Arcurile sunt organe de mașini care realizează o legătură

elastică între anumite piese sau subansamble ale unei mașini.

Prin forma lor și prin caracteristicile mecanice deosebite ale
materialelor din care se confecționează, arcurile au capacitatea
de a se deforma sub acțiunea unei forțe exterioare, preluând
lucrul mecanic al acesteia și înmagazinându-l sub formă de
energie de deformație. La dispariția sarcinii exterioare, energia
înmagazinată este restituită sistemului mecanic din care face
parte arcul.

Clasificarea arcurilor se face după o serie de criterii, prezentate

în continuare:
– după forma constructivă, se deosebesc: arcuri elicoidale, arcuri
bara de torsiune, arcuri spirale plane, arcuri în foi, arcuri inelare,
arcuri disc și arcuri bloc.
– după modul de acționare a sarcinii exterioare, clasificarea se
face în: arcuri de compresiune, arcuri de tracțiune, arcuri de
torsiune și arcuri de încovoiere.
– după solicitarea principală a materialului, se deosebesc arcuri
solicitate la torsiune, la încovoiere și la tracțiune-compresiune.
– după natura materialului din care este executat arcul, se
deosebesc arcuri metalice și arcuri nemetalice.
– după variația rigidității, arcurile pot fi cu rigiditate constantă
sau cu rigiditate variabilă (progresivă sau regresivă).
– după forma secțiunii arcului, se deosebesc arcuri cu secțiune
circulară, inelară, dreptunghiulară, profilată sau compusă.

Domeniile de folosire ale arcurilor sunt variate, cele mai

importante fiind:
– amortizarea șocurilor și vibrațiilor (la suspensiile
autovehiculelor, cuplaje elastice, fundația utilajelor etc.).
– acumularea de energie (la ceasuri cu arc, arcurile
supapelor etc.), care apoi poate fi restituită treptat sau
brusc.
– exercitarea unei forțe permanente, elastice (la cuplajele de
siguranță prin fricțiune, ambreiaje prin fricțiune etc.).
– reglarea sau limitarea forțelor (la prese, robinete de reglare
etc.).
– măsurarea forțelor și momentelor, prin utilizarea
dependenței dintre sarcina exterioară și deformația arcului
(la cântare, chei dinamometrice, standuri de încercare etc.).
– modificarea frecvenței proprii a unor sisteme mecanice.