Liceul Tehnologic „DIMITRIE LEONIDA” P.

Neamț

PROIECT

pentru

EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE
PROFESIONALĂ
NIVEL IV

Elev: Dumitriu

Profil: Tehnic

Calificarea: Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparare

Clasa: a XIII-a B seral

Coordonator: prof. ing. Fodor Elena

An școlar 2021-2022

1
2
ARGUMENT

Cuplajele sunt organe de legătura şi de antrenare care au rolul de transmitere a

mişcării de rotaţie de la un arbore la altul sau de la un organ de maşină la altul.
Transmisia se face fără modificarea valorii sau sensului mişcării.
Clasificarea cuplajelor se face după mai multe criterii, şi anume:
a) După modul în care se realizează transmisia momentului de torsiune şi a
mişcării de rotaţie, cuplajele pot fi : • cuplaje mecanice - la care transmisia
momentului de torsiune şi a mişcării de rotaţie se realizează prin elemente mecanice,
folosind forţa de frecare, transmisii dinţate sau gheare;
• cuplaje hidraulice - la care transmiterea momentului de torsiune şi a mişcării
de rotaţie se face prin intermediul fluidelor, folosind : a) presiunea - cuplaje
hidrostatice;
b) energia cinetică - cuplaje hidrodinamice;
• cuplaje electromagnetice - la care momentul de torsiune se transmite prin
intermediul forţelor electromagnetice.
b) După modul în care se realizează legătura între capetele arborilor, cuplajele
se clasifica în :
• cuplaje permanente - sunt cele la care legătura se stabileşte sau se întrerupe
numai prin montare sau demontare, deci ele nu pot fi desfăcute în timpul funcţionării
lor
• cuplaje intermitente - cu aceste cuplaje legătura dintre arbori poate fi stabilită
sau întreruptă în repaus sau în timpul funcţionării prin comanda exterioară sau
automată, fără a fi necesară demontare componentelor.
Cuplajele intermitente, numite şi ambreiaje, permit cuplarea (ambreierea) sau
decuplarea (debreierea) arborilor fără demontare, atât în gol cat si chiar în sarcină,
când sunt prevăzute cu elemente elastice pentru preluarea energiei de şoc.
Clasificarea ambreiajelor se face după mai multe criterii:
După modul în care se realizează ambreierea-debreierea, există ambreiaje cu
comandă: manuală, electrică, pneumatică și hidraulică.
După principiul de funcţionare se disting ambreiaje cu contact rigid și cu
contact elastic
După modul de acţionare: ambreiaje comandate și ambreiaje automate.
După rolul funcţional, cuplajele pot fi :
- cuplaje de siguranţă, care pot întrerupe automat legătura dintre arborii cuplaţi,
3
în cazul apariţiei unor suprasarcini în timpul funcţionării : ambreiajul cu fricţiune
centrifug;
- cuplaje unisens, transmit momentul de torsiune într-un sens.

În vederea obținerii certificatului de competenta profesionala - nivel 4 am

realizat proiectul cu tema „ Ambreiaje intermitente” în care am descris pe larg
notiunile teoretice referitoare la:
 Caracteristicile, cerintele tehnologice, rolul functional si clasificarea
ambreiajelor;
 Descrierea constructivă si functională a cuplajelor permanente si a
cuplajelor intermitente;
 Calculul numărului de discuri de otel necesare unui ambreiaj elastic cu
discuri multiple

4
 CUPRINS

ARGUMENT

Cap.1 CUPLAJE
l. Caracteristici
2. Cerinţe tehnologice
3. Rol funcţional
4. Clasificarea cuplajelor
5. Materiale

Cap. 2 CUPLAJE PERMANENTE

2.1. Cuplaje permanente fixe cu manşon
2.2. Cuplaje mobile
a) Cu elemente intermediare rigide
b) Cu elemente intermediare elastice

Cap.3 CUPLAJE INTERMITENTE

3.1 Clasificarea ambreiajelor
3.2 Cuplaje rigide cu gheare
3.3 Ambreiaje comandate avand contact elastic
a) ambreiaje cu frictiune
b) ambreiaje cu frictiune prin discuri
c) ambreiaje cu frictiune prin discuri multiple
d) ambreiaje cu frictiune conice
3.4 Ambreiaje automate

Cap.4 Studiu de caz

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

5
 Cap.1 CUPLAJE

l. Caracteristici, rol funcţional, tipuri constructive

Cuplajele sunt organe de maşini ce asigură legătura permanentă sau intermitentă

necesară transmiterii mişcării de rotaţie între doi arbori care-şi pot transmite reciproc
mişcarea şi puterea, sau de la un organ de maşină la altul montat pe acelaşi arbore, fără
a se modifica valoarea şi sensului mişcării (momentului de torsiune).
Prin aceste elemente se asigură legătura între tronsoanele (părţile) aceluiaşi
arbore sau între arbori diferiţi. De exemplu, unii arbori de transmisie cu lungime
mare 10, 20,30 m s-ar executa foarte greu dintr-o singură bucată, s-au nu s-ar putea
realiza. Execuţia prin tronsoane separate şi legarea acestora prin cuplaje nu prezintă
dificultăţi constructive sau funcţionale. Cuplul motor al unui automobil se transmite
roţilor de rulare prin intermediul unui cuplaj cu funcţionare intermitentă, numit şi
ambreiaj.
Transmiterea cuplului de antrenare de la motor la maşina de lucru se face prin
intermediul cuplajelor şi a reductoarelor de turaţii.
Axele de rotaţie, ale arborilor legaţi prin cuplaje sau prin ambreiaje pot fi :
paralele sau neparalele.

2. Cerinţe tehnologice
Principalele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească cuplajele pentru o bună
funcţionare sunt :
- să aibă capacitate de transmitere totală a momentului de răsucire al arborelui ;
- să aibă greutate şi dimensiuni constructive cât mai reduse;
- să aibă capacitatea de atenuare a şocurilor şi oscilaţiilor dăunătoare provenite
din variaţia regimului de funcţionarea a maşinilor în timpul funcţionării;
- să nu genereze solicitări suplimentare (împingere axială, moment încovoietor,
frecări etc.);
- să aibă posibilitatea prevenirii, preluării şi transmiterii sarcinilor suplimentare
sau a depăşirii turaţiei;
- să asigurare cerinţele de interschimbabilitate necesare înlocuirii elementelor
uzate;

6
- să compenseze eventualele devieri unghiulare, radiale sau axiale ale unui arbore faţă
de celălalt;
- să fie fiabile şi mentenabile (să lucreze cu uzură c mai mică);
- să nu producă zgomot;
- să permită întreţinere uşoară;
- să asigure deplina securitate a muncii.
3. Rolul funcţional
Scopul tehnologic al cuplajelor poate fi :
- transmitere de mişcare, respectiv de moment de torsiune;
- comandă a mişcării;
- limitare de sarcină;
- protecţie împotriva vibraţiilor şi şocurilor;
- compensarea erorilor de execuţie şi de montaj; montarea paralelă sau
concurentă permite deplasări însemnate ale arborilor şi mobilitatea acestora în timpul
funcţionării;
- limitarea maximală sau minimală de turaţie;
- transmiterea mişcării într-un singur sens.
Utilizarea cuplajelor prezintă următoarele avantajele şi dezavantaje:
Avantaje: - permit transmiterea mişcării de rotaţie pe direcţii diferite;
- realizează economie de materiale;
- permit realizarea de asamblări elastice;
- realizerază rapid cuplarea şi decuplarea mişcării.
Dezavantaje: - uzura este relativ crescută;
- produc zgomot la cuplare şi decuplare.

4. Clasificarea cuplajelor are în vedere condiţiile de funcţionare ale celor doi arbori
ca criteriu de bază. Astfel, cuplajele se grupează în două categorii:
- cuplaje cu funcţionare permanentă;
- cuplaje cu funcţionare intermitentă sau ambreiaje
La cuplajele cu funcţionare permanentă, transmiterea mişcării între cei doi arbori
nu poate fi întreruptă în timpul funcţionării decât prin oprirea maşinilor şi demontarea
cuplajelor. Prin cuplare-decuplare, ambreiajele pot întrerupe sau relua transmiterea
mişcării în gol sau chiar sub sarcină, fără oprirea elementului (arborelui) de la care ea
este primită.

5. Materiale
Elementele constituente ale cuplajelor pot fi executate din materiale metalice sau
nemetalice, funcţie de varianta constructivă aleasă şi rolul funcţional al fiecăruia.

Cap.2 CUPLAJE PERMANENTE

7
 Cuplajele permanente sunt cele la care întreruperea mişcării între cei doi arbori nu
poate fi făcută decât prin oprirea maşinilor şi demontarea cuplajelor.

Variante constructive
Variantele constructive ţin seama de cerinţele din exploatare ce sunt impuse.
Astfel, cuplajele permanente pot fi împărţite în următoarele două grupe :
- cuplaje fixe, prin care se realizează legătura (asamblarea) rigidă a arborilor
strict axiali, cum sunt cei de la podurile rulante, macaralele portal etc;
- cuplaje mobile, care permit mici deplasări axiale, radiale sau unghiulare între
arbori legaţi (cuplaţi).

2.1. Cuplaje permanente fixe cu manşon.

Cuplajele permanente fixe se construiesc în doua variante:
- cu manşon cilindric (neted) dintr-o bucată;
- cu manşon cilindric din două bucăţi cu flanşă
Cuplajele cu manşon dintr-o bucată se montează pe capetele celor doi arbori
între care urmează să se transmită mişcarea. De la arbore la manşon, efortul este
transmis prin intermediul unor pene longitudinale sau prin ştifturi transversale, când
eforturile sunt mici. Principalul avantaj îl prezintă simplitatea constructivă. Pentru a
evita apariţia unor forte suplimentare, cuplajul manşon necesită ajustaje, centrare şi
montare foarte precise.
Legarea cu manşon dintr-o bucată este posibilă numai prin deplasarea axială a
unuia dintre arbori până la capătul arborelui pereche fără însă să-l atingă.
Dimensionarea manşonului urmăreşte stabilirea unei secţiuni de rezistenţă egală
cu rezistenţa secţiunii arborelui.

Folosindu-se notaţiile din figură, această condiţie de bază se exprimă astfel :

Mt = Wpa τata = Wpm τatm

8
sau
π d3 τ ata /16 = π (D4- d4 )τatm /16D = π(D3- d3 )τatm /16
unde :
Mt - este momentu1 de răsucire transmis
τata şi τatm - rezistenţele admisibile la răsucire ale materialelor arborelui şi manşonului;
Wpa şi Wpm - modulul de rezistenţă polar al secţiunii arborelui, respectiv manşonului;
d şi D - diametrul arborelui, respectiv manşonului.

Efectuându-se simplificările respective, se obţine:

D = d 3√(1+τata τatm)

Dacă arborele şi manşonul se execută din acelaşi materiale, rezultă D= 1,3 d.

De obicei, manşoanele se execută din fontă obişnuită sau din alte materiale cu carac-
teristici de rezistenţă inferioare arborilor din oţel; de aceea D = (1,4...l,8)d

Cuplajele cu flanşe. Pentru construcţii obişnuite se folosesc flanşe separate iar pentru
construcţii puternic solicitate se execută flanşe1e dintr-o bucată cu arborii respectivi.
Fiecare din cele două discuri se montează pe un capăt de arbore prin împănare, prin
presare la rece, prin strângere la cald sau chiar prin sudare.
Poziţia centrată a discurilor se asigură la montaj, iar asamblarea, prin şuruburi
strânse.

În calculele de dimensionare se disting două cazuri:

- cuplajele strânse cu şuruburi cuprinse în găuri fără joc
- cuplaje strânse cu şuruburi cuprinse în găuri cu joc.
9
 În cazul şuruburilor strânse cuprinse în găuri calibrate,
momentu1de răsucire preluat de cuplaj Mt = Mt β este preluat de
şuruburile solicitate la forfecare. Păstrându-se notaţiile din figură,
se poate scrie forţa de forfecare F preluată de unul din cele z
şuruburi: Ft = 2 Mt β / z D s

Coeficientu1 de supraîncărcare al cuplajului β are valorile :

β = 1 când ruperea cuplajului nu provoacă alte avarii maşinii
β = 1,2...1,5 când provoacă asemenea avarii
β = 2 pentru prevenirea accidentelor de munca.
Cu ajutorul forţei de forfecare Ff se pot dimensiona şuruburile având secţiunea
As = π / 4 d2s ;
astfel : Ff= 2 Mt β / z Ds = π d2s ζaf / 4
ds = √8 Mt β / π z Ds ζaf
unde ζaf este rezistenţa admisibilă la forfecare a materialului şurubului.
Când şuruburile de strângere sunt cuprinse în găuri cu joc, transmiterea
momentului de răsucire este asigurată prin frecarea dintre discurile cuplajului, iar
şuruburile sunt solicitate la întindere ca în cazul cuplajelor cu manşon din două bucăţi.
Elementele constructive şi capacitatea de transmitere a acestor cuplaje sunt indicate în
SR 769-1992 unde se recomandă folosirea şuruburilor calibrate (de păsuire).
Manşoanele vor fi centrate şi montate cu mare precizie pentru a împiedica
introducerea unor forţe suplimentare. Ele se execută din fontă obişnuită sau din
materiale cu caracteristici de rezistenţă inferioare arborilor din oţel.

2.2. Cuplaje mobile

Astfel de cuplaje se folosesc când sunt necesare deplasări axiale, radiale sau
unghiulare ale arborilor.
Prin intermediul elementelor rigide sau elastice din componenţă, ele transmit mişcarea
de rotaţie între arbori a căror poziţie relativă este în general variabilă.
Se folosesc la compensarea deplasărilor spaţiale ale capetelor arborilor sau când
nu sunt necesare atât deplasări însemnate ale capetelor arborilor cât şi mobilitatea
acestora în timpul funcţionării.
Tipurile constructive cele mai reprezentative pentru cuplajele permanente mobile
sunt :

a) Cu elemente intermediare rigide, din care se prezintă următoarele variante :

 Cuplajul axial cu gheare cu manşon de centrare – compensează variaţia

lungimii arborilor produsă de variaţia de temperatură;

 Cuplaj radial Oldham - cu disc intermediar, pentru compensarea deplasărilor

axiale şi radiale (permit abateri axiale şi radiale la maşini-unelte, pompe de
ungere etc.), sau transmite sarcini mari şi foarte mari la diferite mecanisme,
fiind format din două semicuplaje şi un disc intermediar;

 Cuplajele unghiulare - cu articulaţie dublă sau simplă, pentru compensarea

10
 deplasărilor unghiulare, transmit mişcarea între arbori concurenţi cu poziţie
relativă
variabilă, cum ar fi cuplajul cardanic, utilizat la maşini-unelte, autovehicule, maşini
de ridicat şi transportat, laminoare etc.

 Cuplajul dinţat – preia abateri axiale şi transversale ale arborilor cuplaţi.

Are gabarit redus şi capacitate de transmitere a momentelor de torsiune mari
la viteze mari de rotaţie. Se întâlnesc în construcţia de maşini grele, fiind
compuse din bucşa cu dantură exterioară, manşoanele cu dantură interioară,
inele de etanşare.

b) Cu elemente intermediare elastice, caracterizate printr-o capacitate deosebită de a

amortiza şocurile şi oscilaţiile de torsiune. Cuplajele elastice prezintă avantajul
amortizării şocurilor dinamice la pornire sau în perioada de serviciu. Din această
categorie se prezintă variantele mai mult întrebuinţate sunt :
 Cuplajul cu arcuri bară – arcul bară se deformează după
raza de curbură a găurii evazate şi compensează abaterile axiale ale
arborilor cuplaţi;
 Cuplaje cu arc bară de torsiune;
 Cuplajul cu arcuri elicoidale
 Cuplajul cu bolţuri şi manşoane de cauciuc – manşonul intermediază
transmiterea momentului de torsiune, imprimând totodată cuplajului o
caracteristică elastică progresivă şi capacitate de amortizare, fiind formate din
două semicuplaje, bolţuri cu manşoane de cauciuc (inele elastice)

11
 Fiind ieftine, simple şi uşor de montat, dintre numeroasele variante constructive
se utilizează mai frecvent tipul standardizat, denumit cuplaj elastic cu bolţuri.
Elementele elastice sunt executate din piele, cauciuc sau pânză cauciucată. Celelalte
elemente se execută din fontă sau din oţel.
Dimensiunile cuplajului elastic se aleg din SR 5982/2 şi 5982/3 - pe baza
diametrelor arborilor d pe care-i cuplează.
Verificarea se face comparându-se momentul de răsucire al arborelui

Mt = π d3τ t / 16
cu momentul echivalent Me al cuplajului determinat astfel:

Me = Mt . 1I . K2
Coeficienţii K1, K2 au valorile indicate în tabelul următor, în funcţie de
importanţa transmisiei şi de regimul de solicitare, conform Sr 5982/2-1992 şi 5982/3.

Importanţa transmisiei K1 Regimul de solicitare K2

Oprirea maşinii 1 Mecanisme solicitate uniform 1
Avarierea maşinii 1,2 Mecanisme solicitate 1…1,6
neuniform
Avarierea multor maşini 1,6 Mecanisme solicitate puternic
Victime 2,0 sau cu şocuri 1,6…2

12
 Cap.3 CUPLAJE INTERMITENTE

Cuplajele intermitente, numite şi ambreiaje, permit cuplarea (ambreierea) sau

decuplarea (debreierea) arborilor fără demontare, atât în gol cat si chiar în sarcină,
când sunt prevăzute cu elemente elastice pentru preluarea energiei de şoc.

3.1. Clasificarea ambreiajelor

Clasificarea ambreiajelor se face după mai multe criterii, aşa cum se arată în cele
ce urmează :
* După modul în care se realizează ambreierea-debreierea, există ambreiaje cu
comandă:
- manuală;
- electrică;
- pneumatică;
- hidraulică.
* După principiul de funcţionare se disting ambreiaje:
- cu contact rigid : - cuplaj cu gheare;
- cuplaj cu dinţi.
- cu contact elastic - cuplaje intermitente cu fricţiune : - cu discuri cilindrice;
- cu discuri conice.
* După modul de acţionare, cuplajele pot fi:
- ambreiaje comandate, acţionate de operator, după nevoile tehnologice (cu
contact rigid sau elastic);
- ambreiaje automate.
Oricare din cele două categorii de cuplaje pot fi realizate prin contact rigid sau
contact elastic.
* După rolul funcţional, cuplajele pot fi :
- cuplaje de siguranţă, care pot întrerupe automat legătura dintre arborii cuplaţi,
in cazul apariţiei unor suprasarcini în timpul funcţionării : ambreiajul cu fricţiune
centrifug;
- cuplaje unisens, transmit momentul de torsiune într-un sens.

3.2. Cuplaj rigide cu gheare

Un tip reprezentativ de cuplaj intermitent comandat rigid numit ambreiaj cu

gheare, are una din părţile cuplajului fixată rigid pe un capăt al arborelui, iar cealaltă
parte se poate cupla şi decupla prin deplasarea axia1ă a discului mobil (semicupla) 1,
care este montat cu joc alunecător pe arborele condus.

13
 Ambreierea-debreierea pot fi comandate manual, cu ajutorul pârghiilor, electric,
pneumatic sau hidraulic, putându-se realiza cuplarea numai în repaus sau la turaţii mici
şi nu se permite rotirea relativă a arborilor în timpul antrenării.

3.3. Ambreiaje comandate având contact elastic

Ambreiajele comandate elastic se folosesc în scopul întreruperii temporare a

transmiterii mişcării, sau ca mijloc de protecţie, prin asigurarea unei debreieri rapide,
ca în cazul automobilelor.
Această categorie de ambreiaje este folosit pentru asigurarea ambreierii arborilor
sub sarcină la orice turaţie, asigurând o demarare continuă, fără a produce şocuri
dăunătoare. De asemenea, permit rotaţia relativă a arborilor în timpul antrenării. Astfel
partea ambreiajului montată pe arborele unui motor trebuie să facă posibilă antrenarea
arborelui condus din poziţia de repaus în regim de turaţie constantă.
Cuplajele cu fricţiune între suprafeţe sub sarcină, în perioada ambreierii produc
pierderi prin frecare evidenţiate, prin degajare de căldură şi uzarea suprafeţelor de
frecare. Contactul acestor cuplaje trebuie să fie uniform între suprafeţe. Ele trebuie să
asigure :
- posibilităţi de reglare,
- posibilităţi de înlocuire a elementelor uzate;
- evitarea şocurilor şi a uzurii premature.

a) Ambreiaje cu fricţiune .

Aceste cuplaje sunt folosite în special la maşini-unelte, autovehicule, maşini de

ridicat, instalaţii de foraj şi pompare, concasoare, malaxoare etc.

Ambreiajul cu discuri de fricţiune plane este compus din discul fix de pe

14
arborele conducător şi din discul mobil de pe arborele condus. Datorită apăsării
exercitate prin forţa Q de ambreiere (sau de cuplare), atât la pornire cât şi în timpul
funcţionării, între suprafeţele de fricţiune ale discurilor există forţa de frecare F f = μ .
Q. Aceasta produce momentul de frecare al angrenajului, care va depinde de
coeficientul de frecare μ, de presiunea exercitată pe suprafeţele de fricţiune şi de
gabaritul cuplajului. Experimental s-a constatat că 50% din energia furnizată de cuplaj
este transformată, prin frecare, în căldură, cealaltă jumătate fiind folosită pentru
accelerarea maselor maşinii antrenate.
Procesul de cuplare la ambreiajele cu fricţiune începe odată cu apariţia
momentului de frecare între suprafeţele active. Dacă iniţial arborele conducător avea
turaţia n1, iar arborele condus n2 = 0, la debutul perioadei de cuplare are loc o scădere
uşoară a lui n1, respectiv o creştere a turaţiei n2.

Procesul se continuă până când n2 = n1= n. Această perioadă este de fapt cea de
cuplare şi are loc printr-o uşoară alunecare între suprafeţele de contact, urmată de
încălzirea şi uzura acestora. După perioada de cuplare are loc accelerarea, fără
alunecare, a maselor în mişcare, perioadă în care se va ajunge la turaţia de regim n1 =
n2.
Discul mobil C2, din figură, solidar cu arborele său în poziţie decuplată are turaţia
n = 0, iar discul C1 montat pe celălalt arbore, are turaţia de regim n1 = n.
Apăsându-se asupra discului C2 cu o forţă Q paralelă cu axa arborilor, se reali-
zează
contactul cu suprafaţa discului C1 care se află în mişcare. Pentru antrenarea sa este
necesară menţinerea forţei Q, care dă naştere unei presiuni p presupusă uniform
repartizată pe suprafaţa de contact Astfel, între suprafeţele de contact apar forţe de
frecare a căror rezultantă este 2 μ Q / 2, care este situată la distanţă egală cu raza
medie
Rm = Re+Ri / 2
Momentul produs de forţele de frecare este:
Mf = 2 μ Q R m / 2 = μ Q R m
Momentul necesar a fi transmis M t fiind cunoscut, forţa Q necesară realizării
ambreierii rezultă din egalitatea Mf = βMt. unde β este coeficientul de supraîncărcare al
cuplajului. Se obţine astfel:
Q= β Mt / μ Rm

15
Valorile uzuale ale coeficientului de fiecare uscată μ sunt :
Material oţel şi oţel şi Fontă pe Lemn pe
fontă ferodou fontă oţel
μ 0.15 0.30 – 0.15 – 0.25 0.35 –
0.50 0.55

b) Ambreiajele cu fricţiune prin discuri multiple

au o capacitate de transmitere mult mai mare, proporţională cu numărul suprafeţelor de
contact z :
Mf = z μ Q R m = β M t ,
deci:
z = β Mt / μ Q Rm

Numărul discurilor Z1 = Z + 1 variază în limite foarte largi, şi anume Z 1 = 4 . . . 50

lamele cu grosimea h = 0,2 . . . 2 mm.

c) Ambreiajele cu fricţiune conice. Când asupra unei părţi a ambreiajului conic se

exercită acţiunea forţei Q, se asigură contactu1 sub presiune pe o suprafaţă de frecare
cu forma conică sub unghiul α = 8 . . . 100, ceea ce permite atât evitarea unei ambreieri
bruşte cât şi blocarea conului.

16
 Dimensiunile de gabarit relativ mari, apariţia unei forţe axiale neechilibrate şi
necesitatea unei cercetări riguroase le limitează domeniul de aplicare în construcţiile
precise.

3.4. Ambreiaje automate.

Cuplajele de siguranţă, pot întrerupe automat legătura dintre arborii cuplaţi, în
cazul apariţiei unor suprasarcini în timpul funcţionării, unul dintre tipurile des utilizate
este ambreiajul cu fricţiune centrifug. Bazându-se pe acţiunea forţelor centrifuge,
ambreierea. şi debreierea se realizează în mod automat, după cum se poate urmări pe
figură. La o anumită valoare a turaţiei n a arborelui motor se dezvoltă forţele
centrifuge Fc ale saboţilor 1, astfel încât se înving forţele rezistente ale arcurilor Fr şi
se creează o presiune de contact pe tamburul 2 care va fi astfel antrenat. Dacă forţele
rezistente ating o valoare prea mare, ele vor învinge for tele centrifuge şi se produce
decuplarea.
Cuplajele unisens transmit momentul de torsiune într-un singur sens. Când turaţia
elementului condus depăşeşte turaţia elementului conducător, cuplajul se decuplează
automat.

17
 STUDIU DE CAZ

1. Să se determine numărul de discuri de oţel Z necesare unui ambreiaj de tipul

celui din figură, fiind date: forţa de ambreiere a arcului elicoidal Q = 500 N; μ = 0,2; β
= 1,2; Rm = 80 mm; P = 21kW; n = 1500 rot / min.

Rezolvare: Forţa de frecare F = μ Q = 0,2 ×500= 100 N.

Aplicându-se relaţia se obţine:
z = β Mt / μ Q Rm = 1,2 × 9550 ×21 / 100× 0,8 ×1500 =24;
z1 = z + 1= 25 discuri din tablă de oţel.

2. Să se aleagă un cuplaj elastic cu bolţuri (fig. 12.5) pentru transmiterea unui

moment M1 = 500 Nm. .

Rezolvare: Valorile coeficienţilor K1şi K2 se aleg din tabelul 12.1 ( STAS 5982):
K1 = 2; K2 = 1,6.
Aplicându-se relaţia, rezu1tă : Me = Mt KI K2= 500 ×2 × 1,6 = 1600 Nm,.
pentru care se alege un cuplaj standardizat de mărimea 7, având dimensiunile indicate
în SR 5982-1992.

18
 BIBLIOGRAFIE

1. ing. V. Drobota, M. Atanasiu, N. Stere - ORGANE DE MASINI SI

MECANISME, manual pentru licee industriale, cl. a X a, a XI a si a
XII a, E.D.P.- Bucuresti, 1993

2. prof.dr.ing. M. Gafitanu – ORGANE DE MASINI, vol I, Editura

tehnică, Bucuresti – 1983

3. ing. P. Precupetu, ing. Gh. Nicoara – DESEN TEHNIC, manual

pentru licee de specialitate, E.D.P. – Bucuresti, 1981

4. www.regielive.ro

ANEXA 1

19
 Valorile coeficientilor suprasolicitarilor K1 si K2 Tab. 12.1
Importanta K1 Regimul de K2
transmisiei solicitare
Oprirea masinii 1 Mecanisme 1
solicitate uniform
Avarierea masinii 1,2 Mecanisme 1...1,6
solicitate neuniform
Avarierea multor 1,6 Mecanisme 1,6...2
masini solicitate puternic
sau cu socuri
Victime 2,0 Mecanisme 1,6....2
solicitate

ANEXA 2

20
Ambreiaj automat BMW E 39 / E49 Ambreiaj cu frictiune

Cuplaj unisens cu clicleti Cuplaj (integral) din otel

Cuplaje elastice Cuplaj de precizie

21