Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Figura 1
1
Pe lângă funcţia de bază, aceea de a transmite mişcarea şi momentul de
răsucire între arbori, cuplajele mai îndeplinesc după caz şi alte funcţiuni auxiliare,
cum ar fi:
- amortizarea şocurilor rezultate din încărcări neuniforme aleatoare, cauzate de
variaţia regimului de funcţionare;
- compensarea abaterilor cauzate de erorile de execuţie şi de montaj ale
arborilor;
- comanda mişcării.
În vederea asigurării unei funcţionări în bune condiţii a maşinii din care fac
parte, cuplajele trebuie să îndeplinească o serie de condiţii cum ar fi:
- să posede o capacitate suficientă de transmitere a momentului de răsucire a
arborilor cuplaţi, respectiv, M cuplaj ≥ M arbore ;
- să permită preluarea unor suprasarcini şi să asigure atenuarea şocurilor şi a
vibraţiilor;
- să aibă o construcţie cât mai simplă, dimensiuni şi costuri reduse.
Clasificarea cuplajelor, ţinând seama de parametrii lor constructivi şi
funcţionali este prezentată în continuare.
- cu manşon
Fixe
- cu discuri fixe
Permanente - cu elemente rigide
- cu gheare
- cardanice
Mobile
- cu elemente elastice metalice
- cu elemente elastice
CUPLAJE - cu elemente elastice nemetalice
CUPLAJE FIXE
Cuplaje manşon
Se montează la capetele a doi arbori coaxiali şi sunt formate din două
semicuplaje 1, strânse pe capetele celor doi arbori prin şuruburile 3, inelele de
siguranţă 4 şi piuliţele 5, figura 2.
2
Figura 2
Fiecare cuplaj este turnat dintr-o singură bucată, din Fc 200, este strunjit şi
apoi este secţionat în două. Momentul transversal este transmis prin penele
longitudinale 6, precum şi prin frecarea dintre cuplaj şi arbori. Întreg cuplajul este
protejat prin două semiapărătoare 2, fixate prin şuruburi.
Cuplajele manşon (conform STAS) se aleg în funcţie de diametrul arborilor
care urmează a fi legaţi (între 18 şi 250 mm). Este prevăzută necesitatea echilibrării
statice a tuturor cuplajelor-manşon şi se recomandă echilibrarea dinamică, în
cazurile în care viteza periferică depăşeşte 25 m/s.
Cuplaje cu flanşe
3
Figura 3
CUPLAJE MOBILE
Cuplaje Oldham
Cuplajul Oldham, figura 4, prevăzut cu un disc intermediar mobil permite
deplasări radiale ale arborilor cuplaţi.
Figura 4
4
Se compune din două semicuplaje 1 şi 3, montate cu pene sau şuruburi de
strângere pe capetele arborilor şi discul intermediar 2. Cuplajul are uzură mare şi un
randament scăzut. Pentru reducerea uzurii şi creşterea randamentului la
η = 0,93 ≈ 0,97 , piesele cuplajului se execută din oţeluri cementabile şi sunt unse în
exploatare.
lb
y
4
5
3
1 2
6
D2
db
Figura 5
5
Cuplajul permite deplasări unghiulare până la 10 şi abateri de la coaxialitate
între 0,2 şi 0,6 mm. Deplasările axiale mici din timpul funcţionării sunt compensate
prin deformarea axială a bucşelor elastice.
Cuplajele elastice cu bolţuri se aleg pe baza diametrelor arborilor pe care le
cuplează, sau pe baza momentelor de transmis.
Se face o verificare a bolţurilor la încovoiere şi o verificare la strivire între bolţ
şi bucşa elastică.
Forţa care acţionează asupra unui bolţ este:
2 ⋅ Mr
F= (1)
z ⋅ D2
l
F⋅ b
σ=
Mi
= 2 = 16 ⋅ F ⋅ l b ≤ σ (2)
W π ⋅ d 3b π ⋅ d 3b
a
32
Pentru bolţuri din OLC 45 se admite σ a = 600 daN / cm 2 . Bucşa elastică din
cauciuc este supusă la strivire. Efortul unitar de strivire dintre bolţ şi bucşe
(presiunea de contact) este:
F
σs = ≤ σ as (3)
d b ⋅ lb
σ as = p a = 10 ≈ 30 daN/cm 2 (4)
M r = M l = M c ⋅ C3 (5)
P
unde: M c = 9550 ⋅ (N.m)
n
C3 – coeficient de serviciu – se dă tabelar
6
Cuplaje cardanice
Cuplajele utilizate pentru transmiterea mişcării de rotaţie şi a momentelor de
răsucire între doi arbori cu axe concurente, având o poziţie relativă în general
variabilă, se numesc cuplaje cardanice, articulaţii universale sau articulaţii Hooke,
figura 5 şi 6.
Cuplajul cardanic se compune dintr-un element conducător 1, un element
condus 2, figura 5, amândouă numite furci şi o piesă centrală 3 numită cruce, nucă,
galet etc.
Furcile sunt decalate una faţă de alta cu 900. Transmiterea mişcării se face
astfel: furcile cardanice se rotesc în plane perpendiculare pe axele (arborii) lor, care
formează unghiul α ≤ 450 , iar crucea execută o mişcare oscilatorie periodică,
oscilând de două ori în timpul unei rotaţii a arborilor, figura 6.
Figura 5
Figura 6
7
Cuplaje intermitente comandate
Cuplajele intermitente comandate stabilesc şi întrerup legătura dintre arbori
ca urmare a unei comenzi exterioare.
Acestea sunt:
- cuplaje sincrone, care pot fi cuplate şi decuplate numai la viteze unghiulare
practic nule, sau aproape egale, ale părţilor conducătoare şi conduse;
- cuplaje asincrone cu fricţiune, care pot fi cuplate şi decuplate la viteze
unghiulare diferite. Aceste cuplaje se numesc ambreiaje.
Figura 7
1-1’ arbori cuplaţi; 2 – semicuplaj fix montat cu pană pe capătul arborelui;
3 semicuplaj mobil montat cu joc alunecător; 4 – pârghie de comandă
8
Cuplaje intermitente asincrone (ambreiaje) transmit mişcarea de rotaţie şi
momentele de răsucire prin forţele de frecare care se produc între suprafeţele în
contact ale semicuplajelor. Forţele de frecare se produc numai dacă se exercită o
forţă axială de comandă. Ambreiajele asigură cuplarea şi decuplarea oricare ar fi
diferenţa între turaţiile arborilor.
Ambreiajul plan monodisc, figura 7, se compune dintr-un semicuplaj 1 montat
cu pană pe arborele conducător şi un semicuplaj 2, montat cu pene sau caneluri pe
arborele condus.
Figura 7
9
mărirea numărului de discuri, ceea ce a condus la construcţia ambreiajelor cu discuri
multiple, figura 8.
Figura 8
10