FIŞĂ DE DOCUMENTARE

ASAMBLĂRI ELASTICE (ARCURI)

Arcurile sunt organe de maşini care realizează o legătură elastică între anumite
piese sau subansamble ale unei maşini. Prin forma lor şi prin caracteristicile
mecanice deosebite ale materialelor din care se confecţionează, arcurile au
capacitatea de a se deforma sub acţiunea unei forţe exterioare, preluând lucrul
mecanic al acesteia şi înmagazinându-l sub formă de energie de deformaţie. La
dispariţia sarcinii exterioare, energia înmagazinată este restituită sistemului
mecanic din care face parte arcul.

Clasificarea arcurilor.
▪ După forma constructivă, se deosebesc: arcuri elicoidale, arcuri bară de
torsiune, arcuri spirale plane, arcuri în foi, arcuri inelare, arcuri disc şi arcuri
bloc.
▪ După modul de acţionare a sarcinii exterioare, clasificarea se face în: arcuri de
compresiune, arcuri de tracţiune, arcuri de torsiune şi arcuri de încovoiere.
▪ După solicitarea principală a materialului, se deosebesc arcuri solicitate la
torsiune, la încovoiere şi la tracţiune-compresiune.
▪ După natura materialului din care este executat arcul, se deosebesc arcuri
metalice şi arcuri nemetalice.
▪ După variaţia rigidităţii, arcurile pot fi cu rigiditate constantă sau cu rigiditate
variabilă (progresivă sau regresivă).
▪ După forma secţiunii arcului, se deosebesc arcuri cu secţiune circulară, inelară,
dreptunghiulară, profilată sau compusă.

Domeniile de utilizare.
▪ amortizarea şocurilor şi vibraţiilor (la suspensiile autovehiculelor, cuplaje
elastice, fundaţia utilajelor etc.);
▪ acumularea de energie (la ceasuri cu arc, arcurile supapelor etc.), care apoi
poate fi restituită treptat sau brusc;
▪ exercitarea unei forţe permanente, elastice (la cuplajele de siguranţă prin
fricţiune, ambreiaje prin fricţiune etc.);
▪ reglarea sau limitarea forţelor (la prese, robinete de reglare etc.);
▪ măsurarea forţelor şi momentelor, prin utilizarea dependenţei dintre sarcina
exterioară şi deformaţia arcului (la cântare, chei dinamometrice, standuri de
încercare etc.);
▪ modificarea frecvenţei proprii a unor sisteme mecanice.

Materiale pentru arcuri.

Materialele utilizate în construcţia arcurilor se aleg astfel încât să îndeplinească
o serie de condiţii generale, cum sunt: rezistenţă ridicată la rupere, limită ridicată
de elasticitate, rezistenţă mare la oboseală (uneori şi rezistenţă la temperaturi
înalte, rezistenţă la coroziune, lipsa proprietăţilor magnetice, dilataţie termică
redusă, comportare elastică independentă de temperatură etc.).
FIŞĂ DE DOCUMENTARE

Materialele feroase dedicate construcţiei arcurilor sunt oţelurile. Acestea pot fi

oţeluri carbon de calitate (OLC 55A, OLC 65A, OLC 75A, OLC 85A) sau oţeluri
aliate (cu Si, pentru rezistenţă şi tenacitate; cu Mn sau Cr, pentru călibilitate şi
rezistenţă la rupere; cu V, pentru rezistenţă la oboseală; cu Ni, pentru
termorezistenţă). Oţelurilor pentru arcuri li se aplică un tratament termic de călire
şi revenire medie, obţinându-se în acest mod o elasticitate mărită în toată masa
materialului. Mărcile de oţeluri pentru arcuri sunt standardizate.
Materialele neferoase se folosesc, de regulă, la arcuri care lucrează în câmpuri
electrostatice, pentru care se doreşte lipsa proprietăţilor magnetice. Cele mai
utilizate materiale neferoase pentru arcuri sunt alama şi bronzul, dar şi anumite
aliaje speciale (Monel, Inconel etc.).
Materialele nemetalice utilizate la arcuri sunt cauciucul, pluta etc.

Caracteristica elastică
Caracteristica elastică a unui arc reprezintă dependenţa dintre sarcina
exterioară (forţă sau moment de torsiune) care acţionează asupra sa şi deformaţia
elastică (săgeată sau rotire) pe direcţia sarcinii. În funcţie de tipul sarcinii
exterioare, caracteristica elastică se poate exprima prin una din expresiile F = F(δ)
sau Mt = Mt(θ), în care δ reprezintă deformaţia liniară a arcului pe direcţia forţei F
(săgeata), iar θ – deformaţia unghiulară a arcului pe direcţia momentului de
torsiune Mt (rotirea). În fig.1 sunt prezentate cele două tipuri de caracteristici
elastice liniare corespunzătoare celor două tipuri de sarcini exterioare.
Panta caracteristicii elastice a arcului indică rigiditatea c a arcului, care se
determină cu una din relaţiile:
F M
c = tg = ; c = tg = t .
 
Caracteristica elastică liniară este întâlnită doar la arcuri care lucrează fără
frecare, executate din materiale care respectă legea lui Hooke. Aceste arcuri sunt
caracterizate de rigiditate constantă c = const.

Figura 1. Caracteristicile arcului

FIŞĂ DE DOCUMENTARE

ARCURI ELICOIDALE
Arcurile elicoidale se obţin din sârme sau bare de diverse profile, înfăşurate pe o
suprafaţă directoare.
Arcurile elicoidale se clasifică după o serie de criterii, prezentate în continuare.
▪ După forma secţiunii spirei, arcurile elicoidale pot fi cu secţiune rotundă, cu

secţiune pătrată sau dreptunghiulară, cu secţiune profilată;

▪ După forma suprafeţei directoare, arcurile elicoidale se împart în arcuri

cilindrice, arcuri conice, arcuri dublu conice, paraboloidale, hiperboloidale,

prismatice etc.
▪ După modul de acţionare a sarcinii, se deosebesc arcuri elicoidale de
compresiune, de tracţiune şi de torsiune.

Arcuri elicoidale cilindrice de tracţiune

Arcul elicoidal de tracţiune preia o sarcină axială care tinde să îl întindă.

Sarcina se aplică prin intermediul unor ochiuri de prindere, de forma unor cârlige
realizate prin deformarea spirelor de capăt ale arcului (fig. 2.a) sau prin intermediul
unor piese separate (fig. 2.b).

a. b.
Figura 2. Arcuri elicoidale cilindrice de tracţiune

Arcuri elicoidale cilindrice de torsiune

Arcurile elicoidale cilindrice de torsiune preiau un

moment de torsiune aplicat pe direcţia axei arcului. Forma
acestor arcuri este asemănătoare cu a arcurilor elicoidale
cilindrice de compresiune, diferenţa fiind dată de
construcţia spirelor de capăt, îndoite astfel încât să permită
fixarea la un capăt şi aplicarea momentului de torsiune la
celălalt capăt.

ARCURI SPIRALE PLANE

Sunt întâlnite, cu precădere, la mecanisme de ceas

şi aparate de măsură.
FIŞĂ DE DOCUMENTARE

ARCURI BARĂ DE TORSIUNE

Arcurile bară de torsiune se utilizează la suspensia autovehiculelor, cuplaje

elastice, chei dinamometrice, aparate de măsură, instalaţii de încărcare a
standurilor de încercare etc.

ARCURI LAMELARE

Arcurile monolamelare se regăsesc, de regulă,

sub formă de lamelă încastrată la un capăt şi
liberă la celălalt capăt.
Se utilizează ca arcuri de apăsare, în
construcţia instrumentelor de măsurare, la
mecanisme cu clichet, mecanisme de zăvorâre etc.

ARCURI ÎN FOI

Sunt frecvent folosite la suspensia vehiculelor (rutiere şi feroviare), în

construcţia amortizoarelor, instalaţiilor de forjare, la tampoanele ascensoarelor etc.

ARCURILE INELARE

Se utilizează ca arcuri tampon, la preluarea

unor sarcini foarte mari (la arcurile tampon de la
materialul rulant).
FIŞĂ DE DOCUMENTARE

ARCURI DISC

Se utilizează ca arcuri tampon la

instalaţiile de matriţat sau ştanţat, la fundaţia
maşinilor grele, la tampoanele unor vehicule
etc., acolo unde trebuiesc preluate şocuri rare
şi mari sau sarcini statice foarte mari, cu
deformaţii relativ mici.

ARCURI DIN CAUCIUC

Se utilizează, în special, pentru amortizarea şocurilor şi vibraţiilor, la suspensia

vehiculelor sau instalaţiilor, la compensarea erorilor din unele lanţuri cinematice şi la
modificarea turaţiei critice a unor sisteme mecanice.

Arcuri bloc din cauciuc

Arcuri cave din cauciuc

Arcuri din cauciuc vulcanizat între elemente metalice