Elemente elastice

Mecanisme tehnice

Contents
Introducere..................................................................................................................................................3
Definiție.......................................................................................................................................................5
Rol...............................................................................................................................................................5
Clasificare:...................................................................................................................................................6
Materiale şi tehnologie................................................................................................................................9
Caracteristicile funcţionale ale arcurilor....................................................................................................10
Arcuri elicoidale.........................................................................................................................................11
Arcuri elicoidale cilindrice de compresiune...........................................................................................12
Arcuri elicoidale cilindrice de tracţiune şi de torsiune...........................................................................13
Arcul bară de torsiune...........................................................................................................................15
Arcuri spirale plane................................................................................................................................16
Echilibrarea mecanismelor patrulatere.....................................................................................................17
Arcuri lamelare..........................................................................................................................................19
Amortizoare...............................................................................................................................................20
Bibliografie................................................................................................................................................22
Introducere

O să încep cu o scurtă scriere despre Suspensia Christie, deoarece se bazează pe arc

lamelar, ceea ce face subiectul acestui referat, urmând detalierea arcurilor.

Suspensia Christie este un sistem de suspensie dezvoltat de inginerul american Walter

Christie pentru proiectul lui de tanc. Acest sistem permite o mișcare mai lungă decât un sistem
de suspensie bazată pe arc lamelar convențional care era utilizat pe atunci pe scară largă, care
permitea de asemenea o viteză de deplasare mai mare și un profil mai coborât. Sistemul a fost
introdus pentru prima oară la proiectul M1928 și folosit până la moartea lui din 1944 la toate
proiectele. Christie a pledat pentru utilizarea unor tancuri ușoare cu rază lungă de acțiune și de
viteze mai mari proiectate pentru a penetra liniile inamice și să atace infrastructura și capacitățile
logistice. Proiectele sale anterioare din anii 1920 au fost împiedicate de slabe performanțe de a
trece pe teren accidentat din cauza capacităților limitate ale sistemului de suspensie. La sfârșitul
anilor 1920 el a conceput o soluție mai bună. Problema majoră cu care se confrunta el a fost un
spațiu vertical limitat pentru arcuri: pentru o mișcare de 25 cm era nevoie de un spațiu vertical de
50 sau 75 cm pentru arc și lonjeron, și proiectele pentru modele sale mici nu ofereau astfel de
spațiu. Soluția a fost adăugarea unei pârghii cotite, care a schimbat direcția de mișcare de la
verticală la orizontală. Galeții au fost montați individual pe o țeavă, care se putea mișca numai pe
verticală, în partea de sus pârhia cotită rotea direcția de mișcare spre spate. Arcurile au fost
montate pe capătul pârhiei cotite și putea fi atât de lungi cât este necesar, situate de-a lungul
interiorului corpului.

Imaginea 1.
 Aici observăm un tanc britanic Covenanter cu sistem de suspensie Christie.

Rezultatul a fost o creștere substanțială a gamei de mișcare, de la doar aproximativ 10 cm

în proiectele sale inițiale, la 25 cm în cazul lui M1928, 35 cm în cazul lui M1930 și 60 de cm la
modelul M1932. Cel mai faimos tanc bazat pe proiectele lui Christie este tancul sovietic BT și
tancul T-34, care folosea arcuri elicoidale utilizate cu montare verticală pe tancul BT sau cu un
unghi ușor diferit de direcția verticală în cazul lui T-34.
Definiție
Arcul este un organ de maşină care, datorită formei şi a materialului elastic din care este
confecţionat, transformă prin deformare elastică, lucrul mecanic în energie potenţială şi este
capabil să retransforme energia potenţială acumulată în lucru mecanic. Deformarea elastică mare
a arcurilor (spre deosebire de alte organe de maşini) este o condiție esențială pentru îndeplinirea
funcțiilor acestora, transformând lucrul mecanic (al sarcinilor exterioare) în energie potențială,
pe care o pot ceda parțial sau integral la revenire (în funcție de existența sau inexistența frecărilor
interioare). De aceea, arcurile se folosesc ca legătură elastică între piesele mecanismelor
îndeplinind anumite roluri funcţionale.

Rol

 preluarea şi amortizarea energiei vibraţiilor: la suspensii de maşini, tampoane etc;

 acumularea de energie în vederea redării treptate ulterioare, pentru acţionarea unui
mecanism: la ceasuri, rulouri etc;
 exercitarea de forţe elastice permanente: la came, supape, roţi cu clichet, ambreiaje etc;
 măsurarea unei forţe sau a unui moment prin dependenţa dintre acestea şi deformaţiile
produse: la dinamometre, aparate de măsură etc;
 reglarea şi limitarea forţelor: prese etc;
 modificarea pulsaţiilor proprii a unor subansamble ale maşinilor sau mecanismelor înlăturând
vibraţiile: la fundaţii, cuplaje elastice etc.
Clasificare:
a) forma constructivă şi tipul solicitării arcului:

arcuri elicoidale:
 de compresiune (fig.1 a şi b);
 de tracţiune (fig.1.c);
 de torsiune (fig.1.d);

Fig. 1

arcuri cu foi (de încovoiere):

 lamelar (fig.2.a);
 cu foi suprapuse (fig.2.b);
arcuri disc (de compresiune):
 simplu (fig.3.a);
 -multiplu (fig.3.b);
arcuri inelare (fig.3.c) - de compresiune;
 Fig. 2

Fig. 3

arcuri spirale plane (fig.4) - de torsiune;

arcuri bară de torsiune (fig.5);

Fig. 5
Fig. 4

arcuri de cauciuc:
 de compresiune (fig.6 a);
 de forfecare (fig.6.b);
 de torsiune (fig.6.c).
 Fig. 6

membrane:
 plane, a căror suprafaţă este dreaptă şi care pot fi fără centru rigidizat (fig.7.a) sau
cu centru rigidizat (fig.7. b);
 gofrate, a căror suprafaţă are un număr de gofrenuri concentrice;
 sferice, a căror suprafaţă este curbată în formă de calotă sferică.

Fig. 7

Fig. 8
tuburi ondulate (silfoane) (fig.8), utilizate frecvent datorită proprietăţii de a se deforma
mult sub acţiunea sarcinilor exterioare.
arcuri manometrice de formă spirală
b) secţiunea semifabricatului:

 arcuri cu secţiune circulară;

 arcuri cu secţiune dreptunghiulară;
 arcuri cu secţiune pătrată;
 arcuri cu secţiune profilată.

c) după tipul caracteristicii elastice:

 cu caracteristică constantă;
 cu caracteristică variabilă.

Materiale şi tehnologie
Materialele din care se confecţionează arcurile trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii: limită ridicată de elasticitate, rezistenţă înaltă la rupere, rezistenţă la oboseală, dilataţie
termică redusă, rezistenţă la coroziune, amagnetism, să-şi menţină proprietăţile mecanice la
temperaturi ridicate.

Cele mai răspândite materiale folosite la confecţionarea arcurilor sunt oţelurile de arc
OLC 65 A; OLC 55 A; OLC 75 A; 51Si 17 A; OLC 85 A; 51 V Cr 11 A; 56 Si 17 A; 60 Si 15 A,
la care se adaugă materiale neferoase (alama, bronzul şi monelul) şi materiale nemetalice
(cauciuc, plută, mase plastice, aer comprimat ş.a.). Semifabricatele utilizate la executarea
arcurilor au formă de bare, bandă, table sau sârmă.

În afară de material, calitatea arcurilor de oţel este condiţionată de tehnologie şi îndeosebi

de tratamentul termic corect. Pentru arcurile din oţel limita de curgere se măreşte prin călire
urmată de o revenire joasă. Pentru mărirea rezistenţei la oboseală a arcurilor din oţel se poate
aplica ecruisarea cu alice şi nitrurarea.
Caracteristicile funcţionale ale arcurilor

Fig. 9 - Caracteristica sarcină –deformaţie

1. Caracteristica sarcină-deformație

Aceasta este cea mai importantă dintre caracteristicile arcului. Sarcina poate fi o forţă F,
sau un moment M, iar deplasarea este o deplasare liniară f , sau unghiulară θ . Reprezentarea
caracteristicii poate fi liniară (fig.9.a) sau neliniară (progresivă, fig.9.b, sau regresivă, fig.9.c). In
cazul deplasării liniare caracteristica sarcină-deformaţie este definită de relaţiile:

F=k ⋅ f ;

sau

M t =k ' ∙θ

în care k şi k′ reprezintă rigiditatea arcului.

2. Rigiditatea arcului

Se defineşte ca fiind forţa (momentul) necesară producerii unei deformaţii liniare (unghiulare)
unitare. Ea reprezintă panta caracteristicii ( k = tanα ) şi poate fi constantă sau variabilă.

3. Lucrul mecanic de deformaţie ce poate fi înmagazinat în arc sub formă de energie

potenţială, prin deformarea lui elastică, este reprezentat prin aria cuprinsă între caracteristica
arcului şi axa deformaţiilor

Se exprimă prin relația:

f
L=∫ Fdf
c
 sau
θ
L=∫ M d d θ
0

Arcuri elicoidale

Arcurile elicoidale au o largă utilizare în construcţia de maşini şi se execută din sârmă

sau bare de diferite secţiuni, înfăşurate după o elice, pe o anumită suprafaţă directoare.

Arcurile elicoidale se clasifică după o serie de criterii, prezentate în continuare:

 după forma secţiunii spirei, arcurile elicoidale pot fi: cu secţiune rotundă (fig.10, a
şi c), cu secţiune pătrată (fig10, b), cu secţiune dreptunghiulară (fig.10, d) sau cu
secţiune profilată;
 după forma suprafeţei directoare (a corpului de înfăşurare), arcurile elicoidale pot
fi: cilindrice (fig.10, a şi b), conice (fig.10, c şi d), dublu conice, paraboloidale,
hiperboloidale, prismatice etc;
 după modul de acţionare a sarcinii, se deosebesc arcuri elicoidale de compresiune
(fig.10,a, …, d), de tracţiune (fig.10, e) şi de torsiune (fig.10, f).

Fig. 10
 Sub acţiunea unei forţe axiale exterioare, spirele arcurilor elicoidale de compresiune sau
de tracţiune sunt solicitate, în principal, la torsiune. Arcurile elicoidale de torsiune au un capăt
fix şi sunt solicitate de un moment de torsiune; ca urmare, spira arcului este solicitată, în
principal, la încovoiere.

Arcuri elicoidale cilindrice de compresiune

Elementele geometrice caracteristice unui arc elicoidal cilindric de compresiune, cu

secţiunea spirei rotundă, sunt prezentate în fig.11 şi se referă la:

 d - diametrul spirei;
 Di - diametrul interior de înfăşurare;
 Dm - diametrul mediu de înfăşurare;
 D - diametrul exterior de înfăşurare;
 t - pasul spirei;
 H0 - lungimea arcului în stare liberă;
 α0 - unghiul de înclinare al spirei în stare liberă.

Dm
Unghiul de înclinare al spirei ia valori în intervalul 6 ... 90, iar raportul =i denumit
d
indicele arcului, are valorile:

 pentru arcuri înfăşurare la rece, în intervalul 4 ... 16;

 pentru arcuri înfăşurare la cald, în intervalul 4 ... 10.

Numărul total de spire nt ale unui arc elicoidal de compresiune se determină cu relaţia

nt =n+ nr

în care n reprezintă numărul de spire active (care participă la deformaţia elastică a

arcului), iar nr este numărul spirelor de reazem (de capăt). Numărul spirelor de reazem se
determină astfel:

 nr = 1,5, dacă n ≤ 7;
 nr = 1,5...3,5, dacă n > 7.
 Pentru dispunerea centrică a sarcinii, suprafaţa de aşezare a arcurilor elicoidale cilindrice
de compresiune trebuie să fie perpendiculară pe axa de simetrie a arcului; în aceste sens,
suprafeţele de aşezare ale arcurilor elicoidale de compresiune se prelucrează plan, perpendicular
pe axa arcului; spirele de capăt, prelucrate astfel, nu se deformează elastic.

Arcuri elicoidale cilindrice de tracţiune şi de torsiune

La arcurile elicoidale cilindrice de tracţiune, sarcina se aplică prin intermediul ochiurilor

de prindere, de forma unor cârlige (fig.11, a ... d) sau prin intermediul unor piese separate (fig11,
e şi f).

Fig. 11

Teoretic, arcurile elicoidale cilindrice de tracţiune au caracteristica elastică identică cu

cea a arcurilor de compresiune. Aceste arcuri se înfăşoară strâns. Ca urmare, spirele nu numai că
sunt în contact, ci uneori se şi apasă reciproc, datorită unei forţe iniţiale de pretensionare F0, care
pentru a începe deformarea elastică a arcului trebuie depăşită de forţa exterioară F.
 Caracteristica elastică a unui arc elicoidal cilindric de tracţiune cu pretensionare este
reprezentată în fig.12, notaţiile utilizate având următoarele semnificaţii:

 H0 – lungimea arcului în stare liberă;

 F0 – forţa de pretensionare;
 F1 – forţa de montaj;
 δ1, H1 – săgeata, respectiv lungimea arcului montat;
 Fmax – forţa maximă de funcţionare;
 δmax, Hmax – săgeata, respectiv lungimea arcului corespunzătoare forţei Fmax;
 h – cursa de lucru a arcului;
 Flim – forţa limită, la care tensiunile din arc se apropie de limita de curgere a
materialului; deformarea ulterioară a arcului trebuie stopată prin limitatoare speciale;
 δlim, Hlim – săgeata, respectiv lungimea arcului corespunzătoare forţei Flim.

Fig. 12

Arcurile elicoidale cilindrice de torsiune diferă ca formă de arcurile elicoidale cilindrice

de tracţiune-compresiune doar prin spirele de capăt (fig.13), care sunt astfel construite încât
permit încărcarea arcului cu momente de torsiune. Deoarece spirele sunt solicitate – în principal
– la încovoiere, arcurile elicoidale de torsiune se mai numesc şi arcuri flexionale. La aplicarea
unui moment de torsiune, spirele au tendinţa de a-şi micşora diametrul de înfăşurare. Aceste
arcuri sunt întâlnite la mecanismele de zăvorâre, la unele tipuri de cuplaje etc.

Fig. 13

Arcul bară de torsiune

Are forma unei bare drepte, de secţiune constantă pe toată lungimea de lucru, solicitată de
momente de torsiune, date de forţe aplicate la capetele levierelor (fig.14). Caracterul de arc al
acestor bare este dat de proprietăţile elastice ale materialului din care sunt executate şi care
asigură revenirea barei la starea iniţială, după încetarea acţiunii momentului de torsiune.

Fig. 14
 Secţiunea arcului bară de torsiune poate avea diferite forme geometrice, simple sau
compuse. Secţiunea barelor simple poate fi rotundă, inelară, pătrată, dreptunghiulară, hexagonală
etc. Barele compuse pot fi alcătuite din mai multe bare de secţiune rotundă sau dintr-un pachet
de lamele cu secţiune dreptunghiulară.

Cel mai frecvent se utilizează bara de torsiune cu secţiunea rotundă, care asigură
utilizarea cea mai raţională a materialului (tensiunea tangenţială este distribuită uniform pe
întregul contur al secţiunii). Secţiunea rotundă prezintă şi avantajul unei tehnologii de execuţie
mai simple, asigurând rectificarea cu uşurinţă a suprafeţei cilindrice, operaţie necesară pentru
mărirea rezistenţei la oboseală.

Pentru evitarea solicitării la încovoiere a barelor de torsiune, acestea se montează în

reazeme (lagăre cu alunecare), amplasate cât mai aproape de levierele de acţionare. Arcurile
bară de torsiune prezintă o serie de avantaje: dimensiuni de gabarit relativ reduse; montaj şi
întreţinere uşoare; lipsa frecărilor interioare; tehnologie de prelucrare relativ simplă; capacitate
portantă mare.

Ca urmare a acestor avantaje, arcurile bară de torsiune au utilizări multiple: la suspensia

unor autovehicule; la cuplaje elastice; la chei dinamometrice; la aparate de măsură; la instalaţiile
de încercare a diferitelor mecanisme etc. Barele de torsiune se execută din oţeluri pentru arcuri,
o atenţie deosebită acordându-se tratamentului termic şi rectificării. Calculul acestora se face la
solicitarea de torsiune, după care se efectuează un calcul la deformaţii

Arcuri spirale plane

Arcurile spirale plane se execută din panglică de oţel pentru arcuri, cu secţiunea
constantă, de formă dreptunghiulară sau, mai rar, de altă formă. Panglica se înfăşoară după o
spirală plană, în mod frecvent fiind folosită spirala lui Arhimede (Fig. 15) .

Capătul interior A al arcului 1 se încastrează în arborele de încărcare 2, iar capătul

exterior B se încastrează în carcasa 3 a aparatului. Antrenarea arcului se poate realiza de către
arbore, când carcasa este fixă, sau invers.
 Fig. 15

Arcul spiral plan acumulează energie la armare, pe care o poate reda ulterior, într-un
anumit timp. Din acest motiv, acest arc este folosit ca element motor la mecanismele de
ceasornic, la aparatele de măsură etc. Larga utilizare a arcurilor spirale plane se datoreşte
elasticităţii mari a panglicii de oţel, care permite acumularea unei cantităţi relativ mari de
energie. În cazul fixării rigide a capetelor arcului, în arbore şi în carcasă, spira arcului (panglica
elastică) este solicitată la încovoiere.

Echilibrarea mecanismelor patrulatere

Consideraţii teoretice

Pentru echilibrarea statică totală a mecanismului patrulater articulat prin metoda I, clasică
(fig. 16), este necesar ca centrul de masă (de greutate) al mecanismului să fie adus într-un punct
fix, indiferent de poziţia pe care o ocupă mecanismul, pe parcursul întregului ciclu cinematic al
acestuia. Practic se aduce centrul de masă al întregului mecanism într-un punct fix, situat undeva
pe axa A0B0. Se consideră masele elementelor 1, 2 şi 3 (m 1, m2, m3) concentrate în centrele de
masă (de greutate) ale acestor elemente (G1, G2, G3). Pentru început se distribuie pe rând, fiecare
din cele trei mase concentrate, în articulaţiile corespunzătoare ale barelor respective; adică masa
m1 se distribuie în articulaţiile A0 şi A, masa m2 se distribuie în articulaţiile A şi B, iar masa m 3 se
distribuie în articulaţiile B şi B0. Masele din articulaţiile fixe A0 respectiv B0 vor fi egale acum cu
masele distribuite mA0=m1A0 respectiv mB0=m3B0.

Fig. 16

Masele aduse deja în articulaţiile fixe A0 şi B0 sunt gata echilibrate, în vreme ce masele
concentrate acum în articulaţiile mobile A şi B necesită o nouă deplasare către articulaţiile fixe
A0 respectiv B0. În acest scop au fost prelungite elementele 1 şi 3 iar undeva pe aceste prelungiri
se montează masele de echilibrare mI respectiv mIII, la distanţele lI respectiv lIII, astfel încât
masele mA respectiv mB să fie aduse în articulaţiile fixe A0 respectiv B0; practic, trebuie ca suma
momentelor greutăţilor GA şi GI faţă de articulaţia fixă A0 să fie egală cu zero, iar suma
momentelor greutăţilor GB şi GIII faţă de articulaţia fixă B0 să fie egală cu zero deasemenea.
Acum masele din A respectiv B au fost aduse în A0 respectiv B0 dar cu ajutorul maselor
suplimentare mI respectiv mIII care s-au deplasat şi ele în articulaţiile fixe respective; masele din
A0 şi B0 se recalculează acum astfel: mA0*=m1A0+mA+mI şi mB0*=m3B0+mB+mIII. Se poate stabili
în continuare poziţia fixă a centrului de masă al mecanismului, care se va situa pe axa A 0B0 la
distanţa xG faţă de articulaţia fixă A0.
Arcuri lamelare

Arcurile lamelare pot fi alcătuite dintr-o singură lamelă (arcuri monolamelare) sau din
mai multe lamele suprapuse, funcţionând simultan (arcuri în foi). Aceste arcuri sunt solicitate la
încovoiere. Arcurile monolamelare sunt alcătuite dintr-o singură lamelă (foaie), încastrată, de
regulă, la un capăt şi liberă la celălalt capăt, unde este aplicată forţa exterioară.

Aceste arcuri sunt folosite ca arcuri de apăsare, în construcţia aparatelor şi instrumentelor

de măsură, a diferitelor mecanisme şi dispozitive, cum ar fi: unele mecanisme cu clichet (fig.17),
mecanismele de zăvorâre etc. Mai des întâlnite sunt arcurile monolamelare dreptunghiulare,
triunghiulare şi trapezoidale (fig.18, b, c şi d). Grosimea lamelei, de cele mai multe ori, este
constantă. Fibra medie a lamelei poate fi o dreaptă sau o curbă.

Fig. 17

Fig. 18
Avantajele principale ale arcurilor lamelare sunt:

 indeplinesc singure functiile de element elastic al suspensiei, element de amortizare si

dispozitiv de ghidare al puntii sau al rotii, complect sau numai partial (este dublat de o
bara de reactie);
 are o constructei simpla si ieftina;
 se poate repara cu usurinta.

Ca dezavantaje se mentioneaza:

 masa proprie mare (este cel mai greu element elastic);

 durabilitate redusa (s-a demonstrat experimental ca rezistenta la oboseala a arcului din foi
este de 4 ori mai mica decat a barei de torsiune echivalente; la automobilele obisnuite,
exploatate in conditii bune, durata de functionare este de 100 – 150 mii de km).

Durata de functionare a suspensiei cu arcuri lamelare este influentata in mare masura de

uzura articulatiilor, aceasta fiind de 2 – 4 ori mai mica decat cea a arcului propriuzis; se constata
tendinta ca articulatiile cu bucse din bronz sa fie inlocuite cu bucse din cauciuc sau din materiale
plastice care nu necesita ungere.

Amortizoare

Amortizoarele sunt folosite, în cele mai multe cazuri în construcția suspensiilor.

Suspensia este un ansamblu de elemente montate între maşină şi fundație cu rolul de a reduce fie
amplitudinea mişcării transmise de la fundația vibrantă la maşină, fie forța transmisă de la
maşină la fundație.

În cazul vehiculelor, suspensiile se montează între sistemul de rulare şi şasiu cu rolul de a

reduce efectul şocurilor preluate de la sistemul de rulare (produs de denivelările suprafeței de
rulare) sau de a reduce influența vibrațiilor şasiului (în special datorită funcționării motoarelor cu
ardere internă - la autovehicule) asupra sistemului de rulare. Studiul suspensiilor se efectuează
prin asimilarea acestora cu un sistem cu un grad de libertate.

Părțile componente principale ale unei suspensii sunt: elementele elastice (arcurile), cu
rolulde susținere a sarcinii şi elementele de disipare a energiei vibrațiilor (amortizoarele). Există
situații în care arcul, datorită pierderilor mari prin frecare internă, cumulează şi funcția de
disipare a energiei. Dar în cele mai multe cazuri pentru disiparea rapidă a energiei vibrațiilor se
folosesc amortizoarele, care sunt construite cu destinație specifică: pentru suspensii de vehicule
rutiere, feroviare, suspensii pentru maşini-unelte. Clasificarea amortizoarelor se poate face după
principiul de funcționare:

 amortizoare cu frecare în strat de fluid (amortizorul vâscos)

 amortizoare cu frecare coulombiană
 amortizoare cu pierderi prin curenți turbionari
Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Suspensie_Christie

https://ro.scribd.com/doc/312679791/ELEMENTE-ELASTICE-%C5%9EI-DE-AMORTIZARE

https://www.unitbv.ro/documente/cercetare/doctorat-postdoctorat/abilitare/teze-de-abilitare/stroe-
ioan/Stroe_-_Abilitare_-_Prezentare.pdf

http://webbut.unitbv.ro/Carti%20on-line/OM/Jula_Lates_2004/Cap5.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Arc_(organ_de_ma%C8%99in%C4%83)

https://www.yumpu.com/ro/document/view/25880073/cuplaj-elastic-si-de-siguranta-cu-arcuri-
lamelare-dispuse-radialÂ

http://www.omg.ugal.ro/om/biblioteca/Organe_de_masini_si_mecanisme-vol1.pdf

http://webbut.unitbv.ro/Carti%20on-line/OM/Jula_Lates_2004/Cap3.pdf