8.

Sisteme integrate producţie

În aceste condiţii, ştiinţele inginereşti se află în faţa unei paradigme

noi a lumii industriale, care caută să exprime şi să stăpânească
complexitatea si modificările sistemului întreprinderii. O astfel de
paradigmă este denumita Paradigma Fractală.
O fractală este o unitate organizatorică ce acţionează în mod
autonom, ale carei obiective şi servicii sunt clar descrise.
Fractalele se organizează în mod individual şi integrează obiectivele
întrepinderii.
Întreprinderea fractală este deci un sistem deschis, compus din
unităţi autonome, finalizate. Această definiţie generală trebuie să fie
precizată în raport cu cadrul de referinţă al întreprinderilor.
Elementele fundamentale ce definesc întreprinderea fractală sunt
următoarele :
1. Întreprinderea fractală este un sistem global deschis; această
viziune globalistă permite integrarea tuturor relaţiilor pe care întrepinderea
le poate avea cu mediul său.
Concepţia tradiţională a întrepinderii, ca sumă a funcţiilor
specializate nu mai corespunde. Procesele de producţie trebuie să fie
orientate spre satisfacerea clientului. Ele trebuie, de asemenea, să integreze
gestiunea resurselor cu clientul. Orice angajat al întreprinderii trebuie să
comunice cu mediul, cu clienţii şi cu partenerii interni. Pentru creşterea
reactivităţii întreprinderii el poate pune la dispoziţie competenţele sale
dincolo de propriile funcţii, pentru a garanta şi respecta termenele şi
satisfacţia clientului;
2. Se poate constata că astăzi întreprinderile se dezvoltă în mod
neliniar, prin schimbari imprevizibile, dar care trebuie să fie dirijate. De
aceea, orice planificare bazată pe principii prea simple prezintă riscul să fie
foarte îndepărtată de realitate. Ca urmare devine necesară stăpânirea, în timp
real, a fenomenelor pentru creşterea reactivităţii întreprinderii;
3. În întreprinderea fractală, organizarea în reţea este cea mai
adecvată. Reactivitatea întreprinderii necesită structuri organizatorice
orientate pe proces şi capabile să se autoadaptaze la schimbările rapide ale
mediului. Organizările ierarhice nu pot satisface astfel de constrangeri;
4. Toate relaţiile întreprinderii fractale pot fi considerate ca un
fel de joc cooperativ câştigător. Dacă o organizaţie industrială caută să
atingă un obiectiv unic, atunci coeziunea unităţilor ce constituie această
organizaţie este garantată dacă activitatea industrială a fiecăreia este mai
importantă în interiorul reţelei decât în exterior;
263
Ingineria şi managementul producţiei

5. Toate frontierele dintre diferitele unităţi sunt imprecise şi

permeabile informaţiilor. Constrângerile temporale şi turbulenţele mediului
necesită sisteme capabile să administreze procesele în mod global şi fără
interfaţă specificată. Dispariţia acestor interfeţe măreşte exigenţa faţă de
angajaţi, căci o definire precisă a funcţiilor şi a responsabilităţilor fiecăruia
nu mai este posibilă.
6. Procedurile şi procesele din interiorul unităţilor fractale nu
mai sunt planificate cu precizie. Ele sunt doar orientate spre un obiectiv
elaborat de comun acord între angajaţi şi client. In acest nou context de
procese fluide, o planificare precisă nu se mai justifică. De aceea generarea
proceselor se poate face prin autoorganizare si autooptimizare;
7. Într-o întreprindere fractală informaţia este disponibilă pentru
toţi şi fiecare angajat o poate primi, trata şi evalua. Fractalele, în calitate de
unităţi autonome şi autooptimizate sunt unităţi informative şi comunicante.
Astfel, este posibil să se prevadă nevoia de informaţie şi de comunicare în
fiecare situaţie. În aceste condiţii angajatul unităţii fractale poate să
stabilească cum îşi procură informaţia, cum o tratează şi utilizează pentru a
lua decizii. Acest demers încurajează angajatul să comunice şi să se
responzabilizeze prin deciziile autonome pe care le ia. Angajatul trebuie să
aibă acces chiar şi la informaţii financiare, strategice şi economice ale
întreprinderii, în scopul de a putea colabora la definirea obiectivelor şi la
dezvoltarea acesteia.

8.6.2. Întreprinderea holonică

Cuvântul holon este o combinaţie între grecescul holos = întreg şi

sufixul on care, la fel ca în cuvintele neutron sau patron, sugerează o
particulă (o parte).
Producţia holonică este atributul Sistemelor Inteligente de Producţie
(IMS = Intelligent Manufacturing Systems).
Un astfel de sistem a fost propus, pentru prima dată, de profesorul
Yoshikawa de la Universitatea din Tokio, cu scopul de a creea o ştiinţă de
producţie compatibilă cu nevoile începutului de secol XXI.
IMS a fost lansat, iniţial, ca program de cercetare pentru ţările cele
mai dezvoltate: Australia, Canada, Comunitatea Europeană Japonia şi SUA.
Unul din proiectele derulate în cadrul programului IMS a fost
denumit HMS ( Holonic Manufacturing System ).

264
 8. Sisteme integrate producţie

Scopul HMS a fost acela de a adapta conceptele evoluţioniste,

specifice lumii vii, la realitatea producţiei moderne. Prin acest demers se
obţine, în cadrul producţiei, avantaje specifice organizării holonice din
lumea biologică: adaptabilitatea şi flexibilitatea în faţa schimbării, rezistenţa
la factorii disturbatori, utilizarea eficientă a resurselor etc.
HMS urmăreşte să combine eficient calităţile sistemelor ierarhice şi
heterarhice, respectiv stabilitatea ierarhiei şi flexibilitatea dinamică a
heterarhiei.
În cadrul HMS s-a elaborat o listă de definiţii, care să permită
înţelegerea conceptelor specifice producţiei holonice. Cele mai importante
elemente din această listă sunt:
 Holonul: blocul autonom şi cooperant, format dintr-un
sistem de producţie ce poate să realizeze transformarea, transportul,
depozitarea şi/sau validarea informaţiei sau obiectelor.
Holonul evidenţiază atât un proces informaţional cât şi unul fizic.
Un holon poate fi parte integranta a unui alt holon. Rezultă că o
structură holonică are caracter sistemic, putând fi agregată sau dezagregată.
 Autonomia: Capacitatea unui holon de a crea şi controla
propriile planuri şi/sau strategii.
 Cooperarea: Procesul prin care un grup de holoni dezvoltă şi
execută planuri reciproc avantajoase.
 Holarchy: Defineşte regulile primare de colaborare a unui
obiectiv. În cadrul holarchy se generează reguli de limitare a autonomiei
individuale şi de colaborare, prin atingerea obiectivului comun.
 Sistemul holonic de producţie : holarchy care cuprinde
întreaga gamă a activităţilor de producţie, începând cu receptarea comenzii,
urmată de proiectare, fabricare, desfacere, service etc., în scopul realizării
unei întreprinderi reactive ( capabilă să reacţioneze în timp real, la comanda
pieţei ).
 Atributele holonice : Atributele unei entităţi care o fac
capabilă să devină holon. Atributele minimale sunt autonomia şi
cooperarea.
În cadrul unui sistem holonic de producţie se pot pune în evidenţă
trei categorii de entităţi holonice (fig. 8.15).

265
Ingineria şi managementul producţiei

Fig.8.15

a) Holonul produs : Este cel care generează comanda primară de

organizare şi cooperare a structurii holonice, acţionând ca un server
informaţional pentru ceilalţi holoni din HMS. Printre altele, holonul produs
furnizează informaţii privind cerinţele beneficiarului categoriile de materiale
şi costul acestora, modelul virtual al produsului, estimări ale ciclului de
viaţă a produsului etc. În felul acesta, holonul produs oferă cunostiinte de
produs şi proces, necesare concepţiei, fabricării şi comercializării eficiente a
produsului.
b) Holonul resursă : Constituie suportul logistic al structurii
holonice. Este format dintr-o parte fizică, respectiv resursa de producţie şi o
parte informaţională, cea care controlează resursa. Holonii resursă oferă
capacitatea de producţie şi funcţionalitate pentru ceilalţi holoni din sistem.
În esenţă, holonii resursă sunt abstractizări asociate mijloacelor de
producţie din sistem (masini-unelte, dispozitive, scule, transportoare, etc. )
c) Holonul comandă: Este o entitate activă şi responsabilă ce
captează şi procesează informaţia ce trebuie distribuită în sistem pentru a
realiza producţia efectivă.
Pentru implementarea unui sistem holonic de producţie ( HMS )
este suficient să existe holarchy formată din cele trei categorii de holoni.
Evident, se pune problema locului pe care îl ocupă factorul uman în
cadrul sistemului holonic de producţie. Devreme ce factorul uman constituie
componenta cea mai inteligentă şi flexibilă din sistem, îşi va găsi locul în
cadrul sistemelor holonice de producţie.
Astfel, în concepţia arhitecturii holoice, factorul uman va reprezenta
holonul personal, acesta având rolul supervizării, controlării şi dezvoltării
266
 8. Sisteme integrate producţie

activităţilor din structura holonică. Cu toate acestea, fiind o arhitectură

heterarhică de control, holonii primari îşi păstrează atributele decizionale
necesare realizării obiectivelor producţiei.
Arhitecturile de control tradiţionale, ierarhice-centralizate, îngrădesc
atributele decizionale ale entităţilor primare din sistem, care sunt obligate să
respecte procedurile elaborate la vârful ierarhiei.
Arhitectura de control a producţiei holonice se bazează pe un
"mecanism" care menţine autonomia holonilor primari şi oferă, în acelaşi
timp, acestor holoni, sprijinul holonilor personal.
Diferenţa faţă de sistemele ierarhice – centralizate, constă în faptul
că holonii personal au numai rolul de a asista holonii primari din sistem,
oferindu-le "recomandări", fără a le îngrădi puterea decizională .
În această accepţiune, holonii personal pot fi constituiţi şi din
produse software de asistare a deciziilor (holon CAD, holon CAPP, holon
CAE etc.)
Reconfigurabilitatea constituie una dintre cerinţele fundamentale
impuse HMS. Această cerinţă implică capacitatea sistemului holonic de a-şi
schimba configuraţia în timp real.
Reconfigurabilitatea sistemului este un concept mai nou,
presupunând existenţa unui metamodel şi unui metacontrol.
Metamodelul conţine arhitectura virtuală a HMS, iar metacontrolul
procesul de definire, generare şi control al acestei arhitecturi virtuale.
Cele mai recente abordări privind implementarea metacontrolului se
referă la:
- reconfigurările interactive (realizate pe baza softurilor de asistare a
deciziei);
- reconfigurările bazate pe date experimentale;
- reconfigurările bazate pe reguli euristice;
- reconfigurările prin învăţarea maşinii;
- reconfigurări distribuite.
Ţinând seama de faptul că majoritatea sistemelor de producţie reale
sunt mari şi complexe, s-a pus problema ierarhizării controlului de sistem.
În felul acesta s-au stabilit diferite niveluri de control, fiecare dintre acestea
fiind caracterizat prin două elemente esenţiale: lungimea orizontului de
planificare şi natura informaţiilor necesare proceselor de decizie. Astfel, s-a
stabilit că nivelurile înalte ale ierarhiei au orizonturi largi şi utilizează
informaţii de complexitate ridicată, în timp ce nivelele joase cu orizonturi
mai scurte şi folosesc informaţia mai detaliată.
267
Ingineria şi managementul producţiei

În felul acesta structura arhitecturii de control permite autonomia

decizională a holonilor de pe nivelurile inferioare ale ierarhiei şi "orientarea
decizională" provenită de la nivelurile ierarhice superioare.
În această ierarhie flexibilă, cu niveluri cvasiautonome, s-a convenit
că activitatea cea mai puţin frecventă să aibă nivelul cel mai mare.
Activităţile cu frecvenţe mari de apariţie ocupă nivelurile inferioare.
De asemenea, s-a introdus conceptul logic al observatorului
(controlorului) de nivel k.
Un asemenea observator are, în cadrul metacontrolului, un model de
control precis numai dacă evenimentele din sistem apar cu frecvenţe
apropiate de , care reprezintă frecvenţa caracteristică nivelului. Se
admite că observatorul posedă modele simplificate ale evenimentelor ce
apar la frecvenţe îndepărtate de .
Mărimile care se schimbă cu frecvenţa mică sunt considerate
constante. (chiar dacă ele se schimbă, observatorul nu poate anticipa
schimbările viitoare).
Evenimentele ce apar la frecvenţe mai înalte nu pot fi distinse în
detaliu. De asemenea, observatorul nu poate "vedea" activităţile a căror
durată este mai mică de 1/ .
Sistemele holonice de producţie (HMS) evoluează în corelare
deplină cu cu Ingineria Simultană(CE) (fig. 8.16)

EMBED Visio.Drawing.6

HOLONUL
CAM HOLONUL
CAD
HOLONUL
COMANDA HOLONUL
PRODUS

HOLONUL
CAPP

HOLONUL
RESURSE

HOLONUL
SISTEMULUI DE
CONTROL

Fig.8.16

268
 8. Sisteme integrate producţie

Produsele şi resursele (văzute ca holoni) conţin informaţii primare

referitoare la concepţie, planificare, execuţie şi control .
Astfel produsele sunt dezvoltate într-un mediu CAD, pe bază de
comenzi ale clienţilor sau studii marketing. Aceste medii CAD formează
structuri holonice autonome şi cooperante cu atribuţii de concepţie şi
desenare asistată de calculator a produselor. Cooperarea constă în faptul că
modelele virtuale ale produselor (2D sau 3D) sunt stocate într-o bază de
date, care poate fi accesibilă şi altor structuri holonice.
Pe baza acestei accesibilităţi (cooperări) structura holonică CAPP
asigură proiectarea proceselor tehnologice a produselor.
În felul acesta holonii CAPP prefigurează natura şi ordinea
operaţiilor tehnologice, procedeelor de prelucrare, maşinilor şi
echipamentelor tehnologice de prelucrare şi control (cooperare cu holonii
CAM ).
Holonii CAM se ocupă cu conducerea şi supravegherea asistată de
calculator a proceselor de fabricare a produselor. La baza structurilor
holonice CAM stau Sistemele de Producţie Comandate Numeric ( SPCN ).
Aceste sisteme sunt gestionate prin directori de control numeric ( NC =
Numerical Control ).
Sistemele holonice CAM sunt în cooperare cu celelalte sisteme
holonice de rang inferior ( CAD şi CAPP). Astfel, la nivelul CAM există
bucle prin care holonul CAD poate fi avertizat în cazul în care o anumită
caracteristică geometrică este dificil de fabricat, sugerând şi soluţii pentru
reproiectare, aşa încât fabricarea să fie posibilă. În acelaşi mod, se pot cicla
informaţii în arhitectura holonică CAPP, privind modificarea parametrilor
regimului de aşchiere, schimbarea sculelor, a ordinii de execuţie a fazelor de
prelucrare, etc.
Integrarea entităţilor holonice menţionate are loc în cadrul unei
arhitecturii superioare de control, denumită Computer Integrated
Manufacturing (CIM).

8.7. Produse CAD/CAM actuale

pentru sisteme integrate de producţie

8.7.1.Avantajele utilizării sistemelor CAD/CAM

269
Ingineria şi managementul producţiei

Sistemele de comandă ale maşinilor-unelte cu comandă numerică sau

ale centrelor de prelucrare integrate în sisteme flexibile de fabricare trebuie să
fie conectate direct la un dispozitiv de comandă sau controller de nivel ierarhic
superior. Din această cauză, constructorii de maşini-unelte echipate cu sisteme
de comandă CNC trebuie să prevadă utilizarea unor anumite aplicaţii CAD
pentru proiectarea constructivă 2D sau 3D a pieselor de prelucrat, precum şi
a unor aplicaţii CAM, pentru simularea prelucrărilor şi generarea
programelor-piesă de prelucrare.
Utilizarea în producţie a sistemelor CAD/CAM specializate asigură
următoarele beneficii importante:
– elimină necesitatea folosirii de echipamente cu comandă numerică
separate faţă de structura maşinilor-unelte propriu-zise;
– permite utilizarea unor calculatoare personale (PC), cu configuraţii
standard, pentru comanda maşinilor-unelte;
– minimizează rebuturile, precum şi timpul necesar pentru trecerea de
la proiectarea pieselor la fabricarea acestora;
– sporeşte fondul de timp disponibil pentru producţie al maşinilor cu
comandă numerică, ca urmare a faptului că testarea tehnologiilor de
prelucrare, din programele-piesă, se face pe calculatoare separate,
prin simulare;
– permite folosirea eficientă a bibliotecilor de scule, programe-piesă,
desene de execuţie etc.

8.7.2. Caracteristici şi performanţe ale sistemelor CAD/CAM

Marea diversitate a sistemelor CAD/CAM comerciale cu caracteristici

echivalente creează adeseori dificultăţi în alegerea celui mai potrivit produs
pentru fabricaţia din cadrul unei firme. Această problemă a stat la baza unor
numeroase studii şi cercetări, întreprinse pe plan mondial.
Un studiu recent, publicat în revista de specialitate a Centrului Tehnic
de Cercetare din domeniul Ingineriei Mecanice din Franţa, prezintă şi compară
din punct de vedere al caracteristicilor tehnice şi performanţelor pe 11 dintre
cele mai utilizate sisteme CAD/CAM din industrie:
– CATIA;
– CAMeLOT;
– EUCLID MACHINIST;
270
 8. Sisteme integrate producţie

– GOELAN;
– HYPERMILL;
– POWERMILL;
– TEBIS;
– UNIGRAPHICS;
– VISI-CAM;
– WORK-NC;
– SURFCAM.

 CATIA se dovedeşte a fi o alternativă avantajoasă pentru oricare

alt sistem CAD/CAM, oferind soluţii pentru concepţia de produse mecanice,
circuite electrice şi instalaţii complexe, pentru fabricaţie şi pentru simularea
de procese. De asemenea, CATIA beneficiază de un foarte puternic modul
de management al datelor cu privire la produse (PDM).
Pentru proiectarea constructivă a produselor mecanice, CATIA pune
la dispoziţie facilităţi de modelare 2D, modelare 3D tip “cadru de sârmă” şi
modelare cu suprafeţe. Pentru concepţia suprafeţelor, sunt disponibile funcţii
avansate, care permit definirea, importul, modificarea, analiza şi gestionarea
elementelor de suprafaţă ale pieselor. Modelarea 3D poate fi parametrică sau
variaţională. Cu ajutorul programului CATIA se mai poate realiza: gestiunea
asamblărilor din cadrul produselor, operaţia de trasare a tablelor, prescrierea
toleranţelor şi cotarea etc.
Pentru analiză şi simulare, CATIA oferă posibilităţi de lucru cu metoda
elementelor finite, la care rezultatele analizei sunt calculate şi postprocesate
pentru a fi vizualizate automat. Se pot întreprinde analize statice, dinamice, de
constrângeri etc.
În ceea ce priveşte fabricaţia, CATIA permite programarea operaţiilor
de strunjire, de frezare şi de prelucrare a găurilor, pe maşini cu până la 5 axe
comandate numeric. Programatorul are la dispoziţie o importantă bază de date
tehnologică, incluzând maşini, scule şi parametri ai regimurilor de lucru pentru
prelucrare. De asemenea, mai sunt oferite date pentru programarea roboţilor,
precum şi pentru fabricarea rapidă a prototipurilor prin stereolitografie.

 CAMeLOT include un modul complet pentru modelarea 3D a unui

produs. Modelarea 3D, de tip “cadru de sârmă”, poate fi aplicată şi în cazul
definirii unor suprafeţe simple. De asemenea, se permite analiza dimensională

271
Ingineria şi managementul producţiei

a modelului realizat. Un alt modul al programului face posibilă reconstrucţia

unei anumite suprafeţe, pornind de la un fişier de puncte digitizate aparţinând
acesteia.
Modulul CAM al sistemului poate fi utilizat pentru prelucrări pe 3 axe
comandate numeric, plus alte 2 axe suplimentare, pentru anumite situaţii. În
cazul frezărilor şi găuririlor se pot comanda numeric până la 5 axe, iar pentru
prelucrări prin electroeroziune maxim 4 axe. Sunt permise înclinări ale sculei
în raport cu modelul, după 2 axe de rotaţie. De asemenea, toate interferenţele
sculelor cu modelul sunt semnalizate de către program, în vederea tratării.

 EUCLID MACHINIST permite modelarea tip “cadru de sârmă” şi

modelarea cu suprafeţe, pentru piese care pot fi prelucrate pe maşini cu 2½
până la 5 axe comandate numeric. Modulul CAM permite recuperarea datelor
din modulul CAD, pentru interfeţele standard. Postprocesorul integrat creează
fişierul ISO al programului-piesă de prelucrare.

 GOELAN asigură facilităţi de modelare 2D şi de modelare 3D, cu

suprafeţe sau volume. Pot fi modelate sfere, volume toroidale, cilindri, conuri,
precum şi alte primitive volumice sau de suprafaţă care mai pot fi întâlnite în
construcţia pieselor. Programul facilitează construcţia suprafeţelor de racordare
cu raze constante sau evolutive, a suprafeţelor de rotaţie cu constrângeri de
tangenţă şi de orientare etc.
Modulul CAM al programului facilitează programarea şi simularea de
operaţii de prelucrare prin: frezare 2D, 2½D (cu poziţionare pe 5 axe) sau 3D
(cu 3 axe comandate numeric); strunjire, cu 2 sau 4 axe comandate numeric;
electroeroziune, cu 2 sau 4 axe comandate; găurire, alezare etc. Programul face
posibilă prelucrarea directă a entităţilor volumice ale modelului, optimizarea
traiectoriei sculei în funcţie de planul de lucru, precum şi schimbarea sculei
în funcţie de profilul de prelucrat. Un modul special al GOELAN deserveşte
modulul CAM pentru optimizarea programării prelucrărilor cu viteze mari de
aşchiere.

 HYPERMILL conţine un modul complet de modelare geometrică,

care permite construcţia de solide parametrizate şi de modele cu suprafeţe.
Modulul CAD are interfeţe directe cu aplicaţiile CATIA şi AutoCAD.
Modulul CAM utilizează modelul geometric exact sau cel definit prin
faţete pentru programarea şi simularea operaţiilor realizate pe maşini de frezat
şi centre de prelucrare, cu până la 5 axe comandate numeric. Pentru ciclurile
272
 8. Sisteme integrate producţie

de frezare, sunt prevăzute funcţii de optimizare automată a traiectoriilor urmate

de scule. Programul poate rula pe un calculator biprocesor, la care unul dintre
procesoare se va ocupa exclusiv cu calculul traiectoriilor sculelor.

 POWERMILL are la dispoziţie un modul CAD, care face posibilă

construcţia de suprafeţe pe o reţea de tip “cadru de sârmă” fără constrângeri
şi editarea şi deformarea suprafeţelor, pentru modificarea poziţiilor,
tangentelor, restricţiilor etc. Se pot modela diferite curbe polilinii 2D, care,
prin proiectare pe piesă şi, eventual, decalare spre interior sau exterior, fac
posibilă definirea de suprafeţe prin extruziune.
Modulul CAM al programului este unul foarte puternic, fiind destinat
prelucrărilor pe maşini de frezat şi centre de prelucrare cu 3 axe comandate
numeric, plus alte 2 axe de rotaţie suplimentare pentru înclinarea sculei. Sunt
disponibile diferite scheme de prelucrare a suprafeţelor pieselor, dintre care pot
fi selectate cele mai performante pentru un anumit caz dat. De asemenea, se
mai permite editarea schemelor de prelucrare, simularea prelucrării, detectarea
şi înlăturarea coliziunilor dintre sculă (şi portsculă) şi piesă etc. Programul se
poate utiliza şi pentru prelucrări cu viteze mari, caz în care se oferă opţiuni
pentru minimizarea timpului de aşchiere la degroşare, evitarea schimbărilor
bruşte de direcţie şi a adaosurilor de prelucrare variabile la finisare etc.

 TEBIS permite modelarea formelor complexe, dispunând de funcţii

pentru generarea unor suprafeţe evoluate: canonice, pe bază de generatoare,
racordări constante sau evolutive etc. Un ansamblu de funcţii evoluate permite
analiza calităţii modelului realizat, pentru identificarea eventualelor defecte de
joncţiune, continuitate, tangenţă etc.
Componenta CAM a programului dispune de mai multe module, care
acoperă prelucrările de frezare, găurire, tăiere cu laser sau jet de apă etc., pe
2 până la 5 axe controlate numeric. Traiectoriile sculelor, precum şi controlul
coliziunii acestora sunt calculate pe baza unor modele exacte. Pentru un model
dat, funcţiile CAM pot fi parcurse în mod interactiv sau automat.

 UNIGRAPHICS dispune de un modelor hibrid, cu care se pot crea

geometrii 3D, pornind de la primitive solide sau de suprafaţă, precum şi prin
construcţie liberă. Cu modulul CAD pot fi modelate, de exemplu, suprafeţe cu
descriere canonică, suprafeţe cu generatoare, suprafeţe construite prin puncte
măsurate, curbe derivate din geometrii existente, racordări cu rază constantă
sau evolutivă etc.
273
Ingineria şi managementul producţiei

În funcţie de varianta comercială, componenta CAM poate cuprinde

unul sau mai multe module specializate pentru: frezare (cu până la 3 sau
până la 5 axe comandate numeric), electroeroziune sau strunjire. Pot fi
disponibile două module de simulare: unul care simulează îndepărtarea
adaosului de prelucrare şi permite compararea modelului prelucrat cu modelul
CAD, iar celălalt care simulează cinematica maşinii-unelte şi detectează
eventualele coliziuni.

 VISI-CAM poate modela suprafeţe riglate la o generatoare liniară

sau circulară, suprafeţe tubulare cu una sau mai multe ghidări sau generatoare,
suprafeţe definite prin nori de puncte, suprafeţe de racordare cu rază constantă
sau evolutivă etc. De asemenea, se pot obţine suprafeţe desfăşurate, pornind
de la un model.
VISI-CAM conţine module separate pentru modelare şi prelucrare în
2½D (modele tip “cadru de sârmă” sau modele solide) sau în 3D (modele cu
suprafeţe). Sunt suportate prelucrările pe centre de prelucrare cu 2½ până la
5 axe controlate numeric, precum şi prelucrările pe strunguri, inclusiv ciclurile
automate de prelucrare. Programul dispune de numeroase funcţii de calcul al
traiectoriilor sculelor, permiţând gestionarea automată a coliziunilor. Modelul
geometric al sculei utilizate, necesar pentru simularea traiectoriei, poate fi
creat cu un alt modul al programului, care gestionează baza de date pentru
scule şi regimuri de aşchiere.

 WORK-NC pune la dispoziţie un modul CAD rudimentar, cu care

se creează uşor curbe derivate din geometrii existente, plecând de la muchiile
suprafeţelor. Totuşi, ca urmare a numeroaselor interfeţe de import cu care este
prevăzut programul (IGES, SET, VDA etc.), este posibilă recunoaşterea unui
număr mare de entităţi geometrice, inclusiv a suprafeţelor Bézier şi
NURBS.
Componenta CAM este specializată pentru programarea şi simularea
de prelucrări 3D, cu 3 axe de prelucrare comandate numeric, plus alte 2 axe de
poziţionare relativă a sculei faţă de piesă. Modulul de gestionare a fazelor de
prelucrare permite determinarea parametrilor cel mai bine adaptaţi la tipul de
prelucrare selectat.

 SURFCAM furnizează soluţii CAM pentru operaţii de prelucrare

prin strunjire, frezare, găurire, alezare, filetare, tăiere cu fir etc., pe 2 până la
5 axe controlate numeric. Opţiunea pentru viteze mari de aşchiere determină
274
 8. Sisteme integrate producţie

recalcularea traiectoriei sculei, pentru transformarea tuturor schimbărilor bruşte

de direcţie în mişcări tangente şi continue. Sunt generate traiectorii optimizate
pe 3 axe, pentru orice tip de entitate geometrică, de suprafaţă sau de volum.
Programul simulează prelucrările pe 4 sau 5 axe şi tratează eventualele
coliziuni dintre scule şi model, oferind utilizatorului posibilitatea de a utiliza
orice combinaţie între axele maşinii. Piesele cu axe de rotaţie pot fi prelucrate
în orice orientare, datorită posibilităţii de înclinare a sculelor faţă de model.

Cele 11 sisteme CAD/CAM sunt grupate pe trei nivele de performanţă

din punct de vedere al timpului de calcul:
1) Sisteme rapide (CAMeLOT, EUCLID MACHINIST,
WORK-NC, POWERMILL, TEBIS);
2) Sisteme cu rapiditate medie (HYPERMILL, GOELAN, VISI-
CAM, UNIGRAPHICS, SURFCAM);
3) Sisteme lente (CATIA).

275