A., Leite Velho, G., (ed). The world is in your
eyes. Proceedings of the XXXIII CAA Conference: Tomar March 2005. Tomar:
CAA Portugal.
Zubrow, E., 1990. Contemplating space: a commentary on theory. În Allen,
K., Green, S., Zubrow, E. (ed). Interpreting space: GIS and archaeology, p. 67-
72. New York: Taylor & Francis.
Zubrow, E.B.W., 1994. Knowledge representation and archaeology: a
cognitive example using GIS. În Renfrew, C., Zubrow, E.B.W. (ed), The Ancient
Mind: Elements of Cognitive Archaeology, p. 107-118. Cambridge: CUP.

142
 Cârlom ne ti,ă17,ă28,ă129
Claudius Ptolemeus, 21
Constan a,ă28,ă76,ă82
acurate e, 63, 99 Conven iaăde la Malta, 14
Adamclisi-Tropaeum Traiani, 28
Agen iaăNa ional ădeăCadastruăşiă
Publicitate, 86, 105
ANCPI, 78, 105 datum, 38
Agen iaăSpa ial ăEuropean ,ă37 DEM, 83, 84, 85, 86, 95, 100, 101,
Alexandru Dimitrie Ghica, 26 110, 111, 115, 128
alidada, 49 desen arheologic, 13, 22, 27, 31, 32,
almanac, 64 33, 35, 53, 54, 62, 95, 107, 119,
Archaeological Predictive Models 120, 121
APM, 109 DGPS, 71, 74
ASTER, 85 digitizare, 86, 107
Autodesk, 106, 107 digitizat, 54, 86, 120
distan aăînclinat ,ă31
distan aăorizontal ,ă31
drumuire, 52
baze de date, 16, 73, 93, 94, 96, 99, DSM, 83, 84, 85, 128
101, 106, 107 DTM, 83, 128
BUCU, 76
Buz u, 17, 28, 54, 69, 81, 82, 93,
97, 99, 129, 140
echerarea, 52
ecw, 102
EDM, 49, 52
CAD, 106, 107 elipsoid, 36, 38, 40
cadastru, 25, 26, 86, 105 ESRI, 101, 106, 107
caiet de teren, 59 EUREF–EPN, 75
calare, 56
Capidava, 19, 28, 82, 129
cartezian, 40
cartografie, 19, 21, 26, 35, 48, 100, Feature Class, 101
139, 142 fotogrammetrie, 14, 22, 83, 85, 140
cartografic, 21, 22, 35, 36, 40, fotogrammetric, 22, 23, 34, 54,
41, 42, 43, 48, 100, 103, 106, 78, 83, 102, 119
120, 139
143
GDOP, 71, 78 Landsat, 103, 104
geodatabase, 101 landscape archaeology, 94, 126,
geodezie, 22, 26 127, 136, 137
geodezic, 22, 27, 38, 47, 51, 66, latitudine, 21, 39, 43, 44, 64, 71, 85
73, 74, 78, 95, 121, 140, 142 layer, 59, 96, 97, 99, 107, 122, 132
geoid, 36, 37, 38, 40 Leica, 49, 56, 78, 79
georeferen iat,ă103,ă105 LIDAR, 25, 127
georeferen iere,ă101 longitudine, 21, 39, 40, 43, 44, 47,
GeoTiff, 102 64, 71, 78, 85
Gerardus Mercator, 42
GIS, 5, 7, 35, 59, 73, 93, 94, 95, 96,
97, 98, 99, 100, 101, 102, 105,
106, 107, 108, 109, 110, 111, MapInfo, 107
114, 117, 126, 127, 128, 135, MapServer, 21, 105, 107
136, 137, 138, 139, 140, 141, 142 m sur toriăcinematice,ă79
Global Mapper, 107, 113, 115 m sur toriăstatice,ă78
GLONASS, 64, 76 Mihai Grigore Sturdza, 26
GNSS, 64, 74, 75, 76, 78 mir ,ă49,ă50,ă52
Google Earth, 15, 69, 105, 107, 126 mode digitale ale terenului, 81, 82,
GPS, 15, 27, 35, 38, 54, 56, 58, 63, 83, 85, 86, 89, 110, 113, 121, 122
64, 66, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, MOLDREF99, 47
75, 76, 77, 78, 79, 80, 86, 95,
126, 128
NAVSTAR GPS, 63
GRS80, 47 Natural Neighbourhood, 86, 90
GTOPO30, 85 nivel , 33, 49, 50, 52, 56, 119, 120
NIR, 104

IGSS, 76
imagini din satelit, 95 ortofotoplan, 95, 97, 98, 102, 105,
122, 132

Johan Jacobus Marinoni, 26

PDOP, 71
PietroasaăMic –GruiuăD rii,ă81,ă82
plan urbanistic, 97
Krasovski, 44 precizie, 50, 68, 71, 72, 75, 78, 80,
Kriging, 86, 89, 90 99
proiec iaăstereografic , 44
proiec iiăcilindrice,ă42

144
proiec iiăconforme,ă41 sta ie total ,ă27, 31, 33, 49, 53, 54,
proiec iiăplanare,ă42 66, 72, 79, 86, 95, 107
Pseudo Natural Color, 104 Stop & Go, 79
Pulkovo, 44 SWIR, 104
puncteădeăreferin ,ă56

Tabula Peutingeriana, 21, 127

QGIS, 93, 96, 101, 107 tahimetru, 52
teledetec ie,ă24, 85
telluroid, 37
teodolit, 49, 51, 52
radierea, 52 Teorema lui Pitagora, 29, 30
raster, 19, 81, 84, 100, 101, 102, terroid, 37
103, 107, 128 TIN, 86, 87, 88
rectificare, 24 TMM, 47
rezolu ie,ă85,ă100,ă106 topografic, 19, 22, 61, 82, 85, 97,
RINEX, 78 140
ROMPOS, 78 track, 68, 79
rover, 79 triangula ie, 51, 86
RTK, 74, 78 trigonometrie, 27, 31
triplete pitagoreice, 29

S-42, 44
scar , 19, 20, 22, 31, 41, 86, 99, UTM, 43
101, 111
semnal ecranat, 80
shapefile, 101
sistem de coordonate, 20, 35, 58 vector, 100, 101, 128, 139
sistem de coordonate geografic, 39
sistemădeăproiec ie,ă20,ă35,ă101
sistemădeăreferin ,ă27, 32, 35, 44,
95, 101 WMS, 105
spa iuăeuclidian,ă39,ă40
SRTM, 80, 85, 100, 105, 115

145