UNIVERSITATEAă“ALEXANDRUăIOANăCUZA”ăIAŞI

CENTRUL DE STUDII EUROPENE

SISTEME ADMINISTRATIVE EUROPENE

- Suport de curs -

TITULARăDISCIPLIN ,
PROF. UNIV. DR. MIHAELA ONOFREI

IAŞI
An universitar
2009 / 2010
2
CUPRINS

MODULUL 1. SISTEMUL ADMINISTRATIV – COMPONENT ă A

MEDIULUI SOCIAL..................................................................................................4
Lec iaă1.1. Conceptul de sistem administrativ public şiăcomponenteleăsale.................6
Lec iaă1.2. Integrarea sistemului administrativ în mediul social...................................9
Lec iaă1.3.ăInterrela iileăsistemuluiăadministrativ cu sistemul politic..........................13

MODULULă 2.ă FACTORIă DETERMINAN Iă ŞIă PRINCIPII DE

ORGANIZAREăŞIăFUNC IONAREăA SISTEMELOR ADMINISTRATIVE.17
Lec iaă 2.1. Factoriiă careă influen eaz ă organizareaă şiă func ionarea sistemelor
administrative............................................................................................19
2.1.1 . Factori endogeni........................................................................19
2.1.2. Factori exogeni...........................................................................23
Lec iaă2.2. Principii deăorganizareăşiăfunc ionareăa sistemelor administrative............26
2.2.1. Omogenitate sau eterogenitate...................................................27
2.2.2. Ierarhie sau participare...............................................................31
2.2.3. Unitate sau pluralism..................................................................34

MODULUL 3. SISTEME ADMINISTRATIVE PUBLICE ÎN UNIUNEA

EUROPEAN ............................................................................................................40
Lec iaă3.1.ăCadrulăinstitu ionalăal Uniunii Europene...................................................42
Lec iaă 3.2. Structuri administrative publice centrale înă ri ale Uniunii
Europene.................................................................................................47
3.2.1. Cadrul general privind structurarea Guvernului.........................47
3.2.2. Investitura guvernului înă riăcuăregimăparlamentar...................52
3.2.3. Investituraăguvernuluiăînă riăcuămonarhieăconstitu ional .........57
3.2.4.ăInvestituraăguvernuluiăînă riăcuăregimăsemi-preziden ial (Fran a,ă
Portugalia)...................................................................................................................59
3.2.5.ă Repereă aleă structur riiă şiă func ion riiă ministereloră înă riă ale
Uniunii Europene.......................................................................................................60

3
Lec iaă 3.3. Structuri administrative publice locale înă riă aleă Uniuniiă
Europene.....................................................................................................................68
3.3.1. Structuri administrative publice locale în state unitare.......68
3.3.2. Structuri administrative publice locale în state federale......75

MODULUL 4. REFORMA ADMINISTRA IEIăPUBLICEăăŞIăREZULTATEă

ALE ACESTEIA……………………………………………………………………89
Lec iaă 4.1. Implicarea deciziiloră strategiceă nă reformarea sistemului
administrativ...........................................................................................92
Lec iaă4.2. Tipologia rezultatelor managementului public…………………………..97
Lec iaă 4.3.ă Reformaă activit iiă Ministerului de Interne în contextul reformei
managementuluiăpublic.ăAnaliz ăpeă ri……………………………….99
Lec iaă 4.4.ă Reformaă “Nextă steps”ă (“paşiiă urm tori”)ă înă administra iaă public ă
britanic ………………………………………………………………...105
Lec iaă4.5.ăPrincipiileămoderniz riiăadministra ieiăpubliceăînăFran aăşiăeficien aă
lor……………………………………………………………………..106

Bibliografie…………………………………………………………………….......114

4
Modulul 1. SISTEMUL ADMINISTRATIV –
COMPONENT ăAăMEDIULUIăSOCIAL

INTRODUCERE

Obiectiv fundamental:
-s ă cunoasc rela iileă fundamentaleă ceă seă instituieă întreă sistemulă administrativă şiă
componentele mediului social;

Competenţe cognitive: careăvorăfiăob inuteăprinăăînsuşireaăcon inutuluiăcursului:

O1- s ă defineasc ă concepteleă deă sistemă administrativă şiă mediuă ală sistemuluiă
administrativ;
O2- s ă identificeă rela iileă deă schimbă şiă comunicareă careă auă locă întreă sistemulă
administrativăşiămediulăsocial;
O3- s ăanalizeze componentele sistemului administrativ;
O4- s ăprecizezeăcareăsuntăinfluen eleădintreăsistemulăadministrativăşiăsistemulăsocial;
O5- s ă reliefezeă modalit ileă deă rela ionareă dintreă sistemulă administrativă şiă sistemulă
politic.
Rezultate aşteptate:
A1- s ăformulezeăopiniiăprivitoareălaăinterrela iileăcareăseăstabilescăîntreăsistemulăăăăăăă
administrativăşiămediulăsocial;
A2- s ămanifesteăinteresăasupraăcon inutuluiăprezentat;
A3- s ăformulezeăîntreb riăcuăprivireălaămaterialulăprezentat.ă
Tehniciăşiăprocedee didactice:
Metode expozitive:
- expunerea;
- descrierea;
- explica ia.
Metode conversative:
- conversa ia;
- dialogul;
- problematizarea.
Metode de explorare directă:

5
- observa ia;
- studiul de caz

6
 Lec iaă1.1. Conceptul de sistem administrativ public
şiăcomponentele sale

Abordat ă într-oă viziuneă sistemic ,ă activitateaă specific ă administra ieiă publiceă

seă desf şoar ă prină intermediulă uneiă multitudiniă deă formeă institu ionaleă ceă constituieă
ună angrenajă institu ional,ă aleă c ruiă principiiă deă organizareă variaz ă înă func ieă deă
problemeleă puse,ă deă presiunileă exterioareă şiă deă preocup rileă proprii,ă dară careă
presupuneăşiăintegrareaăsaăînă mediulă social,ăpoliticăşiă economică existentă cuămultipleă
diferen ieriăînăspa iuăşiătimp.
Aşadar,ă într-oă accep iuneă generalizatoare,ă sistemul administrativ al unui stat
sauă uniuniă deă stateă poateă fiă definită caă ună ansambluă coerentă deă structuri,ă institu iiă şiă
reglement riă interdependenteă prină careă seă înf ptuieşteă activitateaă deă administra ieă
public ,ăcaăprocesăreal.
În sensul teoriei sistemelor, sistemul administrativ apare ca un subsistem al
mediuluiă social,ă ceă reprezint ,ă înă acelaşiă sens,ă ună sistemă integrator,ă deă mareă
complexitate.
Prină urmare,ă sistemulă administrativă ă trebuieă concepută caă parteă integrant ă aă
sistemuluiă social,ă aflat ă înă interac iuneă permanent ă şiă reciproc ă cuă celelalteă
componenteăaleăacestuia.ăAstfel,ăpeădeăoăparte,ăintereseaz ămodulăcumămediulăsocială
furnizeaz ă administra ieiă publiceă impulsurileă şiă sus inereaă necesareă îndepliniriiă
misiunilorăacesteia.ăPeădeăalt ăparte,ăseăareăînăvedereăfaptulăc ăsistemulăadministrativă
esteă înă m sur ă s -şiă formezeă propriileă capacit iă şiă s -şiă cuantificeă nevoile,ă
influen ândălaărândulăs uăasupraăevolu ieiămediuluiăsocial.
Laă rândulă s u,ă sintagmaă mediu al sistemului administrativ (ecosistem)
semnific ă “ună ansambluă deă elementeă susceptibileă deă aă exercitaă oă influen ă asupraă
func ion riiăsistemuluiăsauăcareăsuntăinfluen ateălaărândulălor,ădeăc treăacesta”.1
Structurareaăşiăfunc ionareaăsistemuluiăadministrativăsuntăcondi ionateădeci,ăînă
mod obiectiv, deă alteă elementeă deă structur ă aleă societ iiă globale,ă legateă întreă eleă
printr-oăserieădeăinterac iuni;ăelăcomunic ăcuăacestămediuăprinăinforma iiăreciproceăşiă
prin procesul întrebare-r spuns.ă Înă acestă proces,ă întreb rileă accedă c treă sistemulă

1
Chevalier, J., Loschak – Introduction à la science administrative; Memento Dalloz; Paris; 1974; p.58

7
administrativ printr-oăre eaădeăcomunica iiăşiăsuntăcomplementare,ăatâtăîntreăele,ăcâtăşiă
cuă celeă careă eman ă dină interiorulă sistemuluiă administrativă însuşi.ă Laă rândulă lor,ă
r spunsurileă peă careă leă d ă sistemulă administrativă iauă formaă deciziiloră şiă ac iuniloră
concrete cu impactăasupraăevolu ieiăsociet ii.
Procesulă deă schimbă şiă comunicareă dintreă sistemulă administrativă şiă mediulă
exteriorăcreaz ădou ăsitua ii,ăşiăanume:
pe de o parte, sistemul poate fi deschis asupra mediului, prin schimbul unui
ansamblu diversificat de informa ii,ă dară înă acelaşiă timp,ă sistemulă administrativă
tindeă s -şiă creezeă propriulă determinismă intern,ă limitându-şiă densitateaă
comunica iilorăcuăexteriorul;
peă deă alt ă parte,ă acestă sistemă seă poateă plasaă într-oă situa ieă deă dependen ă sauă s ă
încerceăs -şiăcontrolezeăşiăs ădomineămediul,ăcreândăunăcentruăautonomădeăputereă
şiăpropriileăvalori.
Înăipostazaădeăsistemădistinct,ădispunândădeăcompeten eăproprii,ăadministra iaă
public ăseăconsolideaz ăpeăbazaăunorămecanismeădirecteăsauăindirecte,ăcareăstabilescă
gradulăs u deăautonomie,ăînăraportăcuăsistemul,ăcelelalteăsubsistemeăşiăchiarăcuămediulă
social,ăpolitic.ăÎnăatariăcondi iiăsistemulăadministrativăpublicătindeăs ăseădistan ezeădeă
sistemulăpoliticăşiăs ădevin ăunăsistemădistinctăcareăs ăaib ăpropriaălegitimitate,ădeşi
r mâneăsubăinfluen aăpoliticului.
Prină prismaă manifest riiă şiă înt ririiă autonomiei,ă sistemulă administrativă îşiă
constituieă bazeleă propriiă deă existen ă şiă func ionareă cuă urm toareleă componente:ă
1.birocra ie,ă2.tehnocra ie,ă3.tehno-birocra ie.
1) Birocra ia seă poateă definiă caă “sistemulă înă careă preponderen aă înă direc iaă
realiz riiă afaceriloră publice,ă apar ineă serviciiloră administrative,ă adic ă birourilor”.2
Birocra iaăpresupuneăcaăadministra iaăs ăînregistrezeăurm toareleămuta ii:
a) - s ăseătransformeăîntr-oălumeăîngr dit ,ăcapabil ăs ărezisteăimpulsuriloră
exterioare. Eaădevineăastfelăindependent ădeăcorpulăelectoralăşiădeăguvernan iăcareănuă
maiă exercit ă asupraă saă oă influen ă direct .ă Înă aceast ă optic ,ă Statutulă func ionaruluiă
public,ădinădemocra iileăeuropene,ămaximizeaz ăsecuritateaăprofesional ăşiăgaranteaz ă
autonomiaăacestuia,ăiarăadministra iaăseăconstituieăcaăoăcategorieăsocial ,ăoăcorpora ieă
care are interese proprii.

2
Chevalier, J., Loschak, D. – op. cit.; p.64

8
 b) - tindeă s ă devin ă ună centruă deă putere,ă înă m sur ă s ă dobândeasc ă for ă
politic ăşiăcapacitate de decizie.
Putereaă birocratic ă aă fostă considerat ,ă uneori,ă inevitabil ă şiă binef c toare.ă Înă
acestă sens,ă potrivită luiă Maxă Weber,ă apari iaă stateloră moderneă aă fostă legat ă deă
constituireaăunuiăcorpădeălucr toriăintelectuali,ăspecializa i,ădota iăcuăindependen ăşiă
stabilitate.ăLaărândulăs u,ăA.ăMathiotăconsideraăc ăbirocra iaăareăavantajeăapreciabile,ă
deoareceăfunc ionariiăpublici,ărecruta iăînăfunc ieădeătalentulălor,ămen inăcontinuitateaă
statuluiăşiăaăserviciilorăpublice.
În alte opinii (A. Touraine),ă seă consider ă c ă birocra iaă esteă incompatibil ă cuă
principiileă democra iei,ă deoareceă afacerileă publiceă suntă încredin ateă unoră func ionariă
neimplica iăpolitic.ăChiarădac ăactivitateaăadministra ieiăr mâneăfunc ional ăînăraportă
cuă naturaă şiă regulileă sale,ă eaă înregistreaz ă disfunc ionalit iă dină punctă deă vedereă ală
inten iilorăşiăsemnifica iilorăsociale.
2) Tehnocra ia seă defineşteă caă “sistemulă înă careă preponderen aă înă direc iaă
realiz riiă afaceriloră publice,ă apar ineă tehnicienilor”.3 Aceste persoane iau anumite
deciziiă înă func ieă deă considerenteleă deă eficacitateă tehnic ,ă f r ă aă faceă refeririă laă
exigen eleă politice.ă Spreă deosebireă deă agen iiă dintr-oă organiza ieă birocratic ,ă
tehnocra iiănuăseămul umescănumaiăs ăapliceăregulile,ăciăauăfacultateaădeăaăcrea,ăde a
impuneănout ile.
Implantareaătehnocra ilorăgenereaz ăiluziaărealiz riiăcontroluluiăpoliticădeăc treă
administra ie,ă Maxă Weberă semnalaă dejaă oă ascensiuneă public ă irezistibil ă aă
tehnicienilor,ăcareăpeădeăoăparteăreduceărolulăşiăputereaăpoliticului,ăiarăpe deăalt ăparte,ă
genereaz ăfenomenulădeăconfuzieăîntreăomulăpoliticăşiăexpert.
Preponderen aă tehnicieniloră înă cadrulă sistemuluiă politică esteă consecin aă unuiă
fenomenă generală ală societ iiă industriale,ă dominat ă deă tehnocra i.ă Complexitateaă
problemelor de rezolvatăaădusălaăapari iaăuneiănoiăp turiăsocialeăformat ădinăingineri,ă
savan i,ă manageri,ă laă oă “cast ă aă tehnologilor”.ă Peă aceastaă J.ă K.ă Galbraithă oă numeşteă
“tehnostructur ”ă şiă esteă format ă dină specialiştiă careă de ină fiecareă câteă oă parteă dină
informa iileănecesareăîntreguluiăansambluăceăvaăde ineăputerea.ăÎnăopiniaăluiăMauriceă
Duverger,ăaceast ăevolu ieăvaăconduceălaăoăosmoz ătreptat ăîntreătehnicieniiăpriva iăşiă
ceiăpublici,ăcareăauăaceeaşiăorigineăşiăap r ăaceleaşiăinterese.

3
Chevalier, J., Loschak, D. – op. cit.; p.65

9
 Peă deă alt ă parte,ă influen aă tehnocra iloră asupraă afaceriloră publiceă esteă
contestat ;ă înă absen aă omogenit iiă socialeă şiă aă uneiă doctrineă proprii,ă specialiştiiă nuă
vorăputeaă constituiă unăgrupădominantă înă cadrulăsistemuluiăpolitic.ă Înăm suraăînă careă
tehnocra iaă compromiteă joculă politică şiă secretulă deă stat,ă eaă devineă incompatibil ă cuă
principiileădemocra iei.
3) Tehno-birocra ia esteă oă alian ă întreă virtu iileă deă organizareă şiă
competen eleădeăordinătehnic.ăCeleădou ăno iuniănuăseăsuprapun;ăputereaăbirourilorănuă
seă sprijin ă întotdeaunaă peă specializareă şiă calificareă tehnic .ă Invers,ă câmpulă
tehnocra ieiă îlă dep şeşteă peă celă birocratic,ă înă m suraă înă careă fenomeneă analoageă seă
produc în afara cadrului administrativ.
Tehnocra iaăpoateăs ăaduc ăbirocra iei,ăfor ăşiăprestigiuăşiăs ăoăpun ăînăvaloareă
prin imprimarea unui caracter dinamic. Laărândulăs u,ăbirocra iaăconstituieăunăpunctă
deăsprijinăpentruătehnocra ie.ăTehnicieniiăcareăseăbazeaz ăpeăaparatulăbirocraticădevină
multămaiăcapabiliăşiămaiăcompeten i.
În concluzie, tehno-birocra iaă reprezint ă ună modelă ra ională deă organizareă aă
sistemuluiăadministrativăpublic,ăcapabilăs ăating ăunăînaltăgradădeăeficien ,ăfiindăbazată
peăcunoştin eătehnice.

Lec iaă1.2. Integrarea sistemului administrativ în mediul social

Sistemulă administrativă seă afl ă înă rela iiă deă intercondi ionareă cuă mediulă sauă
sistemulă socială deăcareăesteădeterminată şiă asupraăc ruiaăac ioneaz .ă Înăaccep iuneădeă
mediu,ă sistemulă socială esteă formată dină maiă multeă elementeă distincteă aşezateă într-o
structur ă ierarhizat ,ă dară aflateă înă interac iune.ă În aceast ă accep iune,ă componenteleă
sistemuluiăsocialăsunt,ăconformăopinieiăluiăJ.W.Lapierre,ăurm toarele:4
sistemulăpolitic,ăcompusădinăinstitu iileăşiăorganiza iileăpolitice;
sistemulăbiosocial.ăAcestaăcuprindeăansamblulăproceselorăsocialeăcareăînăgrup rile
umane,ăasigur ăcondi iileănecesareăcreşteriiădemografice;
sistemulă ecologic,ă careă cuprindeă rela iileă popula ieiă cuă spa iulă peă careă îlă
amenajeaz ăşiăpeăcareătr ieşte;

4
Chevalier, J., Loschack, D. – op. cit.; p.68

10
 sistemulă economic,ă careă seă refer ă laă modulă deă organizareă aă activit iloră deă
produc ieăşi deăschimburiădeăbunuriăşiăservicii;
sistemulăcultural,ădefinităprinăansamblulăvalorilorămaterialeăşiăspiritualeăcreateădeă
societateaă omeneasc ă de-a lungul istoriei. El cuprinde în sens larg, obiceiurile,
normele,ă institu iileă şiă organiza iileă prină careă se propag ă valorileă culturaleă înă
societate.
Esteădeăadmisăc ăabsen aăsistemuluiăadministrativădintreăcomponenteleăsistemuluiă
socială implic ăintegrareaăsaăînăsistemulă politic,ăceeaăceăcontravineăşiăprincipiuluiădeă
separa ieăaăputerilorăînăstat.ăTotuşi,ăaceste sistemeăsuntăinterdependenteăşiăuneleădintreă
eleă exercit ă influen eă determinanteă asupraă evolu ieiă altora.ă Înă consonan ă cuă celeă deă
maiă sus,ă prezint ă interesă tezaă liberal ă aă primatuluiă politicului. Pentru liberali,
sistemulă politică guverneaz ă prină propriileă saleă legi,ă posed ă oă realitateă proprie,ă
ireductibil ă laă alteă subsistemeă sociale,ă şiă maiă mult,ă func ionareaă saă regulatoare,ă esteă
fundamental ă pentruă ansamblulă societ ii.ă Potrivită acestoră interpret ri,ă autonomiaă
politiculuiă semnific ă faptulă c ă sistemulă politică îşiă g seşteă înă elă însuşiă principiileă
explicative.ă Deşiă suntă condi ionateă deă elementeă exterioare,ă structurileă politiceă
determin ă structurileă economiceă şiă sociale.ă Astfel,ă proprietateaă privat ă asupraă
mijloacelorădeăproduc ieănuădetermin ăîntr-o atât de mareăm sur ănaturaăinstitu iiloră
politice,ă iară succesiuneaă loră nuă esteă legat ă deă transform rileă tehnice.ă Înă aceast ă
viziune,ăputereaăpolitic ,ăseăconsider ăaăfiălaăorigineaăsistemuluiăeconomic,ăaăclaseloră
socialeăşiăaăconştiin eiădeăclas .
Înc ădeăpeăvremeaăluiăAristotel,ăteoreticieniiăpoliticiăauăîncercatăs ădescopereă
legileă obiectiveă careă guverneaz ă fenomeneleă politice;ă eiă s-auă str duită s ă clasificeă
regimurileă politiceă înă func ieă deă caracteristicileă propriiă (ex:ă Montesquieu)ă sauă s ă
analizeze mijloacele prinăcare,ăînătoateăstatele,ăoăclas ăconduc toareăaccedeălaăputereă
şiăîncearc ăs ăşi-oămen in ă(ex:ăPareto,ăMosca,ăMichels).
Înă viziuneaă liberal ă tradi ional ,ă sistemulă politică esteă indispensabilă pentruă aă
asiguraăordineaăşiăpaceaăsocial .ăArgumentele aduse,ăînăacestăsens,ăsuntăurm toarele:
pentruăaădeveniăoărealitateăistoric ,ăoriceăsocietateăareănevoieădeăoăfor ădeăimpuls,ă
iarăaceast ăfor ăesteăputereaăpolitic ;
politicaă esteă înă c utareaă bineluiă comun;ă eaă transcedeă intereseleă particulareă înă
numele interesului general;

11
 istoriaă aă dovedită c ă voin aă politic ,ă nuă numaiă c ă învingeă condi iileă social-
economice,ădificult ileăgeografice,ătradi iileăculturaleăşiăstructurileăfamiliale,ădară
maiăales,ăleămodific ăprofund.
Peă aceeaşiă traiectorieă seă înscrieă şiă opiniaă sociologilor americani, care
consider ă c ă politicaă esteă înă centrulă integr riiă tuturoră componenteloră analiticeă aleă
sistemului social (Parsons). Sistemulă politică uneşteă intereseleă indiviziloră şiă aleă
grupurilor,ă asigur ă comunicareaă şiă socializareaă politic .ă Voin aă politic ă conduceă laă
convertireaă cereriloră provenindă dină mediuă înă deciziiă şiă înă ac iuniă careă asigur ă
regularizarea sistemului social, în ansamblu.
Teza cu privire la primatul politicului asupra sistemului social a fost
contrazis ă deă Marx,ă careă consideraă c ă structuraă economic ă aă societ iiă esteă
fundamentulă reală ală edificiiloră juridică şiă politic.ă Elă aveaă s ă fundamentezeă teza cu
privire la primatul infrastructurilor.ă Pentruă marxişti,ă rela iileă fundamentaleă dină
societateă suntă raporturileă deă produc ieă dintre oameniă şiă natur ă sauă dintreă oameniă şiă
loculă loră deă munc .ă Eleă relev ă urm toriiă factori:ă condi iileă naturale,ă tehnice,ă
organizareaă şiă diviziuneaă social ă aă muncii.ă Modurileă deă produc ieă determin ă
institu iileă familiale,ă religioase,ă politice,ă juridiceă careă formeaz ă suprastructurileă
societ ii.
Dină acestă motiv,ă putereaă politic ă nuă ară reprezentaă decâtă ună instrumentă deă
dominareă aă uneiă claseă deă c treă alta.ă Dreptulă devineă expresiaă raporturiloră socialeă
impuseă înă sistemulă capitalistă deă c treă burghezie,ă înă calitateă deă clas ă conduc toare.ă
Ideologiaă eraă ună ansambluă deă valoriă şiă convingeriă prină careă burgheziaă doreaă s ă
impun ă întregiiă societ iă ună “modă deă via ”,ă înă careă statulă s ă fieă reprezentantulă
interesuluiăgeneralăalăsociet ii.
Totuşi,ă esteă deă admisă c ă statulă nuă este un simplu instrument al clasei
dominante,ăciădispuneădeăoăanumit ăautonomieăfa ădeăaceasta.ăAceast ăautonomieăaă
statuluiă îiă permite,ă înă egal ă m sur ,ă s ă satisfac ă intereseleă economiceă aleă grup riloră
socialeăcareăde inăputereaăpolitic ,ădarăs ărealizezeăşiăalteăobiectiveădeăinteresăpublică
larg.
Institu iileă puteriiă deă stată posed ă îns ă oă coeziuneă intern ă specific .ă Potrivită
analizeiămarxiste,ăsistemulăadministrativăcon ineădou ăcomponente:ăaparatulărepresivă
deăstatăşiăaparateleăideologiceădeăstat.5

5
Chevalier, J., Loschak, D. – op. cit.; p.71

12
 Aparatul represiv de stat esteă unică şiă apar ineă înă întregimeă domeniuluiă
public.ăElăfunc ioneaz ăînăcazădeăviolen ăşiărestabileşte,ăprinăfor ,ăcondi iileăpoliticeă
înăvedereaăasigur riiăunuiăclimatănormalăraporturilorăeconomiceăşiăsociale.
Aparatele ideologice de stat suntă multipleă şiă provin,ă atâtă dină domeniulă
public,ă câtă şiă dină celă privat.ă Eleă func ioneaz ă înă exclusivitateă peă criteriiă ideologice.ă
Niciăoăclas ăpolitic ănuăpoateăs ăde in ăînămodădurabilăputereaădeăstat,ăf r ăaărecurgeă
la structurile ideologice şiă culturale,ă careă s ă constituieă cadrulă lupteiă politice.ă Acesteă
structuriădobândescăşiăp streaz ăoăautonomieărelativ .ă
Ideologiaăareărolulădeăaăascundeăcontradic iileărealeăşiăanumeăraporturileădintreă
agen iiă economiciă priviteă caă raporturiă deă clas .ă Înă opinia lui Gramsci, conceptul de
“hegemonie”ă indic ă oă situa ieă istoric ă înă careă domina iaă uneiă claseă esteă fondat ,ă nuă
numaiăpeăfor ăşiăviolen ,ăciămaiăalesăpeăconsim mântulăactivăalăclaselorădominate.
Totodat ,ă ideologiaă areă rolulă deă aă “masca”ă anumiteă disfunc ionalit iă aleă
moduluiădeăproduc ieăcareăpotăfiăvalorificateăsubăform ădeăcapitalăpolitic.ăExist ăchiară
oăanumit ămodestieăaăclaseiădominante,ăcareăînădorin aărealegerii,ăseăautodenigreaz ăşiă
îşiă recunoaşteă greşelile,ă înainteă caă adversariiă politiciă s ă fac ă aşaă ceva.ă Aceast ă
aparent ămodestie,ăal turiădeăvidulăpolitic,ăconfuziaăelitelorăşiălipsaădeăcurajăaăclaseiă
politiceă suntă factoriiă generatoriă aiă tehnocra iei.ă Astfel,ă “înă locă deă “vizionari”ă seă pună
“gestionari”,ăfunc ionariăcareăcontinu ăs ăpopuleze cabinetele ministeriale, ducând la
expansiuneaă tehnocra iloră şiă generândă performan eă mediocreă înă administra iaă
public ”.6
Aşadar,ă sistemulă administrativă publică trebuieă s ă seă adaptezeă constrângeriloră
provenind de la elementele sistemului social, care o influen eaz ăextremădeămult.ăDar,ă
dup ăcumă amă v zut,ă analizaăliberal ătradi ional ,ăbazat ăpeăvoluntarismă politic,ăfaceă
dinăadministra iaăpublic ăunăinstrumentădeăac iuneăasupraăsistemuluiăsocial.
Analizaămarxist ăplaseaz ăadministra iaăprintreămijloaceleăde constrângere ale
statuluiăşiăoăconsider ăcaăoăsuperstructur ădeterminat ădeăraporturileădeăproduc ie,ădară
dispunândădeăoărelativ ăautonomie.

6
Grjebine, A – La politique economique ou la maitrise des contraintes; Edition du Seuil; Paris; 1991;
p.35.

13
 Lec iaă1.3.ăăInterrela iileăsistemuluiăadministrativăcuă
sistemul politic

Sistemul administrativ se intercondi ioneaz ăşiă între ineăraporturiăprivilegiateă

cu sistemul politic.ă Celă maiă adeseaă seă consider ă chiară c ă administra iaă public ă esteă
parteăaăsistemuluiăpoliticăşiăareăfunc iaădeăasigurareăaăcoeziuniiăsociale,ădar,ăînăacelaşiă
timp,ădispuneădeăoărelativ ăautonomieăfa ădeăsistemulăpolitic.
Peă deă oă parte,ă sistemulă administrativă apareă caă fiindă strânsă legat ă deă putereaă
politic ,ă careă îiă confer ă legimitateă şi,ă astfel,ă ac iuneaă saă poart ă peceteaă autorit iiă
statului.
Peă deă alt ă parte,ă sistemulă administrativă recurgeă laă tr s turileă specificeă şiă laă
competen eleăsaleăpentruăaăseăopune,ăfor eiăpoliticeăcareătindeăs ăoăcontroleze.
Influen aă peă careă sistemulă politică oă exercit ă asupraă sistemuluiă administrativă
esteădeădou ătipuriă:
1) influen aăideologiilor şiăaăsistemelor de valori (politice);
2) influen aăinstitu iiloră(politice).
Înăleg tur ăcuăprimulătipădeăinfluen e,ăseăinvoc ăfaptulăc ăadministra iaănuăesteă
animat ădeăoăideologieăspecific ,ăac iuneaăsaănuăseălegitimeaz ăprinăeaăîns şi,ăciătoateă
acestea provin din sistemul de valori dominant în societate, care poate fi liberal,
autoritar, socialist etc.
Înă rileă ataşateă liberalismului,ă evolu iaă înă plană administrativă s-a produs
concomitentă cuă ceaă aă institu iiloră politice.ă Primatulă acordată individuluiă deă c treă
liberalismulă tradi ional,ă aă antrenat,ă peă deă oă parte,ă strictaă limitareă aă competen eloră
statuluiă(men inereaăordiniiăşiărespectareaăregulilorăconcuren ei),ăiarăpeădeăalt ăparte,ăaă
dusălaăsupunereaăadministra ieiăpublice,ăfa ădeăăprincipiileădeălegalitate.
Evolu iaăsociet iiăatest ,ăîns ,ăc ăinflexiuneaăprincipiilorăliberaleăesteăînso it ă
deădezvoltareaăputerilorăadministra ieiăpublice,ăc reiaăi-aăfostăîncredin at ăşiăoăfunc ieă
de regulator economic.
Înăregimurileăautoritareăsauăfasciste,ăcultulăpersonalit iiăşiăvoin aădeărenovareă
na ional ăsuntăînso iteădeăextindereaăputeriiăinstitu iilorăadministra ieiăpubliceăcareăseă
transform ăîntr-un instrument indispensabil de realizare a proiectelor partidului unic.
Beneficiindă deă competen eă discre ionare,ă şiă fiindă eliberat ă deă necesitateaă respect riiă

14
normeloră deă drept,ă sistemulă administrativă publică trebuie,ă îns ,ă s ă fac ă dovadaă uneiă
loialit iăabsoluteăfa ădeăsistemulăpolitic.
Înăfosteleă riăsocialiste,ăinstitu iileăadministra ieiăpubliceănuăreprezentauădecâtă
instrumenteăaflateăînăserviciulăconstruc ieiăsocialismului.ăAcestăsistem,ăadministrativă
publică şi-aă pusă amprentaă asupraă ansambluluiă vie iiă economico-sociale, impunând
exigen aăşiădisciplinaăstricteăcaracteristiceăcentralismuluiădemocraticădeătipăcomunist.
Înă rileă aflateă înă cursă deă dezvoltare,ă punereaă înă practic ă aă sistemuluiă
administrativăeste,ăadesea,ăcondi ionat ădeăoăserieădeăpreocup riădeăordinăideologicăşiă
politică (orientareă politic ,ă problemeă deă dezvoltare)ă şiă maiă pu ină deă considerenteă deă
utilitateăşiăeficien .
Înăconcluzie,ăseăpoateăafirmaăc ăinfluen aăsistemuluiădeăvaloriăpoliticeăasupraă
sistemuluiăadministrativăesteăeviden iat ăprinăfidelitateăfa ădeăregimulăpolitic,ăcerin ă
careăseăpresupuneărespectat ădeăto iăfunc ionariiăpublici,ăindiferentădeăpostul ocupat.
Cel de-ală doileaă tipă deă influen ă decurgeă dină ac iuneaă institu iiloră politice.ă
Tipulă rela iiloră deă putereă şiă condi iileă deă lupt ă politic ă influen eaz ă administra iaă şiă
explic ă varianteleă posibileă deă organizareă aleă acesteia,ă înă cadrulă aceluiaşiă sistem
politic. Înă acestă sens,ă seă constat ă c ă situa iaă administra ieiă publiceă înă interiorulă
sistemuluiă politică depindeă de:ă regimulă constitu ional;ă structuraă statului;ă sistemulă deă
partid.
Regimulă constitu ională influen eaz ă sistemulă administrativ,ă dup ă cumă este
vorbaă deă ună regimă parlamentară sauă deă unulă preziden ial.ă Înă principiu,ă înă regimurileă
parlamentare, Parlamentul are un drept de supraveghere extrem de redus, asupra
func ion riiăadministra iei.ă Astfel,ă administra iaăesteăprotejat ădeăcrizeleăministeriale
şiă posed ă oă larg ă autonomieă fa ă deă guvernan i.ă Spreă deosebire,ă înă regimurileă
preziden iale,ă administra iaă esteă supus ,ă deă regul ,ă unuiă controlă rigurosă şiă seă afl ă înă
sferaă deă influen ă aă lupteiă pentruă putere.ă Dependen aă fa ă deă institu iaă preziden ial ă
estepregnant ,ă mergândă pân ă laă aă seă practicaă sistemulă nominaliz riiă pentruă func iileă
publice.
Laă rândulă s u,ă structura statului,ă careă poateă fiă federal ă sauă deă tipă unitar,ă
exercit ă influen eă semnificativeă asupraă sistemuluiă administrativ.ă Federalismulă
antreneaz ă suprapunereaă aă dou ă administra iiă distincte,ă înă careă fiecareă exercit ă
competen eăpropriiăprinăintermediulăfunc ionarilorăsupuşiăunuiăstatutăspecific.ăStatele
unitare,ă dimpotriv ,ă asigur ă unitateaă sistemuluiă administrativ,ă dară nuă interzică oă
structur ădiversificat ăaăacestuia.

15
 Stateleă unitareă potă recunoaşteă existen aă colectivit iloră locale,ă dotateă cuă
personalitateăjuridic ăşiăconduseădeăreprezentan iăaleşiăcareădispunădeăatribu iiălimitateă
(înăcondi iileădescentraliz rii)ăsauăsuntăsupuşiăputeriiăcentraleă(înăcazulăcentraliz rii),ă
c reiaăîiăîncredin eaz ăansamblulăafacerilorăadministrative.
În fine, sistemul de partid îşiă puneă amprentaă asupraă func ion riiă sistemuluiă
administrativ,ă dup ă cumă exist ă regimulă partiduluiă unic,ă bipartidismă sauă
multipartidism. Înăcazulăprezen eiăunuiăsingurăpartidălaăconducere,ăadministra iaăesteă
supus ă acestuiaă şiă îiă suntă influen ate,ă atâtă organizareaă (inclusivă numireaă
func ionarilor),ă câtă şiă func ionareaă sa.ă Partidulă poateă s ă laseă înă seamaă administra ieiă
numai responsabilitatea gestiunii curente.
Impactulă bi/multipartidismuluiă asupraă administra ieiă publiceă esteă maiă pu ină
net.ăBipartidismulăaăcondus,ăfieălaăsistemulăfalsuriloră(“spoilsăsystem”),ăcaăînăS.U.A.ă
în perioada 1832-1883, fie la presiuni deosebite pentru ocuparea unor posturi
importante,ă caă înă Mareaă Britanie,ă fieă laă repartizareaă echilibrat ă aă func iiloră publiceă
între partide, ca în Austria.
Multipartidismulă aă antrenată oă polarizareă variabil ă încheiat ă cuă existen aă uneiă
grup riă politiceă dominanteă laă ună momentă dată (Italia,ă Suedia,ă Fran a),ă care,ă venit ă laă
putereă de ineă cvasimonopolulă asupraă posturiloră deă conducere,ă înă administra iaă
public .

Termeni cheie: sistemăadministrativ,ăsistemăsocial,ăsistemăpolitic,ăbirocra ie,ă

tehnocra ie,ătehno-birocra ie,ătehnostructur .

Rezumat
1. Sistemul administrativ trebuie conceput ca parte integrantă a sistemului
social, aflată în interacţiune permanentă şi reciprocă cu celelalte componente ale
acestuia. Astfel, pe de o parte, interesează modul cum mediul social furnizează
administraţiei publice impulsurile şi susţinerea necesare îndeplinirii misiunilor
acesteia. Pe de altă parte, se are în vedere faptul că sistemul administrativ este în
măsură să-şi formeze propriile capacităţi şi să-şi cuantifice nevoile, influenţând la
rândul său asupra evoluţiei mediului social.

16
 2. Mediu al sistemului administrativ (ecosistem) semnifică “un ansamblu de
elemente susceptibile de a exercita o influenţă asupra funcţionării sistemului sau care
sunt influenţate la rândul lor, de către acesta”.
3. Sistemul administrativ îşi constituie bazele proprii de existenţă şi
funcţionare cu următoarele componente: 1.birocraţie, 2.tehnocraţie, 3.tehno-
birocraţie.
4. Sistemul administrativ public trebuie să se adapteze constrângerilor
provenind de la elementele sistemului social, care o influenţează extrem de mult.
5. Sistemul administrativ se intercondiţionează şi întreţine raporturi
privilegiate cu sistemul politic. Cel mai adesea se consideră chiar că administraţia
publică este parte a sistemului politic şi are funcţia de asigurare a coeziunii sociale,
dar, în acelaşi timp, dispune de o relativă autonomie faţă de sistemul politic.
6. Influenţa pe care sistemul politic o exercită asupra sistemului administrativ
este de două tipuri: influenţa ideologiilor şi a sistemelor de valori (politice); influenţa
instituţiilor (politice).
7. Situaţia administraţiei publice în interiorul sistemului politic depinde de:
regimul constituţional; structura statului; sistemul de partid.

Verificare / Testare:
1. Preciza iăcareăesteăsemnifica iaăno iuniiădeăsistemăadministrativ.
2. Prezenta iăcomponenteleăsistemului administrativ.
3. Careă suntă rela iileă ceă seă stabilescă întreă sistemulă administrativă şiă sistemulă
social?
4. Ar ta iă cumă influen eaz ă ideologiileă şiă sistemulă deă valoriă politiceă sistemulă
administrativ.
5. Cumăinfluen eaz ăinstitu iileăpoliticeăsistemulăadministrativ?

Teme de control :
1.ă Eseu:ă Modalit ileă deă rela ionareă dintreă sistemulă administrativă şiă sistemulă
politic.

17
 Modulul 2. FACTORIăDETERMINAN IăŞIăPRINCIPIIă
DEăORGANIZAREăŞIăFUNC IONAREăA
SISTEMELOR ADMINISTRATIVE

INTRODUCERE

Obiectiv fundamental:

- s ăştieăcareăsuntăfactoriiăceăinfluen eaz ăsistemulăadministrativăşiăcareăsuntă

principiileăfundamentaleăceăstauălaăbazaăorganiz riiăşiăfunc ion riiăsistemeloră
administrative.

Competenţe cognitive:careăvorăfiăob inuteăprinăînsuşireaăcon inutuluiăcursului:

O1- s ăclasificeăfactoriiăcuăinfluen ăasupraăsistemelorăadministrativeădinăperspectivaă
ac iuniiăacestora;
O2- s ăanalizezeăfactoriiăendogeniăşiăfactoriiăexogeni;
O3- s ăarateăcareăsuntăefecteleăac iuniiăfactorilorăendogeniăşiăaăcelorăexogeniăasupraă
organiz riiăşiăfunc ion riiăsistemelorăadministrative;
O4- s ăprecizezeăcareăsuntăprincipiileădeăorganizareăşiăfunc ionareăaăsistemeloră
administrative;
O5- s ăprezinteădetaliatăprincipiileăomogenit iiăşiăeterogenit ii,ăierarhieiăşiă
particip rii,ăunit iiăşiăpluralismului.
Rezultate aşteptate:
A1- s ăparticipeăactivălaădiscu iileăangajateăpeătemaăsupus ădezbaterii;
A2- s ăformulezeăîntreb riăprivitoareălaăfactoriiăcuăimpactăasupraăorganiz riiăşiă
func ion riiăsistemelorăadministrative.
Tehniciăşiăprocedeeădidactice:
Metode expozitive:
- expunerea;
- explica ia.
Metode conversative:
- dialogul colectiv;
- conversa ia;
- problematizarea.

18
Metode de explorare directă:
- studiul de caz,
- observa ia.

19
 Lec iaă2.1. Factoriiăcareăinfluen eaz ăorganizareaăşiă
func ionareaă
sistemelor administrative

Înăvedereaăîndepliniriiăfunc iilorăpeăcareăiăleăconfer ăsistemulăsocialăşiăpentruăaă

r spundeă solicit riloră careă îiă suntă adresate,ă sistemulă administrativă esteă grefată peă ună
aparată institu ională aă c ruiă complexitateă sporeşteă peă m suraă dezvolt riiă sarciniloră
administrative.ăOrganizareaăconcret ăaăacestuiăaparatătrebuieăs ăcorespund ăg siriiădeă
solu iiălaătoateăproblemeleăsistemelorăadministrativeăşiăs ăiaăînăconsiderareăelementeleă
interneăsauăexterneăcareăexercit ăpresiuniăsubăinfluen aăfactorilorădeăpermanen ăşiăaă
celorădeăevolu ie.
Ac iuneaă elementeloră endogeneă (interne),ă respectivă aă factoriloră deă influen ă
endogeniă rezult ă dină interiorulă sistemuluiă administrativă însuşi.ă Or,ă organizareaă
administrativ ă posed ă oă logic ă intrinsec ă şiă cunoaşte ună ritmă deă evolu ieă specific ,ă
aflându-se sub impactul acestor factori.
Peă deă alt ă parte,ă ac iunileă elementeloră exogeneă (externe),ă respectivă aleă
factorilorădeăinfluen ăexogeni,ăîşiăauăsursaăînăinteriorulăaltorăsistemeăintrasociale.ăSubă
acest aspect, organizareaă sistemeloră administrativeă trebuieă s ă reflecteă raporturileă
existenteă cuă celelalteă sistemeă şiă s ă suporteă permanentă consecin eleă muta iiloră
intervenite în interiorul lor.

Unitatea de studiu 2.1.1: Factorii endogeni

Deşiă esteă supus ă influen eloră mediului, sistemele administrative publice au

urmată oă dezvoltareă autonom ;ă înă sistemulă administrativă seă reg sescă elementeă
intrinseciăcareăauăfavorizatăcontinuitateaăşiăevolu iaăprincipiilorădeăorganizare.ăAcesteă
elemente cu caracter endogen din sistemele administrative sunt reprezentate de
tradi iaă administrativ ă şiă expansiuneaă administrativ ,ă aflându-seă subă influen aă unoră
factoriădeăpermanen ăşiăfactoriădeăevolu ie.

20
A. Factorii endogeni de permanenţă

Întregulă aparată administrativă areă tendin aă deă aă pune accentă peă durat .ă Atributeleă deă
continuitateăprivilegiaz ăcomportamenteleătradi ionale,ăconsolideaz ădezvoltareaăşiăîşiă
punăamprentaăasupraăvie iiăsociale.
Caă şiă alteă sistemeă birocratice,ă sistemulă administrativă acord ă oă valoareă
particular ătradi ieiăcare areăurm toareleăvalen e:7
contribuieă laă formareaă administratorilor,ă deoarece,ă înă virtuteaă permanen ei,ă
func ionariiă publiciă îşiă însuşescă tehnicileă meserieiă loră şiă îşiă exercit ă autoritateaă
profesional ;
protejeaz ăfunc ionariiăpubliciăînăraporturileămutualeăaleăacestoraăcuăsuperioriiăşiă
subordona iiălor;
reprezint ă cadrulă dină careă seă degaj ă directiveleă deă ac iuneă cotidian ;ă normeleă
empiriceă şiă uzan eleă interneă determin ă pentruă fiecareă serviciuă public,ă condi iileă
saleăpermanenteădeăac iuneăşiăconduitaăadministrativ .
Cultulătradi iilorăexprim ăoăpreocupareădinăparteaăsistemuluiăadministrativ,ădeă
aă asiguraă imperativeleă deă stabilitate,ă înă ciudaă graveloră inconvenienteă careă risc ă s ă
rezulte din acesta.ăAsemeneaăconsecin eănegativeăarăputeaăfiăurm toarele:
a) practicarea cultului precedentelor ar duce la o degradare a sistemului
administrativ,ă prină blocareaă spirituluiă deă inovareă şiă promovareaă uneiă rutineă
profesionale;
b)ă greutateaă precedenteloră seă opuneă eforturiloră deă ra ionalizareă operabileă
asupra sistemului administrativ,ăînăcazulăînăcareăseăconstat ăprezen aăanumitorăeroriăşiă
disfunc ionalit i.
Cu toate efectele negativeă poten iale,ă factoriiă deă permanen ă auă asigurată
proliferareaăserviciilorăpubliceăşiămultiplicareaănum ruluiăcolaboratorilor,ăcontribuindă
la expansiuneaătuturorăsistemelorăadministrative.ăF r ăîndoial ăc ăaceast ăproliferareăaă
rezultată înă parte,ă caă urmareă aă dezvolt riiă nevoiloră socialeă careă auă impusă ună aparată
administrativămaiăelevat;ădarăeaăaăfostăgenerat ăşiădeăoătendin ănatural ădeăevolu ie,
proprie tuturor sistemelor birocratice.
Conformă celoră afirmateă deă Parkinson,ă muncaă esteă cuă atâtă maiă captivant ,ă cuă
câtătimpulăcareăîiăesteăconsacrată esteămaiămare;ănuăexist ădeci,ăunăraportădirectăîntreă

7
Chevalier, J., Loschak, D. – op.cit.; p.91

21
volumulă deă munc ă deă prestată şiă efectiveleă deă personală îns rcinateă s -l execute. În
administra iaăpublic ,ăacestăpostulatăesteăînso itădeădou ăpreciz riăşiăanume:
1)ăfunc ionariiăsuntăcrea iăreciprocăînătimpulămuncii;
2)ăto iăfunc ionariiătindăs ăm reasc ănum rulăpropriilorăsubordona i,ăpentruăaă
dovedi importan aăserviciuluiăpeăcareăîlăconduc.ăCreştereaăareălocădeălaăbaz ,ăprină
ramifica iaăr d cinilorăşiăesteăgenerat ădeăceeaăceăA.ăMathiotădenumeaă“paranoiaă
administra ilor”.ăAceast ăanaliz ăconduceălaăoărealitateădeănedorităînăadministra iaă
public ,ăşiăanumeăc ăprimaăfunc ieăaăacesteiaăarăfiădoarăcreareaădeălocuriădeămunc ă
şiănuăsatisfacereaăinteresuluiăpublic.
Înă alteă opinii,ă seă consider ă c ă expansiuneaă sistemuluiă administrativă esteă
datorat ă constituiriiă uneiă aşaă ziseă “clase”ă aă subalterniloră dină aparatulă de stat, care
determin ăextindereaăaparatuluiăbirocraticăpublicădinăra iuniădiverse, care pot fi:
- economice,ă conformă c roraă creştereaă economic ă necesit ă sporireaă
corespunz toareăaănum ruluiădeăposturiăpentruăfunc ionariiăpublici;
- politice, datorate extinderii aparatului birocratic, care permite clasei
politiceădominanteăs ăatrag ănoiăangaja i,ăm rindădimensiunileă“castei”ăsubalternilor;
- ideologice,ăgenerateădeăfetişismulăputeriiăşiădorin aădeăaăoădobândi,ăprină
apartenen aă laă clasaă func ionariloră deă execu ieă dină aparatulă deă stat,ă posibilit iă deă
ascensiuneăpeăscaraăpolitic .
Factoriiă deă permanen ă cultiv ă rezisten aă laă schimbare.ă Toateă sistemeleă
administrativeă suntă înă esen ă conservatoare.ă Capacitateaă acestoraă deă autoreglareă
favorizeaz ăoăanumit ăînchidereălaăimpulsurileăexterioareăcareăarăprovocaămuta ii.ăEaă
exprim ăfenomenulădeăhomeostaz ăprinăcareă“seăîn elegeăcapacitateaăunuiăsistemădeăaă
men ineăanumiteăconstanteăesen ialeăînăcadrulămediuluiăs uăintern,ăindiferentădeăfor aă
varia iilorăperturbatoareăcareăprovinădinămediulăextern”.8
Aceast ă capacitateă deă rezisten ă esteă multă maiă puternic ă înă cazulă sistemuluiă
administrativ,ă fa ă deă alteă sistemeă sociale,ă manifestându-seă înă scopulă men ineriiă
principiiloră deă organizareă şiă func ionareă proprii.ă Atitudineaă conservatoare în
administra ieă esteă asigurat ,ă atâtă deă func ionariiă publici,ă careă v dă înă schimbareă oă
amenin areă aă drepturiloră proprii,ă câtă şiă deă situa iaă deă monopolă deă careă beneficiaz ă
sistemulă administrativă înă societate,ă faptă careă îiă faciliteaz ă men inereaă pozi iiloră
dobândite.

8
Chevalier, J., Loschak, D. – op.cit.; p.92

22
 Tehnicileăutilizateădeăc treăsistemulăadministrativăpentruăaărezistaălaăschimbareă
şiăcreaăoăatitudineădefensiv ătotodat ,ăsuntăurm toarele:
opozi iaădeclarat ,ăcareăgenereaz ăconflicteădeschise,ăatâtăcuăîntregulăcorpăsocial,ă
câtăşiăcuăinstan eleăpolitice;
acceptareaăaparent ,ăcareăreprezint ăoăatitudineăîntâlnit ăînămodăcurent,ăconstândă
înăaăcombinaăînăpermanen ăstructuraăreal ăcuăreformeleăadministrativeăcontinue,ă
dară careă întotdeaunaă r mâneă laă nivelă deă texte,ă deă puncteă secundareă în program,
f r ăaăseătraduceăînăfapteăconcrete;
mecanismeleă blocajelor.ă Acesteaă sunt,ă deă regul ,ă eficiente;ă astfel,ă administra iaă
public ăproduceă“anticorpi”ăpentruăaădizolvaă“germenii”ăevolu iei,ăapelândălaăună
controlă excesiv,ă creândă structuriă şiă mecanisme greoaieă şiă chiară organismeă
antireformatoare.
Totuşi,ă istoriaă aă confirmată faptulă c ă administra iaă nuă seă schimb ă înă acelaşiă
timpăcuătransform rileăcareăbulverseaz ămediul.ăAstfel,ăTocquevilleăaăar tatăc ,ădup ă
anulă1789ă(dup ărevolu iaăfrancez ),ăinstitu iileăpubliceăauăp stratămultătimp,ăaceeaşiă
stareădeăspirităşiăaceleaşiăobiceiuri.ăRevolu ionariiăs-auăfolositădeăinstitu iileămonarhiceă
pentru a-şiăcreaăunănouăsistemăadministrativ.
Aceleaşiăconstat riăseăpotădesprindeăşiădinăexperien aăaltoră riăoccidentale. În
Mareaă Britanie,ă autorit ileă administrativeă localeă şiă serviciileă publiceă actualeă s-au
format într-oăperioad ălung ădeătimp,ădarăpeăbazaăunorăprincipiiăformulateădeăorganeleă
legislativeăînc ădinăsecolulăalăXIXălea,ăcareăîşiămen inăşiăast ziăvalabilitatea.ăTradi iaă
prusac ăcuăprivireălaăfunc iaăpublic ăşiălaăformareaăunuiăcorpăalăfunc ionarilorăpubliciă
deă elit ,ă profesionişti,ă disciplina i,ă ierarhiza iă s-aă men inută înă toateă regimurileă şiă
subzist ăşiăast ziăînămareăparte,ăînăGermania.
Chiară şiă administra iaă sovietic ă aă fostă marcat ă mult ă vremeă deă tradi iileă
administrativeă ariste,ăiarăLeninăexplicaăseveritateaăşiăacteleădeăviolen ăaleăbirocra ieiă
fosteiăURSS,ăprinăconformareaăacesteiaăcuăideologiaăburghez .

B. Factorii endogeni de evoluţie

Sistemul administrativănuărezist ălaăschimb riădecâtăpân ălaăunăanumităpunct.ă
Astfel,ă atunciă cândă acesteaă atingă oă asemeneaă amploare,ă încâtă esteă imposibil ă
men inereaă organiz riiă anterioare,ă sistemulă administrativă intr ă într-oă criz ă profund ,ă
care impune recurgerea la mecanisme de corectare.

23
 Toateăsistemeleătindăs ăseădegradezeăpeăm sur ăceăsocietateaăevolueaz .ăAcestă
efectădeăentropieăafecteaz ,ăînăspecial,ăsistemulăadministrativ,ăîntrucâtăînătoateă rile,ă
administra iaăseă g seşteă într-o stare de tensiune cu mediul social.ă Înc ădină1878,ă Leă
Playă constat ă c ă dezvoltareaă birocra ieiă multiplic ă cauzeleă deă iritareă şiă genereaz ă oă
“excita ieăindirect ăasupraăspiri-tuluiădeărevolu ie”.9 A.ăMathiotăvorbeşteăchiarădespreă
maladiileă sistemuluiă administrativ:ă mania,ă miopiaă şiă paranoiaă care,ă dac ă nuă suntă
îngrijiteălaătimp,ăcap t ăaspecteăcroniceăceăpotăduceăchiarălaăparaliziaăsistemului.
Disfunc ionalitateaă şiă conflicteleă seă multiplic ă înă interiorulă aceluiaşiă aparată
administrativă şiă maiă alesă înă domeniulă serviciiloră publice.ă Apari ia conflictelor
ierarhiceăşiăorizontale,ăîntreăcategoriileădeăpersonalăcontribuieălaămen inereaăst riiădeă
fapt,ă consolidareaă situa iiloră dobânditeă şiă laă creareaă unuiă statută antiprogresist.ă
Asemeneaă inconvenienteă g sescă sistemulă administrativă nepreg tită şiă incapabilă s ă
reac ioneze.
Aşaă dup ă cumă spuneaă Michaelă Croazier,ă sistemulă administrativă prezint ă
anumiteăviciiădeăfunc ionareăcareăpotăgeneraăsitua iiădeăblocaj.ăCrizaădeclanşeaz ădină
partea sistemului, un proces retroactiv negativ (feedback negativ), menită s ă reduc ă
abaterileăşiădevia iileădeălaăstareaădeănormalitate,ădarăînăscopulămen ineriiăparametriloră
anterioriădeăstabilitateăşiănuăpentruăinstituireaăuneiăst riăreformatoare.
Sistemulă administrativă franceză func ioneaz ă datorit ă unuiă mecanismă deă
schimbareăprinăcriz ;ăcrizaăesteăsingurulămijlocădeăoperareăaăreajust rilorănecesareăşiă
joac ă ună rolă esen ială înă dezvoltareaă acestuiă sistem.ă Ritmulă administra ieiă birocraticeă
reprezint ăoăalternareăîntreălungiăperioadeădeăstabilitateăşiăperioadeăscurteădeăcriz ăşi
schimbare.

Unitatea de studiu 2.1.2. Factorii exogeni

Mediul social-politică esteă supusă presiuniloră contradictoriiă peă careă leă exercit ă
procesulă complexă ală schimb rii.ă Sistemulă administrativă reflect ă acesteă presiuniă înă
propria sa organizare, care se modific ăpermanentăsubăinfluen aăprincipiilorăesen ialeă
deăechilibruăalăsistemelorăsocialăşiăpolitic.

9
Chevalier, J., Loschak, D. – op.cit.; p.94

24
 Caăşiăînăcazulăelementelorăendogene,ăceleăexogeneăsuntăinfluen ateădeăfactoriiă
deă permanen ă şiă factoriă deă evolu ie,ă dară careă cap t ă înă actualeleă condi ii,ă conota iiă
noi.

A. Factorii exogeni de permanenţă

Înă cazulă ac iuniiă factoriloră deă permanen ,ă seă porneşteă deă laă premisaă c ,ă sistemulă
social are caracter etern. Expus eventualelor tensiuni, provenind din mediu, el
încearc ă s ă leă dep şeasc ă pentruă a-şiă asiguraă persisten aă înă timp.ă Dină acestă motiv,ă
factoriiă deă permanen ă seă g sescă subă imperiulă nevoiiă deă perenitateă şiă aă nevoiiă deă
stabilitate.
Ideeaă deă perenitate,ă careă esteă comun ă sistemuluiă social,ă înă ansamblu,ă seă
extindeă şiă asupraă sistemuluiă administrativ. Func iaă esen ial ă aă administra ieiă publiceă
esteă deă aă asiguraă men inereaă şiă continuitateaă ordiniiă existente,ă înă acestă mod,ă
contribuindă laă amortizareaă conflicteloră sociale.ă Voin aă deă perenitateă aă sistemuluiă
social conduce la perenitatea aparatului birocratică însuşi.ă Chiară dină acelă moment,ă
administra iaă poateă fiă considerat ă caă avândă caracteră etern.ă Durataă esteă fundamentulă
întregiiă ac iuniă administrative.ă Administra iaă tr ieşteă într-un timp omogen, continuu
(careăignor ămomenteleăimediateăşiăcuăcaracterădeăaccidente),ădinăcareăîşiăauăizvorul,ă
legitimitateaăşiăjustificareaăsaăînămodăprofundădeăsineăst t toare.
Cuătoateăacestea,ăsistemulăadministrativănuăseăreduceănumaiălaăaăsupravie ui,ăciă
elă esteăgarantulăstabilit iiăraporturilorăsocialeăşiă aăordiniiă politice. Astfel, obiectivul
careărezult ăînămodăexplicităsauăimplicităşiăcareăesteăatribuităadministra ieiăpublice,ăîlă
reprezint ăap rareaăechilibruluiăsocial.ăUnăsistemădeăorganizareădefectuosăşiăunăstilădeă
lucruă ineficientă sauă inutilă seă men ină într-o societate ală c reiă scopă esteă pură şiă simpluă
supravie uireaăsauălipsaăperspectiveiăşiănuăprogresul.
Claseleă politiceă aflateă laă putereă auă tendin aă deă a-şiă organizaă propriaă loră
stabilitateăşiădeăaăprevedeaămijloaceleăconcreteăpentruăasigurareaăăacesteia.ăDeparteădeă
a constituiă oă piedic ,ă autoritateaă impersonal ă şiă stabilitateaă administra ieiă reprezint ă
arm turaăprotectoareăindispensabil ăexercit riiăputerii.ăDeăaceea,ăînăvechileăregimuri,ă
statul monarhal (regal) nu s-aă impusă prină sine,ă ciă datorit ă puteriiă aparatuluiă
administrativ.ă Înă plus,ă cultulă administra ieiă pentruă ordineă şiă stabilitateă aă furnizată
societ iiă şiă sistemuluiă burgheză înă ansamblu,ă cadrulă necesară prină careă afacerileă

25
întreprinseăînăsistemulăprivatăauădevenităoăfor ăînăeconomie,ăgra ieăprotec ionismuluiă
exteriorăşiăconservatorismuluiăinterior.
Imperativulă deă stabilitateă nuă seă confund ă cuă nevoiaă deă perenitate,ă ciă seă
situeaz ăpeăbazeăcontradictorii.ăF r ăîndoial ă c ă perenitateaăconduceălaăprivilegiereaă
comportamenteloră tradi ionale.ă Permanen aă principiiloră deă organizareă şiă ritmulă
activit iiă administrativeădecurgă dină faptulă c ă administra iaă neag ă prezen aă timpului,ă
pentruă c ă timpulă esteă imobilă şiă amenin ă stabilitatea.ă Nevoiaă deă perenitateă justific ă
manieraăînăcareăsistemulăadministrativăseăinsereaz ăînămediulăsocialăşiăseăadapteaz ălaă
shimb rileăpermanenteăcareăauăloc,ădeciăreprezint ăoămotiva ie,ădarăşiăunăfundamentăală
transform rilor.ă Invers,ă ideeaă deă stabilitate,ă dus ă pân ă laă extrem,ă favorizeaz ă
pierdereaăflexibilit iiăsistemuluiăadministrativăşiărisc ăs ăprovoace, pe termen lung, o
ruptur ăbrutal ăfa ădeărealitate.
Deăaceea,ăstabilitateaăadministrativ ănuăesteăposibil ,ădecâtăînăm suraăînăcareă
mediulăsocialăşiăpoliticăesteăelăînsuşiăstabil.

B. Factorii exogeni de evoluţie

Din momentul în care sistemul administrativ este supus impulsurilor externe

favorabileăschimb rii,ăelăpoateăfiătentatăs ărezisteălaăschimbare,ădarăprocesulădeăauto-
transformare devine la un moment dat, inevitabil. Mai mult, aparatul administrativ
esteăobligatăs ăseăadaptezeăpresiunilor socialeăşiăpoliticeănoi,ăprinămodulăînăcareăesteă
conceput ăorganizareaăsaăintern .
Asemeneaă presiuniă seă exercit ă înă toateă rile,ă înă maiă multeă direc iiă esen iale,ă
careă vizeaz ă adaptareaă sistemuluiă administrativă laă schimbareă şiă potă fiă sintetizateă
astfel:
1)ă cet eniiă solicit ă dină ceă înă ceă maiă multeă serviciiă deă laă colectivit ileă
publice.ă Aceast ă realitateă bulverseaz ă raporturileă tradi ionaleă dintreă stată şiă cet eni,ă
provoac ă muta iiă importanteă înă cadrulă structuriloră administrativeă şiă duceă laă oă
încetinire înă func ionareaă mecanismuluiă administrativ.ă Aşaă deă pild ,ă modificareaă
cantitativ ă şiă calitativ ă aă cereriiă deă serviciiă publiceă survenit ă dup ă primulă r zboiă
mondială aă determinată oă creştereă aă volumuluiă deă activitateă ală administra ieiă deă stată
(dezvoltarea serviciiloră publice,ă creştereaă num ruluiă func ionarilor).ă Or,ă înă viziuneaă
liberal ,ă tocmaiă aceast ă creştereă aă roluluiă statuluiă înă via aă economico-social ă aă

26
dezechilibrat sistemul care l-aădeservităvremeăîndelungat ăpentruărealizareaămisiuniloră
sale clasice. Se ajunge,ă astfel,ă laăapreciereaăc ă aparatulăadministrativăs-a dezintegrat
datorit ,ă înă fapt,ă extinderiiă extraordinareă aă sectoruluiă publică (dezvoltareaă deă
întreprinderiă publice,ă debugetizareaă cheltuieliloră socialeă etc.).ă Înă acelaşiă timp,ă seă
constat ăc ăadaptarea la noile structuri s-aăf cutăînăsensulădiversific riiăadministra ieiă
şiă peă orizontal .ă Aceast ă tendin ă deă creştereă aă volumuluiă şiă r spunderiiă
administra iei,ăpeăfondulăspoririiăroluluiăstatuluiăînăvia aăeconomic ,ăs-a amplificat în
lumeaăîntreag ăşiăa transformat sistemul administrativ într-un instrument de sprijinire
aădezvolt riiăeconomiceăşiăsociale.
2)ă imperativulă deă eficacitate,ă dină ceă înă ceă maiă netă resim it,ă aă condusă laă
muta iiă compatibileă înă sistemulă administrativ.ă Administra iaă aă fostă constrâns ă s ă seă
integrezeă noiloră tehniciă deă organizareă aă activit iiă (adaptareaă cl dirilor,ă utilizareaă
informaticii,ă transformareaă metodeloră deă lucruă etc.).ă Înă acelaşiă timp,ă administra iaă
public ăaătrebuităs ăseădeschid ăperspectivei,ăviitorului,ăs ăîntocmeasc ăprognoze. În
toateă rile,ăfunc iaăsaănou ădeăprogramareăaăimpusăunănouăstilădeălucru:ă“Eaănuămaiă
areăscopulădeăaămen ineăoăanumit ătrdi ieăciădeăaăconduceăprocesulăevolu iei.”10
3)ă sistemulă administrativă trebuieă modelat ă înă concordan ă cuă progresulă
concep iilorădemocraticeăurm rindăs ăduc ălaăcreştereaăniveluluiădeăconsumăşiăaăceluiă
cultural.ă Cet eniiă nuă maiă voră s ă aib ă de-aă faceă cuă oă administra ieă autoritar ă şiă
absolut .ă Înă toateă rile,ă cet eniiă îşiă manifest ă dorin aă deă aă fiă auzi iă şiă în eleşiă deă
institu iileăpublice,ăchemat ăs -şiămultipliceăeforturileădeăasiguraăsatisfaceereaănevoiiă
deăutilit iăsocialeălaăunănivelădinăceăînăceămaiăînalt.

Lec iaă2.2. Principii de organizareăşiăfunc ionareăa sistemelor

administrative

Sistemele administrative sunt organizateă înă func ieă deă anumiteă constante;ă
cercetareaă acestora,ă precumă şiă descoperireaă legiloră careă guverneaz ă administra iaă auă
constituitădinătotdeaunaăobiectiveăesen ialeăpentruăştiin aăadministra iei.ăMult ăvreme,ă
cercetarea s-a axat pe descoperirea celor mai bune reguli de organizare posibile.

10
Chevalier, J., Loschak, D. – op.cit.; p.89

27
Fayol,ă Tayloră şiă teoreticieniiă americaniă auă ilustrată aceast ă tendin ă pragmatic ă şiă
utilitar ,ăbazat ăpeăeficien ăşiărandament.
Seăapreciaz ,ădeăasemeneaăc ăanalizaăclasic ăaăorganiz riiăbirocraticeăf cut ădeă
Max Weberă aă reunită toateă cerin eleă deă ordineă şiă eficien ă aleă unuiă modelă ideală deă
administra ie,ădeoareceăeraăfundamentat ăpe:
unăsistemădeănormeăabstracte,ăreguli,ătehniciăşiăproceduri;
ierarhieăaăfunc iilorăînso it ădeăoădisciplin ăstrict ăşiăomogen ;
func ieă public ă permanent ,ă specializat ,ă calificat ,ă remunerat ă şiă dotat ă cuă
garan iiădeăavansare.
Aceast ă viziuneă normativ ă despreă administra iaă public ă ideal ,ă aă fostă
abandonat ăodat ăceăs-auăconstatatăviciiădeăorganizareăbirocratic ,ăcareăauăgeneratăînă
mod inevitabilă rutin ,ă ineficien ă şiă incapacitateă deă adaptare.ă Înă acestă context,ă auă
ap rută alteă tendin eă organiza ionale,ă îndreptateă înspreă deschidereaă sistemuluiă
administrativălaămediulăexterior,ăatenuareaăraporturilorăierarhice,ăapari iaăcentrelorădeă
putereădescentralizat .
Înă raportă cuă aceast ă evolu ie,ă ună sistemă administrativă poateă fiă studiată prină
raportareă laă anumiteă sistemeă deă referin ă careă oscileaz ă întreă omogenitateă şiă
eterogenitate,ăierarhieăşiăparticipare,ăunitateăşiăpluralism.11 Aceştiăpoliăseăconstituie, în
acelaşiătimp,ăînăprincipiiădeăorganizareăaăsistemelorăadministrative.

Unitatea de studiu 2.2.1. Omogenitate sau eterogenitate

Conform modelului clasic, sistemul administrativ public este o comunitate
închis ,ăcare-şiăg seşteăînăeaăîns şiăprincipiileădeăfunc ionare;ăinvers,ăseăpoateăconcepeă
oă administra ieă deschis ă fa ă deă mediuă aă c reiă structur ă organizatoric ă s ă reflecteă
diversitateaăsistemuluiăsocial.ăPracticaăaădemonstratăc ăsistemulăadministrativăesteăînă
modă necesarăpermeabilăfa ădeămediu,ădarăînă acelaşiătimpăîşiăconserv ăspecificitateaă
careă îiă garanteaz ă func ionarea.ă Omogenitateaă şiă eterogenitateaă constituieă principaliiă
poliăîntreăcareăoscileaz ăsistemeleăadministrative.
Principiile de omogenitate pun accent pe necesitatea coeziunii interne a
aparatuluiă administrativ,ă înă detrimentulă comunica iiloră lateraleă peă careă acestaă leă
între ineă cuă exteriorul,ă cuă restulă societ ii.ă Coeziunile din interiorul aparatului
administrativăsuntădeădou ătipuriă:

11
Chevalier, J., Loschak, D. – op.cit.; p.96

28
 coeziuni între organele administrative;
coeziuniăîntreăagen iă(func ionariăpublici).
Organeleă administrativeă prezint ă anumiteă tr s turi,ă careă leă izoleaz ă deă restulă
sistemuluiă social.ă Potrivită anumitoriă autoriă (Darbelă şiă Schnapper),ă situa iaă
administra ieiă publice,ă înă raportă cuă sectorulă privat,ă esteă deă natur ă monopolist .ă
Aceast ă situa ieă privilegiaz ă derulareaă unoră raporturiă strânseă careă unescă sistemulă
administrativă ală statuluiă deă sistemulă politic.ă Conformă afirma iiloră luiă Maxă Weber,ă
“într-ună stată organizat,ă violen aă fizic ă faceă obiectulă monopoluluiă deă stat”12; de aici
rezult ă c ,ă administra iaă dispuneă deă ună controlă exclusivă ală mijloaceloră materialeă deă
constrângere.ăIdeeaămonopoluluiădeăstatăseăafl ălaăorigineaăserviciilorăpublice.ăChiară
dac ă înă economieă situa iaă statuluiă nuă maiă esteă unaă monopolistic ,ă administra iaă şi-a
p strată privilegiileă dobânditeă de-a lungul timpului, de a-şiă definiă limiteleă propriuluiă
s uămonopol.
Lucr toriiădinăadministra iaăpublic ăsuntăsupuşi,ămaiămultăsauămaiăpu in,ăunuiă
regimădeădreptăcomun,ăprinăintermediulăc ruiaăbeneficiaz ădeădrepturiăregaliene,ădarăşiă
de îndatoriri necunoscute persoanelor particulare. Specificul acestui regim este dat de
faptulăc ,ăînăuneleă riălitigiileăprivindăactivit ileăadministrativeăsuntăsolu ionateădeăoă
jurisdic ieă special ă şiă deă ună dreptă administrativă specific.ă Aportulă administrativă îşiă
creaz ăpropriileăreglement riăinterne,ăaleăc rorăcoeren ăşiăunitateăsuntăasigurateăprină
existen aăunuiăansambluădeănorme.
Sistemulă administrativă publică seă prezint ă subă form ă deă organizareă similar ă
persoanelor juridiceădeădreptăpublic,ăiarăprinăcoordonareaăcompeten elorăseăasigur ăoă
coeziuneăcorespunz toare.
Birocra ia,ă înă sensulă deă categorieă social ,ă beneficiaz ă deă unitateă şiă coeren ă
proprie.ăÎnăinteriorulăadministra ieiăexist ăoăcomplementaritateăaărolului,ăatitudinilorăşiă
comportamenteloră agen iloră (func ionariloră publici).ă Seă poateă vorbiă deă ună spirită deă
grupă careă creaz ă sentimentulă deă apartenen ă laă oă institu ieă şiă esteă generată deă
urm toareleătransform riă:
diminuareaărela iilorăindividualeăşiăcreştereaăfor ei grupurilor de presiune;
asigurareaă securit iiă loculuiă deă munc ,ă aă tratamenteloră corespunz toareă şiă aă
promov riloră înă func iiă publice,ă cuă scopulă evit riiă nemul umiriloră şiă presiuniloră
exterioare;

29
 formareaă uneiă comunit iă deă interese,ă careă uneşteă func ionariiă publiciă şiă careă
prevedeăposibilitateaăavans riiăînăfunc ieădeăvechime;
considerareaă institu ieiă publiceă caă ună totă unitar,ă fa ă deă careă func ionarulă esteă
parte,ăareăoăserieădeăobliga iiă deăîndeplinită şiă seăataşeaz ălaăsistemulă deăvaloriăală
acesteia.
Omogenitateaă angaja iloră dină institu iileă publiceă constituieă oă m sur ă deă
creştereăaăeficien eiăactivit ii;ătoateăinstitu iileăauăinteresulăs ărecrutezeăpersoaneăcare,ă
prină originea,ă educa iaă şiă sistemulă loră deă valoriă s ă asigureă ună caracteră ereditară
profesionalismuluiăşiăcompeten ei.
Aplicarea,ă men inereaă şiă înt rireaă principiiloră deă omogenitateă presupune,ă laă
rândulălor,ăsatisfacereaăăanumitorăcondi ii,ăca:
stabilireaăunuiăsistemădeăselec ie,ăcareăs ăcontribuieălaăalegereaăcelorămaiăpotrivi iă
func ionariă publici,ă forma iă printr-ună sistemă pedagogică corespunz tor,ă înă spiritulă
deontologiei profesionale;
dezvoltareaăunuiăprocesădeăsanctificareă(sacralizare)ăaăsimbolurilorăşiăaăstatutuluiă
birocra iei;
tendin aă c treă “institu iaă total ”ă careă s ă seă ocupeă deă problemele personale ale
func ionarului,ănuănumaiădeăvia aăprofesional ;
creareaăunuiăsistemăpropriuădeăvaloriă(cultulăserviciuluiăpublic,ăideologiaăputeriiăşiă
aăajutoruluiădezinteresat),ăcareăcontribuieălaăafirmareaăpersonalit iiăindividuale;
încurajarea tendin eloră monopolisticeăinterne,ăcareăconstituieăunămijlocăprină careă
func ionariiăpubliciăap r ăadministra iaădeămediulăextern.
Principiileă deă omogenitateă prezint ă îns ă şiă inconvenien eă importante.ă Eleă
conducă laă promovareaă unuiă modelă administrativă rigidă şiă constantă careă creaz ă
dificult iăevidenteădeăadaptareăaăac iuniiăadministrativeălaămediulăsocial.ăDeficien eleă
deă comunicareă cuă exteriorulă suntă celeă maiă graveă consecin eă datorateă izol riiă
func ionarilorăpubliciădeăcet eni,ăînăvirtuteaăomogenit iiăşiăaă“spirituluiădeăgrup”.ăCaă
rezultată ală acestora,ă func ionariiă publiciă dobândescă ună comportamentă rigidă şiă seă
baricadeaz ăîntr-unăuniversăînchisălumiiăexterioare;ăeiăauătendin aădeăaă ineăpubliculălaă
distan ă şiă îşiă trateaz ă clien iiă într-oă manier ă formal ,ă impersonal ă şiă dominatoare.ă
Toateăacesteaăjustific ăpreocup rileăpentruăeterogenitate.

12
Chevalier, J., Loschak, D. – op.cit.; p.97

30
 Prinăcompara ie,ăprincipalulăavantajăalăeterogenit iiăînăadministra iaăpublic ăîlă
reprezint ădezvoltareaăuneiă re eleădeă comunica ii,ă bazat ăpeăoămişcareăascendent ăşiă
pe una descendent .ă
Informareaăascendent urm reşteăs ăaduc ălaăcunoştin aăadministra ieiăstareaă
sistemelorăintrasociale,ăsitua iaărezultatelorăşiăaădeciziilorăanterioare.ă Ea presupune o
munc ădeăcolectareăşiăanaliz ăaădatelor,ărealizat ăcuăajutorulăunorăservicii specializate.
Transmitereaăinforma iilorădeăjosăînăsusăînspreăorganeleăinvestiteăcuăputereădeădecizie,ă
presupuneă stabilireaă unoră circuiteă deă comunicareă directeă careă s ă împiediceă blocajul,ă
filtrarea sau deformarea datelor.
Informareaă descendent exprim voin aă administra ieiă deă aă explicaă sensulă
deciziilorăsaleăînă vedereaăcâştig riiăîncrederiiăpublicului.ă Înăacestă sensăsuntă necesareă
m suriăadecvate,ăconstândăîn:
îmbun t ireaăraporturilorăcuăceiăadministra i,ăprintr-o simplificare a procedurilor
şiăcontactelor;
dezvoltareaăunorăserviciiădeărela iiăpublice,ăceluleădeăinformare,ăbirouriădeăprimireă
şiă orientareă aă publicului,ă careă auă caă obiectivă s ă aduc ă laă cunoştin aă cet eniloră
ac iunileăadministra iei.ăAcesteăopera iuniăseăpotărealiza,ăfieăprinăcontacteădirecte
cuăpublicul,ăfieăprinăintermediulăpresei.ăÎnăuneleă riă(SUA),ăimplantareaălorăesteă
important ă şiă aă dată rezultateă corespunz toare,ă înă timpă ceă înă alteă riă (Fran a),ă seă
ciocneşteădeăobstacoleădeănatur ăpsihologic ;
reforma limbajului administrativ; de exemplu,ăînăFran aăs-aăînfiin at,ăînăanulă1972,ă
oă Comisieă deă terminologieă deă peă lâng ă Administra iaă central ă careă urm reşteă
exprimareaăşiăcomportamentulăfunc ionarilorăpublici;
revizuireaămoduluiădeăaplicareăaăregulilorăprivindăsecretulăprofesional,ă inând cont
deărespectareaădreptuluiălaăinformareăalăcet enilor.
Consultareaă constituieă oă etap ă suplimentar ,ă înă sensulă eterogenit ii,ă vedereaă
deschideriiă aparatuluiă administrativă asupraă societ iiă şiă vizeaz ă stabilireaă deă leg turiă
organiceă întreă administra ie şiă grupurileă socialeă interesateă deă ac iuneaă sa.ă Spreă
deosebire de principiul de omogenitate, principiul de eterogenitate stabileşteă ună
dialogărealăîntreăgrupurileăprivateăextremădeădiversificateăşiăsistemulăadministrativ,ăcuă
efecteăimportante,ăşiăanume:
aceste grupuri sociale au posibilitatea de a-şiăfaceăauzită“glasul”ăşiădeăaăparticipaă
laăelaborareaădeciziilor,ăatenuândădistan aăcareăleăsepar ădeăadministra iaăpublic ;

31
 prină consultare,ă administra iaă recunoaşteă înă modă oficială existen aă şiă caracterulă
reprezentativăalăgrupurilorădeăpresiuneăşiăleăasociaz ăînăac iunileăsale;
consultareaă atenueaz ă personalitateaă deă tipă birocratic,ă careă izoleaz ă func ionariiă
publici de mediul social.
Fiindă oă urmareă fireasc ă aă procesuluiă deă informare,ă consultareaă aă condusă laă
creareaă unoră veritabileă institu iiă specificeă înă interiorulă sistemuluiă administrativ.ă Înă
acelaşiă timp,ă comunicareaă şiă dialogulă dintreă administra ieă şiă grupurileă privateă
eterogene s-auătransformatăînăveritabileănegocieriăcareăauălocăîntreăparteneriăafla iăpeă
picior de egalitate.
În concluzie,ă seă poateă afirmaă c ă omogenitateaă conserv ă sistemeleă
administrativeă şiă leă izoleaz ă deă mediulă social;ă spreă deosebire,ă principiileă deă
eterogenitateă exprim ă voin aă deă transformareă aă aparatuluiă administrativ,ă înă vedereaă
unei maiă buneă în elegeriă şiă colabor riă cuă celelalteă structuriă economice.ă Aplicarea
ambelorăcategoriiădeăprincipii,ăînălimiteăcareăs ăpermit ăarmonizareaălor,ăpoateăasiguraă
creştereaăperforman elorădeăfunc ionareăaăsistemelorăadministrative.

Unitatea de studiu 2.2.2. Ierarhie sau participare

Conform modelului clasic,ă organizareaă birocratic ă areă laă baz ă ună sistemă deă
dominareă şiă deă subordonare,ă înă cadrulă c ruiaă gradeleă inferioareă suntă supuseă
controluluiă celoră superioare.ă Şiă totuşi,ă analizaă rela iiloră umaneă dină interiorul
organiza iiloră aă ar tată c ă tehnicileă deă coordonareă ierarhic ă şiă autoritar ă nuă suntă
suficienteăşiăpotriviteăpentruăaăasiguraăeficien aăactivit ii,ădinămomentăceăaccentueaz ă
conflictele interne.
Modelulă ierarhică weberiană laă careă seă refer ă administra iaă clasic ă seă opuneă
modeluluiă“participativ”ăcareăesteăaxatăpeăparticipareaămembrilorăinstitu iilorălaăluareaă
deciziilor.ă Ierarhiaă şiă participareaă suntă dou ă principiiă distincte,ă prină intermediulă
c rora,ăsistemeleăadministrativeăîşiăstabilescărela iileăcu func ionariiăpublici.
La origine, modelul ierarhizat seă refer ,ă înă exclusivitate,ă laă rela iileă
corespunz toareă unoră reguliă stricteă deă organizare,ă careă nuă ină contă deă sentimente,ă
atitudiniă şiă raporturiă interumane,ă decâtă într-oă manier ă formal .ă Ierarhiaă formal ă esteă
fondat ă peă oă construc ieă piramidal ă aă func iiloră şiă sarciniloră acestora.ă Eaă esteă
caracterizat ăprinăurm toarele tr s turi:

32
 distinc ieă tranşant ă întreă muncaă deă concep ieă şiă ceaă deă execu ie,ă întreă opera iileă
intelectualeăşiăceleămanuale;
centralizareaădeciziilor,ăînăsensulăc ăputereaăseăîndep rteaz ădeăloculădeăexecu ie,ă
deciziile fiind cu atât mai valoroase, cu cât sunt luate la un nivel mai înalt;
diviziuneaămuncii;ăfiecareăpostăsauăfunc ieăareăoăsfer ădeăcompeten ănetădefinit ,ă
iarăpreg tireaăfunc ionaruluiăesteăcorespunz toareăacesteia;
unitateă deă comand ă şiă deă ac iune,ă conformă c reia,ă pentruă oă ac iuneă oarecare,ă ună
angajatănuătrebuieăs ăprimeasc ăordineădecâtădeălaăunăsingurăşef;
autoritateă sauă dominare,ă înă sensulă c ă superiorulă îşiă poateă impune propriaă voin ă
asupraăsubordona ilor,ăsupunereaăfiindăatributulăfundamentalăalăconduiteiăacestoraă
dinăurm ;
existen aăuneiăputeriădeăcontrolăşiăsanc iuneăînăconformitateăcuălegea;ămijloaceleă
deă controlă potă fiă fiziceă (putereă coercitiv ),ă materialeă (salarii, prime), simbolice
(prestigiu,ăstim );
Autoritateaă ierarhic ă comport ă anumiteă inconveniente,ă întrucâtă antreneaz ă înă
modăinevitabilănumeroaseăconflicte;ăfieăîntreăindiviziăplasa iăpeăaceeaşiălinieăierarhic ,ă
fieă întreă ună func ionară şiă superiorulă sauă subordonatulă s uă imediat.ă Înă plus,ă acestă
principiuă provoac ă oă îngreunareă aă circuiteloră ierarhice,ă deoareceă administra iileă tindă
s ă multipliceă eşaloaneleă ierarhică superioareă reducândă ritmulă deă lucruă şiă realizândă oă
transmitereăînăcondi iiănecorespunz toareăaăinforma iilorăşiăordinelor.
Imposibilitateaă uneiă formaliz riă completeă aă raporturiloră ierarhiceă şiă
recunoaştereaăexisten eiăaltorăcentreădeăputereădecâtăautoritateaăierarhic ,ăauăcondusăînă
modă progresivă laă oă voin ă deă integrareă aă tuturoră acestoră elemente,ă prin negociere.
Astfel,ă ierarhizareaă aă cedată loculă s uă principiuluiă particip riiă din considerente de
eficien ,ărealizându-seăconsensulăînăproblemeleăorganiz rii.
Apari iaă ideiiă deă participareă înă administra ieă nuă seă explic ă printr-oă voin ă deă
democratizare intern ,ăciăprintr-oănou ăconcep ieăînăprivin aăeficien ei,ăpromovat ădeă
specialiştiiă înă management.ă Implementarea sistemului de partajare al puterii este
considerat ăcaăfiindămaiăeficaceă(decâtă modelulă deăconcentrareă ală puterii)ădină ra uniă
diverse,ăşiăanume:
1)ă nivelulă deă satisfacereă ală membriloră organiza ieiă (institu iei)ă sporeşteă
deoareceă seă promoveaz ă oă atitudineă activ ă fa ă deă munc ,ă bazat ă peă ună sistemă deă
colaborare,ăpeăoăparticipareăra ional ăşiăconştient ;

33
 2)ăcalitateaădeciziilorăseăamelioreaz ,ăcaăurmareăaăutiliz riiăconoştin elorăşiă
experien eiă func ionariloră subalterniă şiă aă dispari ieiă procesuluiă deă filtrareă aă
informa iilor;
3) recurgerea la tehnicile moderne de gestiune sau de luare a deciziilor
înt reşteăexigen eleăparticip riiăşiădezvolt riiăspiritului de colaborare.
Diferen eleămaiăpregnanteăîntreăsistemulăadministra ieiăpubliceăclasiceăşiăcelăală
administra ieiăpubliceămoderneăsuntăsintetizateăînăfiguraănr.1:

MODELUL MODELUL
ADMINISTRA IEIă ADMINISTRA IEIă
PUBLICE CLASICE PUBLICE MODERNE

MISIUNE SECURITATE JURIDICA SATISFACEREA

CLIEN ILOR
SUBIECT ADMINISTRA IA CLIENTUL
ORGANIZARE - STRUCTURA - STRUCTURA
IERARHICA PARTICIPATIVA
- DOMINAREA - UNITATEA
CONCEPTELOR DE CONTROLULUI
CONTROLăŞIă - UNITATEA
AUTORITATE SERVICIILOR
- AUTORITATE +
NEGOCIERE + CONTROL
+ DELIBERARE

Figura nr. 1. Privireăcomparativ ăasupraămodelelorăăadministra ieiă

publiceăclasiceăşiămoderne

inândă contă deă acesteă elemente,ă superioriiă ierarhiciă trebuieă s ă laseă

subordona iloră capacitateaă deă aă decideă înă anumiteă situa iiă şiă s ă nuă recurg ă numaiă laă
ordineăşiădirectiveăpentruăa-şiăexprimaăopiniile;ăesteănecesarăs ăseăpromovezeăsistemulă
deă delegare,ă careă încredin eaz ă subordona iloră op iuneaă alegeriiă mijloaceloră deă
execu ieăaăobiectivelor.ăPrinăaceast ăatitudineăparticipativ , subordona iiăsuntăincita iă

34
s ărezolveăunănum rădinăceăînăceămaiămareădeăprobleme,ădeoareceăseădezvolt ăunăstilă
deăautocoordonareălaănivelulăgrupuluiăşiăunăclimatăfavorabil,ăînăacestăsens,ăcapabilăs ă
rezolveă divergen eleă poten iale.ă Peă fondulă promov riiă modelului participativ, s-a
dezvoltat,ăînămodăprogresiv,ăactivitateaăsindical .ăPutereaăpublic ăaăacceptatădialogulă
cuăreprezantan iiăfunc ionarilorăpublici,ăfiindănevoit ăs ărenun eăînăanumiteăsitua iiălaă
prerogativeleăierarhice,ădinăra iuniădeăpruden .

Unitatea de studiu 2.2.3. Unitate sau pluralism

Avândă înă vedereă c ă birocra iaă seă prezint ă caă ună ansambluă omogenă şiă
ierarhizat,ă înă modă necesară eaă esteă şiă unitar .ă Unitateaă reprezint ă oă prelungireă şiă oă
consecin ăaăcelorădou ăprincipiiăprecedente,ăfiindăjustificat ,ăatâtădinăconsiderenteădeă
eficien ă(satisfacereaămaiăbun ăaănevoilor,ălaăcosturiămaiămici),ăcâtăşiădinăvoin aădeăaă
nuăseăac ionaălaăîntâmplare.
Principiul de unitate impuneă caă diviziuneaă munciiă deă administra ieă s ă fieă
compensat ă printr-o subordonareă aă diverseloră organeă administrativeă fa ă deă
autoritateaăsuprem .ăAceast ăsubordonareăpoateăfiădeăordinăierarhicăşiăseăprezint ăsubă
dou ăforme,ăşiăanume:
1)ăaăunit iiăprinăierarhie;
2)ăaăunit iiăprinăcoordonareă(control).

A. Unitatea prin ierarhie

Aparatulă administrativă esteă subdivizată peă vertical ă într-ună num ră deă ramuriă
corespunz toareă unoră domeniiă preciseă deă activitate.ă Dină aceast ă perspectiv ,ă
specializareaăpeăministereăexprim ăînătoateă rileăideeaărepartiz riiăşiădiviziuniiămunciiă
administrative.
Dezvoltareaă interven iiloră publiceă înă via aă economico-social ă aă determinată
creştereaă num ruluiă deă ministereă şiă diversificareaă acestora.ă Împ r ireaă munciiă deă
administra ieă peă ministereă nuă esteă doară rezultatulă uneiă op iuniă deliberateă sauă aă unoră
calculeă ra ionale,ă ciă maiă degrab ă reprezint ă ună produsă istoric,ă bazată peă considera iiă
personaleă şiă contingen eă politice.ă Acestă procesă seă afl ă într-oă continu ă evolu ie.ă Înă

35
prezentă asist mă laă oă instabilitateă aă structuriloră ministerialeă careă comport ă
inconveniente grave manifestate prin: dezorganizarea serviciilor, probleme de
coordonare,ăconflicteădeămunc .
Specializareaă ministerial ă esteă compatibil ă cuă principiulă unit iiă peă care-l
completeaz ă printr-oă ierarhizareă aă serviciilor.ă Administra iaă esteă divizat ă peă toat ă
lungimeaă saă înă tranşeă orizontaleă pozi ionateă într-oă manier ă piramidal .ă Fiecareă etajă
reprezint ă ună altă nivelă deă ierarhie,ă careă dispuneă deă organeă inferioare,ă dară esteă
subordonatăfa ădeăorganeleăsuperioare.
Înăfrunteaăfiec ruiăministerăseăafl ăunăministru,ăresponsabilăalăgestiuniiăşiădotată
cuăputereădiscre ionar ăasupraăorganelorăinferioare.ăFiecareăministerăesteăsubdivizatălaă
rândulă s uă peă eşaloaneă succesive,ă peă colectivit iă maiă miciă şiă maiă specializateă
(direc ii,ă subdirec ii,ă birouriă etc.).ă Într-un regimă parlamentar,ă orient rileă activit iiă
administrativeăsuntăfixateădeăc treăşefulăstatuluiăîmpreun ăcuăguvernul;ăîntr-un regim
preziden ialăacesteăatribu iiărevinănumaiăşefuluiăstatului.
Prină intermediulă ierarhieiă seă asigur ă coeziunea,ă dară şiă supunereaă
administra iei.ăEaăfaciliteaz ătransmitereaăordinelorăprinărela iiăsuccesive,ărepartizareaă
responsabilit ilorăşiăcontrolulăautorit ilorăalese.

B. 2 Unitatea prin control

Practicareaă principiuluiă deă autonomieă aă demonstrată c ,ă înă ciudaă

descentraliz rii, organizareaă administrativ ă poateă fiă supus ă opera iuniiă deă control,ă
exercitat ădeăunăsingurăcentruădeăautoritate.ăDensitateaăcontroluluiăpermiteărealizareaă
uneiăunit iăorganice,ăîntr-oămanier ălaăfelădeăeficient ăcaăierarhizarea.
Rela iaă dintreă stată şiă colectivit ileă localeă seă caracterizeaz ă înă multeă riă prină
existen aăuneiăre eleădeădependen ăcareătransform ăstructurileălocaleăînăeşaloaneăaleă
puteriiăcentrale.ăStatulăprocedeaz ălaărepartizareaădeăcompeten eăînăseamaăautorit iloră
localeăşiăareăputerea deăarbitrajăraporturileădintreăcolectivit i.ăÎnăvirtuteaătutelei,ăstatulă
poateăbloca,ăînc ădeălaăînceput,ăini iativeleălocaleăcareăseădovedescăaăfiăinoportuneăsauă
costisitoare.ăControlulăesteăunămijlocăextremădeăeficientăcareăasigur ăconformitateaăşiă
unicitateaăac iunilorăîntrprinseăasupraăansambluluiăteritoriului.
Dificult ileă financiareă cuă careă seă confrunt ă colectivit ileă localeă impună
acordareaă deă c treă stată aă unoră subven iiă şiă ajutoareă publice;ă înă acestă scop,ă statulă

36
efectueaz ăexpertizeătehniceăşiăeconomiceăcareăs ăatesteănecesitateaăăşiăoportunitateaă
opera iiloră peă careă leă vaă finan aă ulterior.ă Înă consecin ,ă concep iaă privindă efectuareaă
controluluiă administrativă deă stată esteă compatibil ă cuă ra ionalitateaă cheltuieliloră
publice,ădarăşiăcuăprincipiulăde unitate.
Unăexemplu,ăînăacestăsens,ăîlăconstituieăadministra iaăpublic ăfrancez ăcareăîşiă
desf şoar ă activitateaă peă bazaă tradi iiloră centralizatoareă şiă manifest ă oă neîncredereă
vizibil ăînăprivin aătuturorăformelorădeăautonomie.
Principiulă unit ii este reprezentativ pentru concep iaă clasic privind
organizareaăbirocratic ;ăînăprezentăsistemulăadministrativăseăprezint ăsubăformaăunuiă
mozaicăinstitu ional,ăformatădinăceluleămultiple,ăcareăac ioneaz ăpotrivităuneiăstrategiiă
proprii.
Administra iaă public ă modern seă caracterizeaz ă printr-o dezmembrare a
aparatuluiă administrativă şiă ună pluralism ală centreloră deă decizieă autonom ,ă careă seă
constat ăînătoateă rile.ăSistemulăadministrativănuămaiăesteăunăblocăcoerentăşiăunificat.ă
Dezvoltareaă constant ă aă atribu iiloră saleă aă generată apari iaă unoră moduriă deă gestiuneă
descentralizate,ădispunândădeăoărelativ ăindependen ăfa ădeăautorit ileăcentrale.
Aceast ă evolu ieă seă explic ă dină ra iuniă deă eficien ă şiă dină ra iuniă politice.ă
Individualizareaăşiăpersonalizareaăopera iunilorădeăgestiuneăauăavutăcaăefectăcreştereaă
rentabilit iiăînămuncaădeăadministra ie,ăprinăpromovareaăunorăpersoaneăcompetenteălaă
conducereaă serviciiloră publice.ă Înă plus,ă constituireaă deă miciă agen iiă administrativeă aă
contribuit la prevenirea pericolelor generateă deă birocra iaă excesiv ă şiă laă sc dereaă
puteriiăeşantionuluiăcentral.
Pluralismulă m reşteă putereaă deă exprimareă şiă deă decizieă aă organeloră
descentralizateădatorit ăurm toarelorăfacilit i:
acordareaă unoră garan iiă deă independen ă agen iilor,ă înă ceeaă ceă priveşteă originea,ă
obiectul de activitate, statutul personalului;
acordareaăuneiărealeălibert iădeăgestiuneăcareăelimin ăimpulsurileădeăputereăşiădeă
controlădinăparteaăautorit ilorătutelare;
stabilireaăunorăleg turiădeăsolidaritateăîntreăceiăcareăcontroleaz ăşiăceiăcontrola iăînă
scopulăelimin riiăsurselorădeăconflictăşiărezolv riiăeventualelorădivergen eăpeăcaleaă
negocierii.
Dezvoltareaăacestorăstructuriăautonomeăcreaz ăproblemeădeăcoeren ăaăac iuniiă
administrative. Fiecare organ administrativ are tendin aă deă a-şiă privilegiaă propriileă

37
obiective,ăriscândăs ăm reasc ătensiuneaăşiăconcuren aăînăinteriorulăsectoruluiăpublic.ă
Dină acestă motiv,ă auă fostă promovateă tehniciă noiă meniteă s ă asigureă ra ionalizareaă
ac iuniiă administrativeă respectândă autonomiaă diferitelor componente, dintre care
men ion m:
- formulele contractuale (contracteăcuăîntreprinderileăpublice,ăcuăoraşeleă
mediiă şiă comunit iă urbaneă mari),ă careă stabilescă angajamenteă reciproceă întreă stată şiă
colectivit ileă descentralizateă într-ună cadruă precisă şiă deă interes;ă statulă îşiă fixeaz ă
obiectiveleă generaleă deă îndeplinită şiă limeteleă deă control,ă garantândă organeloră
descentralizateăoăanumit ăsfer ădeăindependen ;
- mijloacele de coordonare,ă careă suntă extremă deă variateă înă func ieă deă
naturaă şiă orizontulă deă timp laă careă seă refer .ă Întreă acesteaă seă distingă canaleleă
tradi ionaleă aleă proceduriloră deă controlă juridică – nejuridic,ă precumă şiă institu iileă
administrative,ă careă seă sprijin ă peă centreleă deă decizieă existenteă sauă seă suprapună cuă
acestea.
Formulele contractuale şiă mijloaceleă deă coordonareă suntă utilizate,ă adesea,ă deă
c treăputereaăierarhic ăşiăcontribuieălaărealizareaăunit iiăsistemuluiăadministrativ.

Termeni cheie: factori endogeni, factori exogeni, omogenitate, eterogenitate, ierarhie,

participare, unitate, pluralism.

Rezumat
1. În vederea îndeplinirii funcţiilor pe care i le conferă sistemul social şi
pentru a răspunde solicitărilor care îi sunt adresate, sistemul administrativ este
grefat pe un aparat instituţional a cărui complexitate sporeşte pe măsura dezvoltării
sarcinilor administrative. Organizarea concretă a acestui aparat trebuie să
corespundă găsirii de soluţii la toate problemele sistemelor administrative şi să ia în
considerare elementele interne sau externe care exercită presiuni sub influenţa
factorilor de permanenţă şi a celor de evoluţie.
2. Acţiunea elementelor endogene (interne), respectiv a factorilor de influenţă
endogeni rezultă din interiorul sistemului administrativ însuşi. Or, organizarea
administrativă posedă o logică intrinsecă şi cunoaşte un ritm de evoluţie specifică,
aflându-se sub impactul acestor factori.

38
 3. Acţiunile elementelor exogene (externe), respectiv ale factorilor de
influenţă exogeni, îşi au sursa în interiorul altor sisteme intrasociale. Sub acest
aspect, organizarea sistemelor administrative trebuie să reflecte raporturile existente
cu celelalte sisteme şi să suporte permanent consecinţele mutaţiilor intervenite în
interiorul lor.
4. Sistemele administrative sunt organizate în funcţie de anumite constante;
cercetarea acestora, precum şi descoperirea legilor care guvernează administraţia
au constituit din totdeauna obiective esenţiale pentru ştiinţa administraţiei. Multă
vreme, cercetarea s-a axat pe descoperirea celor mai bune reguli de organizare
posibile. Fayol, Taylor şi teoreticienii americani au ilustrat această tendinţă
pragmatică şi utilitară, bazată pe eficienţă şi randament.
5. Analiza clasică a organizării birocratice făcută de Max Weber a reunit
toate cerinţele de ordine şi eficienţă ale unui model ideal de administraţie, deoarece
era fundamentată pe: un sistem de norme abstracte, reguli, tehnici şi proceduri;
ierarhie a funcţiilor însoţită de o disciplină strictă şi omogenă; funcţie publică
permanentă, specializată, calificată, remunerată şi dotată cu garanţii de avansare.
6. Viziunea normativă despre administraţia publică ideală, a fost abandonată
odată ce s-au constatat vicii de organizare birocratică, care au generat în mod
inevitabil rutină, ineficienţă şi incapacitate de adaptare. În acest context, au apărut
alte tendinţe organizaţionale, îndreptate înspre deschiderea sistemului administrativ
la mediul exterior, atenuarea raporturilor ierarhice, apariţia centrelor de putere
descentralizată.
7. Un sistem administrativ poate fi studiat prin raportare la anumite sisteme
de referinţă care oscilează între omogenitate şi eterogenitate, ierarhie şi participare,
unitate şi pluralism. Aceşti poli se constituie, în acelaşi timp, în principii de
organizare a sistemelor administrative.

Verificare / Testare:

1. Preciza iăfactoriiăceăinfluen eaz ăsistemulăadministrativ.

2. Argumenta iăimpactulăfactorilorăendogeniăşiăaăcelorăexogeniăasupra sistemului
administrativ.

39
 3. Careă suntă categoriileă deă factoriă endogeniă ceă influen eaz ă sistemulă
administrativ?
4. Careă suntă principiileă deă organizareă şiă func ionareă aă sistemuluiă administrativă
care corespund cel mai bine modelului clasic de administrare?
5. Caracteriza iăprincipiulăparticip rii.
6. Preciza iătr s turileăceăindividualizeaz ăprincipiulăunit iiăprinăcontrol.

Teme de control :
1. Referat: Argumenta iăimpactulăfactorilorăendogeniăşiăaăcelorăexogeniăasupraă
sistemului administrativ din România.

40
 Modulul 3. SISTEME ADMINISTRATIVE
PUBLICEăÎNăUNIUNEAăEUROPEAN

INTRODUCERE

Obiectiv fundamental:

- s ăcunoasc ăorganizareaăşiăfunc ionareaăsistemelorăadministrativeăpubliceăînă riă

membreăaleăUniuniiăEuropeneă(Fran a,ăGermania,ăMareaăBritanie,ăItalia,ăSuediaă
etc.);
Componente cognitive: care vor fi ob inuteăprinăînsuşireaăcon inutuluiăcursului:
O1- s ăprezinteăinstitu iileăUEăprinăprismaăprevederilorălegisla ieiăeuropeneă(tratateleă
ce instituie UE);
O2- s ăilustrezeămodulădeăorganizareăşiăfunc ionareăaăguvernuluiăînă riăaleăUE,ă inândă
contădeăreglement rileăconstitu ionaleăaleăfiec ruiăstatăînăparte;
O3- s ăprezinteăstructuraătehnic ăaăguvernuluiăînă riăaleăUE;
O4- s ădisting ădiferiteleămodalit iădeăînvestireăaăguvernuluiăfunc ieădeăregimulă
constitu ionalăpropriuăfiec ruiăstat;
O5- s ăreliefezeăstructuraăşiămodulădeăfunc ionareăaăministerelorăînăFran a,ăMareaă
BritanieăşiăItalia;
O6- s ădescrieăstructuraăpersonaluluiăadministrativăînăMareaăBritanie;
O7- s ăprezinteăstructuraăadministra ieiăpubliceălocaleăînă riăaleăUEăf cândăreferireălaă
structuraădeăstată(unitar/federal)ăşiălaăprincipiileădeăorganizareăşiăfunc ionareăaleă
acesteia;
O8- s ăexpliceămodulădeăorganizareăaăadministra ieiăpubliceăcomunale în
Germania;
O9- s ăeviden iezeăorganizareaăadministra ieiăpubliceălocaleăînăMareaăBritanie;
O10- s ădescrieăadministra iaăpublic ălocal ăînăLondra;
O11- s ăprezinteăorganizareaăşiăfunc ionareaăadministra ieiăpubliceălocaleăînăItalia.
Rezultate aşteptate:
A1- s ădiscuteăpeămargineaăsubiectelorăsupuseădezbaterii;
A2- s ăcompareăstructuraăşiăfunc ionareaăsistemelorădeăadministra ieăpublic ădină rileă
UE cu sistemul administrativ românesc;

41
A3- s ăcompletezeăinforma iileăprinăintermediulăbibliografieiăindicate;
A4- s ăformulezeăopiniiăşiăp reriăpersonaleăcuăreferireălaăorganizareaăşiăfunc ionareaă
sistemelorăadministrativeădină riăaleăUE;
A5- s ătrezeasc ăinteresulăpentruăstudiulăfenomenuluiăadministrativădină rileăUniuniiă
Europene.
Metodeăşiătehniciădidactice:
Metode expozitive:
- explicarea;
- descrierea.
Metode conversative:
- conversa ia;
- conversa iaăeuristic ;
- problematizarea.
Metode de explorare directă:
- observa ia;
- studiul de caz.

42
 Lec iaă3.1.ăCadrulăinstitu ionalăal Uniunii Europene
Misiunile sistemelor administrativeăpubliceăseăabordeaz ăînăfunc ieădeăariaăsauă
r spândireaăteritorial-geografic ăaăfunc ion riiălor.ăAnumiteăobiectiveăsuntăna ionaleăşiă
seă îndeplinescă înă acelaşiă modă peă toat ă ariaă teritoriuluiă na ional,ă cuprins ă întreă
grani eleă uneiă ri.ă Altele sunt regionale sau locale, limitate la un anumit areal din
interiorulă uneiă ri,ă cumă esteă ună oraş,ă deă exemplu.ă Competen eleă autorit iloră
administrativeăîns rcinateăs ăîndeplineasc ăacesteămisiuniăsuntădefiniteăîntr-oămanier ă
maiămultăsauămaiăpu inăexplicit .
Evolu iaăsistemelorăadministrative,ăînăceleămaiămulteăstate,ăaădemonstratăfaptulă
c ,ăsubăpresiuneaăsolidarit iiăna ionaleăşiăaăimperativelorădeăordinătehnic,ătendin aădeă
na ionalizareăaăunuiănum răînsemnatădeămisiuniăesteădinăceăînăceămaiămare.ăSarcinile
centrale sunt conferite, fie ministerelor, fie organismelor administrative specializate.
Sarcinileă localeă suntă îndeplinite,ă atâtă deă institu iileă subordonateă ierarhică organeloră
centraleăsauădeăadministra iiăspecializate,ăcâtăşiădeăorganeădescentralizate autonome.
Organeleăcentraleănuăpotăs ăîndeplineasc ,ăsingure,ăsarcinileăadministrative,ăînă
fiecareăpunctăalăteritoriului;ăeleăauănevoieădeăoăre eaăpublic ălocal ăpentruăa-şiăexercitaă
ac iunea.ăPentruăamenajareaăstructurilorălocaleăsuntănecesareădou ăcondi ii:
1.ăac iunileăadministrativeăcareăseăexercit ăpeăansamblulăteritoriuluiătrebuieăs ăfieă
omogene,ăpentruăaănuăpuneăînăpericol,ăunitateaăna ional ;ăînăacelaşiătimp,ăexisten aă
aspira iiloră proprii,ă caracteristiceă anumitoră teritorii,ă nuă esteă necunoscut ă
administra iei,ă eaă trebuieă s ă seă adaptezeă laă diversitateaă structuriloră peă careă leă
coordoneaz ;
2.ă descentralizareaă administra iiloră teritoriale,ă pornindă deă laă caracterulă diversă ală
revendic rilorăacestora.ăDeăregul ,ăorganeleălocaleănuăopteaz ,ăînămodăabsolut, fie
pentru unitate, fie pentru diversitate. Eleă seă str duiescă s ă combineă înă diferiteă
propor ii,ă celeă dou ă principiiă extreme,ă luateă înă considerareă deă c treă oriceă sistemă
administrativ.
Înă anumiteă ri,ă cumă esteă cazulă Fran ei,ă sistemeleă administrative au fost din
totdeaunaămarcateădeăoătendin ăprofund ădeăcentralizare.ăÎnăalteăstateă– caăS.U.A.ăşiă
Germania – s-aă optată pentruă solu iaă federaliz riiă careă las ă posibilit iă largiă deă
exprimare a autonomiei locale. Seăpoateăadmite,ăîns ,ăc ăevolu iaăactual a condus la
oăanumit ăuniformizareăaăregimurilorăadministrative.

43
 Astfel, în statele federale puterea de decizie s-a transferat în seama organelor
locale.ă Peă deă alt ă parte,ă stateleă centralizateă auă fostă nevoiteă s -şiă reconsidereă
structurile, deoarece centralizareaăexcesiv ăşiăautonomiaăabsolut ăconducălaăoălips ădeă
comunicareăîntreăorganeleădeădecizieăna ionaleăşiăceleălocale.
Peădeăalt ăparte,ăevolu iaăsistemelorăadministrativeăaăfostămarcat ădeătendin eă
deă integrare,ă careă auă condusă laă creareaă unoră entit iă şiă structuriă suprana ionaleă înă
cadrulăc roraăcoabiteaz ăstateăunitareăşiăstateăorganizateăsubăform ădeăfedera ii.ăIstoriaă
aăcunoscutănenum rateătentativeădeăformareăaăunorăuniuniăsauăgrupuriădeă ri,ăacesteaă
având caracter economic, politic sau militar; exemplele clasice ale istoriei europene
suntăGermaniaăsauăElve ia,ădarăînăaceeaşiăm sur ăseăpoateăvorbiădeăintegrareaăstateloră
sud-americane, a celor africane sau din Asia de sud-est,ăprecumăşiădeăzonaăliber ădeă
comer ă(NAFTA)ăcreat ăînă1994ăîntreăCanada, MexicăşiăS.U.A..
Integrarea s-aămanifestatăînădiferiteăforme,ăiarăsentimentul,ăcareăizvor şteădină
acestăfenomen,ăîşiăg seşteăexpresiaăconcret ăînătendin eleădeăconcertareăaăintereselor;ă
acesteaă auă condus,ă înă anumiteă circumstan e,ă laă creareaă unoră institu iiă politiceă şiă
administrative comune.
Construc iaă administrativ ă actual ă aă Europeiă esteă rezultatulă unuiă procesă
îndelungată deă evolu ieă şiă deă negocieriă careă s-au finalizat prin semnarea în 1957 a
TratatuluiădeălaăRoma;ăacestaăaăreprezentatăactulădeănaştereăaăComunit iiăEconomiceă
Europeneă şiă totodat ă aă unuiă sistemă administrativă suprana ional,ă careă s-aă m rită
considerabil.
Ideeaă integr riiă europeneă aă fostă privit ă diferită înă literaturaă deă specialitate.ă
G.Haberler13 consideraăc ăprinăaceastaăseăasigur ărela iiăeconomice mai strânse între
zoneleărespective.ăM.ăByéăeraădeăp rereăc ăaăintegraăunăansambluăeconomicăînseamn ă
a face cât mai compatibile planurile centrelor de decizie care îl compun.
Uniiă politologiă şiă sociologiă atribuiauă integrareaă fenomenuluiă deă team , cu
efectă deă realizareă aă securit iiă colective.ă Al iiă vedeauă înă integrareă ună rezultată ală
ajungeriiălaăpunctulădeă“neîntoarcere”.ăJanăTinbergenădefineaăintegrareaăeconomic ăcaă
oă centralizare,ă laă nivelă suprana ional,ă aă unuiă num ră deă instrumenteă aleă economiei
politice,ădeăpreferin ăaleăcelorăcareăauăefecteăexterneăconsiderabile.

13
Olaru, D. – Integrareaă vestă european .ă Realit iă şiă controverse;ă Edituraă Politic ;ă Bucureşti;ă 1988;ă
p.100

44
 Înăacestăcontext,ădeşiăgeneralulăCharlesădeăGaulleăeraăpentruăunitateaăEuropei,ă
aveaă s ă afirmeă c ă “niciunulă dintreă popoareleă Europeiă nuă vaă admiteă s ă încredin ezeă
destinulăs uăunuiăorganăformatăînăprincipalădinăstr ini”.14
Sistemul administrativ al Uniunii Europene este format dintr-un complex de
institu iiă suprana ionale,ă careă urm reşteă s ă promovezeă peă teritoriileă riloră membreă
ac iuniă concertateă laă nivelă guvernamental,ă dară înă acelaşiă timp,ă s ă menajezeă
suveranitateaă politic ă şiă economic ă aă stateloră respective.ă Suprimareaă întreă rileă
membre,ăaăobstacolelorădeănatur ăpolitic ,ăcomercial ,ăfiscal ,ăurm reşteăs ăcreezeăoă
“pia ă comun ”ă înă careă produc toriiă şiă comercian iiă s ă concurezeă în condi iiă relativă
egale.
Caăurmareăaăacestorăprofundeăschimb ri,ăComunitateaăEconomic ăEuropean ă
aă devenită primaă putereă comercial ă aă lumii,ă de inândă 15ă %ă dină exportulă mondială
(urmat ă fiindă deă S.U.A.ă – 12ă %ă şiă Japoniaă – 9ă %)ă şiă ceaă maiă mareă pia ă aă lumiiă
industrializate.ăSchimb rileăinterveniteăînăEuropaădup ă1989ăşiănoileăader riălaăC.E.E.,ă
auă impusă revizuireaă cadruluiă legală instituită înă 1957ă şiă semnareaă unuiă nouă tratată laă
Maastricht în decembrie 1991.
Noulă tratată aă instituită sintagmaă “Uniuneaă european ”ă în locul celei de
“Comunitateă Economic ă European ”.ă Elă marcheaz ă “oă nou ă etap ă înă procesulă deă
dezvoltareăaăuneiăuniuniăcareăcreaz ăleg turiămaiăstrânseăîntreăpopoareleăEuropeiăşiăînă
cadrulăc reia,ădeciziileăsuntăluateăpeăcâtămaiămultăposibil,ădeăc treăcet eni”.15
În plan administrativ, scopul UniuniiăEuropeneăconst ăîn:16
promovarea progresului economico-socială echilibrată şiă durabil,ăprină creareaăunuiă
spa iuăf r ăfrontiereăinterioareăşiăprinăînt rireaăcoeziuniiăeconomiceăşiăsociale;
afirmarea propriei identit iă peă scenaă interna ional ,ă prină punereaă înă aplicareă aă
uneiăpoliticiădeăap rareăşiădeăsecuritateăcomune,ăpentruătoateă rileămembre;
ap rareaă drepturiloră şiă intereseloră cet eniloră stateloră membre,ă prină instaurareaă
uneiă“cet eniiăaăUniunii”;
dezvoltareaăuneiăstrânseăcooper riăînădomeniileăjusti ieiăşiăafacerilorăinterne.
UniuneaăEuropean ădispuneădeăunăcadruăinstitu ionalăunicăcareăasigur ăcoeren aăşiă
continuitateaă ac iuniloră înă scopulă realiz riiă obiectiveloră propuse,ă conservândă şiă

14
Olaru, D. – op.cit.; p.100
15
*** - Traitéă sură l‟Unionă Européenne;ă Officeă desă publicationsă officielesă desă Communantésă
Européennes; Bruxelles-Luxembourg; 1992; p.7
16
*** - idem

45
 dezvoltândă avu iaă comunitar .ă Uniuneaă respect ă identitateaă na ional ă aă stateloră
membreăaleăc rorăsistemeădeăguvernareăsuntăfondateăpeăprincipiiădemocratice.
Organizareaă administrativ ă aă Uniuniiă Europeneă esteă conceput ă astfelă încâtă s ă
sprijineăderulareaăurm toarelorăac iuni:
realizareaă uneiă politiciă comuneă înă domeniulă comer ului,ă agriculturii,ă
transporturilorăşiăprotec ieiămediului;
eliminareaă întreă stateleă membreă aă taxeloră vamaleă şiă aă restric iiloră cantitativeă laă
intrareaăşiăieşireaăm rfurilor;
asigurareaălibereiăcircula iiăaăpersoanelor,ăcapitalurilorăşiăăm rfurilor;
ocrotireaăs n t iiăşiăinstituireaăuneiăpoliticiăăsocialeăcomune.
ConformăConstitu ieiăEuropene,ăinstitu iileăUniuniiăsunt:ăăăăăăăăăăă
 Parlamentul European;
 Consiliul European;
 ConsiliulădeăMiniştriă(denumită“Consiliul”);
 Comisia European ;
 CurteaădeăJusti ie;
Constitu iaăUniuniiăEuropene instituie:ă Bancaă Central ă şiă Curteaă deă Conturi.ă
Organeleă consultativeă aleă institu iiloră UEă sunt:ă Comitetulă Economică Europeană şiă
Comitetul Regiunilor.
Atribu iileă institu iiloră men ionateă anterioră suntă prezentateă într-oă manier ă
simplificat ăînăFigura nr. 2

INSTITU IILEăUE

1. Parlamentul European  compus din 750 euro-deputa iăaleşiăprinăvotăuniversal;

2. Consiliul European
3.ăConsiliulădeăMiniştriă
(„Consiliul”)
 atribu ii de: co-legiuitoră(al turiădeăConsiliulădeăMiniştri),ă
bugetare, de control politic al Comisiei Europene
 compusă dină şefiă deă stată sauă deă guvernă +ă preşedinteleăăă
Comisiei Europene;
 insitu ieănou ăintrodus ădeăConstitu iaăUE;
 promotor al politicilor europene;
 seăpronun ăprinăconsens,ănuălegifereaz ă;
 esteăcondusădeăunăPreşedinteăalesăpeăoăperioad ădeă2ăaniăşiă6ă
luniă (seă renun ă laă preşeden iaă prină rota ieă dină prezent,ă
asigurat ădeăfiecareăstatămembruăoădat ălaă6ăluni)
 compusădinăreprezentan iiăguvernelor statelor membre;
 atribu ii de: co-legiuitoră (al turiă deă Parlament),ă politic ă

46
 extern ăşiădeăsecuritateăcomun ,ăpolitic ăbugetar
 seăîntruneşteăpeădomeniiă(agricultur ,ăconcuren ,ăpescuit)ă
4.ăComisiaăEuropean  reprezint ăinteresulăeuropeanăcomun şiăUEăpeăplanăextern;
 areă 25ă membriă (1ă membruă dină fiecareă ar ,ă oă ar ă propuneă
un singur comisar);
 dină2014ăseăvaăreduceănum rulă membrilorăcorespunz torăaă
2/3ădinănum rulă rilorămembre;
 esteăcondus ădeăunăPreşedinteăalăc ruiămandatăesteădeă5ăani;
 atribu ii:ă propuneă proiecteă deă acteă normative,ă asigur ă
planificareaă şiă executareaă politiciloră comunitare,ă execut ă
bugetul,ă gestioneaz ă programeleă comunitare,ă vegheaz ă laă
bunaă aplicareă aă tratateloră şiă deciziiloră institu iiloră
comunitare;
 r spundeă înă fa a Parlamentuluiă şiă seă sprijin ă peă
administra iileăna ionale
5.Curteaă deă Justi ieă  asigur ărespectareaădreptuluiăcomunitar;
(compus ă dină Curteaă deă  judec :ălitigiiăîntreă stateămembre, litigii între state membre
Justi ieă propriu-zis ,ă şiă UE,ă litigiiă întreă UEă şiă particulari,ă litigiiă întreă institu iileă
Tribunalulă deă prim ă UE
instan ,ă Tribunaleă
specializate)
6.ăConstitu iaăUEăinstituie  Bancaă Central ă European - asigur ă finan areaă proiecteloră
în cadrul UE
 Curtea de Conturi- asigur ă controlulă venituriloră şi
cheltuielilor
7. Organe consultative ale  Comitetul Economic European- organă consultativă careă d ă
institu iilorăUE consultan ă şiă avizeaz ă problemeă specificeă sindicatelor,ă
întreprinderilor, agricultorilor, familiilor, consumatorilor;
 Comitetul Regiunilor- reflect ă dorin aă stateloră deă aă faceă s ă
participeă şiă paliereleă localeă şiă regionaleă laă dezvoltareaă
politicii UE; este consultat asupra problemelor care privesc
directăpromovareaăintereselorăşiăaădiversit iiăregionale.
Figura nr. 2

47
 Lec iaă3.2. Structuri administrative publice centrale
înă riăaleăUniuniiăEuropene

Unitatea de studiu 3.2.1.ăCadrulăgeneralăprivindăstructurareaăşiă

func ionareaăGuvernului

Guvernulă este,ă înă lumeaă modern ă componentaă ceaă maiă reprezentativ ă aă

oric ruiăsistemăadministrativ public. Laărândulăs u,ăstructuraăadministra ieiăcentraleăînă
rileăvest-europene cuprinde trei categorii de organe:
ministere, care sunt organizate numai în subordinea Guvernului;
autorit iăadministrativeăautonomeăfa ădeăGuvern;
alte organe centrale care pot fi organizate, fie în subordinea Guvernului, fie în
subordinea unui minister.
Elementulă fundamentală ală aparatuluiă administrativă centrală esteă aşadară
Guvernul,ă indiferentă dac ă avemă de-aă faceă cuă stateă centralizateă (Fran a,ă Mareaă
Britanie, Luxembourg, Irlanda,ă Grecia)ă sauă federa iiă (Germania).ă Consiliulă deă
MiniştriăsauăGuvernul,ăcaăorganădeăsineăst t tor,ăesteăoăcrea ieăaăvremurilorămoderne,ă
elăaăap rutăodat ăcuăprimeleăConstitu iiăşiăimplicităcuăDreptulăadministrativăpropriu-
zis.
Referitor la fenomenulăapari ieiăGuvernului,ăînăgeneral,ăsuntănecesareăanumiteă
preciz ri:ă17
nuă trebuieă s ă seă în eleag ă faptulă c ă numaiă înă feudalismă auă existată dreg tori,ă
sfetnici,ă înă sensulă largă ală termenului,ă aiă monarhiilor,ă regiloră sauă împ ra iloră
diferitelor state sau imperii;ă asemeneaă“func ionari”ăauăap rutăodat ăcuăstatul,ăeiă
numindu-seăchiarădinăAntichitate,ăminiştri;
miniştriiă împ ra iloră dină Antichitate,ă inclusivă aiă împ ra iloră romani,ă nuă trebuieă
confunda iă cuă miniştriiă vremuriloră moderne.ă Aceştiaă dină urm ă suntă titulari de
departamenteă centrale,ă deă organeă cuă oă anumit ă competen ă material ă şiă cuă oă
competen ăteritorial ăgeneral ,ăpeăîntregăteritoriulăstatului;

17
Iorgovan, A – op. cit.; p.107.

48
 ramuraădeădreptă careăreglementeaz ăactivitateaăGuvernului,ăînăperioadaămodern ă
şiă contemporan ,ă esteă dreptulă administrativ,ă înă spiritulă dispozi iiloră
constitu ionale;ăalteăreguliăprovinăşiădeălaădreptulăcomun.
Înă terminologiaă consacrat ă deă doctrinaă administrativ ă occidental ,ă Guvernulă
areăsarcinaădeăaărealizaăpoliticaăna iunii;ăelăesteăini iatorul,ămodelatorulăşiăexecutantul
m suriloră deă politic ă social ,ă deă redresareă economic ,ă deă men inereă subă controlă aă
infla ieiăşiădeăstabilizareăeconomic ăetc.ăElăr spundeădeăordineaăpublic ,ădeăap rareaă
na ional ,ăsauădeăraporturileăstatuluiărespectivăcuăalteăstate.
Deşiăînătoateăacesteăzoneădeăactivitate,ăsarciniărevinăşiăaltorăautorit iăstatale,ă
îndeosebiă Parlamentuluiă şiă Şefuluiă Statului,ă esteă ună adev ră incontestabilă ală epociiă
actualeă c ,ă centrulă deă greutateă cadeă peă Guvern.ă Aşaă seă explic ă prezen aă înă lumeaă
democratic ăaămişc rilorădeăprotest,ămitingurilor,ăgrevelorăşiăaădemonstra iilorăcareăauă
caăobiectăluptaăîmpotrivaăunorăm suriăguvernamentaleăşiănuăîmpotrivaăunuiămesajăală
Tronuluiăsauădup ăcaz,ăalăPreşedinteluiăRepublicii.
Nuădeăpu ineăori,ăasemeneaăac iuniădeăprotestăauăcaăefectădemisiaăunorăminiştriă
sau a Guvernului, în ansamblu.
Peă deă alt ă parte,ă clasiculă principiuă ală separa ieiă puteriloră presupuneă totuşiă
controlul parlamentar permanent asupra Executivului în general.
Din punctul de vedere al modului în care este reglementat rolul Guvernului în
mecanismulăpoliticăşiăstatal,ăConstitu iileădiferiteloră ri,ăeviden iaz ădou ăsitua iiămaiă
pregnante,ăşiăanume:18
1) Constitu iiăcareăfacăoăcalificareăexpres ,ăuneoriămergându-seăpân ălaărigoareaăuneiă
defini ii,ădarăîntreăcareăse disting:
- Constitu iiăcareăstabilescăunărol trihotomic (politic,ălegislativăşiăadministrativ),ăcaăînă
cazulăSpanieiăşiăPortugaliei;
- Constitu iiă careă stabilescă ună rol dihotomic (politică şiă administrativ),ă caă înă cazulă
Fran ei;
- Constitu iiă careă stabilesc un rol exclusiv politic (ex. Olanda, Grecia) sau un rol
exclusiv administrativ (ex.ă Austria,ă Norvegia,ă chiară dac ă aceastaă dină urm ă nuă esteă
membr ăaăU.E.).
Esteă îns ă deă observată c ă chiară şiă înă riă caă Fran a,ă Guvernulă îndeplineşteă şiă ună rolă
legislativ, darăacestărolănuăesteăprev zutăexpresăînătextulăConstitu iei.

18
Iorgovan, A. – op. cit.; p.126

49
2) Constitu iiă careă nuă facă oă calificareă expres ,ă rolulă Guvernuluiă fiindă determinată înă
urmaăinterpret riiăsistematiceăaăConstitu iei.
ÎnăceeaăceăpriveşteămodulăcumăesteăconsacratărolulăpoliticăalăGuvernului, se pot întâlni
alteădou ăsitua ii:
a)ă Constitu iiă careă dauă dreptulă Guvernuluiă deă aă stabiliă exclusivă liniileă
politiceă na ionaleă peă plană internă şiă extern,ă iară execu iaă esteă supus ă controluluiă
parlamentară(ex.ăFran a,ăGermania,ăGreciaăetc.);
b) Constitu iiă careă dauă dreptulă Guvernuluiă numaiă deă aă conduceă politicaă
general ă aă rii,ă înă limitaă unoră liniiă stabiliteă deă Parlament,ă deă regul ,ă cuă prilejulă
votuluiă deă investitur ă (ex.ă Finlanda,ă Portugalia,ă Spania)ă sauă (dup ă caz),ă deă şefulă
statului (ex. Norvegia).
Caă regul ă general ,ă structuraă administra ieiă centraleă seă supuneă unoră principiiă
deă specializare,ă careă seă afl ă laă bazaă func ion riiă ministerelor,ă înă calitateă deă entit iă
principale ale guvernelor.
Reparti iaă func iuniloră întreă ministereă r spundeă anumitor obiective. Astfel,
într-unăregimăparlamentar,ănum rulă ăministerelorăşiă atribu iileăacestoraădepindăîntr-o
larg ăm sur ădeăfactoriiăpolitici.ăGuverneleă“slabe”ătrebuieăs ăcon in ăunănum rămareă
de portofolii ministeriale, pentru a avea majoritate parlamentar .ă Guverneleă
“puternice”,ă dispunândă deă oă majoritateă multă maiă omogen ,ă potă s ă reduc ă num rulă
ministerelor,ă dară chiară şiă înă aceast ă situa ie,ă contingen eleă (raporturile)ă politiceă nuă
sunt de neglijat.
Din punct de vedere tehnic, structuraăorganizatoric ăaăunui guvern poate fi
de trei tipuri:19
1)ă Structuraă geografic .ă Înă aceast ă situa ie,ă miniştriiă potă aveaă oă competen ă definit ă
prinăintermediulăuneiăariiăgeograficeăşiăcaăatareăeiăseăocup ădeătoateăafacerileăpubliceă
relativeă laă oă regiuneă dat .ă Acestă sistemă prezint ă avantajulă deă aă trataă problemeleă
particulareăaleăuneiăpor iuniădintr-unăteritoriu,ădarăcuătoat ăaceast ăindividualizare,ănuă
contribuieălaăaccentuareaăautonomieiăregiuniiăînăcauz .
Dezavantajulă acestuiă tipă deă structurareă peă ariiă geograficeă rezid ă în faptulă c ă
este extrem de dificil de coordonat, de la centru, problemele locale; practic este
imposibilă deă aă stabiliă anumiteă politiciă unitareă (înă domeniulă educa ieiă na ionale,ă deă

19
Debbasch, Ch. – Science administrative. Administration publique; Précis Dalloz; Paris; 1976; p.145

50
exemplu),ă atâtă timpă câtă fiecareă ministruă trateaz ă într-oă manier ă proprieă problemele
legateădeăînv mânt,ăînăsectorulăteritorialădeăcareăapar ine.
Dinăacestămotiv,ă“decupajul”ăgeograficăseăpractic ăîntr-oăm sur ămaiăredus ,ă
fiind întâlnit, în general, pentru administrarea regiunilor autonome.
2)ăStructurareaăăvertical ,ăcareăpresupuneăc ădelimitareaăatribu iilorăîntreăministereăseă
poateăefectuaăpeăvertical .ăÎnăacestăcaz,ăfiecareăministruăareăcompeten aădeăaăcoordonaă
toateăproblemeleălegateădeăunăsector/grupădeăsectoareăalăafacerilorădeăstată(înv mînt,ăă
agricultur ,ă externe).ă Acestă tipă deă structur ă esteă practicată înă modă curent,ă ă deoareceă
permiteă oă specializareă tehnic ă aă ministerelor,ă indispensabil ă maiă alesă înă epocaă
modern .
Totuşiă acestă sistemă prezint ă dezavantajulă ruperiiă unit iiă necesareă
administra ieiă publiceă şiă d ă naştereă unor centre separate dotate cu personalitate
distinct ă careă ă refuz ă necesitateaă coordon riiă deă laă centru.ă Fiecareă ministruă tindeă s ă
tratezeă problemeleă dină sectorulă s u,ă izolându-leă fa ă deă contextulă general.ă Deă
exemplu,ă ministrulă Agriculturiiă seă vaă pronun aă favorabilă pentruă creştereaă pre uriloră
produseloră agricole,ă ignorândă c ă oă asemeneaă decizieă ă poateă aveaă consecin eă
infla ioniste.ăDinăacestămotiv,ăstructurareaăministerelorăpeăvertical ătrebuieăcombinat ă
cuăalta,ăpeăorizontal .
3)ăStructurareaăorizontal ,ăînăcareăfiecareăministruăareăcompeten aădeăaătrataăunaăăsauă
maiămulteăproblemeăcomuneătuturorăsectoarelorăădeăactivitateăaleăstatului.ăDac ăăunuiă
ministruăiăseăatribuieădomeniulăinvesti iilor,ăelăvaăfiăcompetentăpentruătoateătipurileădeă
investi iiă efectuateă deă stat,ă mergândă deă laă întreprinderiă publice,ă pân ă laă s n tateă sauă
înv mânt.ă Întrep trundereaă peă orizontal ă celă maiă desă întâlnit ă esteă ceaă dintreă
ministerulăFinan elorăşiăalteăministereăeconomice.
Structuraăorizontal ăfaciliteaz ăcoordonareaăatribu iunilor (afacerilor), dar este
dificil ă generalizareaă sa,ă întrucâtă ă înă epocaă modern ,ă esteă indispen-sabil ă oă anumit ă
specializareătehnic ăaăministerelor.
Exist ,ădesigur,ăoăvarietateădeăformuleăînăceeaăceăpriveşteămodulăînăcareăesteă
constituită şiă func ioneaz ă Guvernul;ă în elegândă prină aceastaă existen aă unoră niveleă
ierarhiceă întreă membriiă Guvernului,ă respectivă aă unoră structuriă organiza ionale,ă înă
genulă cabinet,ă birouă executiv,ă birouă permanentă etc..ă Caă regul ă general ,ă seă poateă
spuneă c ă existen aă unoră niveleă ierarhice,ă adic ă aă unoră func iiă intermediareă întreă
Primul-Ministruă şiă membriiă Guvernului,ă ă conduceă şiă laă existen aă unuiă organă ală

51
Guvernului, format din Primul-Ministru, viceprim-miniştriă şiă anumi iă miniştri,ă înă
formaăăprev zut ădeăConstitu ie.
Din punct de vedere juridic, s-aăconturatăprincipiulăc ăaceleăGuverneăcareăsuntă
formate din Prim-Ministruă şiă membri,ă deciă f r ă ună nivelă ierarhică intermediar,ă seă
numescă Guverneă cuă structur ă simpl ă (uniorganic );ă iară celeă careă con ină oă atareă
ierarhizare se numesc Guverneă cuă structur ă ierarhic ă (biorganic ).ă Majoritatea
Constitu iilorăreglementeaz ăoăstructur ăsimpl ă(ex.ăItalia,ăSuedia,ăDanemarca);ăuneleă
constitu iiăreglementeaz ăexpresăstructuraăierarhic ă(ex.ăAustria,ăSpania,ăGrecia).
Înăceeaăceăpriveşteădeterminareaămembrilorăobişnui iăaiăGuvernului,ăexist ,ădeă
asemenea,ădiferen ieriăaleăprevederilorăconstitu ionale,ădistingându-se:
a)ă constitu iiă careă restrângă sferaă acestoraă exclusivă laă sferaă miniştrilor,ă înă sensulă deă
titulari de departamente (ex. Italia);
b) constitu iiăcareăadmităînăGuvernăşiăprezen aăminiştrilorăf r ăportofoliuă(ex.ăGrecia);
c)ă constitu iiă careă extindă sferaă membriloră Guvernuluiă şiă laă alteă func iiă deă demnitari,ă
cum ar fi secretarii de stat (ex. Spania).
Referitoră laă structuraă biorganic ,ă esteă semnificativă faptulă c ă înă bazaă
Constitu iei,ăaceastaăvizeaz ,ăfieăunăorganismămaiălargăşiăunulămaiărestrâns,ăfieăacelaşiă
organismă laă careă seă adaug ă Şefulă Statului.ă Pentruă primaă situa ie,ă seă poateă daă caă
exemplu,ă Constitu iaă Belgieiă şiă aă Portugaliei,ă careă faceă distinc ieă întreă Guvernă şiă
ConsiliulădeăMiniştri;ăprimulăesteăunăorganismămaiălarg,ăcuprinzându-iăşiăpeăsecretariiă
deăstat,ăînătimpăceăConsiliulădeăMiniştriăcuprindeănumaiăpeăPrimul-Ministru,ăminiştri,ă
secretariiă deă stat,ă careă suntă şiă adjunc iiă unuiă ministru,ă Regeleă stabilindă atribu iileă şiă
limitele în care pot contrasemna.
Prinăcompar ie,ăpentruăaădouaăsitua ie,ăseăd ăcaăexempluăConstitu iaăOlandei,ă
dup ă careă Guvernulă esteă formată dină Regeă şiă miniştri,ă inclusivă Primul-Ministru.
Miniştriiăalc tuiescăConsiliul deăMiniştri,ăprezidatădeăc treăPrimul-Ministru.
Fa ă deă celeă dou ă situa iiă men ionateă anterior,ă seă maiă poateă identificaă şiă oă aă
treia,ă careă apareă tipic ă pentruă cazulă unuiă Birouă executiv,ă Birouă permanent,ă Cabinetă
restrâns al Guvernului sau, în cel al ConsiliuluiădeăMiniştri.ăCuăprivireălaănum rulădeă
ministere,ărespectivădeăminiştri,ăuneleăConstitu iiăstabilescăunănum răfix,ăfiindăcelebr ă
dină acestă punctă deă vedereă Constitu iaă Elve iei,ă careă prevedeă num rulă deă 7ă miniştri.ă
AlteăConstitu iiăprecizeaz ăoăcifr ăminim ,ădarăceleămaiămulteălas ăproblemaădeschis ,ă
fieăpeăseamaăaltorălegi,ăfieăaăjoculuiăpolitic,ăcuăprilejulăform riiăGuvernului,ăceeaăceă
poateăaveaăşiăurm riănedorite,ămaiăalesăsubăaspectulăeficien eiăguvern rii.

52
 ÎnăceeaăceăpriveşteăinvestituraăGuvernului,ăaceastaăesteădeterminat ădeăregimulă
constitu ionalăexistent,ăputândădistinge:ăregimăparlamentar,ămonarhieăconstitu ional ,ă
regimăsemipreziden ial.

Unitatea de studiu 3.2.2.ăÎnvestituraăguvernuluiăînă riăcuăregimă

parlamentar

Regimul parlamentar este promovată înă maiă multeă riă cumă sunt:ă Germania,ă Italia,ă
Greciaă etc.ă Astfel,ă înă condi iileă Constitu ieiă Germaniei,ă Cancelarulă Federală esteă alesă
deă Parlamentă (Bundestag),ă laă propunereaă Preşedinteluiă Republiciiă federale.ă Odat ă
investit, Cancelarul propune numireaă miniştriloră federaliă deă c treă Preşedinteleă
Republicii,ă revocareaă acestoraă dină func ieă f cându-se în mod similar. La intrarea în
func ie,ă Cancelarulă şiă miniştriiă federaliă depună înă fa aă Bundestag-uluiă jur mântulă deă
credin ,ăidenticăcuăcelăalăPreşedintelui Republicii.

53
Fig.nr.3. Structura Guvernului federal în Germania

Constitu ia

Ramuraălegislativ Ramuraăexecutiv Ramuraăjuridic

CancelariaăFederal

Cabinete Comisii

Ministere operative

- de Interne
- Externe
- al Economiei
- Alimenta iei,ăAgriculturiiăşiăSilviculturii
- MunciiăsiăAsigur rilorăsociale
- PentruăProtec iaăFamiliei si Seniorilor
- PoşteiăşiăTelecomunica iilor
- PentruăCondi iaăFemeiiăşiăaăTineretului
- Pentruăconstruc iiăşiăPlanificareăUrban
- MediuluiăAmbiant,ăProtec ieiănaturiiăsiăSecurit iiăNucleare
- Funciar
- Justi iei
- Transporturilor
- Ap r rii
- S n t ii
- PentruăCercetareăşiăTehnologie
- EducatieiăşiăŞtiin ei
- PentruăCooperareăEconomic

Consilii, Asesorii Administrarea Administrarea Institu iiă

şiăComisii direct ăaăstatului indirect ăaăstatului publice

Autorit iăFederaleăsuperioareăsubordonateă
ministerelor federale

Autorit iăFederaleăIntermediare

Autorit iăFederaleăSubordonate
ParlamentulăfederalăalăGermanieiăareăoăstructur ăbicameral ăfiindăalc tuitădină
Bundestag şiăBundesrat.

54
 Bundestag-ul esteă alesă peă oă perioad ă deă patruă aniă prină votă universal,ă egal,ă
directă şiă secret.ă Fiecareă aleg toră dispuneă deă dou ă voturi.ă Ună votă îlă acord ă persoaneiă
careăşi-aăprezentatăcandidaturaăînăcircumscrip iaăelectoral ăundeăesteăarondat,ăiarăaltul,ă
listeiăprezentateădeăunăpartidăpoliticăînălandulăînăcareădomiciliaz .
Repartizarea mandateloră seă faceă prină combinareaă sistemuluiă reprezent riiă
propor ionaleă cuă sistemulă deă scrutină majoritar.ă Adic ,ă mandateleă seă atribuieă
propor ionalăcuănumarulăvoturilorăob inuteădeăfiecareăpartid,ădarăesteăalesăcandidatulă
care a întrunit majoritatea relativ ăaăvoturilor.
Conform Legii electorale20,ă teritoriulă riiă esteă împ r ită într-ună num ră deă
circumscrip iiăelectorale,ăegalăcuăjum tateaănumaruluiădeălocuriăexistenteăînăCamer ,ă
în fiecare dintre ele alegându-se un deputat prin scrutin majoritar. Ca atare, candidatul
careă ob ineă majoritateaă simpl ă aă voturiloră esteă declarată ales. Cealalt ă jum tateă aă
locurilorădinăBundestagăvaăfiăompletat ăcuăcandida iiăaleşiăcareăauăfostădesemna iăpeă
liste stabilite de partidele politice în fiecare land.
Bundesrat-ul, cea de-aădouaăcamer ăaăParlamentuluiăfederalăesteăcompusădină
reprezentan iiăguvernelorăceloră16ălanduri,ăcareăsuntănumi iădintreăminiştriiălandurilor,ă
propor ionalăcuănumarulălocuitorilorăacestora,ăcelăpu ină3ăşiăcelămultă5ăreprezentan i.
Fiecareă camer ă este condus ă deă ună preşedinteă şiă vicepreşedintiă asista i.ă
Preşedinteleă Bundestaguluiă seă alegeă peă durataă mandatuluiă legislativ,ă iară ală
Bundesratuluiă esteă desemnată anual.ă Laă activitateaă legislativ ă particip ă ambeleă
Camere.ă Proiectulă uneiă legiă esteă trimisă c treă Guvernul federal, mai întâi
Bundesratului, spre a fi adoptat, iar apoi este înaintat Bundestagului spre a vota acel
proiectăşiăa-l transforma în lege. În cadrul camerelor se constituie comisii permanente.
Bundestagulă poateă instituiă şiă comisiiă deă anchet ă asupra unor probleme bine
determinate.ăExist ăposibilitateaăs ăseăiveasc ăunădezacordăîntreăceleădou ăcamere.ăÎnă
aceast ăsitua ie,ăpentruăexaminareaătextelorădivergente,ăseăinstituieăoăcomisieăcomun ă
format ă dină deputa iă siă membriă aiă Bundesratuluiă (1/3ă dină componen aă nominal ă aă
comisiei), pentru a se ajunge la un text unanim acceptat.
Înă sistemulă administrativă german,ă “joculă politic”ă seă faceă exclusivă înă cameraă
careăreprezint ăna iuneaă– Bundestag,ăundeădeputa iiăsuntăaleşiăprinăvot.ăEiăreprezint ă
landurile careă particip ă laă administra iaă Federa iei,ă nefiindă subordona iă niciă unuiă
mandată şiă niciă uneiă instruc iuni,ă ciă numaiă proprieiă loră conştiin e.ă Înă plus,ă ob inereaă

20
"LegeaăFundamental ăpentruăRepublicaăFederal ăGermania",ăedituraăALL,ăBucureşti,ă1998.

55
votului,ă deă c treă candidatulă laă func iaă deă Cancelară Federal,ă nuă esteă legat ă deă
prezentarea unui programă politică deă guvernare,ă acestaă fiindă subîn eles,ă întrucâtă
candidatul este, potrivit practicii create, reprezentantul unui partid politic sau chiar
liderul acestuia.
Cancelarul esteă ceaă maiă important ă personalitateă politic ă aă statuluiă federal,ă
care determin ăorientareaăintregiiăpoliticiăinterneăşiăexterne,ăde inândărolulăprincipalăînă
Guvernulă federal,ă atribu iiă esen ialeă îiă revină Cancelarului,ă implicit,ă şiă înă domeniulă
administrativ.ăCancelarulăpropuneăminiştriiăcare,ăulterior,ăvorăfiănumi iădeăPresedinte,
ală c ruiă rolă esteă maiă multă deă reprezentare,ă f r ă aă maiă fiă nevoieă deă vreoă investitur ă
special ădinăparteaăParlamentului.
Miniştriiă suntă subordona iă întruă totulă cancelarului,ă singurulă careă r spundeă înă
fa aăBundestaguluiăpentruăactivitateaăGuvernuluiăfederal,ăpentruăm surileădeăpolitic ă
intern ă şiă extern ă adoptateă deă catreă Guvernulă federal.ă În domeniul de activitate pe
careăîlăconduc,ăminiştriiăauădreptulădeăaăemiteădispozitiiăobligatorii.ăTrebuieăprecizată
faptulă c ă demisiaă cancelaruluiă atrageă dupaă sine,ă în mod automat, demisia intregului
Guvern. Organigramaă tipic ă aă unuiă ministeră federală germană esteă prezentat ă înă
Fig.nr.4.
Figura nr.4. Organigramaătipic ăaăunuiăministerăînăGermania

Ministru

Secretar de stat

ŞefădeăDirec ie

ŞefădeăSubdirec ie

ŞefădeăDepartament

Adunareaă Federal ă compus ă dină membriiă Bundestagului,ă c roraă liă seă adaug ă
ună num ră egală deă membriă desemna iă deă adunarileă reprezentativeă aleă landurilor,ă auă

56
 obliga iaă deă aă alegeă cuă majoritateă deă voturiă Preşedinteleă federal. Condi iileă deă
eligibilitateăaleăcandidatuluiălaăpresedin ieăsunt:
cet eniaăgerman ;
vârstaăminim ădeă40ăani.
Mandatulă preşedinteluiă esteă deă 5ă aniă cuă posibilitateaă realegeriiă saleă doară oă singur ă
dat .
Preşedinteleăfederalăde ineăurmatoareleăprerogative:
reprezentareaăGermanieiăpeăplanăinterna ional;
încheiereaătratatelorăinterna ionale;
acreditareaăşiăprimireaăreprezentan ilorădiplomatici;
numireaăşiărevocareaăjudec torilor;
promulgarea legilor;
atribu iiăînăceeaăceăpriveşteăformareaăGuvernului.
Prină Constitu ieă seă stabileşteă incompatibilitateaă func ieă deă Preşedinteă federală
cu cea de membru al Guvernului sau al unei Camere legislative de la nivel federal sau
local. Deă asemenea,ă presedinteleă federală nuă poateă exercitaă oă func ieă remunerat ,ă niciă oă
profesieăsauămeserieăşiănuăpoateăfaceăparteădinăConsiliulădeăAdministra ieăalăuneiăfirme.
În caz de incapacitate a Preşedinteluiăfederalădeăa-şiăexercitaăfunc iileăsauădeă
expirareă aă mandatuluiă s u,ă prerogativeleă preziden ialeă suntă preluateă deă preşedinteleă
Bundesratului.
Potrivită Constitu ieiă Italiei,ă Preşedinteleă Republiciiă numeşteă Preşedinteleă
ConsiliuluiădeăMiniştri,ăiarălaăpropunereaăacestuia,ăpeăminiştri.ăGuvernulătrebuieăs ăob in ă
încredereaă ambeloră Camereă aleă Parlamentului,ă Italiaă fiindă unulă dintreă pu ineleă stateă
unitareăcuăParlamentăbicameral.ăCuătoateăacestea,ăesteăposibilăcaăGuvernulăs ăfieăinvestită
şiăînăipotezaăvotuluiăcontrarăalăuneiăCamere;ădarăunăasemeneaăGuvernăareăpu ineăşanseăs ă
supravie uiasc ,ăfiindădeăpresupusăc ăaceaăCamer ăîiăvaăblocaăoriceăini iativ ălegislativ .ă
Tocmaiădeăaceea,ăPreşedinteleăConsiliuluiădeăMiniştri,ăcaăşiăpartidulă/ăpartidele
dinăspateleălor,ădepunămariăeforturiăpentruăaăob ineăvotulădeăinvestitur ăînăfiecareăCamer .ă
Uneori,ă acestă faptă esteăposibilă datorit ăvotuluiă acordată deăsenatoriiăpeăvia ,21 numi iădeă
PreşedinteleăRepublicii.

21
PreşedinteleăItalieiăpoateă numiă5ăsenatoriăpeăvia ădintreăcet eniiăcareăauămeriteăpentruăpatrieăprină
acteleălorăsauăprinărealiz rileălorăexcep ionale.ăAcestă“grup”ăareăacumărolulădeă“reglatorăpolitic”ăînă
proceduraădeăinvestireăaăGuvernuluiă(dup ăA.ăIorgovan,ăop.ăcit.ăp.138).

57
 Constitu iaă Grecieiă d ă dreptulă Preşedintelui Republiciiă s ă numeasc ă Primul-
Ministru,ăiarălaăpropunereaăacestuia,ănumeşteăşiărevoc ăceilal iămembriă aiăGuvernuluiăşiă
secretarii de stat. Preşedinteleă Republiciiă numeşteă caă Prim-Ministruă peă şefulă partiduluiă
careă dispuneă înă Cameraă Deputa iloră deă majoritateă absolut .ă Dac ă niciă ună partidă nuă
dispuneădeă aceast ămajoritate,ăPreşedinteleăRepubliciiăd ăoămisiuneăexploratorieăşefuluiă
deăpartidăcareăareămajoritateaărelativ ,ăînăscopulăanaliz riiăposibilit ilorădeăformareăaăunuiă
Guvern,ăcareăs ăob in ăvotulădeăîncredere al Camerei.

Unitatea de studiu 3.2.3.ăInvestituraăguvernuluiăînă riăcuămonarhieă

constitu ional
Monarhiaăconstitu ional ăareădou ăavantajeămajore :
-asigur , nă principiu,ă oă stabilitateă deosebit ă laă nivelulă deă vârfă aă sistemuluiă
politico-administrativ ;
-func iaădeăşefăalăstatuluiăesteădepolitizat ă năcelămaiă naltăgradăposibil.
Valorificarea acestor avantaje depinde de personalitatea monarhului,
conjuncturaă politic ,ă voin aă partideloră politiceă deă aă faceă sauă nuă dină monarhieă oă
chestiuneăpolitic .
năprincipiu,ămonarhiaăesteăprivit ăcuălips ădeăsimpatieăsauăcuă ncredere,fiindă
considerat ăcaăgeneratoareăsauăsalvatoareădinăsitua iiădeăcriz ,ădup ăcaz.
Pentruăprimaăsitua ieăseă potă daă caă exempleăBelgia,ă ItaliaăşiăGrecia(cândăceleă
dou ă state,ă nc ă maiă erauă monarhii).ă Astfel,ă nă Belgia,ă fostulă regeă Leopoldă III,ă aă
declanşatăaăcriz ăregal ,ăcareăl-aăfor atăs ăabdiceă năanulă1951,ăcaăurmareăaăatitudiniiă
sale pro-fascisteămanifestat ă nătimpulăceluiăde-alădoileaăr zboiămondial.ăăTronulăi-a
revenităfiuluiăs uăBaudoin,ăcareăaăfostăfoarteăiubitădeăbelgieni,ăpânaălaădecesulăs u,ă nă
anulă 1993.Niciă monarhiaă italian ă nuă aă fostă peă placulă poporului,ă datorit ă
compromisuluiă f cută ă cuă regimulă fascistă deă c treă ă rege,ă Italiaă devenindă republic ă nă
anulă1947.ă năGrecia,ămonarhiaăaăfostăcriticataădatorit ălipseiădeăpragmatismăşiădeăfler,ă
fiindăabolit ă năanulă1974.ă
Laă polulă opusă seă afl ă Spania,ă undeă monarhiaă aă fostă considerat ă ă caă
« salvatoare »ăaăstatuluiă năcriz .ăAstfel,ă năanulă1975ămoareăFranco,ăcelăcareăseăaflaălaă
putereă dină anulă 1939,ă caă urmareă aă câştig riiă r zboiuluiă civil,ă instaurândă
dictatura.Practic,ă venireaă laă putereă aă regeluiă aă f cută trecereaă deă laă dictatur ă laă
democra ie.Conformă Constitu ieiă dină anulă 1978,ă esteă reglementată principiulă

58
autonomieiă comunit iloră regionale(15).ă Conformă acestuia,ă 5ă comunit iă auă
competen eălegislat ve,ăauăinstitu iiălegislativeăşiăexecutiveăproprii,ăcaăunăstatăfederat(ă
araăBascilor,ăCatalonia,ăAndaluzia,ăGali ia,ăAragon). araăBascilorăesteărecunoscut ă
pentruăvirulen aăcuăcareălupt ăpentruăautonomiaădeplin ,ă năsarcin ămişc riiăteroristeă
ETAăfiindăpuseăpesteă800ăasasinate(pân ă năanulă2001).ă năSpania,ănuăexistaăoăcart ăaă
autonomieiă comunit iloră regionale,ă dară leă suntă recunoscuteă caracteristiciă istorice,ă
culturaleăşiăeconomiceăcomune.ă
Monarhiaăconstitu ional esteăaplicat ăîntr-oăserieădeă riăca:ăMareaăBritanie,ă
Belgia,ăOlanda,ăSpaniaăetc.ăAstfel,ăpotrivităuzan elorăconstitu ionaleăbritanice,ăliderulă
partiduluiăcareăaăcâştigatăalegerileăpentruăCameraăComunelorădevineăautomatăPrimul-
Ministru,ă actulă deă numireă ală Regineiă avândă ună caracteră pură protocolar.ă Datorit ă
sistemuluiă politică englez,ă alegerileă suntă câştigate,ă fieă deă Partidulă conservator,ă fieă deă
Partidulălaburist,ăastfelăc ,ăproblemaăunuiăvotădeăîncredereăesteălipsit ădeăsens.
De aiciă nuă trebuieă în elesă c ,ă Primul-Ministruă nuă vineă înă fa aă Camereiă
Comunelorăs -şiăprezinteăProgramulădeăguvernare,ădarăaceast ăopera ieă ineăexclusivă
deăpoliticăşiădeăeticaăguvern rii,ănuădeăprocedurileăparlamentare,ăînăsensăstrictăjuridic.ă
Sistemul nu excludeă controlulă exercitată permanentă deă c treă Parlamentă asupraă
Guvernului,ă existândă practicaă prezent riiă s pt mânaleă aă Primului-Ministruă înă fa aă
Camerei Comunelor.
În Belgia, formarea Guvernului este un drept exclusiv al suveranului. În Olanda,
Primul-Ministru,ă precumă şiă ceilal iă membriă suntă numi iă prină decretă regal,ă
contrasemnat chiar de Primul-Ministru,ăfaptăcareăconstituieăoăinadverten ăjuridic .
Înă Spania,ă formulaă deă investitur ă aă Guvernuluiă seă men ineă înă limiteleă
parlamentarismuluiăclasicăşiăcunoaşteătreiăetape:
propunereaăcandidatuluiălaăpostulădeăPreşedinteăalăConsiliuluiădeăMiniştri;
prezentareaă deă c treă candidată aă programuluiă politică deă guvernareă înă fa aă
CongresuluiăDeputa ilorăşiăsolicitareaăvotuluiăs uădeăîncredere;
numireaăPreşedinteluiăConsiliuluiădeăMiniştriăşiăaămembrilorăGuvernului.

59
 Unitatea de studiu 3.2.4.ăInvestituraăguvernuluiăînă riăcuăregimăsemi-
preziden ial
(Fran a,ăPortugalia)

Constitu iaă Fran eiă leag ă investituraă Guvernuluiă exclusivă deă voin aă
Preşedinteluiă Republicii.ă Înă practic ,ă îns ,ă Preşedinteleă Republiciiă esteă influen ată deă
configura iaăpolitic ăaăParlamentului,ămaiăexactăaăAdun riiăNa ionale,ăcareăareărolădeă
Camer ă Politic .ă Fran a,ă începândă cuă anulă 1986,ă aă trecută prină situa iiă deă coabitareă
politic ,ăcumăesteăşiăînăprezent,ăînăcadrulăc rora,ăunăPreşedinteăsocialistăaăfostănevoit,ă
fa ă deă majoritateaă parlamentar ,ă s ă numeasc ă ună Prim-Ministru de centru-dreapta.
Astfel,ă problemaă votuluiă deă investitur ă apareă numaiă atunciă cândă partidulă careă
formeaz ăGuvernulăde ineămajoritateaăabsolut ăînăAdunareaăNa ional .
În Portugalia, Primul-Ministruă esteă numită deă Preşedinte,ă dup ă ascultareaă
partideloră dină Adunareaă Republiciiă şiă inândă seamaă deă rezultateleă alegerilor.ă
Programul Guvernului este supus aprecierii Parlamentului printr-o declara ieă aă
Primului-Ministru.ă Dezbatereaă parlamentar ă asupraă acestuiă program,ă nuă poateă s ă
dep şeasc ă treiă zileă şiă pân ă laă încheiereaă ei,ă oriceă grupă parlamentară poateă propuneă
respingereaăprogramului,ăiarăguvernul,ălaărândulăs u,ăpoateăcereăvotădeăîncredere.
Durata mandatului Guvernului, într-ună regimă parlamentar,ă esteă dat ă deă durataă
mandatului Parlamentului; iar într-ună regimă preziden ială – de durata mandatului
Preşedintelui.ă Înă realitate,ă durataă mandatuluiă Guvernuluiă esteă dat ă deă durataă
majorit iiăparlamentare.ăVia aăpolitic ămondial ăneăofer ăconstantăexempleădeăalegeriă
anticipate,ăcaăurmareăaădizolv riiăParlamentului.
NoulăParlamentăvaăîncepeăunănouămandată (deăregul ,ăstabilitălaă4ăsauă5ăani),ă
darănimicănuăpoateăgarantaăc ăniciăacestămandatănuăvaăfiădus pân ălaăcap t,ăexistândă
posibilitateaădeăaăseăajungeălaănoiăalegeriăanticipate.ăSuntă riăcuătradi iiădemocratice,ă
exemplulă tipică fiindă Italia,ă undeă celă pu ină dup ă r zboi,ă regulaă aă reprezentat-o
organizareaădeăalegeriăanticipateăşiănuăaăalegerilorălaăexpirarea mandatului.

60
 Unitatea de studiu 3.2.5.ăRepereăaleăstructur riiăşiăfunc ion riiă
ministerelorăînă riăaleăUniuniiăEuropene

A. Franţa
Ministerele franceze s-auădezvoltatăplecândădeălaăoăstructur ăpus ăînăpractic ă
dup ăRevolu iaăfrancez .ăOălegeădină1791ăstatuaăconstituireaăaă6ăministere:ăjusti ie,ăală
marinei,ă deă r zboi,ă contribu iiă şiă venituriă publice,ă afaceriă externe,ă ordineă intern .ă
Num rulăministerelorăaăcrescutăulterior,ăatingândă12ă(1914)ăşiă17,ăîncepândăcuă1976.
Structuraăguvernamental ăactual ăcuprindeămaiămultaăcategoriiădeăminiştri;ăînă
afar ădeăminiştriiăsimpliăexist ăşiăminiştriădeăstat,ăsecretariădeăstatăşiăminiştriădelega i.
Categoriaădeăministruădeăstatăaăcunoscutăoăevolu ieăcareăseătraduceăprintr-o diminuare
aă semnifica ieiă titluluiă şiă particularit iloră acestuiă tipă deă func ieă ministerial .ă Laă
origineaăregimuluiăparlamentarăfrancez,ăminiştriiădeăstatăsuntăminiştriăf r ăportofoliu,
aleă c roră prezen ă esteă indispensabil ă guvernului,ă pentruă c ă eiă reprezint ,ă deă fapt,ă
nişteă garan iiă politice.ă Aceştiă miniştriă servescă caă intermediariă întreă rela iileă
executivuluiăcuăParlamentulăşiăauăfostănumi iă“miniştriăpurt toriădeăcuvânt”.
Pe deă alt ă parte,ă termenulă deă “ministruă deă stat”ă prezint ă oă anumit ă
originalitate;ă titlulă poateă fiă atribuită uneiă persoane,ă peă careă guvernulă doreşteă s ă oă
onorezeă înă modă particular,ă chiaă dac ă ministrulă respectivă esteă plasată peă oă pozi ieă
secundar .ă Înă plus,ă miniştrii de stat trec, din punct de vedere al ordinii protocolare,
înainteaăcelorlal iăminiştri.
Laă cealalt ă extremitateă aă ierarhieiă ministerialeă seă afl ă categoriaă deă “secretariă
deă stat”.ă Expresiaă aă avută semnifica iiă diverseă deă laă oă epoc ă laă alta,ă desemnândă
miniştriiă într-oă manier ă general ă şiă ulterioră aă fostă divizat ă înă sub-secretari de stat.
Secretariiădeăstatăauărangăinferiorăfa ădeăminiştri,ădarăsuntădependen iădeăaceştiaăşiădeă
Primul-Ministru.ă Eiă nuă de ină puteriă proprii;ă acesteaă leă suntă delegate,ă fieă deă Primul-
Ministru, fie printr-un decret.
Func iaădeăsecretarădeăstatăesteăconsiderat ăcaăfiindăoăşcoal ădeădeprindereăşiă
înv areă aă responsabilit iloră politice,ă pentruă eventualiiă viitoriă miniştri.ă Înă Fran a,ă
începândădină1974,ăexist ăoănou ăcategorieădeăsecretariădeăstat,ăşiăanumeă– secretari de
stat autonomi.22 Aceştiaăseădistingădeăsecretariiădeăstatătradi ionali,ăprinăfaptulăc ăîşiă
exercit ă atribu iileă “prină delegare”ă sauă subă autoritateaă unuiă ministru.ă Eiă

22
Debbasch, Ch. – op. cit.; p.148

61
contrasemneaz ă deciă singuri,ă acteleă celeă maiă importanteă dină domeniulă înă careă îşiă
exercit ăatribu iile.ăEiănuăiauăparteălaăConsiliileădeăMiniştri,ădecâtăînăm suraăînăcareăseă
discut ăoăproblem ăcareăesteădeăcompeten aălor.
Întreăceleădou ăfunc iiăpubliceă(ministruădeăstatăşiăsecretarădeăstat)ăseăplaseaz ă
miniştriiă delega i.ă Eiă îşiă desf şoar ă activitateaă conformă titulaturii,ă înă apropiereaă
Primului-Ministruă şiă r spundă solicit riloră adresateă deă c treă acesta.ă Miniştriiă delega iă
suntă îns rcina iă deă şefulă guvernuluiă cuă supraveghereaă şiă controlulă unuiă sectoră
determinat,ă numită departamentă ministerial;ă num rulă acestoră departamenteă nuă esteă
limitatăprinălege,ăceeaăceălas ăguvernuluiăoămareălibertateădeăorganizareăşiăconstituireăaă
unorăasemeneaăstructuriăfunc ionale.
Structura unui minister, în general, cuprinde :
- ministrul;
- cabinetul ministrului;
- compartimentele administrative (birouri).
Ministrulăcumuleaz ,ăatâtăfunc iiăpolitice,ăcâtăşiăfunc iiăadministrative.ăÎnăplană
politic,ă particip ă laă ac iunileă guvernuluiă şiă esteă responsabilă împreun ă cuă ceilal iă
miniştri,ăînăfa aăParlamentului.ăDinăpunctădeăvedereăadministrativ,ăministrulăesteăşefulă
departamentuluiă ministerială careă îiă esteă încredin at,ă iară dină acestă fapt,ă dobândeşteă
numeroaseăatribu ii.ăAstfel,ăministrulăcoordoneaz ăac iuneaătuturorăinstitu iilorăcareăseă
g sesc înăstructuraăpropriuluiăminister.ăAcestăprerogativăîiăpermiteăs ădeaăinstruc iuni,ă
s ă seă pronun eă asupraă cariereiă func ionariloră subordona iă (avansare,ă transferă sauă
retrogradare)ăşiăs ăapliceăsanc iuniăînăcondi iileăprev zuteădeăstatut.
În principiu, ministrulăareăcompeten aănecesar ăpentruăaăluaătoateădeciziileădină
sferaăserviciilorăpubliceăînăcareăac ioneaz ,ădarăînăfapt,ăoăparteădinăacesteăprerogativeă
suntă atribuiteă responsabililoră deă laă nivelulă administra ieiă locale.ă Astfel,ă putereaă unuiă
ministru este limitat ,ăiarădeciziileăpeăcareăleăadopt ăauăcaracterăgeneral.
CabinetulăministruluiăîşiăareăorigineaăînăPrimulăImperiuăFrancez,ăînăcareăaăreprezentată
ună“secretariatăintim”ăalăministrului.ăElăac ioneaz ăcaăunăorganismărestrâns,ăconstituită
laădispozi iaăfiec ruiăministruăînămomentulăintr riiăînăfunc ieăaăacestuia.ăCabinetulăareă
un rol de coordonare a întregului minister.

62
 Compozi iaă unuiă cabinetă esteă l sat ă laă latitudineaă ministruluiă careă areă
libertatea de a-şiă alegeă singură colaboratorii.ă Înă evolu iaă structurii cabinetelor
ministerelor s-au constatat mai multe aspecte23 şiăanume:
în vremea celei de-a III a Republici, cabinetele ministeriale au fost constituite în
specialădinăoameniăpoliticiăşiămaiăalesădinăprieteniăaiăministrului,ămembriăaiăaceluiaşiă
partid;
în cea de-aăIVăaăRepublic ătendin aădeăpolitizareăs-a mai atenuat;
începândăcuăanulă1959,ăcabineteleăministerialeăauădevenităoă“ int ”ăurm rit ăcuă
asiduitateădeăc treăfunc ionariiăpublici.ăDeăaceea,ăînăprezentăstructuraăpersonaluluiădină
cabinetele ministeriale este: 90 % - func ionariă publici;ă 5,5ă %ă - func ionariă dină
sectorul privat; 4,5 % - oameni politici.
Marileă şcoliă deă preg tireă universitar ă joac ă ună rolă esen ială înă formareaă
membrilorăcabinetelor.ă Astfel,ă 40ă%ădintreăaceştiaăprovină deălaăŞcoalaă Na ional ădeă
Administra ieă(E.N.A.)ădinăParis,ăiară8ă%ă- deălaăuniversit iătehnice,ăaceştiaădinăurm ,ă
predominând în ministerele tehnice.
Func ionariiămembriădeăcabinetăsuntăînăgeneral,ătineri;ă70ă%ădinăpersonalăareă
vârstaăcuprins ăîntreă28ă– 48ăani.ăAceştiaăocup ăuneori,ăfunc iiăînămaiămulteăcabineteă
înămodăsuccesiv.ăTrecereaădeălaăunăcabinetălaăaltul,ăfavorizeaz ăoăcarier ămaiărapid ă
sauăaccesulălaăfunc iiădeăconducereăîntr-unăminister.ăÎnăscopulăevit riiăfavoritismelor,ă
o lege din 13 iulie 1911 a interzis practicareaă“testamentelor”ăministeriale;ăeleăconstauă
înăfaptulăc ,ăunăministruădemisionarăputeaăs ăpromoveze,ăînăloculăs u,ăpeăunulădintreă
propriiă colaboratori.ă Or,ă prină lege,ă promovareaă persoaneloră ataşateă cabinetuluiă unuiă
ministruădemisionarăesteănul ,ăcuăexcep iaăcazuluiăcândăacesteaăauăavansatăînainteădeă
demisiaăşefuluiădeăcabinet;ăînăplus,ănumeleălorătrebuieăpublicatăînăMonitorulăOficial.
Înăconcluzie,ăministrulăpoateăs ăacordeăfavoruriăpropriilorăcolaboratori,ăînainteă
deă aă seă declanşaă crizaă ministeruluiă s u,ă careă areă caă punctă finală propriaă demisie.ă
Num rulă colaboratoriloră ministruluiă esteă înă principiuă limitat,ă printr-o reglementare
datândă dină anulă 1948.ă Facă excep ieă cabinetulă Primului-Ministruă şiă ală Ministruluiă
Economieiă şiă Finan elor.ă Înă fapt,ă aceast ă dispozi ieă nuă esteă respectat .ă Înă diverseă
rânduri,ăcabineteleăsuntăformateădinăcolaboratoriăneoficialiăaleăc rorămisiuniăsuntămaiă
importante decât ale colaboratorilor oficiali. Colaboratoriiăneoficialiănuăfigureaz ,ădină

23
Debbasch, Ch. – op. cit.; p.150

63
ra iuniă diverse,ă înă listaă oficial aă cabinetului.ă Ună cabinetă are,ă deă regul ,ă 40-50
membri.
Structura unui cabinet peăfunc iiăesteăurm toarea:
- directorul de cabinet,ăresponsabilă cuăfunc ionareaăînă ansambluăaăacestuia,ăşiă careă
areădreptădeăsemn tur ăacordatădeăc treăministru;
- consilieri tehnici,ăîns rcina iăcuămisiuniădistincteăcareăacoper ădiferiteădomeniiădeă
activitate.ă Eiă preg tescă deciziileă peă careă leă vaă luaă ministrulă şiă suntă interlocutoriă
obişnui iăaiătuturorămembrilorăbirourilorădinăminister;
- şefulă deă cabinet,ă îns rcinată cuă aspecteleă protocolareă şiă politiceă aleă activit iiă
ministrului.ăElădispuneădeăcolaboratoriăpentruăaăorganizaătoateădeplas rileăministruluiă
şiăareădreptulăs -lăreprezinteăînăcircumscrip iaăelectoral ,ălaăîntâlnirileăcuăaleg torii;
- secretarul particular al ministrului,ăcareăseăocup ăcuăsarciniălegateădeăpersoanaăşiă
programulăministruluiă(audien e,ărecep iiăetc.).ă
- birou al cabinetului,ăcareăesteăunăorganismăpermanentăşiăîndeplineşteăunănum rădeă
func iiăadministrativeă(recep iaăşiătransmitereaăcoresponden ei,ătransmitereaăactelorăşiă
semnareaă lor,ă gestiuneaă personaluluiă dină cabinetă etc).ă Num rulă birouriloră
administrativeăvariaz ădeălaăunăministerălaăaltul.
La nivelul anumitor ministere poate fi organizat câte un Secretariat general,
organ administrativ reprezentativ, având rolul de a coordona, sub autoritatea
ministrului,ă diferiteă direc iiă dină subordineaă acestoraă şiă fiindă conduseă deă câteă ună
secretar general. Asemenea secretari generali se pot întâlni la Ministerul Afacerilor
Externe,ă Ministerulă Poşteloră şiă Telecomunica iilor,ă Ministerulă Ap r rii,ă Ministerulă
Energiei sau Ministerul Industriei.
ÎnăFran a,ăsecretariateleăgeneraleăaleăministerelorănuăauăavutăunămareăsucces,ă
deoareceăprinăimplantareaălor,ăintr ăînăconcuren ădirect ăcuăactivitateaăexercitat ădeă
cabineteleăministerialeăcareăgenereaz ăunăsentimentădeăfrustrare.ăCaăurmare,ăîncepândă
dină 1963,ăreorganizareaă secretariatuluiă generală aă fostăprincipalulăobiectivă urm ritădeă
reforma sectorului administrativ.
B. Marea Britanie
Num rulăministerelorăînăMareaăBritanie nu este fix, ci variabil; el a evoluat în
func ieă deă necesit ileă deă moment.ă Înă uneleă opinii,24 seă consider ă c ,ă “Guvernulă
englezăesteăpreaănumerosăpentruăaăfiăşiăeficient”,ănum rândăîntreă70-90 membri. Din

24
Debbasch, Ch. – op. cit.; p.167

64
echipaăguvernamental ăfacăparteăşiăasisten iiăminiştrilor,ănumi iăşiă“miniştriăjuniori”.ă
Darăplenitudineaăputeriiăexecutivuluiăesteăexercitat ădeăc treăcabinet,ăformatădinăşefiiă
departamenteloră ministerialeă celeă maiă importante.ă Num rulă membriloră deă cabinetă aă
variat de la 6-7 membri (în vremea lui Charles II, sec.17), la 10-12 membri (în
vremea reginei Ann, sec.18), la 8 persoane în timpul celui de-alădoileaăr zboiămondială
(“Warăcabinet”).
În prezent, Primul-Ministruă areă misiuneaă deă aă fixaă num rulă deă membriă aiă
cabinetuluiă şiă deă aă facilitaă accesulă miniştriloră ceiă maiă importan i,ă pentruă aă m riă
eficien aă activit ii.ă Înă felulă acesta,ă seă asigur ă respectareaă principiuluiă luiă J.ă Prophetă
conformăc reiaă“Cabinetulătrebuieăs ăfieăatâtădeărestrânsăpentruăaăac iona,ădarăatâtădeă
numerosă pentruă aă dominaă partidulă şiă aă controla Camera Comunelor prin propria
influen ”.25
Înă interiorulă Cabinetului,ă anumi iă miniştriă ocup ă ună locă tradi ională şiă anumeă
ceiă aiă Afaceriloră Externe,ă Trezoreriei,ă Internelor,ă Ap r rii,ă Educa ieiă şiă Ştiin ei,ă
Comer ului,ăMuncii,ăGuvern riiăLocale.ăUn loc egal cu cel ocupat de marii demnitari
revine:ăLorduluiăCancelar,ăCancelaruluiăDucatuluiădeăLancaster,ăLorduluiăPreşedinteă
ală Consiliului.ă Dac ă ministrulă Justi ieiă faceă parteă înă modă obişnuită dină Cabinet,ă nuă
acelaşiălucruăseăpoateăspuneăşiădespreăministrulăS n t ii;ăacesta,ăînătimpulămandatuluiă
Partiduluiă Conservatoră aă f cută parteă dină Cabinetă (1963)ă îns ă înă timpulă Partiduluiă
Laburist, a fost exclus (1964).
Mareaă Britanieă este,ă deă pesteă cinzeciă deă ani,ă araă cuă celeă maiă numeroaseă
remanieri structurale. Înc ădinăanulă1918ăaăfostăconstituit ă“ComisiaăHaldane”,ăavândă
caă obiectivă studiulă distribu ieiă ra ionaleă aă sarciniloră ministeriale.ă Astfel,ă atâtă
Conservatorii,ă câtă şiă Laburiştiiă auă urm rită aceleaşiă obiectiveă deă restructurareă aă
ministerelor:ă desfiin areaă posturiloră inutile,ă ameliorareaă calit iiă propuneriloră
efectuateă deă c treă fiecareă minister,ă ob inereaă uneiă maiă buneă eficien eă înă ac iuneaă
guvernului.ă Dină motiveă deă optimizareă aă activit ii,ă s-a produs fuziunea a trei
ministere:ă ală Marinei,ă ală Aeruluiă şiă deă R zboiă într-unul singur – ală Ap r rii.ă Dină
acelaşiă motiv,ă ast ziă nuă maiă exist ă decâtă ună singură ministeră îns rcinată cuă afacerileă
externe,ăfa ădeă4ăcâteăerauăanterioră(AfaceriăExterne,ăCommonwealth,ăalăColoniilor,ă
al Indiei).
Cabinetulăareăurm toarele func ii:

25
idem; p.168

65
 elaborareaăprogramuluiăpoliticăcareăseăsupuneăulteriorăaprob riiăParlamentului;
controlulăac iuniiăExecutivului;
coordonareaă permanent ă aă munciiă ministereloră şiă delimitareaă
responsabilit ilorăacestora.
Structura Guvernului britanic cuprinde 6 ministereătradi ionaleăşiă4ăministereă
deă crea ieă maiă recent .ă Ministereleă clasiceă sunt:ă ală Trezoreriei,ă deă Externeă (Foreignă
Office),ădeăInterne,ăMinisterulăComer ului,ăMinisterulăAp r rii,ăMinisterulăEduca ieiă
şiăŞtiin elor.
Ministereleănouăînfiin ateăsunt:ăMinisterul Tehnologiei, Ministerul Serviciilor
Sociale,ăMinisterulăAdministra ieiăLocaleăşiăalăPlanific riiăRegionale,ăDepartamentulă
Serviciilor Publice.
Structuraăpersonaluluiă administrativăînă sistemulăbritanicăesteă format ădină treiă
clase:
1. clasa administrativ ă(cuprindeăaproximativă2500ăfunc ionari);
2.ăclasaăexecutiv ă(cuprindeă83000ăfunc ionari);
3.ă clasaă clericiloră (“clericală class”,ă cuprinzândă aproximativă 200.000ă
func ionari).
1) În structura clasei administrative seăcuprindăurm toareleăfunc iiăpublice:
- secretarul permanent - esteă ună personajă remarcabilă ală administra ieiă
britaniceă şiă seă situeaz ă peă celă maiă înaltă eşalonă ală claseiă administrative.ă Tratamentul
s uă generală esteă extremă deă elevat,ă dep şindu-lă înă anumiteă situa ii,ă chiară şiă peă celă ală
miniştrilor.ă Pozi iaă saă esteă comparabil ă cuă ceaă aă secretaruluiă generală întâlnită laă
ministereleăfranceze.ăAtribu iileăpeăcareăleăîndeplineşteăfacădinăsecretarulăpermanent,ă
personajul-cheieă ală ministerului;ă elă esteă consilierulă şiă colaboratorulă imediată ală
ministrului,ă îşiă asum ă coordonareaă tuturoră serviciiloră dină ministerulă respectivă şiă
vegheaz ălaărealizareaăuneiăăbuneăactivit iădeăgestiuneăînăacestăcontext.
Secretarulă permanentă areă dreptă deă reprezentareă ală ministruluiă înă fa aă Camereiă
Comunelor,ă elaboreaz ă proiecte deă legeă şiă r spundeă laă interpel rileă parlamentare.ă
Importan aă func ieiă saleă decurgeă dină principiulă inamovibilit ii,ă pozi iaă saă nefiindă
afectat ă deă remanierileă ministeriale;ă deă asemenea,ă seă poateă observa,ă oă strict ă
neutralitateăînăexercitareaăfunc iilorăsale;

66
 - secretarul general adjunct (“Deputyă ă Secretary“)ă îlă secondeaz ă peă
secretarul permanent. Competen aă saă seă poateă întindeă înă ansamblulă departamentuluiă
ministerialăsauăpeăunăanumitănum rădeăsubdiviziuniăaleăacetuia;
- sub-secretarul (“Underă Secretary”); laă nivelulă fiec ruiă departamentă
ministerial sunt câte doi sub-secretari;ă primulă r spundeă deă conducereaă financiar ă aă
departamentului fiind un fel de contabil-şefă (“Accountingă Officer”),ă înă timpă ceă ală
doileaăcoordoneaz ăpoliticaădeăpersonală(“Establishment Officer”).
- secretarul-asistent (“Assistantă Secretary”)ă - este prezent în fruntea
fiec reiă diviziuniă departamentale.ă Oă diviziuneă con ineă ă maiă multeă specializ riă /ă
sec iuniăconduseădeăunădirectoră(“Principal”)ăsauădeăunăşefădeăbirou.
2) Clasaăexecutiv cuprindeăfunc ionariăîns rcina iăcuăfunc iiădeăcontrolăşiăexecu ie.ă
Oă parteă dină eiă efectueaz ă activit iă deă coordonare,ă fiindă responsabiliă cuă luareaă deă
deciziiă şiă cuă furnizareaă deă anumiteă instruc iuni;ă oă alt ă parteă aă func ionariloră dină
aceast ăclas ăseăocup efectivăcuăactivit iădeăexecu ie.
3) Clasa clericilor esteă constituit ă dină simpliă func ionariă deă birou,ă îns rcina iă cuă
treburiă modesteă (munciă deă secretariat,ă comisioaneă etc).ă Aceast ă clas ă cuprindeă
func ionariă deă gradă înaltă (“Higheră Clericală Officer”)ă şi func ionariă simpliă (“Clericală
officer”)ă.
C. Italia
Conformă Constitu ieiă Italiei,ă num rul,ă atribu iileă şiă organizareaă ministereloră
suntă determinateă prină lege.ă Structurileă ministerialeă auă cunoscută înă Italia,ă aceeaşiă
evolu ieă caă şiă înă alteă ri.ă Laă începuturileă guvern rii,ă ă func ionauă 7ă ministere,ă dară
ulterior s-auă ad ugată altele,ă ajungându-se în prezent la 19 ministere. Printre
ministereleă celă maiă recentă createă seă potă men iona:ă Ministerulă Participa iiloră Publiceă
(1956),ăMinisterulăS n t iiă(1958),ăăMinisterulăSpectacoluluiăşiăTurismuluiă(1959).
Conform opiniei lui C. MORTATI,26 ministereleăseăclasific ădup ăfinalitateaă
lor,ăînă6ăcategoriiăşiăanume:
1.ăministereăavândăcaăobiectă ap rareaăordiniiăpubliceăşiă salvgardareaăordiniiăjuridiceă
între care se disting: ministerulăAfacerilorăinterneăşiăministerulăJusti iei;
2.ă ministereă îndreptateă spreă ap rareaă ordiniiă interna ionale:ă ministerulă Afacerilorăă
externeăşiăministerulăAp r rii;

26
Mortati, C. – Instituzioniădiădirettoăpublico;ăedi iaăaăVIăa;ă1962;ăp.498

67
3.ă ă ministereă avândă caă obiectă organizareaă activit iloră deă producereă aă bunuriloră
materialeăşiăaăserviciilor,ăcuprinzând:ăministerulăAgriculturiiăşiăaăP durilor,ăministerulă
Industrieiă şiă Comer ului,ă ministerulă Munciiă şiă Prevederiloră Sociale,ă ministerulă
S n t ii,ăministerulăComer uluiăExterior,ăministerulăLucr rilorăPublice;
4. ministere careă gireaz ă serviciiă publiceă cuă caracteră industrială sauă comercială sauă
controleaz ă întreprinderiă publiceă /ă privateă careă sunt:ă ministerulă Transporturilor,ă
ministerulăPoştelorăşiăTelecomunica iilor,ăministerulăParticipa iilorăStatului;
5. ministere având ca obiectădezvoltareaăintelectual ăşiăcultural ,ăşiăanume:ăministerulă
Instruc ieiăPubliceă(alăeduca iei),ăministerulăTurismului.
6.ă ministereă careă furnizeaz ă statului,ă mijloaceă financiare,ă înă vedereaă realiz riiă
obiectiveloră saleă politice,ă şiă anume:ă ministerul Finan elor,ă ministerulă Bugetuluiă şiă
Trezoreriei.
UnăministerăavândăăunăcaracterăspecialăesteăMinisterulăParticipa iilorăStatului,ăă
careă aă fostă înfiin ată înă anulă 1956.ă Acestă ministeră aveaă oă structur ă foarteă simpl ,ă
cuprinzând un inspector general aflat în frunteaă aă dou ă servicii:ă ală afaceriloră
economiceă şiă ală afaceriloră administrative.ă Personalulă ministeruluiă nuă poateă s ă
dep şeasc ă100ăpersoane.ăScopulăacestuiăministerăesteăconducereaăac iunilorăpeăcareă
le întreprinde statul într-un sector determinat.
În anulă1971,ăacestăministerăaăfostăreorganizat,ădobândindăoăstructur ăclasic ,ăă
format ădină3ădirec iiăgenerale:
- direc iaăgeneral ăaăprogramelorădeădezvoltare;
- direc iaăgeneral ăaăafacerilorăeconomice;
- direc iaăgeneral ăaăafacerilorăgeneraleăşiăaăpersonalului.
Prină intermediulă acesteiă noiă structuri,ă precumă şiă cuă aportulă inspectoruluiă
general,ă seă creaz ă premiseă favorabileă exercit riiă atribu iiloră saleă fundamentaleă
constândăîn:ăpreviziune,ăgestiune,ăorganizareăintern ăşiăcontrol.

D. Suedia
Sistemul guvernamentală suedeză areă ună caracteră particular.ă Num rulă
ministereloră esteă redusă (11),ă iară personalulă angajată nuă dep şeşteă 1500ă membri.ă
Aceast ăstareădeălucruriăseăexplic ăprinăfaptulăc ,ăceaămaiămareăparteăaăsarcinilorăcareă
în mod normal revin ministerelor,ă esteă atribuit ,ă înă Suedia,ă autorit iloră localeă
autonome.

68
 Ministerul este format dintr-oă echip ă redus ă caă num ră şiă aflat ă înă jurulă
ministrului.ăRolulăs uăesteăcelăalăunuiăorganismădeăstudiuăşiăprogramareăpolitic ,ăiară
miniştriiă şiă colaboratoriiă acestoraă nuă seă ocup ă cuă problemeă deă gestiune.ă Autorit ileă
autonomeăfunc ioneaz ăsubătutelaăminiştrilorăşiăsructuraălorăesteămaiăcomplex ,ăatâtăcaă
modădeăorganizare,ăcâtăşiăcaănum rădeăpersonal.ăAstfel,ăministerulăComer uluiăareă70ă
deăfunc ionari,ăînăschimbăautorit ileăpubliceăautonomeăataşateăacestuia,ăcuprindă1200ă
persoane.
Aceast ă concep ieă prezint ă avantajulă c ă elibereaz ă organeleă deă decizieă deă
sarciniă deă rutin ă şi,ă astfel,ă seă potă ocupaă efectivă deă responsabilit iă deă ordină general.ă
Dezavantajulă rezid ă înă faptulă c ă antreneaz ă tensiuniă întreă ministereă şiă direc iileă
autonome.

Lec iaă3.3. Structuri administrative publice locale

înă riăaleăUniuniiăEuropene

Unitatea de studiu 3.3.1. Structuri adminstrative publice locale în state unitare

A. Marea Britanie
Dezvoltareaă adminstra ieiă publiceă localeă britanice,ă caă şiă înă alteă ri,ă ă esteă ună
fenomenă istoric,ă deoareceă colectivit ileă localeă bineă organizateă auă ap rută înainteaă
constituiriiă sistemuluiă central.ă Astfelă seă explic ă mareaă amploareă peă careă aă luat-o în
Anglia guvernareaălocal ,ăîndeosebiă dup ăală doi-leaăr zboiă mondial,ă deşiă eforturiădeă
reformare ale acestui sector s-auăsemnalatăînc ădinăanulă1834.
Structuraă adminstra ieiă publiceă localeă cuprinde:ă a)comitate;ă b)districte;ă
c)parohii.
Comitatele. Acestea corespund vechii diviziuni a teritoriului; o parte dintre
ele s-auăconstituităînainteădeă cucerireaănormand ,ădară celeămaiămulteăs-au format în
secolele al X lea – alăXIălea.ăComitatulăesteăechivalentulădepartamentuluiăînăFran a.ă
Dac ăanumiteăcomitateăauăoăunitate istoric ,ăalteleăs-auăformatăprinădivizare.ăPopula iaă
lorăvariaz ămultăcaănum r,ădeălaă30.000ăpân ălaă2.250.000ălocuitori.
Fiecareă comitată areă ună Consiliu,ă ală c ruiă membriă suntă aleşiă dină 3ă înă 3ă ani.ă
Consilieriiădesemneaz ăfunc ionariiăadjunc i,ă pentruăoă durat ădeă6ă ani,ă îns rcina iă s ă
asigureă continuitateaă munciiă organeloră localeă deă adminstra ie.ă Aceştiă adjunc iă potă

69
proveni,ăatâtădinl untrul,ăcâtăşiădinăafaraămembrilorăConsiliului.ăConsiliulăesteăcondusă
deăunăpreşedinteă(“chairman”)ăşiădesf şoar ă4ăsesiuni pe an.
Consiliul esteăîns rcinatăcuăadministrareaăcomitatului,ăiarăceaămaiămareăparteă
aă munciiă saleă seă desf şoar ă înă comisiiă specializate.ă Acesteă comisiiă sunt,ă fieă
obligatorii,ăfieăfacultative.ăConsilieriănuăsuntăretribui iăpentruămuncaăprestat .ăVremeă
îndelungat ,ărecrutareaălorăs-aărealizatădinămediileăaristocratice.ăAtribu iileăpeăcareăleă
auă suntă foarteă numeroaseă şiă extremă deă variateă :ă educa ie,ă şomaj,ă s n tate,ă locuin e,ă
agricultur ,ă serviciiă deă ocrotireă aă mameiă şiă copilului,ă şoseleă şiă poduri.ă Înă ultimii
dou zeciădeăaniăs-aăacordatăoăaten ieădeosebit ăasisten eiăsocialeăşiăeduca iei.
Comitatulă supravegheaz ă activitateaă districteloră şiă parohiilor.ă Înă cadrulă unuiă
comitat,ăseăacord ăoăaten ieădeosebit ăburgurilor.ăBurgurileăsuntăoraşe,ătârguriăşiăsuntă
deădou ăcategorii:
a) burguri-comitate;
b) burguri-municipale.
a) Crearea burgurilor-comitate s-aădatoratăacord riiădeăc treăputerileă
regale,ăaăunorăprivilegiiăînă folosulă oraşelor;ăacesteăprivilegiiăd deauădreptulă oraşeloră
s ăseăautoadministrezeăşiăs ăaib ăoăreprezentareăseparat ăfa ădeăcomune,ăînăsistemulă
local. Acesteăoraşeăauăfostănominalizateăprinălegeaădină1888,ăînăprezentăexistândă83ădeă
burguri-comitate;
b)ă Oraşeleă miciă şiă mijlociiă careă beneficiaz ă deă ună statută particular,ă
datorată libert iloră ob inuteă înă trecut,ă seă încadreaz ă înă categoria burgurilor-
municipale. Laăsfârşitădeămileniuădoi,ăînăMareaăBritanieăerauă309ăburguri-municipale,
cuăoăpopula ieăvariindăîntreă5000-100.000 locuitori.
Districtele.ăLaăorigine,ădistricteleăauăfostăgrup riădeăparohiiăsau de case, dar în
prezentăeleăsuntăcrea iiăartificialeăaleăuneiălegiădină1894.ăDistrictele,ăurbaneăsauărurale,ă
sunt administrate de:
- unăConsiliu,ăalesălaăfiecareă3ăaniăînăcadrulăc ruiaăfiecareăconsilierăareăînădomeniulă
s uădeălucru,ăoăparohieăcuă300ălocuitori;
- unăPreşedinteăşiăunăadjunctăaiăConsiliului,ăaleşiădeăc treăconsilieri,ăfieădintreămembriiă
Consiliului, fie din afara acestuia.
Districteleă auă atribu iiă înă materieă deă s n tate;ă înă timp,ă şi-au pierdut
competen eleă privindă educa iaă sauă timpulă liber.ă Via aă administrativ ă esteă multă maiă
intens ăînădistricteleăurbane,ădecâtăînăceleărurale.

70
 Parohiile suntă subdiviziuniă aleă districteloră rurale;ă eleă reprezint ă celeă maiă
vechiăşiăceleămaiămiciăcolectivit iălocale.ăOălegeădinăanulă1930ăaăsuprimatăparohiileă
apar inândă districteloră urbane.ă Cantonateă vremeă îndelungat ă înă sferaă activit iloră deă
asisten ,ăparohiileăauăfostăsupuseăunuiăprocesădeăreform ăîncepândăcuăanulă1894.ăDeă
laăaceast ădat ,ăparohiileăcivileăauădevenităindependenteăfa ădeăparohiileăecleziastice.
Organeleă administrativeă aleă parohieiă variaz ă potrivită num ruluiă deă locuitori,ă
dup ăcumăurmeaz :
a)ăparohiileăcareăauămaiăpu inădeă100ălocuitoriăpractic ăoăadministra ieădirect ;
b)ă parohiileă cuă pesteă 100ă locuitoriă potă s -şiă stabileasc ă ă ună Consiliu;ă acest Consiliu
este obligatoriu pentru parohiile care au mai mult de 300 locuitori.
Consiliulă parohială ineă 3ă sesiuniă peă an.ă Puterileă parohieiă suntă limitate.ă Eaă seă
supuneă controluluiă exercitată deă c treă Consiliulă deă districtă rural,ă şiă Consiliulă
Comitatului deăcareăapar ine.ăEsteădeăremarcat,ăînăacestăcontext,ăfaptulăc ăînăIrlandaă
de Nord, districtele nu sunt divizate în parohii.
În cadrul sistemului britanic, un loc important revine modului în care se
realizeaz ă administra iaă Londrei. Dintotdeauna, gestiunea capitalei Marii Britanii a
avutăunăcaracterăoriginal,ă inândăcontădeăcondi iileăînăcareăs-aădezvoltatăoraşulăşiăcareă
auăimpusămodificareaăorganiz riiătradi ionale,ăpracticat ăpân ăînăanulă1945.
Înă sistemulă tradi ional,ă aglomera iaă urban ă fiindă atunciă de 3,25 milioane
locuitori forma Comitatul de Londra, administrat la nivel central de un Consiliu. La
nivelălocal,ăadministra iaălondonez ăs-aărealizatădeăc treăCorpora iaăoraşuluiăşiăceleă18ă
Consilii ale burgurilor metropolitane.
Înă frunteaă Corpora iei,ă careă dateaz ă dină epocaă medieval ,ă seă aflaă Lordul-
Primar. Elăeraăalesădeăc treăConsiliulăMunicipal,ăpentruăunămandatădeăunăan.ăÎnăciudaă
unoră disfunc ionalit iă moşteniteă dină trecut,ă Corpora iaă (“City”)ă eraă îns rcinat ă cuă
administrarea unor sectoare foarte importante, cum este de exemplu, portul Londrei.
Londraă eraă împ r it ă înă 18ă burguriă (cartiere)ă metropolitane,ă administrateă fiecareă deă
proprii primari; un loc special revine burgului Westminster, deoarece în acest cartier
seăafl ăParlamentulăşiăPalatulăRegal.
Creştereaă aglomera ieiă urbaneă londonezeă (laă pesteă 8ă milioaneă locuitori)ă aă
impus un nou sistem de administrare, adoptat printr-un Act guvernamental în anul
1963.ăÎnăprezent,ăstructuraăorganizatoric ăcuprinde:ăConsiliulăMariiăLondreăformatădină
100 de membri,ă 32ă consiliiă corespunz toareă diviz riiă peă cartiereă aă Londreiă şiă
Corpora iaăoraşului.

71
 Începândă cuă anulă 1965,ă înă Mareaă Britanieă aă demarată oă nou ă reform ă înă
administra iaă public ,ă careă aă pusă accentă peă structurileă şiă aspecteleă regionale.ă Mareaă
Britanie a fostă subdivizat ă înă nou ă regiuni,ă dină ra iuniă deă planificare.ă Înă fiecareă
regiuneă func ioneaz ă câteă ună Consiliuă şiă oă Comisieă deă planificareă economic ă
regional .
Reparti iaă atribu iiloră întreă noileă autorit iă vizeaz ,ă urm rindu-seă înă egal ă
m sur ,ă înt rireaă democra ieiă localeă şiă instituireaă unuiă echilibruă întreă exigen eleă deă
eficacitateăşiăafinit ileălocale.ăNoilorăregiuniăleăsuntăîncredin ateăprestareaăserviciiloră
publiceă deă transport,ă construc iaă deă autostr zi,ă serviciiă deă poli ieă şiă stingereaă
incendiilor.
Calendarulă deă aplicareă ală reformeiă aă debutată prină publicareaă uneiă noiă “Carteă
administrativeă aă Mariiă Britanii”,ă careă cuprindeă noileă comitateă şiă regiuni,ă precumă şiă
noile denumiri ale acestora.
Laănivelăregional,ăMareaăBritanieăesteăorganizat ăconformătradi iilorăistorice,ă
în patru regiuni :ăAnglia,ă araăGalilor,ăSco ia,ăIrlandaădeăNord.
Avândă înă vedereă c ă sistemulă juridică britanică esteă esen ialmenteă diferită deă celă
continental,ăîn elegereaăfenomenuluiădeăadministra ieăteritorial ănecesit ăurm toareleă
preciz ri :
1.ăînăMareaăBritanieănuăexist ăgaran iiăconstitu ionaleăînăfavoareaăcolectivit iiă
teritorialeă locale.ă Parlamentulă poateă modificaă oricând,ă dup ă cumă consider ă necesar,ă
statului juridic al acestora ;ă singuraă limit ă real ă esteă puternicaă tradi ieă democratic ă
britanic ;
2.ăatunciăcândăseăvorbeşteădeăactivitateaăautorit ilorălocaleădinăMareaăBritanie,ă
termenulă folosită esteă celă deă “guvernareă local ”,ă careă esteă echivalentulă “autonomieiă
locale”ăutilizatăînăEuropa.
3.ăcolectivit ileălocaleănuăpotăac ionaădecâtăînăcadrulăcompeten elorăatribuiteă
prin lege.
Angliaă nuă areă statută deă comunitateă regional ă şiă niciă nuă dispuneă deă ună nivelă
regională deă administra ie.ă araă Galilor,ă Sco iaă şiă Irlandaă deă Nordă auă statută deă
comunit iăregionaleăastfel:
- înă araă Galiloră func ioneaz ă Adunareaă Na ional ă Galez ă şiă ună Comitetă
executivăprezidatădeăună“Leader”;
- înăSco iaăfunc ioneaz ăParlamentulăSco ianăşiăExecutivulăsco ianăcondusădeă
un Prim-Ministru;

72
 - Irlandaă deă Nordă func ioneaz ă Adunareaă semi- autonom ă şiă Comitetulă
executiv conduc de un Prim- Ministru.
În Irlanda de Nord, Adunarea semi- autonom ă areă putereă deă reglementareă înă
urm toareleădomenii:ăjusti ie,ăpatrimoniulăcomunit ilorălocale,ăeduca ie,ăfondălocativ,ă
cultur ,ă s n tate,ă administra ieă local .ă Trebuieă men ionată c ă datorit ă conflictuluiă
dintreă protestan iă şiă catoliciiă republicani,ă Secretatulă deă Stată pentruă Irlandaă deă Nordă
poate suspenda oricând Adunarea, fapt care s-a produs în perioada februarie- iunie
2000ă şiă laă sfârşitulă anuluiă 2002,ă precumă şiă nă prezent.ă Deă asemenea,ă elă de ineă înă
competen ,ă domeniiă importanteă cumă sunt:ă ordineaă public ,ă politicaă deă securitate,ă
finan eleăpublice,ăjusti iaăpenal ,ăadministra iaăpenitenciarelor,ătelecomunica iile.
Maiă trebuieă remarcată faptulă c ,ă înă Mareaă Britanieă nuă exist ă oă autoritateă
guvernamental ădistinct ăcareăs ăreprezinteăstatulăînăunit ileăadministrativ-teritoriale,
cumăesteăPrefectul.ăEsteăîns ăcâteăunăsecretarădeăstatăresponsabilăcuărela iileădintreăstată
şiăautorit ileălocaleă/ăregionaleăpentruăSco ia,ă araăGalilor,ăIrlanadaăde Nord.

B. Italia
Regimulă administra ieiă localeă înă Italiaă aă fost,ă pân ă laă creareaă regiuniloră caă
unit iă administrativ-teritoriale,ă foarteă asem n toră cuă sistemulă francez.ă Înă momentulă
înăcareăItaliaăşi-aărealizatăunitateaăna ional ,ăregimulăadministrativălocal stabilit a fost
unulăputernicăcentralizator,ăînăsensulăc ăatribu iileăşiăcompeten eleăautorit ilorălocaleă
aleseă suntă subordonateă legiloră na ionale.ă Acesteaă precizeaz ă domeniileă înă careă potă
interveniă autorit ileă locale,ă precumă şiă tutelaă peă careă oă exercit ă autorit ileă centrale.ă
Spre deosebire de sistemul german, regimul local instituit este uniform în
toat ăItalia.
LaăînceputulăsecoluluiăXX,ăproiecteleădeăreform ăavansateăauăavutăcaăobiectiv,ă
s ăm reasc ăgradulădeăautonomieăalăcolectivit ilorălocale. Îns ăregimulătotalitarăalăluiă
Mussoliniăaăredusăprogresivăautonomiaălocal .ăPrintr-oălegeăasupraăguvern riiălocaleă
emis ăînăanulă1934,ăautorit ileăaleseăauăfostăînlocuiteăcuăautorit iănumite;ăînăplus,ălaă
nivelul afacerilor locale era numit un reprezentant al puterii centrale.
Dup ă r zboi,ă înă anulă 1946,ă aă fostă propusă ună nouă sistemă administrativ;ă uniiă
partizaniăauăfostăadep iăaiădescentraliz rii,ămergândăchiarăpân ălaăfederalizareaăItaliei.ă
Al ii,ă îns ,ă auă propusă revenireaă laă sistemulă administrativă existent înainte de regimul
fascistăalăluiăMussolini.ăConstitu iaăadoptat ăînăanulă1948ăaăreprezentatăunăcompromisă
întreă celeă dou ă alternative.ă Astfel,ă Constitu iaă precizeaz ă c ă Republicaă italian ă esteă

73
unitar ă şiă indivizibil ,ă iară structurileă administra ieiă publice locale sunt: regiunile,
provinciileăşiăcomunele,ăînămodăidenticăcuăsistemulăfrancez.
Comuneleă şiă regiunile sunt cele mai importante componente ale regimului
administrativ local.
Înă structuraă fiec reiă comuneă seă distingă treiă categoriiă deă organe:ă consiliul, junta
(“giunta”)ăşiăprimarulă(“sindaco”).
Consiliul comunal esteăadunareaădeliberant ,ăfiindăalesăpentruăunămandatădeă
câteă4ăani,ăasem n torăsistemuluiăadministrativăfrancez.ăNum rulăconsilierilorăvariaz ă
de la 15 membri (pentru comunele având mai pu inădeă3.000ălocuitori)ălaă80ămembriă
(pentruăcomuneleăcuăpesteă500.000ălocuitori).ăConsiliulăseăreuneşteăcelăpu inădeădou ă
oriăpeăan,ăiarăînăsitua iiămaiădeosebite,ălaăcerereaăunuiăanumitănum rădeăconsilieri,ăelă
poateăaveaăşiăîntruniriăcuăcaracterăexcep ional.
Consiliulăexercit ăfunc iaălegislativ ălaănivelulăcomunei,ăîns ălegileăpeăcareăleă
adopt ă trebuieă s ă seă încadrezeă înă contextulă na ional.ă Comuneleă auă obliga iaă s ă
respecteă anumiteă principiiă administrative,ă iară obiectiveleă loră s ă nuă contravin ă
interesuluiă general.ă Totodat ,ă opera iunileă peă careă leă finan eaz ă nuă trebuieă s ă aduc ă
prejudicii grave bugetului.
Consiliulă comunală aprob ă bugetulă şiă exercit ă func iaă deă controlă asupraă
activit iiăprimaruluiăşiăaăjuntei.
Junta esteăunăorganăcolegial,ăiarănum rul membrilorăs iăvariaz ăînăfunc ieădeă
importan aăcomunei.ăJuntaănuăseăafl ăînăsubordineaăConsiliuluiăcomunal,ăciăac ioneaz ă
sub conducerea primarului. Fiecare membru al acesteia este responsabil pentru unul
sau mai multe servicii comunale. În plus, Consiliul poate delega o parte din
competen eleăproprii,ăînăatribu iileăjuntei.
Juntaăexercit ăanumiteăfunc iiăcare,ăînăFran a,ăsuntăîndepliniteădeăc treăprimar;ă
elă fiindă celă careă conduceă administra iaă comunal ,ă preg teşteă legileă şiă bugetulă
comunei.
În Italia, primarulă esteă “autoritateaă suprem ”ă aă comunei,ă îns ă atribu iileă saleă
suntă maiă pu ină numeroaseă şiă extinse.ă Elă îndeplineşte,ă înainteă deă toate,ă func iiă
protocolare,ă fiindă reprezentantulă comuneiă înă anumiteă împrejur riă şiă avândă dreptă deă
semn tur ăasupraădocumentelorăşiăcontractelorăîncheiateăcuădiferi iăparteneri.
Reparti iaă puteriiă întreă junt ă şiă primar,ă ineă maiă multă deă personalitateaă
oamenilor,ădeăfactoriiălocaliăşiădeăimportan aăcomunei,ădecâtădeătextulălegii.ăAstfel,ăînă
comunele mici, primarul este autoritateaă public ă principal ,ă spreă deosebireă deă

74
comuneleă mari,ă înă careă Consiliulă şiă juntaă suntă organeleă administrativeă deă baz ,ă iară
rolul primarului este unul secundar.
Provincia constituieă înă acelaşiă timp,ă oă form ă intermediar ă deă colectivitateă
descentralizat , dară şiă oă circumscrip ieă administrativ -cadru,ă deă ac iuneă aă
administra ieiă centrale.ă Acestă ală doileaă rolă esteă multă maiă importantă decâtă primul.ă
Provinciileă potă fiă divizateă înă arondismente,ă înă modă asem n toră cuă împ r ireaă
departamentelor franceze, tot în arondismente.
Înă calitateă deă circumscrip ieă administrativ ,ă provinciaă areă dou ă organeă
esen iale:ă prefectulă şiă Consiliulă administrativ.ă Prefectulă esteă ună func ionară publică
stabilit la nivelul provinciei, dar este reprezentantul puterii centrale în teritoriu. El
beneficiaz ădeăputeriădiscre ionareăşiăactivitateaăsaăesteăextremădeăpolitizat ,ăceeaăceă
duceă laă apari iaă unoră tensiuniă cuă autorit ileă localeă careă nuă împ rt şescă aceleaşiă
ideologii politice.
Putereaă deă controlă aă prefectuluiă esteă foarteă întins ;ă autorit ileă localeă auă
obliga iaă deă aă deferiă prefectului,ă toateă proiecteleă deă decizieă peă careă dorescă s ă leă
adopte,ă iară acestaă poateă s ă leă modificeă sauă chiară s ă leă anuleze,ă dac ă eleă contravină
“instruc iunilorăguvernuluiăcentral”.27
Maiă mult,ă dac ă oă comun ă nu-şiă îndeplineşteă atribu iileă stabiliteă prină lege,ă
prefectulăpoateădelegaăunăcomisarăspecialăcareăs ăcoordonezeăprocesulădeăadministrareă
laă nivelă locală şiă s ă ac ionezeă înă numeleă comunei.ă Înă fine,ă prefectulă poateă s ă cear ă
guvernului, dizolvarea Consiliului comunalăşiăs ănumeasc ăunăînalt-comisar, pentru a
mediaădisensiunileăpoliticeăşiăaăpreveniăformareaăblocajelorăpolitice.
DizolvareaăConsiliilorălocaleăaăreprezentatăoădecizieăadoptat ădesăînăaniiă„70,ă
chiară înă cazulă mariloră oraşeă caă Roma,ă Genova,ă Bariă şiă Vene ia,ă datorit ă disputeloră
înregistrateăînăplanăpolitic,ăînăcadrulăc roraăniciăunăpartidănuăaăpututăob ineămajoritateaă
absolut .
Consiliulă administrativă ală provincieiă colaboreaz ă cuă prefectul,ă pentruă aă
controlaăactivitateaădesf şurat ădeăautorit ileălocale.ăElăcuprindeă10ămembri,ănumi iă
deă prefectă şiă conduşiă deă c treă acesta.ă Controlulă desf şurată esteă deă natur ă financiar ,ă
aten iaă fiindă îndreptat ă maiă ales,ă înspreă execu iaă bugetuluiă local.ă Înă plus,ă toateă
documentele elaborate la nivelul provinciei care au un con inută financiar,ă suntă

27
Debbasch, Ch. – op. cit.; p.168

75
transmise Consiliului. Acesta poate anula sau amâna rezolvarea unei probleme
(afaceri)ălocale,ădac ăseăconstat ăc ăesteăilegal ăsauăcontravineăinteresuluiăpublic.
Constitu iaă Italieiă aă prev zută constituireaă aă 19ă regiuni,ă determinate de
particularit ileăzonale,ădeădiferen eleădeănivelăalădezvolt riiăîntreănordulăşiăsudulă rii,ă
precumă şiă deă multitudineaă dialecteloră utilizate.ă Acesteă elementeă auă stată şiă laă bazaă
reformei regionale care a demarat în anul 1946. Constituirea celor 19 regiuni a fost
motivat ă deă preten iileă deă autonomieă prezentateă deă Sicilia,ă careă auă determinată
autorit ileă italieneă s ă recurg ă laă solu iaă regionaliz rii,ă pentruă aă evitaă manifestareaă
unorăinten iiăasem n toareăşiăînăalteăp r iăaleăteritoriului.ăÎnăfelulăacesta, s-a rezolvat
peăcaleăjuridic ,ăproblemaăSiciliei,ăcareăaădevenităoăregiuneăautonom ,ădarănuăsinguraă
dină Italia.ăConformăConstitu iei,ăregiunileăsuntăconstituiteăînăorganismeăautonomeăşiă
auăfunc iiăşiăputeriăparticulare;ătotuşi,ăceleă19ăregiuniănuăauăacelaşiăstatut.
Constitu iaă declar ă c ă 5ă regiuniă (printreă careă şiă Sicilia)ă suntă speciale,ă iară 14ă
suntă ordinare,ă inândă contă deă ordineaă cronologic ă deă creareă aă acestora,ă înă decursulă
istoriei.
Regiunileă auă oă dubl ă competen ;ă peă deă oă parte,ă eleă dispună deă atribu iiă
legislative,ălaăfelăcaăoriceăstatămembruăalăuneiăfedera ii.ăPeădeăalt ăparte,ăeleădispunădeă
largiă competen eă înă domeniulă administrativ,ă transferateă deă laă organeleă centrale,ă peă
baza unei legi adoptate în anul 1970.

Unitatea de studiu 3.3.2. Structuri administrative publice locale în state federale

Statulăfederalăformeaz ăoăuniuneădeădreptăconstitu ional;ăelăesteăunăstatădescentralizată

din punct de vedere politico-administrativ,ărezultatădinăsuprapunereaăaădou ătipuriădeă
state - statul federal şiă statele federate - acesteaă dină urm ă renun ândă laă utilizareaă
exclusiv ăaăsuveranit iiălor.ăCaăoăconsecin ălogic ,ăexist ădou ăordiniăconstitu ionaleă
şiăanume:
a)ăordineaămajor ăaăfedera iei;
b) ordinele minore ale statelor componente.
UE are în momentul de fa ătreiăstateăfederaleăînăcomponen aăsa:ăGermania,ăAustria,ă
Belgia.

76
Federa ia28 esteăunăfelădeăuniuneădeătipăconstitu ionalăcareăareălaăbaz ăcaăactădeădreptă
intern,ă constitu iaă federal .ă Statul federal are patruă tr s turi29 caracteristice
principale:
1. unitatea statului federal;
2. pluralitatea de state (federate);
3. autonomiaăconstitu ional ăaăstatelorăfederate;
4. suprapunereaăpar ial ăaăcelorădou ăordiniăconstitu ionale.

A. Germania
1.ă Înă ceeaă ceă priveşteă unitatea statului federal,ă aceastaă seă relev ă înă dou ă
dimensiuniăşiăanume:
- dinăpunctulădeăvedereăalădreptuluiăinterna ional;
- dinăpunctulădeăvedereăalădreptuluiăconstitu ional.
Statulă federală esteă unică subă aspectulă dreptuluiă interna ional,ă problemaă
organiz riiă federaleă fiindă oă chestiuneă deă dreptă intern.ă Statul federal apare singur ca
subiectă ală dreptuluiă interna ională public,ă areă singură capacitateă interna ional .ă Deă
asemenea,ă înă plană interna ională exist ă unitateă deă cet enie,ă ceaă federal ă şiă ceaă aă
statuluiăfederat,ăneexistândăsitua ieădeădubl ăcet enie.
2. Celădeăalădoileaăaspectăseărefer ălaăpluralitateaădeăstateăfederateă(16ălanduriă
înăGermania),ăelementeleăcomponenteăaleăfedera ieiăreprezentând,ăeleăînsele,ăentit iă
politice complete.
3.ă Aceast ă tr s tur ă seă justific ,ă dină punctă deă vedereă istoric,ă prină modul de
apari ieă aă federa iei.ă Stateleă federaleă auă oă ordineă constitu ional ă proprie,ă ună sistemă
propriuă deă organeă aleă celoră treiă puteriă (legislativ ,ă executiv ,ă judec toreasc )ă şiă oă
legisla ieăproprie.
4.ăÎnăleg tur ăcuăultimulăaspect,ăseăpoateăapreciaăc ăordineaăconstitu ional ăaă
federa ieiălimiteaz ăordineaăconstitu ional ăaăstatelorăfederate,ăsubăaspecteăcaăregimulă
politicăsauăformaădeăguvern mânt.
Conformă logiciiă federa iei,ă partajulă competen eloră întreă federa ieă şiă stateleă
federate se face în favoarea celoră dină urm .ă Competen aă deă dreptă comună apar ineă

28
Prelot, M.; Boulouis, J. - Institutions politiques et droit constitutionnel; 11 e édition; Dalloz; Paris,
1990; p.261.
29
idem, p.262.

77
stateloră federate,ă federa iaă nedispunândă decâtă deă oă competen ă rezidual 30
(numit ă
competen ădeăatribu ie).
Acesteă caracteristiciă facă caă fenomenulă federală s ă fieă unulă complexă şiă variat,ă
prezentând de fiecareă dat ă tr s turiă specifice,ă careă tind,ă fiecare,ă s ă rezolveă câtă maiă
bineăproblemeleăparticulareăc roraăsuntăchemateăs ăleădeaăsolu iiăoptime.
Sistemulă administrativă dină Germaniaă asigur ă oă larg ă autonomieă local ,ă careă rezult ,ă
atâtă dină structuraă federal ă aă statului,ă câtă şiă dină existen aă colectivit iloră locale,ă aleă
c roră resurseă şiă atribu iiă suntă multă maiă mariă decâtă înă oricareă altă stată ală Uniuniiă
Europene.
Structuraă administrativ 31
aă Germanieiă aă cunoscută oă evolu ieă neregulat ,ă
marcat ăuneoriădeăunăgradăridicatădeăautonomieădinăparteaăcolectivit ilorălocale,ăiară
alteoriă deăoăinciden ăcrescut ăaăputerilorăstatului.ă Astfel,ă înă stateleăcareă s-auăn scută
dină Sfântulă Imperiuă Romană Germanic,ă monarhiaă aă pusă înă aplicareă oă politic ă foarteă
centralizat .ă Dup ă primulă r zboiă mondial,ă odat ă cuă instituireaă Republiciiă deă laă
Weimar, s-aă eviden iată oă tendin ă net ă înă favoareaă uneiă mariă libert iă acordat ă
colectivit ilorălocale,ăstatuat ăulteriorăprinăvotăuniversal.
Slabaă gestiuneă practicat ă deă anumiteă colectivit iă locale,ă înso it ă deă mareaă
criz ă economic ă mondial ,ă marcat ă înă modă particulară prină depreciereaă m rciiă
germane,ă auă determinată eşeculă sistemuluiă administrativă bazată peă autonomieă local .ă
Odat ă cuă instituireaă regimuluiă na ional-socialist s-a aplicat cu rigoare o politic ă deă
unificareă aă administra iiloră publiceă locale.ă Sistemulă electorală aă fostă suprimată şiă peă
scenaă politic ă german ă s-a aplicat un regim centralizat de stat bazat pe principiile
Fuhreruluiă(“FuhrerăPrinzip”).
Organizareaă local ă aă fostă realizat ă prină intermediulă unoră agen iiă publiceă
numiteă directă deă c treă putereaă politic ă (“Staathalter”).ă Oă legeă promulgat ă înă anulă
1935,ă privindă organizareaă comunelor,ă aă stabilită noileă principiiă deă autoritateă şiă
centralism. Prin instaurarea regimului hitlerist, se deschidea o nou ă perioad ,ă înă
cadrulăc reiaăfiecareăautoritateădeăocupa ieăurmaăs ăadministrezeădirectăzonaăcareăi-a
fostă atribuit .ă Procesulă urmaă s ă seă desf şoareă gradual,ă peă m suraă progreseloră
înregistrateă înă privin aă epur rilor.ă Adun rileă şiă autorit ileă executiveă ale
colectivit iloră locale,ă dup ă ceă înă primaă faz ă auă fostă numiteă deă c treă putereaă deă

30
Pactet, P. - Institutions politiques. Droit constitutionnel; 13 e édition Masson Paris-Millan-Barcelona;
1994; p.57.
31
Debbasch, Ch. – op. cit.; p.384

78
ocupa ie,ăerauăulteriorăaleseăînă“modăliber”,ăconformămodalit ilorădiverse,ăspecificeă
fiec reiăregiuni.
Administra iaă public ă local ă seă supuneă unoră reguliă stabiliteă prină Constitu iaă
adoptat ăînăanulă1949.ăAceastaăprevedeăc ăGermaniaăesteăunăstatăfederalăşiădefineşteă
competen eleărespectiveăaleăFedera ieiăstatelorămembreă(numiteă“Landuri”),ăacordândă
oă larg ă autonomieă local .ă Pentruă aă aveaă oă imagineă deă ansamblu,ă esteă deă remarcat
faptulă c ă Federa iaă angajeaz ă 13%ă dină func ionariiă publici,ă înă timpă ceă landurileă şiă
comuneleă angajeaz ă 54%ă şiă respectivă 33%ă dintreă aceştia;ă bugetulă federa ieiă asigur ă
acoperireaă aă 48,5%ă dină cheltuielileă publice,ă înă timpă ceă landurileă şiă comuneleă
realizeaz ă33%ăşiărespectivă18%.
Germania, fosta RFG, a fost mult timp statul federal veritabil al Uniunii
Europene.ăÎmp r ireaăfosteiăRFGăînă11ălanduriădateaz ădină23ămaiă1949,ădat ălaăcareă
s-aă promulgată Legeaă Fundamental ă ("GRUNDGESTETZ").ă Înă fostaă RDG,ă cele 5
landuriă auă fostă aboliteă înă 1952.ă Dup ă unificareaă dină 3ă octombrieă 1990,ă eleă auă fostă
restabiliteăşiăintegrateăînăRFGăşi,ăimplicit,ăînăComunitateaăEuropean .ăAstfel,ăgenezaă
federalismuluiă germană seă datoreaz ă landurilor,ă v zuteă caă forma iuniă statale,ă
preexistenteă statuluiă federal.ă Dac ă înă perioadaă 1935-1945, Germania a fost un stat
unitar, în anul 1949 s-aărevenitălaăorganizareaăfederativ ăaăstatuluiăînălanduri;ăastfel,ă
federalismul a fost privit ca un element de libertate.
Înă noileă condi ii,ă înă Germaniaă exist ă 16ă astfelă deă "stateă federate":ă Baden-
Württemberg, Bavaria, Berlin, Brandenburg, Brëmen, Hamburg, Hessen, Lower
Saxony, Mecklenburg-West Pomerania, Renania de Nord-Westphalia, Rhineland-
Palatinate, Saarland, Saxony, Saxony-Anhalt, Schleswig-Holstein, Thuringia.
Popula iaă acestoră landuriă variaz ă deă laă 676.000ă locuitoriă (landulă Bremen)ă -
17.962.000 locuitori (Renania de Nord-Westphalia).
Înă frunteaă fiec ruiă landă seă afl ă ună ministru-preşedinte,ă alesă deă c treă
Parlamentulă landului.ă Laă rândulă s u,ă ministrul-preşedinteă numeşteă miniştriiă landuluiă
şiăîşiăfaceăcunoscutăprogramulăpoliticăpeăcareădoreşteăs -lărealizeze.ăMiniştriiăr spundă
înă fa aă Parlamentuluiă deă Landă şi,ă cuă acordulă acestuia,ă potă fiă revoca iă deă c treă
ministrul-preşedinte.ă Landulă esteă divizată într-ună anumită num ră deă circumscrip ii;ă
cet eniiălandurilorăsuntăsuveraniăînăprivin aămoduluiădeăorganizareăînăpropriulăresortă
teritorial.ăUnăguvernădeălandăareăoăstructur ăasem n toareăceleiădinăFiguraănr.ă5.
Figura nr. 5. Structuraătipic ăaăunuiălandă(Renania de Nord)

79
 Constitu ia

Ramuraălegislativ Ramuraăexecutiv Ramuraăjuridic

Biroul Primului
Primul Ministru Ministru

Cabinet Comisii

Ministere operative

- de Interne
- Justi iei
- Culturii
- Funciar
- pentruăŞtiin ăşiăCercetare
- Muncii,ăS n t iiăşiăAsigur rileăSociale
- pentruăEconomieăşiăTehnologie
- MediuluiăAmbiant,ăalăPlanificariiăRegionaleăşiăAgriculturii
- Urbanismului,ăCalit iiăvie ii,ăŞtiin ăşiăCercetare
- Muncii,ăS n t iiăşiăAsigur rileăSociale
- pentruăEconomieăşiăTehnologie
- MediuluiăAmbiant,ăalăPlanificariiăRegionaleăşiăAgriculturii
- Urbanismului,ăCalit iiăvie iiăşiăTransportului
- pe probleme federale

Comisii Administrarea Administrarea Institu iiă

consultative direct ăaăstatului indirect ăaăstatului publice

Autorit ileălanduluiălaănivelă Comisariatul districtual

"superior"ădeădistrictăşiălocală

Dină acestă motiv,ă nuă exist ă ună regimă uniformă deă organizareă ală landurilor,ă
fiecareă avândă propriaă structur ă func ional .ă Autonomiaă landuriloră rezult ă înă primulă
rândă dină reparti iaă competen eloră legislative,ă careă esteă îns ă limitat ă prină Constitu ie.
Astfel,ă Constitu iaă defineşteă domeniileă careă suntă înă exclusivitateă deă
competen aă Federa ieiă sauă chiară aă landuriloră şiă domeniileă careă suntă deă competen ă
comun /concurent ,ăatâtăpentruăstatulăfederal,ăcâtăşiăpentruălanduri.
Federa ia de ineă înă exclusivitateă atribu iuniă legateă deă urm toareleă domenii:
afaceriă externe,ă ap rareă na ional ,ă protec ieă civil ,ă comer ă exterior,ă direc iaă v milor,ă

80
poşt ăşiătelecomunica ii,ăc iăferate,ătraficăaerian,ăpoliticaămonetar .ăAtâtăFedera ia,ăcâtă
şiălandurileăseăpotăocupaădeăproblemeăcomuneăprivind:ălegisla iaămunciiăşiălegisla iaă
economic ,ă asigur riă şiă asisten ă social ,ă desp gubiriă deă r zboi,ă cercetareă ştiin ific ,ă
transporturi,ăna ionaliz ri,ălegisla iiăanticartel.ăÎnăacesteădomenii,ălandulăpoateăac ionaă
înăm suraăînăcareăFedera iaănuăintervine,ăelătrebuieăs ăsalvgardezeăunitateaăjuridic ăşiă
economic ă şiă s ă armonizezeă condi iileă deă via ă peă ansamblulă teritoriului.ă Anumiteă
problemeă suntă numaiă deă competen aă landuriloră cumă esteă cazulă educa ieiă şiă
radiodifuziunii. Responsabilit ileă deă natur ă administrativ ă apar in,ă înă principal,ă
statelorămembreăşiănuăfedera iei.
Landurile auă competen eă înă executareaă legiloră propriiă câtă şiă aă legiloră
federa iei.ă Dină acestă motiv,ă eleă seă supună controluluiă deă legalitateă exercitată deă c treă
Guvernulăcentralăşiăchiarăpotăs ăprimeasc ăinstruc iuniădeălaăautorit ileăcentrale,ădac ă
exist ăunăactănormativăcareăs ăprevad ăacestălucru.
Înăplus,ălandurileăsuntăîns rcinateădinăceăînăceămaiăfrecventăcuăexecutareaăunoră
func iiăadministrativeăcuăcareăauăfost delegate de statul federal. Din acest domeniu fac
parte:ăadministra iaăap r rii,ăautostr ziăfederale,ăimpozitareaăsociet ilor,ăiarăGuvernulă
centralăexercit ăunăcontrolădeăoportunitateăasupraămoduluiădeăîndeplinireăaăac iuniloră
respective; în plus, el poateăinterveniăînăprocesulădeănumireăalăfunc ionarilorăpubliciă
pe diferite posturi.
Numaiă înă situa iiă excep ionale,ă administra iaă federal ă central ă dispuneă deă
organeădeăexecu ieăpropriiăpeăansamblulăteritoriuluiă(serviciiădiplomaticeăşiăconsulare,ă
financiare,ă deă poşt ,ă transporturiă etc.).ă Înă modă normal,ă acesteă institu iiă seă creaz ă
numaiăînădomeniileăînăcareăFedera iaăde ineăcompeten eălegislative.ă
Principalaă diviziuneă administrativ ă aă landuluiă esteă circumscrip iaă (regiunea),ă
entitate care nu are personalitateă juridic .ă Suprafa aă şiă popula iaă uneiă circumscrip iiă
sunt variabile: de la 178 km2 la 16.338 km2, de la 300.000 la 5.600.000 locuitori. De
exemplu, landul Renania – Westphalia cuprinde 6 regiuni, fiecare având în medie
6.200 km2 şiă2.650.200ălocuitori, iar în ansamblul Germaniei sunt 33 de regiuni.
Guvernul landului areă câteă ună reprezentantă înă fiecareă regiune,ă careă de ineă
competen eădeăcoordonareăaăîntregiiăactivit i.ăElăesteăcontrolatădeăc treăministrulădeă
Interneă ală landuluiă şiă deă c treă fiecareă ministruă îns rcinată cuă problemeă tehnice.ă
Administra iaă regiuniiă esteă important ă şiă seă structureaz ă înă maiă multeă servicii.ă
Regiunileăexercit ăoătutel ăasupraăoraşelorăindependenteăşiăgrup rilorăcomunale.

81
 Înă Germaniaă seă g sescă 426ă deă departamente,ă 117ă municipalit iă şiă 16.068ă
comuneă aă c roră autonomieă esteă foarteă mare.ă Conceptulă deă descentralizareă înă
Germania se traduce, într-ună modă particular,ă prină recunoaştereaă constitu ional ă aă
domeniuluiăpropriuădeăac iuneăală comunelor.ăCeaămaiămareăparteădintreă constitu iile
landurilorăprecizeaz ,ăînăacelaşiătimp,ălibertateaădeăprincipiuărecunoscut ăcomunelor.ă
Astfel,ăcomuneleăsunt,ăînălimiteleălorăteritoriale,ăsingureleăresponsabileăşiăpromotoare,ă
înă exclusivitate,ă ală ansambluluiă administra ieiă publiceă locale.ă Eleă îndeplinesc toate
sarcinileă publice,ă înă m suraă înă care,ă acesteaă nuă auă fostă atribuiteă altoră autorit iă prină
intermediulăunorădispozi iiălegale.
Fiecareă landă areă oă legisla ieă comunal ă proprie,ă deşiă organeleă administra ieiă
publice locale sunt caracteristice tuturor stateloră (atâtă federale,ă câtă şiă unitare)ă şiă eleă
sunt:ăPrim riaăşiăConsiliulă(Municipal/Comunal).
Înă privin aă organiz riiă administra ieiă publiceă comunale,ă seă întâlnescă treiă formeă
principale32,ăşiăanume:
1) regimul local,ă înă careă predomin ă autoritatea Consiliului Comunal. În
cadrulăacestuiăsistem,ăConsiliulăesteăalesădeăc treăcet eniăşiăexercit ăînăacelaşiătimp,ă
atâtăsarciniălegislative,ăcâtăşiăsarciniăexecutive.ăRolulăprimaruluiăesteărestrânsăşiăelănuă
poateă ac ionaă decâtă cuă acordulă Consiliului.ă Acestă regimă este foarte întâlnit în sudul
Germaniei,ă dară înă modallit iă diverse.ă Deă exemplu,ă înă landulă Baden-Wurtemberg,
preşedinteleăConsiliuluiămunicipalăesteătotodat ăşiăşefulăadministra ieiăpubliceălocale.ăă
Alesă ă pentruă oă ă perioad ă deă 8ă aniă deă c treă Consiliu,ă ă elă esteă ună func ionară relativă
independentă şiă prezideaz ăComitetulă deăcet eni,ă organismăcreată numaiăînă comuneleă
careă auă pesteă 3000ă deă locuitori;ă oă variant ă aă acestuiă sistemă esteă regimulă locală deă
influen ă britanic ,ă înă cadrulă c ruia,ă puterileă careă înă modă normal, revin Consiliului,
suntă exercitateă înă mareă parteă deă comisiaă administrativ ,ă înă frunteaă c reiaă seă afl ă
preşedinteleăConsiliuluiăComunal.ăDarăpreşedinteleănuăareădreptulăs ăexerciteăfunc iiă
administrative.ăEleăsuntăîncredin ateăunuiăfunc ionarăalesădeăc tre Consiliu, pentru o
perioad ă deă 6-12ă aniă careă conduceă administra iaă comunal ă şiă execut ă deciziileă
comisiei administrative. Înă plus,ă elă nuă seă supuneă autorit iloră locale,ă ciă primeşteă
directiveădeălaăautorit ileăcentraleăaleălandului;
2) regimul comunal, înăcareăpredomin ăautoritatea primarului.ăElăesteăşefulă
administra ieiă locale,ă câtă şiă reprezentantă ală puteriiă centrale,ă fiindă alesă pentruă oă

32
Debbasch, Ch. – op. cit.; p.391

82
perioad ădeă8-12 ani, în unele landuri iar în alte landuri, numai pentru un mandat de 4
ani;
3) regimul comunal în careă predomin ă autoritatea Comitetului de
magistra i;ă acestaă esteă ună organă colegial,ă înă cadrulă c ruiaă primarulă areă oă pozi ieă
onorific .ă Comitetulă esteă alesă deă c treă Consiliulă Comunal,ă careă r mâneă deă dreptă
organulălegislativăşiăorganulădeătutel ăasupraăadministra ieiălocale.
Comuneleăîndeplinesc,ăatâtăcompeten eăobligatorii,ăcâtăşiăfacultative.ăCeleăobligatoriiă
seă refer ă la:ă construc iaă şiă între inereaă şcolilor,ă combatereaă polu rii,ă ă aprovizionareaă
cuă ap ă şiă energie,ă ă producereaă şiă distribu iaă ă gazelor,ă ă acordareaă ă deă asisten ă
minerilor,ă etc.ă Atribu iileă facultativeă con in:ă acordareaă deă ajutoareă economiceă
(concesiuniă deă terenuri,ă crediteă pentruă construc iiă industriale,ă comercialeă etc),ă
construireaădeăabatoare,ăpie eăen-gros, porturi publice maritime sau interne, centre de
transbordare.
Anumiteă competen eă suntă exercitateă înă contulă administra ieiă statuluiă federal:ă
construc iaădeălocuin e,ăpoli ie,ăpompieri.
Înă Germaniaă legiă localeă privindă administra iaă seă delimiteaz ă înă func ieă deă oă
tr s tur ăaălorăesen ial ,ăşiăanume:ădac ăadministra iaălocal ,ăcâtăşiăconsiliulălocal,ăauă
înă frunteaă loră unaă şiă aceeaşiă persoan ă - monism - sauă dac ă exist ă dou ă persoaneă -
dualism - adic ă ună conduc toră onorifică ală Consiliuluiă locală (primarul)ă şiă ună şefă ală
administra ieiălocale.
Se întâlnesc astfel, diferite varianteădeăreglement ri locale33, şiăanume:
1. Conducereă prină magistratur (a se vedea Figura nr.6) care se
caracterizeaz ăprin:
alegereaăînămodănemijlocitădeăc treăcet eniăaăconsiliuluiădeputa ilorăoraşului,ăiară
acestaă îşiă desemneaz ă laă rândulă s uă oă conducereă administrativ ă cuă putereă deă
decizieă(magistratur );
alegereaăviceprimarilorăonorificiăseărealizeaz ăpeăbazaăvotuluiăgeneral,ăînătimpăceă
viceprimariiă dină oficiuă suntă aleşiă peă bazaă votuluiă nominal;ă primarulă esteă
preşedinteleămagistraturiiăşiăareădreptădeăveto.

Figura nr. 6. Conducereaăprinămagistratur

33
Wolfgang, G. - Ghidăalăpoliticiiăcomunale,ăedituraăInterGRAF,ăReşi a,ă1999,ăp.26-27.

83
 Alege

Controleaz Magistraturaăcaăechip ădeăconducereă

(Primar, viceprimari)
Consiliul
deputa ilor
oraşului
Formeaz
Conduce
Aleg Comitete

Cet eni ADMINISTRA IA

2. Conducerea prin intermediul primarului (a se vedea Figura nr.7) care are

urm toareleăcaracteristiciăprincipale:
organulădeăconducereăesteăconsiliulălocal/or şenesc,ăcareăesteăalesădeăcet eni;
primarulăesteăînăacelaşiătimpăşiăpreşedinteleăConsiliuluiăor şenesc;
exist ă şiă organismeă or şeneştiă alc tuiteă dină primară şiă viceprimariă careă preg tescă
deciziileăceăurmeaz ăaăfiăadoptateădeăConsiliulăor şenesc.

Figura nr 76. Conducerea prin intermediul primarului

Alege
Primarul,ăpreşedinteăalăconsiliuluiăşiă
Controleaz conduc torăalăadministra iei

Consiliul Alege
or şenesc
Viceprimarii
Formeaz

Aleg Comitete Conduc

Cet eni ADMINISTRA IA

3. Modelul Germaniei de Nord - conducere prin intermediul consiliului (a

seăvedeaăFiguraănr.ă8)ăcareăseăcaracterizeaz ăprinăurm toarele:
cet eniiă alegă Consiliulă locală ală oraşuluiă care,ă laă rândulă s u,ă îşiă desemneaz ă ună
preşedinteă(primarulăgeneral);

84
 consiliulă locală îşiă alegeă ună directoră comunală (directoră ală oraşului)ă careă vaă fiă şiă
viceprimarulă localit iiă şiă vaă îndepliniă atribu iileă deă conduc toră ală administra ieiă
locale.

Figura nr. 8. Modelul Germaniei de Nord

Primarul ca Alege Directorul

preşedinteăală Alege administra ieiălocale
consiliului
Conduce

Alege
Adjunc ii
Consiliul
Formeaz
local
Controleaz
Conduc

ADMINISTRA IA
Comitete
Aleg

Cet eni

4. Modelul Germaniei de Sud - conducere prin intermediul consiliului (a se vedea

Figuraănr.ă9)ăcareăareăurm toareleătr s turiădefinitorii:
cet eniiă alegă consiliulă local;ă primarulă sauă primarulă generală esteă alesă deă cet eniă
prin vot direct; primarul este preşedinteleă Consiliuluiă locală şiă directorulă
Administra iei;
consiliulălocalăalegeăviceprimarii,ăcareăseăsubordoneaz ăprimarului.
5. Modelulă deă conducereă comunal ă dină celeă 5ă noiă landuriă germane (a se vedea
Fig.nr.9) are ca principale caracteristici:
cet eniiăalegădirectăreprezentan iiăobştei;
consiliulălocalăareăunăpreşedinte,ăunăprezidiuăsauăunăorganădeăconducere;
primarulăşiăviceprimariiăsuntăaleşiădeăConsiliulălocalăpeăoădurat ădeă4ăani;

85
 Figura nr. 9. Modelul Germaniei de Sud

Conduce

Controleaz Primarulăcaăpreşedinteăalăconsiliuluiă
localăşiăconduc torăalăadministra iei
Consiliul local

Formeaz
Conduce

Comitete
Aleg ADMINISTRA IA

Cet eni

înăoraşeleăcuăpesteă10.000ălocuitoriăseăpoateăconstituiăşiăoămagistratur ;
înălocalit ileămaiămici,ălaăpropunereaăconsiliuluiălocal,ăprimarulăonorificăpoateăfiă
şiăpreşedinteleăConsiliului.
Figura nr. 10. Modelul celor cinci landuri

Membru

Preşedinte Primarul (înăoraşeleămariăcuă

Magistratura)
Prezidiu
Alege
Conduce

Alege
Viceprimari

Adunarea
deputa iloră
or şeneşti
Controleaz

Formeaz Conduc

Aleg
Comitete

Cet eni ADMINISTRA IA

Sursa: Wolfgang, G., "Ghid al politicii comunale",ăEd.InterGraf,ăReşi a,ă1999.

86
 B. Belgia

Belgia este singurul stat din U.E care a trecut recent de la structura unitar ălaă
cea de tip federal.
Prină Constitu iaă dină 1831,ă careă s-aă aflată înă vigoareă pân ă înă 1994,ă dară cuă
modific riănenum rate,ăBelgiaăesteăproclamat ămonarhieăconstitu ional ăşiăstatăunitar.ă
Via aă politic ă postbelic ă aă Belgieiă aă fostă marcat ă deă conflicte,ă uneoriă cuă accenteă
violente,ădintreăsudulăvalonăşiănordulăflamand;ăînc ădinăanulă1968ăauăap rutătendin eă
de federalizare care au impusăreformaăorganiz riiăadministrativeăaăstatului.
Dreptă urmare,ă prină revizuireaă Constitu ieiă dină 1970,ă s-a remutat la structura
unitar ,ă deschizându-se procesul de federalizare, iar în 1980 sunt instituite
comunit ileă şiă regiunile,ă caă persoaneă juridiceă deă dreptă public.ă Oă alt ă revizuireă
constitu ional ,ă dină 1988,ă s-aă finalizată prină transferulă deă atribu iiă legislativeă
semnificativeăînăseamaăcomunit ilorăşiăregiunilor.
Revizuireaă Constitu ieiă dină 1993,ă aă încheiată practică procesulă deă federalizare,ă
deoarece înă art.ă 1ă seă prevedeă c ă Belgiaă esteă ună stată federală careă seă compuneă dină
comunit iăşiăregiuni.
Înă Belgia,ă organizareaă puteriiă înă raportă cuă teritoriulă esteă complex .ă Peă deă oă
parteă exist ă Stateă Federaleă cuă organeleă sale,ă iară peă deă altaă exist ă comunit ileă şiă
regiunile având organe caracteristice statelor federale.
Belgiaăesteăcompus ădin:
- treiăcomunit i:ăfrancez ,ăgermanofon ,ăflamand ;
- treiăregiuni:ăflamand ,ăvalon ,ăBruxelles.
Întrucâtă ariaă comunit iloră nuă coincideă înă întregimeă cuă ariaă regiunilor,ă exist ă
patruăspa iiălingvistice:ăfrancez,ăgerman,ăolandez,ăbilingvăBruxelles.
Deăremarcatăc ăBelgiaăesteăunăstatăfederalăatipic,ăîntrucâtănuăexist ăconstitu iiă
aleăregiunilorăşiăcomunit ilorăşiăniciăorganeăjurisdic ionaleăaleăacestora.

87
 Termeni cheie: Uniuneaă European ,ă federa ie,ă stată federat,ă învestitur , ordine
minor ,ăordineămajor ,ăregimăcomunal,ămodeleădeăadministra ie.

Rezumat
1. Construcţia administrativă actuală a Europei este rezultatul unui proces
îndelungat de evoluţie şi de negocieri care s-au finalizat prin semnarea în 1957 a
Tratatului de la Roma; acesta a reprezentat actul de naştere a Comunităţii
Economice Europene şi totodată a unui sistem administrativ supranaţional, care s-a
mărit considerabil.
2. Ideea integrării europene a fost privită diferit în literatura de specialitate.
G.Haberler 34 considera că prin aceasta se asigură relaţii economice mai strânse
între zonele respective. M. Byé era de părere că a integra un ansamblu economic
înseamnă a face cât mai compatibile planurile centrelor de decizie care îl compun.
3. În plan administrativ, scopul Uniunii Europene constă în: promovarea
progresului economico-social echilibrat şi durabil, prin crearea unui spaţiu fără
frontiere interioare şi prin întărirea coeziunii economice şi sociale; afirmarea
propriei identităţi pe scena internaţională, prin punerea în aplicare a unei politici de
apărare şi de securitate comune, pentru toate ţările membre; apărarea drepturilor şi
intereselor cetăţenilor statelor membre, prin instaurarea unei “cetăţenii a Uniunii”;
dezvoltarea unei strânse cooperări în domeniile justiţiei şi afacerilor interne.
4. Uniunea Europeană dispune de un cadru instituţional unic care asigură
coerenţa şi continuitatea acţiunilor în scopul realizării obiectivelor propuse,
conservând şi dezvoltând avuţia comunitară. Uniunea respectă identitatea naţională
a statelor membre ale căror sisteme de guvernare sunt fondate pe principii
democratice.
5. Instituţiile principale ale Uniunii Europene sunt: Parlamentul European;
Consiliul European; Consiliul de Miniştri (denumit “Consiliul”); Comisia
Europeană; Curtea de Justiţie.

34
Olaru, D. – Integrareaă vestă european .ă Realit iă şiă controverse;ă Edituraă Politic ;ă Bucureşti;ă 1988;ă
p.100

88
 6. Guvernul este, în lumea modernă componenta cea mai reprezentativă a
oricărui sistem administrativ public. La rândul său, structura administraţiei centrale
în ţările vest-europene cuprinde trei categorii de organe: ministere, care sunt
organizate numai în subordinea Guvernului; autorităţi administrative autonome faţă
de Guvern; alte organe centrale care pot fi organizate, fie în subordinea Guvernului,
fie în subordinea unui minister.
7. Elementul fundamental al aparatului administrativ central este aşadar
Guvernul, indiferent dacă avem de-a face cu state centralizate (Franţa, Marea
Britanie, Luxembourg, Irlanda, Grecia) sau federaţii (Germania). Consiliul de
Miniştri sau Guvernul, ca organ de sine stătător, este o creaţie a vremurilor
moderne, el a apărut odată cu primele Constituţii şi implicit cu Dreptul administrativ
propriu-zis.
8. Statul federal formează o uniune de drept constituţional; el este un stat
descentralizat din punct de vedere politico-administrativ, rezultat din suprapunerea a
două tipuri de state - statul federal şi statele federate - acestea din urmă renunţând la
utilizarea exclusivă a suveranităţii lor.
9. Statul federal prezintă două ordini constituţionale şi anume: ordinea
majoră a federaţiei; ordinele minore ale statelor componente.
10. Federaţia este un fel de uniune de tip constituţional care are la bază ca
act de drept intern, constituţia federală. Statul federal are patru trăsături
caracteristice principale: unitatea statului federal; pluralitatea de state (federate);
autonomia constituţională a statelor federate; suprapunerea parţială a celor două
ordini constituţionale.

Verificare / Testare

1. Prezenta iăinstitu iileăUniuniiăEuropene.

2. Care este rolul Consiliului Europei?
3. Cum este reglementat rolul Guvernului în legile fundamentale ale diferitelor state
membre ale Uniunii Europene?
4. Descrie iăstructurareaăvertical ăaăunuiăguvern.
5. Reliefa iămodulădeăînvestireăaăGuvernuluiăînă riăcuămonarhieăconstitu ional .
6. Enumera iăatribu iileăPreşedinteluiăgerman.

89
7. Ar ta iămodulădeăorganizareăşiăfunc ionareăaăministerelorăînăMareaăBritanie.
8. Care este structura clasei administrative britanice?
9. Prezenta iă organizareaă administra ieiă publiceă comunaleă înă careă predomin ă
autoritateaăComitetuluiădeăMagistra i.
10. Careăesteămodalitateaădeăreglementareăaăadministra ieiăpubliceălocaleăînăGermaniaă
de Nord?
11. Caracteriza iămodulădeăadministrareăaăLondrei.

Teme de control :
1. Studiu de caz: Interferen eăaleăsistemelorădeăadministra ieăpublic ădintr-un
statăunitarăşiăunulăfederal

90
 Modulul IV. REFORMA ADMINISTRA IEIă
PUBLICE ŞIăREZULTATEăALEăACESTEIA

INTRODUCERE

Obiectiv fundamental:

- s ăcunoasc ărezultateleăreformeiăadministra ieiăpubliceăînăuneleă riăeuropeneă

(atâtădinăceleătradi ionale,ăcâtăşiădinăceleănouăintrateălaă1ămaiă2004)ăşiăs ăle
compareăcuăalteă riădeăpeăcontinentulănord-american ;

Componente cognitive: care vor fi ob inuteăprinăînsuşireaăcon inutuluiăcursului:

O1- s ăîn eleag ărolulăMinisteruluiădeăInterneăcoordonatorăalăreformeiăactivit iiă
administrative;
O2- s ăştieăprincipiileăaflateălaăbazaăreformeiăadministra ieiăpublice;
O3- s ăcunoasc ătipologiaărezultatelorămanagementuluiăpublic;
O4- s ăîn eleag ăutilitateaăaplic riiăanalizeiăSWOTăînăsectorulăpublic;
Rezultate aşteptate:
A1- s ămanifesteăinteresăasupraăcon inutuluiăanalizeiăcomparativeăaărezultateloră
reformei;
A2- s ăîn eleag ăasem n rileăşiădeosebirileădintreăadministra iaăpublic -gestiunea
public -managementul public;
A3- s ăformulezeăîntreb riăşiăp reriăpropriiăînăleg tur ăcuămaterialulăstudiat;
Metodeăşiătehniciădidactice:
Metode expozitive:
- explicarea;
- descrierea.
Metode conversative:
- conversa ia;
- conversa iaăeuristic ;
- problematizarea.
Metode de explorare directă:
- observa ia;
- studiul de caz.
Timp de studiu: 6 ore

91
Lec iaă4.1. Implicareaădeciziilorăstrategiceăĩnăreformareaăsistemuluiăadministrativ

Termenul reform include, atâtăsemnifica iiăpreluateădinălumeaăafacerilorăcumă

ară fiă „transformare”ă şiă „reinventare”,ă peă lâng ă tradi ionaleleă accep iuniă deă
„modernizare”ă şiă „îmbun t ire”ă specificeă sectoruluiă public.ă Trebuieă precizată c ă
termenulă „reform ”ă implic ă nuă numaiă oă simpl ă schimbare, ci o schimbare
avantajoas /benefic ;ă elă presupuneă oă mişcareă deliberat ă deă laă oă stareă (trecut )ă maiă
pu ină dezirabil ,ă laă oă stareă (viitoare)ă maiă multă dezirabil ,ă ă inândă contă deă nevoile,ă
aştept rileăşiădorin eleăcet eniloră
Reforma poate avea loc la mai multe niveluri, deci poate fi:
 de prim rang- constândăînăadaptareaăşiăreglareaăpracticilorăacceptate;
 de rangul al doilea- constând în adoptarea de noi metode;
 de rangul al treilea- angajândăschimb riăînăseriileădeăideiăcareăcuprindă
obiectiveleăgeneraleăşiăcadrulăac iunii.
Dezbaterileă nă jurulă conceptuluiă deă management public reprezint ă ună
subiectădeăpermanent ăactualitate,ădeoareceăgenereaz ăănumeroaseăcontroverse.ă ntr-o
form ă general ,ă managementulă publică seă ocup ă cuă studiulă activit iiă func ionariloră
publiciă şiă ă politicienilor.ă Astfel,ă elă reprezint ă ună modă deă ă legitimitareă aă eforturiloră
acelorăfunc ionariăşiăpoliticieniăcareăseăafl ă năslujbaăăprogresuluiăsociet ii.ăDinăacestă
motiv, managementul public este privit ca un nou tip de activitate, un semn al
moderniz rii,ăoăfor ădinamic ăaăschimb rii.ă
Managementulăpublicăesteărezultatulăuneiăfuziuniăbeneficeă ntreămanagementulă
generic(ă năspecialăpentruăsectorulăcomercial,ăprivat)ăşiăintereseleămaiătradi ionaleăaleă
administra ieiăpublice.ăInteresulăpentruăvaloriădemocraticeăesteămen inută nă ntregime,ă
dară ac iuneaă devineă multă maiă clară definit ă nă termeniă deă risc,ă rezisten ,ă evaluareă aă
performan eloră şiă realizareă aă obiectivelor.Astfelă conceput,ă managementulă public35
pareăs ănuăfieăamenin atădeănicioăcritic ,ăfiindă ntr-adev r,ăsimplu.ă
Esteănecesarăs ăremarc măc ămanagementulăpublicănuăesteăunăprocesăneutru,ă
tehnic,ăciăoăactivitateăcareăseă ntrep trundeăindisolubilăcuăpolitica,ălegeaăşiăsocietateaă
civil ,ă nă general.ă Elă esteă saturată ă deă alegeriă n func ieă deă valoriă ă şiă influen ată deă
ideologii mai largi.

Pollit, C;Bouckaert,G-Reformaămanagementuluiăpublic.Analiz ăcomparat ;ăedituraăEpigraf;ă

35

Chişin u;ă2004,ăp.21

92
 Scopulă studiiloră deă managementă publică lă reprezint ă n elegereaă moduluiă nă
careă organiza iileă publiceă şi,ă nă specială ,ă celeă guvernamentaleă şiă potă ndepliniă
func iile.ă Dealtfel,ă fostulă vicepreşedinte al S.U.A.- Al Gore- men ionaă c ă
managementulă publică urm reşteă s ă fac ă Guvernulă s ă func ionezeă maiă bineă şiă s -i
reduc ădimensiunile.ăTotodat ,ăapreciemăc ălaă nceputulăaniloră`90(cândăBillăClintonăaă
devenităpreşedinteăalăS.U.A.),ămanagementulăpublicăaădobândităoănou ădimensiuneă nă
planăevolutiv,ăodat ăcuăapari iaăsintagmeiă„Noul Management Public”(NMP).ă
Astfel, conform aprecierii lui Hood, noul management public presupune
dobândireaă unuiă nouă sistemă deă valori,ă cuă ă accentă deosebită peă eficien ă şiă stabilirea
unoră scopuriă clareă pentruă utilizareaă resurseloră publice.ă Deă asemenea,ă al iă doiă
cercet toriă americani-Metcalfeă şiă Richards- afirmauă c ă sarcinaă nouluiă managementă
public este de a dezvolta capacit iămacroorganiza ionale noiăşiădistincte,ăpentruăaă
face fa ăschimb rilorăstructuraleălaănivelulă ntreguluiăsistemăalăadministra ieiăpublice.ăă
Acesteă noiă obiectiveă schimb ă fundamentală procesulă decizională dină administra ieăă
transformat ă ntr-oăinterfa ă ntreăstatăşiăsocietateaăcivil ,ădup ăcumăseăpoateăobservaă
n Figura nr.1:
Obiectiveăăăă___________________________________ăăăăăăăăăăăăăNecesit iăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
STAT------------------ Administra ie-------------------- SOCIETATEăCIVIL
Intr riăăăăăăăăă_________________________________ăăăăăăăăăăăăIeşiri
-angaja iăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă-calific riăacademice
-cl diriăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă-rapoarte
-resurse/finan eăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă-m rfuri
Fig. nr.1 Triada stat-administra ie-societateăcivil

Aşezareaă administra ieiă ntreă stată şiă societateă i-aă f cută peă uniiă autoriă s ă oă
considereă dreptă „oă strad cuă dou ă sensuri”.ă Eaă esteă oă „leg tur ă deă ieşiri”(output),ă
adic ăserveşteăălaătransmitereaăinforma iilorăşiăresurselorădeălaăstatălaăsocietateaăcivil ,ă
dară esteă şiă oă „leg tur ă deă intr ri”(input),ă adic ă transmiteă cererileă actoriloră dină
societateaă civil ,ă napoiă laă stat.ă Pentruă caă administra iaă s -şiă ndeplineasc ă ntr-un
mod cât mai eficient misiunea, are nevoie de suportul managementului public, care
trebuieăs ăcauteăceleămaiăadecvateămodalit iădeăfolosireăaăresurselorăpentruăatingereaă
obiectivelor aflate ntr-oăpermanent ăachimbare.ăă

93
 Desigură ,ă nuă oriceă activitateă aă func ionariloră publiciă esteă nă exclusivitateă deă
natur ămanagerial ,ăimplicândăactulădeciziei;ăsuntănumeroaseăactivit iădeăexecu ie,ădeă
ndeplinireă aă sarciniloră deă diverseă tipuri,ă faptă careă explic ă clasificareaă func iiloră
publiceă năfunc iiădeădecizie,ărespectivădeăexecu ie.ă ns ă năactivitateaălor,ăfunc ionariiă
publici(administratorii,ă cumă maiă suntă denumi iă deă uneleă lucr ri)ă trebuieă s ă in ă contă
deă eficien ă şiă deă obiectiveleă politiciloră publice,ă iară manageriiă trebuieă s ă respecteă
legea,ă năvedereaăutiliz riiăoptimeăaăresurselor.ă
Managementulă publică nuă areă doară ă oă sfer ă deă aplicabilitateă
macroorganiza ional ,ă ciă şiă unaă microorganiza ional ,ă laă nivelulă institu iiloră publice.ă
Astfel, sarcina managementuluiă publică laă nivelurileă inferioareă esteă privit ă caă fiindă
„imitativ ”,ă nă vedereaă perfec ion riiă abilit iloră microorganiza ionaleă aleă
administra ieiăpublice.
Cuătoateăacestea,ăesteănecesarăs ăremarc măc ăexist ădiferen eăimportanteă ntreă
conducerea unuiă stată şiă conducereaă uneiă ntreprinderi.ă Caă urmare,ă numeroşiă autoriăăă
apreciaz ă c ă anumiteă proceseă suntă uniceă pentruă sectorulă publică şiă tocmaiă aceast ă
unicitateă ă constituieă esen aă managementuluiă public.ă Proceseleă nă cauz ă suntă celeă
referitoare la administrareaă unoră ntregiă grupuriă deă organiza ii,ă şiă nuă doară aă uneiă
singureăorganiza iiăşiălaă ncercareaădeăaăajustaă ntregulăsistemădeăadministra ieăpublic .ă
Acesteăproceseăcareămarcheaz ăspecificulăadministra ieiăpublice,ă nă raportăcuă
sectorul privat, precumă şiă unicitateaă func ieiă publice,ă auă dusă laă apari iaă nă deceniulă
trecut a termenului de Guvernare.
nă anulă 1996,ă R.Goodină apreciaă c ă „guvernareaă nuă esteă nimică altcevaă decâtă
conducereaă societ iiă deă c treă func ionariă oficialiă ceă de ină controlulă asupraă ŢŢă
puncteloră deă comand ă >>ă organiza ionaleă aleă societ ii”36.ă ntr-adev r,ă „conducere”ă
sauă„ ndrumare”/ă„ghidare”ăsuntătermeniiăprefera iă năceaămaiămareăparteăaăăEuropeiă
Continentale.ă nă acesteă abord riă peă sisteme,ă grani eleă ă dintreă institu iileă individualeă
devinămaiăpu inăimportanteădecâtămodulă năcareă ntregulăsistemăfunc ioneaz ăsauănu.ă
Avem de-aă faceă cuă oă perspectiv ă nă careă grani eleă conven ionaleă dintreă politic ă şiă
administra ieăsuntămaiăpu inăsemnificative,ăiarămarileăproblemeăsocialeăpotăfiăabordateă
mai directăăşiămaiărapidărezolvate,ăprinăcolaborare,ădecâtădinăperspectivaămaiălimitat ăaă
administra ieiăpublice.ă

Goodin, R – The theory of institutional design; Cambridge; Cambridge University Press; 1996; p.13
36

94
 năliteraturaădeăspecialitate,ăguvernareaăesteăprivit ădinădou ăpuncteădeăvedere,ă
ca activitate şiăcaăstructur .ă năprima ipostaz ,ăguvernareaăreprezint ăactivitateaădeă
conducereăaăunuiăstatăsauăaăunit ilorăadministrativ-teritoriale,ăprinăintermediulăc reiaă
seă realizeaz ă intereseă publice,ă bineleă publică nă general.ă ă nă ceaă de-a doua ipostaz ,ă
guvernareaăesteăoăstructur ădeăautorit iăşiăorganeăcare ac ioneaz ă năregimădeăputereă
public .ăă
Deăasemenea,ăguvernareaămaiăpoateăfiădefinit ăă năsensălargăşiăsensărestrâns:
-ĩnăsensălarg,ăguvernareaăesteăoă activitateăcomplex ,ădeăconducere,ă nă regimă
deă putereă public ă şiă deă natur ă predominantă politic ,ă realizat ă deă autorit ileă politiceă
aleă statului,ă legal(ă constitu ional)ă constituite.ă Acesteă autorit iă sunt:ă ă Parlamentul,ă
Preşedintele,ă naltaă Curteă deă Casa ieă şiă Justi ie,ă Consiliiă jude eneă şiă locale,ă primari,ă
serviciileăaflateă năsubordineaălor.ăPrinăactivit iăspecifice,ărealizeaz ăfiecareă,ă nălimitaă
competen elorăproprii,ăsatisfacereaăanumitorăintereseăpublice;
-ĩnăsensărestrâns,ăguvernareaăesteăactivitateaăspecific ,ădeănatur ăpredominantă
executiv ă sauă administrativ ,ă realizat ă nă regimă deă putereă public ă de Guvern(ca
autoritateăcentral ),ăprecumăşiădeăautorit ileăadministra ieiălocale.ă nă rileăeuropene,ă
precumăşiă năS.U.A.,ăautorit ileălocaleăsuntăpriviteăcaăadev rateăguverneălocale,ăfaptă
careă aă dusă laă reglementareaă expresieiă Guvernareă local (ă nă araă noastr ,ă aceast ă
formul ănuăesteă nc ă năuz).
Dinăaceleaşiăsurseădeădocumentare,ăseăpoateădesprindeădreptăconcluzie, faptul
c ăguvernarea37 esteăoăactivitateă nf ptuit ă,ă năpropor iiădiferiteădeăautorit iăpubliceă
centraleă şiă localeă şiă areă oă component ă politic ă şiă unaă executiv-administrativ .ă Deă
asemenea,ă nă realizareaă acesteiăactivit i,ăatribu iileăprincipaleăşiă ămijloaceleăjuridiceă
necesare,ă suntă dateă prină legeă Guvernului,ă careă leă exercit ă prină componenteleă
sistemului administrativ.
De asemenea, nu trebuieă s ă seă n eleag ă c ă guvernareaă seă confund ă cuă
activitatea executiv-administrativ .ă Raportulă esteă deă laă ntregă laă parte,ă guvernareaă
realizându-seă prină intermediulă administra ieiă publice,ă şiă nfaptuindu-seă nă regimă deă
autonomieăsauădeăsubordonareăierarhic , subăconducereaăgeneral ăaăGuvernului.
Ceaă maiă reprezentativ ă reform ă înă sectorulă publică esteă ceaă aă
managementului, calitatea actului de conducere exercitând un impact direct asupra
performan eiăorganiza iilorăpublice.ăReformaămanagementuluiăpublicăesteăconsiderat ă

37
B d r u,ăG- Guvernareămodern ăşiăsubsidiaritate,ăsuportădeăcurs,ăp.4

95
un mijloc pentru a atinge unul sau mai multe scopuri, deci nu este un scop în sine.
Printreă efecteleă saleă seă num r ă oă guvernareă maiă ieftin ă (maiă pu ină costisitoare),ă cuă
serviciiădeăînalt ăcalitateăşiăprogrameămaiăeficiente.
Într-o privire generalizatoare, reforma managementului public const ăînă
schimb riădeliberateăaleăstructurilorăşiăproceselorăorganiza iilorădinăsectorulăpublicăînă
vedereaăuneiămaiăbuneăfunc ion riăaăacestora.ăSchimbareaăstructural ăăarăputeaăincludeă
fuzionarea / comasarea sau separareaă organiza iiloră dină sectorulă public.ă Schimbareaă
proceselor ar putea include remodelarea sistemelor prin care sunt prelucrate cererile
cet eniloră pentruă licen e,ă granturiă şiă paşapoarte,ă stabilireaă standardeloră deă calitateă
pentruă s n tateaă sauă educa iaă cet enilor,ă precumă şiă introducereaă deă noiă proceduriă
bugetareă careă îiă încurajeaz ă peă func ionariiă publiciă s ă fieă maiă responsabiliă şiă s ă
monitorizeze îndeaproape rezultatele generate de cheltuieli. Reforma managementului
presupuneă deă celeă maiă multeă oriă şiă schimb riă aleă sistemeloră prină careă func ionariiă
publiciă înşişiă suntă recruta i,ă preg ti i,ă evalua i,ă promova i,ă liă seă impuneă oă anumit ă
disciplin ăşiăsunt,ăeventual,ăconcedia i.
Efecteleă schimb riiă seă produc,ă atâtă laă nivelă macro,ă câtă şiă laă nivelă micro,ă
astfelă c ă grani eleă dintreă institu iileă individualeă devină maiă pu ină importante,ă decâtă
func ionalitateaăsauănefunc ionalitateaăsistemuluiăsocial.
Înă procesulă deă reform ă dină ultimeleă dou ă decenii,ă auă fostă implica iă atâtă
func ionariiăpublici,ăcâtăşiăcet enii,ăbeneficiariădirec iăaiăschimb riiăofertelorăpublice.ă
Printre acestea s-auă aflat,ă deă exemplu,ă publicareaă carteloră cet eniloră dină Belgia,ă
Fran a,ă Italia,ă Portugaliaă şiă Mareaă Britanie,ă şiă privatizareaă principaleloră utilit iă
publice cum ar fi companiile aeriene,ăceleădeătelecomunica ii,ănavaleăsauădeăpoşt .
Înăanulă2000ăComisiaăEuropean ăaălansatăunăprogramănumităManagementă
ra ională şiă eficientă 2000,ă careă s-aă finalizată cuă rezultateă maiă multă sauă maiă pu ină
eficienteăînă cadrulă rilorăUE.ăSeăpoateăremarca,ă c ăactoriiăimportan iăînă programeleă
deăreform ăauăfostăpoliticieniiăînăfunc iiăexecutiveăşiăînal iiăfunc ionariăpublici.ăAcestă
faptăpoateăp reaăciudat,ădeoareceăfunc ionariiădeărangăînaltăşiădemnitariiăsuntăv zu iăcaă
nişteă conservatoriă opuşiă schimb rii.ă Realitateaă aă demonstrată c ă func ionariiă deă rangă
înaltăcâştig ăefectivăînăurmaăreorganiz riiăsubordona ilorălor,ăatâtăprinădistan areaădeă
anumiteăproblemeăopera ionaleă(prinădescentralizare),ăcâtăşiăprinăasumareaăunuiărolătotă
maiă înaltă şiă maiă interesantă dină punctă deă vedereă intelectuală înă modelareaă şiă
reglementareaăinstitu ional .

96
 Înă afaraă politicieniloră şiă înal iloră func ionariă publici,ă înă procesulă deă
reform ă auă maiă participată consultan iiă deă management,ă grupurileă independenteă deă
exper iă şiă cercet tori.ă Înă S.U.A.,ă Mareaă Britanie,ă Australiaă şiă rileă asiatice,ă
consultan iiă deă managementă auă avută ună rolă important,ă aceştiaă provenindă dină lumeaă
afacerilor.
Ritmulă schimb riiă aă fostă maiă mareă înă Mareaă Britanieă decâtă oriundeă înă
Europa de Vest, din trei cauze principale:
 fostul Prim – Ministru, Margaret THATCHER a impus reforma
serviciilorăpublice,ădemonstrândăvoin aăpolitic ăşiăfermitateăînăac iunileăguvernului;
 guvernulă aă beneficiată deă sus inereaă Parlamentuluiă (de inândă deă faptă
majoritateaăparlamentar )ăşiă nuăareăconstrângeriă constitu ionaleăînă privin aăfermit iiă
conducerii;
 guvernulă aă elaborată oă strategieă ideologic ă clar ă pentruă aă justificaă şiă aă
oferiă diferiteleă saleă pacheteă deă reform ,ă atacândă risipaă deă resurseă printr-un consum
public nejustificat.
Realitateaăactual ăaămaiăar tatăunăfaptăextremădeăinteresantăşiăanume,ăc ăînă
mareaă majoritateă aă riloră europene,ă unulă sauă dou ă ministereă suntă „centrulă deă
greutate”ă ală reformei;ă esteă vorbaă despreă Ministerulă deă Finan eă (careă sus ineă efortulă
financiar)ă şiă Ministerulă deă Interne,ă celelalteă ministereă fiindă obligateă s ă seă adapteze.ă
Excep ieă deă laă aceast ă regul ă facă Germaniaă şiă Fran aă undeă nuă exist ă ună „actor”ă
puternicăcareăs ăpreiaăconducereaăşiăs ăgestionezeăproblemeleădeăreform ăaăsectoruluiă
public.

Lec iaă4.2. Tipologia rezultatelor managementului public

Rezultatele reformei managementului public se pot grupa pe patru niveluri,

dup ăcumăurmeaz :
 rezultateăopera ionale careăsuntăcuantificabile.ăSeăob inămaiămulteăieşiriă/ă
produseă pentruă aceleaşiă intr riă /ă mijloace.ă Deă exemplu,ă f r ă cheltuieliă suplimentare,ă
unăprogramăreuşeşteăs ăating ăunăprocentămaiămareădinăpopula iaă int ,ăfa ădeăcâtăeraă
prev zută ini ial;ă poli iaă nuă reuşeşteă s ă micşorezeă num rulă maşiniloră furate,ă dară
reuşeşteă s ă reduc ă laă jum tateă num rulă deă vehiculeă dină careă seă fur .ă Rezultateleă
opera ionaleăpotăfiălocalizateălaănivelămicro,ămezo,ămacro.ăPrintreăexempleăpotăfiăună

97
birouălocalăăcareăofer ăaceleaşiăservicii,ădarăcuăpersonalămaiăredusă(nivelămicro)ăsauăună
guvernăcareăîncearc ăs ăreduc ăvolumulăcheltuielilorăpublice (ca pondere în P.I.B.);
 creştereaă calit iiă activit ii înă urmaă schimb riiă managementului.ă
Problemeleăcorelateă(cumăarăfiăserviciileăsanitareăşiălocativeăsuntămaiăbineăcoordonate.ă
Prelucr rileăcererilorăsuntămultăaccelerateă(deăexemplu,ăcererileăcet enilorăsuntăacumă
prelucrate doar în 70% din timpul mediu pe care îl necesitau înainte); a fost introdus
„ghişeulăunic”ăcareăreduceătimpulăcet eanuluiăpentruăa-şiărezolvaăoăproblem .
Practic avem de-aăfaceăcuăoăreorganizareăaăîntregiiăactivit iăcareăva conduce
laăîmbun t iriăaleărezultatelorăopera ionaleămen ionateăanterior;
 schimb riă majoreă înă capacitateaă general ă aă sistemuluiă politicoă –
administrativ.ă Modelulă deă institu iiă poateă fiă reorganizată astfelă încâtă s ă fieă maiă
flexibil,ă iară sistemulă s ă poat gestionaă presiunileă ceă potă s ă apar ă înă viitor.ă Deă
exemplu,ă seă poateă decideă caă toateă numirileă înă func iiă publiceă laă nivelă înaltă s ă fieă
supuseăcompeti ieiăşiădeschiseăoric ruiăaplicant,ăînălocăs ăfieăreduseădoarălaăceiăafla iă
dejaăînăserviciulăcivilăşiălaănivelul ierarhic relevant;
 gradul în care sistemul politico-administrativ s-a deplasat spre modelul de
stat dorit. Acesta este, probabil, obiectivul strategic al rezultatelor reformei, dar are
şiăconota iiădoctrinareăsauăideologice.ăDac ăidealulăesteăacelaădeăstată„uşor”ăavândăună
aparată redus,ă înă careă majoritateaă activit iloră suntă desf şurateă înă cadrulă sectoruluiă
privat,ă orientată spreă pia ,ă atunciă rezultateleă reformeiă managementuluiă publică potă fiă
judecateăînătermeniiăm suriiăînăcareăauădeplasatăsistemulăînădirec iaăacesteiăviziuni.
Seă poateă observaă c ă primeleă dou ă niveluriă suntă maiă precise,ă maiă concreteă şiă
mai cuantificabile (m surabile) decât ultimeleă dou ;ă acesteaă dină urm ă implic ă
schimb riămaiăprofunde,ăuneleăchiarăgreuădeărealizat,ă inclusivănoiăsisteme de valori.
Esteă deă remarcată c ă laă oriceă nivelă ne-am afla, rezultatele duc la alte rezulate. La al
patrulea nivel,ărezultatulăuneiăanumiteătendin eăspreăreducereaăroluluiăstatuluiăseăvaă
materializaăînăschimb riădeăordinăpoliticăcareăîncetinescăsauădeviaz direc iaăstrategic ă
ini ial .ăLa primul nivel,ăoăcreştereăcuă20%ăaăgraduluiădeăcolectareăaăimpozitelorăşiă
taxeloră laă nivelulă uneiă organiza ii,ă poateă determinaă managementulă deă laă niveleleă
administra ieiă fiscaleă s ă ini iezeă oă investiga ieă cuă privireă laă motivul pentru care
celelalteăorganiza iiădeăacelaşiătipănuăînregistreaz ăcâştiguriăsimilareădeăeficien .

Lec iaă4.3. Reformaăactivit iiăMinisteruluiădeăInterneăînăcontextulăreformeiă

managementuluiăpublic.ăAnaliz ăpeă ri

98
 Unulă dintreă motiveleă deă baz ă aleă reformei managementului public îl
reprezint ăcreştereaăgraduluiădeăîncredereăaăcet enilorăînăguvern.ăAcestăargumentăesteă
sus inutăpesteătotăînălume,ăînă rileădemocrate.ăDeăexemplu,ăînădocumenteleăamericaneă
cu privire la buget pentru anul 1995, unul dintre titluriăaăfostă„Restabilireaăîncrederiiă
publiceăpentruărezultateă şiă servicii”.ăReuşescăoareănumeroaseleăreformeăs ăconving ă
cet eanulă– contribuabilăs ăaib ămaiămult ăîncredereăînăguvernulăs uăşiăs ăcread ăc ă
organiza iileădinăsectorulăpublicăsuntăaccesibile,ăeficienteăşiădeschise?
Laă momentulă actual,ă nuă suntă indiciiă suficienteă c ă avemă de-a face cu o
schimbare a opiniei publice în favoarea guvernelor care fac din reforma sectorului
publică oă parteă central ă aă programeloră lor.ă Dac ă gradulă deă încredereă esteă asigurat de
calitateaă serviciiloră publice,ă esteă sugestivă sondajulă realizată prină poşt ă înă Canada,ă înă
anulă 1998;ă acestaă aă cuprinsă 2ă 900ă cet eniă canadieniă şiă aă încercată s ă ob in ă dateă
comparativeă întreă anumiteă serviciiă dină sectorulă publică şiă celă privat.ă Rezultatele
ob inuteăsuntăprezentateăînăTabelul nr. 1.

Tabel nr. 1 Măsurarea calităţii serviciilor pentru sectorul public şi cel privat:
Canada
maxim= 90 puncte
Serviciu Rezultat
1. Departamente de pompieri 78
2. Biblioteci publice 75
3. Magazine generale 74
4. Comisionariăpriva i 68
5. Parcuriăşiăterenuriălaănivelădeăprovincie 64
6. POLI IE 64
7. Întreprinderi electrice la nivel de provincie 63
8. Companii de telefonie 63
9. Sectorul privat în general 60
10. Birouădeăpaşapoarte 60
11. Taxiuri 57
12. Poşta Canadian 55
13. Tranzit public 55
14. Organiza iiădeăasigur ri 55
15. Servicii guvernamentale la nivel municipal 53
16. B nci 51
17. Venituri Canadiene 50

99
 18. Servicii guvernamentale federale 47
19. Sistemădeăeduca ieăpublic 47
20. Servicii guvernamentale la nivel de provincii 47
21. Spitale 46
22. Administrarea drumurilor 35
Sursa: Canadian Centre for Management Development, 1998
Dup ăcumăseăobserv ădinăTabelul nr. 1,ădepartamentulădeăpompieriăocup ă
locul 1 (78 puncte), Poli iaă– locul 6 (64 puncte),ăiarăBiroulădeăpaşapoarte- locul 10
(60ă puncte).ă Nemul umirileă cet eniloră canadieniă suntă îndreptateă c treă serviciileă deă
educa ieă(loculă19),ăspitaleă(loculă21),ăadministra iaădrumuriloră(loculă22).
Revenindă peă continentulă european,ă putemă examinaă constat rileă f cuteă
privind încredereaăpubliculuiăînăinstitu iileăstatuluiă(înăperioadaă1980-2000), pe baza
datelor prezentate în Tabelul nr. 2:

Tabel nr. 2 Încrederea în instituţiile de interes public (în şase ţări vest-europene)
Nr. INSTITU IA Suedia Finlanda R.F.G. Olanda Marea Fran a
Cr Britanie
t. „80 „90 „80 „90 „80 „90 „80 „90 „80 „90 „80 „90
1. Biseric 39 38 49 - 44 40 40 32 47 43 54 50
2. For eleăarmate 61 49 71 - 53 40 43 32 82 81 55 56
3. Sistemăeduca ional 62 70 83 - 43 54 73 65 60 47 57 66
4. Sistem juridic 73 56 84 - 67 65 65 63 66 54 57 58
5. Pres 27 33 34 - 31 34 28 36 29 14 33 38
6. Sindicate 49 40 56 - 38 36 39 53 25 26 40 32
7. Poli ie 80 74 88 - 70 70 73 73 86 77 64 67
8. Parlament 47 47 65 52 51 45 54 40 46 56 48
9. Serviciulăfunc i- 46 44 53 - 33 39 45 46 48 44 53 49
onarilor publici
10. Companii mari 42 53 45 34 38 35 49 50 48 49 67
Sursa: Europeană Valuesă Survey,ă dup ă Pollită şiă Bouckaertă - Reforma
managementului public,ăed.ăEpigraf,ăChişin u,ă2004,ăp.ă145
Dup ăcumăseăpoateăobservaăînăTabelul nr. 2, încredereaăînăPoli ieăareăcelămaiă
mareă punctaj,ă spreă deosebireă deă pres ă şiă marileă companii.ă Totodat ,ă dateleă arat ă
schimb riăaleăîncrederiiăpubliculuiăfa ădeăinstitu iiăconcrete,ăînăperioadaă1980-2000,
perioad ă marcat ă deă reformeă extinseă deă managementă publică înă Fran a,ă Olanda,ă
Suedia,ăMareaăBritanieăşiăFinlanda,ădup ăcumăseăobserv ăînăTabelul nr. 3:

Tabel nr. 3

100
Nr ARA ETAPE ALE REFORMEI MANAGEMENTULUI PUBLIC
crt
1. Finlanda 1993- Rapoarteăanualeăstatutareăpentruătoateăministereleăşiăorganiza iile
1995- ServiciuăalăMinisteruluiădeăInterneăpentruăseparareaăimigr riiăşiăaă
naturaliz rii
1995- Generalizareaă proceduriiă deă stabilireă aă bugetuluiă înă func ieă deă
performan
1995- Companieă public ă cuă capitală comun:ă c iă ferate,ă fabric ă deă
uniforme, centre de cump rareă serviciiă deă construc iiă publice,ă cerealeă
(grâu)
2 Fran a 1989- fiecare minister (inclusiv Ministerul de Interne): modernizare pe
bazaăunuiăplanădeătehnologiaăinforma iei
1991- crearea a 85 centre de responsabilitate
1996- Primulă raportă ală Cur ii de conturi despre centrele de
responsabilitate

 reducereaă personaluluiă înă sectorulă publică datorit ă reunific riiă deă laă
1996- prefecturile devin centre de responsabilitate
3. R.F.G.

 reducerea personalului din ministere de la 21.300 (1991)- 18.500

381.000 (1992)- 315.000 (1998)

(1998) 1993:ă Grupă deă lucruă pentruă „posibilitateaă promov riiă eficien eiă
prină îmbun t ireaă contabilit iiă înă sectorulă guvernamentală ală
administra ieiă publice”ă constituită laă Conferin aă Ministereloră deă Interneă
Federalăşiădeălanduri
4. Olanda 1988- MinisterulădeăInterneăleăcereăuniversit ilorăs ăînceap ăpreg tireaă
pentru management
1989- CentruădeăConsiliereăpentruădezvoltareămanagerial ă(laăMinisterulă
de Interne)
1990- Comitet Ministerial- opera iuneaă „Mareaă Eficien ”ă (reducerea
sarcinilor,ăreducereaăcosturilor,ăîmbun t ireaăorganiz rii)
1992- ministereleă suntă obligateă s ă raportezeă referitoră laă programeleă deă
evaluareăaăpoliticilorăpubliceăînădareaădeăseam ăanual
1994- Primul raport despre managementul personalului
1994-Comitetă ministerială pentruă reform ă politic ă (laă Ministerulă deă
Interne)
1996 - legiă maiă stricteă pentruă managementulă contracteloră şiă
echipamentelor
1997- s pt mânaădeălucruădeă36ăoreăînăsectorulăserviciilorăpublice
5. Suedia 1991- Sistemăunicădeăsiguran ăaăserviciilor publice
1991- Fundamentareaăsiguran eiăserviciilorăpublice
1995- Managementădup ărezultate:ăaccentăpusăpeăanaliz ăşiăevaluare
6. Marea 1981 - BirouăpentruămanagementăşiăpersonalăcreatăînăcadrulăGuvernului
Britanie 1989 - „maiămultăprofesionalism”ăînăguvern
1994 - reducereaăcuă20%ăaănum ruluiădepartamentelorăăministeriale
- reducereaădrastic ăaăcheltuieliloră(deă ex:ă reducereaăcuă25%ăaă
cheltuielilor Reginei)
1996, 1997 – planuriădeăpreg tireăaăfunc ionarilorăpublici
1998 – modernizarea guvernului

101
 Reforma managementului public s-aă bazată şiă peă reducereaă num ruluiă
angaja ilor,ădarăexist ădiferen eăimportanteăîntreă riă(aăseăvedeaăTabelul nr. 4)

Tabel nr. 4 Reducerea angajărilor în sectorul public

ARA %ănr.ăangaja iădinăadministra iaă % cheltuieli cu salarii
public ăînănr.ătotalădeăangaja i (din sectorul public) în P.I.B.
1985 1990 1996 1985 1990 1996
1. Australia 17,6 16,2 15,2 (1995) 12,7 11,6 11,4 (1997)
2. Canada 20,7 20,5 19,9 (1997) 12,7 12,8 11,7
3. Finlanda 19,2 20,9 23,6 14,1 14,6 15,1
4.ăFran a 22,8 22,6 24,7 14,6 13,2 14,4 (1997)
5. Germania 15,5 15,1 15,4 (1997) 10,6 9,7 10 (1997)
6. Olanda 14,8 13,2 11,6 11,1 9,8 9,4
7. Noua 16,2 16,5 14,2 11,8 11,8 10 (1995)
Zeeland
8. Suedia 33,3 32 32 18,9 18,8 17,8
9. Marea 21,7 19,5 13,8 12,1 11,6 8,4
Britanie
10. S.U.A. 15,3 15,4 15,2 (1997) 10,6 10,5 9,7 (1997)

Dup ăcumăseăobserv ădinăTabelul nr.4,ăOlandaăşiăNouaăZeeland ăauăob inută

mariăreduceriădeăpersonalădinăadministra iaăpublic ,ăînătimpăceăFran aăşiăFinlanda au
trecutăprinăexperien aăuneiăcreşteriăaărateiăangaj rii.
Seă poateă remarcaă performan aă Mariiă Britaniiă careă aă trecută deă laă oă rat ă deă
ocupare de 21,7% (1985)- 13,8%ă (1996),ă datorit ă privatiz riiă peă scar ă larg ă aă unoră
ramuriăindustrialeăanteriorăna ionalizate.
Laă polulă opusă seă afl ă Suedia,ă cuă num rulă celă maiă mareă deă angaja iă înă
administra iaă public ,ă aă c roră pondereă esteă deă 32-33%. Aceasta a avut ca efect o
sc dereăaăproductivit iiămunciiăînăsectorulăpublică(aăseăvedeaăTabelul nr.5)
Tabelul nr. 5
1960 - 1965 - 1970 - 1975 - 1980 - 1985 -
1970 1970 1975 1980 1985 1990
Organe centrale ale
Administra ieiăPublice
1.ăAdministra ieăgeneral -0,2 -3,6 -5,1 4,3 0,3 1,3
2.ăJusti ieăşiăPoli ie -4,7 -2,5 -6,2 2,8 -1,4 -1,3
3.ăAp rare -0,1 -0,6 -0,6 -5
4.ăEduca ie -2,1 -10,5 -2,1 0,7 2,5 2
5.ăAsigur riăsociale -1 -2,6 -4,8 -0,2 2,8 1,2
6.ăBun stareăsocial 9 -6,4 -4,7 -1,7 6,1 -2,3
7. Planificare la nivelul 5 -0,6 6,6 1,9 - -
comunit ii

102
8.ăCultur ,ărecreere,ăteatre - - - - -8,8 0,6
9. Servicii economice -2,2 1,6 3,5 1,1 3,7 0
10.ăTOTALăAdministra ieă -1,3 -2,2 -2,1 1,1 0,8 -1,2
Public ăcentral
11.ăTotalăAdministra ieăPublic ă -1,3 -2,2 -3 1,9 1,2 0,1
exclusivăap rare

Organe locale ale

Administra ieiăPublice
1.ăEduca ie -4,1 -6,1 0,5 -3,7 -0,5 -1,5
2.ăS n tate -3,8 -3,4 -1,4 -2,2 -0,2 -1,4
3.ăBun stareăsocial - - -2 -1 0,5 0,1
4. Planificare la nivelul - - 0 -9,7 - -
comunit ii
5.ăCultur ,ărecreere -4,9 -3 1,1 -1,8 -1,2 -3,7
6.ăTotalăAdministra ieăPublic ă -4,1 -4,9 -0,8 -2,6 -0,2 -1,1
local

Dină dateleă prezentateă seă poateă observaă cuă uşurin ă c ă productivitateaă

munciiă aă înregistrată valoriă negativeă cuă câtevaă excep ii:ă bun stareă social ,ă serviciiă
economice.ăAlteădomeniiăcaăeduca iaăşiăculturaăauăavutăevolu iiă oscilante. Domeniul
„justi ieă şiă poli ie”ă aă înregistrată rezultateă maiă slabeă înă aniiă 1960-1970, respectiv
rezultate mai bune în perioada 1980-1990,ă deşiă productivitateaă munciiă r mâneă
negativ .
Cuă toateă acestea,ă m surileă performan eiă nuă suntă folositeă pentruă a lua
deciziiă referitoareă laă nivelulă deă resurseă peă careă ună programă sauă oă organiza ieă leă
primesc.ăÎnăsectorulăpublic,ădeciziileădeăalocareăaăresurselorăcontinu ăs ăfieăinfluen ateă
înăceaămaiămareăparteădeăpracticileăbugetareătradi ionale.

Lec iaă4.4. Reformaă“Nextăsteps”ă(“paşiiăurm tori”)ăînăadministra iaăpublic ă

britanic

Guvernulă britanică aă întreprins,ă începândă cuă anulă 1988,ă oă reform ă aă

administra ieiăsale,ăcareăaăurm rităcreareaădeăagen iiălaănivelăministerial,ă asem n toră
modelului francez bazat pe înfiin areaăcentrelorădeăresponsabilitate.ăCreareaădeăagen iiă
înăinteriorulăministerelor,ăconfer ăserviciilorăpubliceămaiămult ăautonomieăşiăunăgradă
ridicat de responsabilitate.

103
 Serviciileă publiceă auă sarcinaă îndepliniriiă anumitoră misiuniă şiă obiective38 de
productivitate,ădeăeficien ăşiădeăcalitate.ăRezultateleăob inuteăsuntădateăpublicit ii,ăcuă
excep iaă obiectiveloră deă managementă internă şiă aă dateloră confiden ialeă deă natur ă
comercial ăpentruăagen iileăaflateăînăconcuren .ăCantonareaăobiectivelorăpeăceleătreiă
direc iiăpermiteăs ăseăcunoasc ădac ,ădeăexemplu,ăoăagen ieăşi-aăm rităproductivitateaă
înă detrimentulă calit iiă servicii-lor prestate sau invers. Marea Britanie are
particularitatea – dintreă rileă membreă aleă O.C.D.E.ă – de a prevedea toate cele trei
tipuri deă obiectiveă (deă productivitate,ă deă eficien ă şiă deă calitate)ă înă cadrulă aceluiaşiă
document.
Înă plus,ă ministerulă Finan eloră solicit ă fiec reiă agen iiă s ă analizezeă dac ă celeă
maiă buneă rezultateă provin,ă dină creştereaă productivit iiă muncii,ă dină îmbun t ireaă
condi iilorăpie eiăsauădinăcreştereaătarifelor.ăOăparteădinăagen iileăpubliceăauăstatutădeă
camereă deă comer ,ă cuă condi iaă caă jum tateă dină resurseleă bugetareă s ă provin ă dină
veniturile externe. Veniturileă interne,ă adic ă fac-tur rileă deă serviciiă înă interiorulă
aceleeaşiăinstitu iiăadministrative,ăsuntăconsiderateăfictive,ăevazioniste.
Ideeaă cre riiă deă agen iiă publice,ă aplicat ă deă Margaretă Thatcher,ă înă perioadaă
exercit riiămandatuluiăs uădeăPrim-Ministru, se înscrie într-oăistorieămaiălung .ăEaăaă
ap rută pentruă primaă dat ă înă anulă 1968,ă înă raportulă Fultonă ini iată deă laburiştiă careă
prevedeaă necesitateaă stabiliriiă înă administra iaă public ,ă aă unoră obiectiveă clareă şiă
m surabile.
Oăasemeneaăschimbareăeraănecesar ădinăra iuniămultipleăşiăanume:39
- reducereaăbirocra ieiăexcesiveăşiăevitareaăanonimatului,ădeoareceăînăsferaă
administra ieiăpubliceănimeniănuăştiaăcareăsuntăresponsabilit ileăsaleăconcrete;
- spargereaăcerculuiăviciosăîntreăabsen aăautonomieiăşiăabsen aăcontroluluiă
(devizaăeraă“suntăpu inăautonomăşiădeci,ăpu inăresponsabil”),ăprinăacordareaăuneiălargiă
autonomii prestatorilor de servicii publice;
- pesteă80%ădină activit ileăadministra ieiă constauăînă prestareaădeăserviciiă
publiceă şi,ă dină acestă motiv,ă eraă necesar ă creareaă deă agen iiă obligateă prină legeă s ă
exploreze şiă s ă cunoasc ă dolean eleă clien ilor,ă demersă peă careă administra ia,ă înă modă
sistematic, nu-l întreprinde;

38
Trosa, S. – op. cit.; p.68
39
Trosa, S. – op. cit.; p.70

104
 - ministereleă deveniser ă organiza iiă preaă greoaieă şiă deă aceea,ă ideeaă
reformeiă“NextăSteps”ăeraădeăaădivizaăacesteăentit iăînăunit iămaiămiciăşiămaiăuşorădeă
condus,ădeăc treămanageriăavândăresponsabilit iăclare.
Reformaăadministra ieiăpubliceăbritaniceăaăcontribuitălaăvalorificareaăfunc iiloră
deă management,ă controluluiă rezultatelor,ă autonomieiă deă gestiuneă şiă r spunderiiă
individuale în prestarea de servicii.ă Consecin aă principal ă aă reformeiă aă fostă
individualizareaăfunc ieiăpublice,ănominalizareaădirectorilorădeăagen ii,ătransforma iăînă
adev rateăvedeteăaleăprocesuluiădeămodernizare.

Lec iaă4.5.ăPrincipiileămoderniz riiăadministra ieiăpubliceăînăFran aăşiăeficien aă

lor

Demersulăfrancezăalămoderniz riiăsistematiceăaăadministra iei,ăini iatădeăc treă

Michel Rocard la 29 februarie 1989, se inscrie în cadrul general al reformei sectorului
publică ală riloră O.C.D.E..ă Laă bazaă moderniz riiă administra ieiă franceze este
recunoaştereaă faptuluiă c ,ă singuriiă responsabiliă pentruă derulareaă serviciiloră publiceă
suntă prestatoriiă acestora,ă capabiliă totodat ă s -şiă defineasc ă obiectiveleă generaleă deă
ac iune.
Înă consecin ,ă pentruă reformaă serviciiloră publiceă francezeă auă fost concepute
cinci principii:
1.ăimplementareaăstiluluiădeămanagementăpeăbaz ădeăobiective;
2.ăreglementareaăjuridic ăaăm surilorăadministrativeădup ăparcurgereaăuneiă
fazeăexperimentale,ăcareăs ăpermit ăoămaiăbun ăapreciereăaăefectelorăacestora;
3. trecerea deălaădeciziileăunilateraleăadoptateădeăc treăstatăînăexclusivitate,ă
laă ună parteneriată bazată peă consultareaă colectivit iloră locale,ă pentruă cunoaştereaă
intereselor comunitare;
4.ăcreştereaăgraduluiădeăautonomieăalăserviciilorăpublice,ăprinăcreareaăunoră
centreă deă responsabilitate,ă înă interiorulă institu iiloră publice,ă adic ă aă unoră unit iă
func ionaleăîns rcinateăcuăgestiuneaăresurselorămateriale,ăumaneăşiăfinanciare;
5.ănecesitateaăasocieriiăfunc ionarilorăpublici,ălaăprocesulăschimb rii.

105
 Primeleăevalu riăale noilorăm suriăaplicateăînăadministra iaăpublic ăfrancez ăauă
fostăefectuateăînăanulă1992.ăAncheteleăefectuateăpeăunăeşantionădeăzeceăministereăauă
eviden iatăurm toareleăconcluzii:40
1.ăministereleăauăestimatăc ăprocesulădeămodernizareăaăcondusălaăameliorarea
serviciilor publice, iar centrele de responsabilitate create au contribuit la
îmbun t ireaăcontroluluiădeăgestiune,ădeoarece:ă
- acordareaă deă crediteă bugetareă înă administra iaă public ă central ă aă
r spunsămaiăbineănecesit iloră(ministerulăAgriculturii);
- serviciile publice au costuri unitare (ministerul Industriei);
- anumiteăcrediteăpentruăinvesti iiăînăinformatic ăşiăechipamenteăauăfostă
acordateăpeăoăperioad ădeătreiăaniă(ministereleăAgriculturiiăşiăJusti iei);
- posibilitateaă report riiă crediteloră bugetare face ca procesul de
gestiuneăs ăfieămultămaiăra ională(ministereleăEchipamentelorăşiăEduca ieiăNa ionale).
2.ă proceduraă deă creareă aă centreloră deă responsabilitateă aă m rită gradulă deă
descentralizareăşiă aămobilizată şiă motivată func ionariiăpubliciă dinăinteriorul aparatului
administrativ;
3.ăministereleăauădobândităflexibilitateăşiăsuple eăînăîntreagaălorăactivitate.
Originalitateaă reformeiă administra ieiă publiceă francezeă const ă înă în elegereaă
necesit iiă procesuluiă deă descentralizareă şiă înă încredin areaă c treă manageri,ă atâtă aă
rezolv riiăproblemelorădeăgestiune,ăcâtăşiăaăaplic riiăm surilorădeădomeniulăpoliticiloră
publice.ăÎntregulăprocesăalămoderniz riiăesteăorientatăînădirec iaăasigur riiăunorăşanseă
egaleă deă informareă înă privin aă institu iiloră publiceă şiă serviciiloră furnizateă deă c treă
acestea,ăatâtăpentruăoameniiăpolitici,ăcâtăşiăpentruăcet eniiăsimpli.

40
Trosa, S. – Moderniseră l‟Administration.ă Comment font les autres; Les éditionsă d‟organisation;ă
Paris; 1995; p.59

106
 Anexa nr. 1

STATELE UNIUNII EUROPENE ÎN CIFRE

Indicatori Suprafa a Popula ie Densitate Capitala P.I.B./loc

ara (km2) (mil. loc) (loc/km2) (mil. loc) (euro/loc)
R.F.G. 356.910 82.071.000 230 Berlin 29.668
Austria 83.849 8.072.180 96 Viena 29.360
Belgia 30.528 10,2 334 Bruxelles 27.979
Danemarca 43.094 5.356.845 124 Copenhaga 37.489
Spania 504.782 39.290.000 78 Madrid 15.831
Finlanda 337.030 5.158.372 15 Helsinki 28.253
Fran a 551.000 60.982.000 106 Paris 28.032
Grecia 131.960 10.504.000 80 Atena 12.989
Irlanda 70.282 3.619.500 52 Dublin 23.467
Italia 301.225 57.640.000 191 Roma 23.409
Luxemburg 2.586 0,43 165 Luxemburg 49.262
Olanda 41.526 15,8 380 Amsterdam 28.278
Portugalia 92.082 9.930.000 108 Lisabona 12.269
Marea 244.820 59.113.000 240 Londra 27.120
Britanie
Suedia 449.964 8.911.296 20 Stockholm 30.356
Sursa: Antoine Bailly, Armand Fremont – L’Europe et ses Etats Documentation
Française; 2001

“dac ăUEăcreşteăcuă2%ăpeăan,ăiarăRomâniaăcuă5%,ăesteănevoieădeă21ăaniăpentruă
aăatingeă50%ădinămediaăUEăşiă35ăaniăpentruăaăatingeă75%ădinămediaăUE.ă În prezent
PIB/loc. al României este de 26-27%ădinămediaăUE”.
(Daniel Daianu, Radu Vrânceanu – RomâniaăşiăUE;ăedituraăPolirom;ăIaşi;ăp.ă15)

107
 Anexa nr.2 Date generale (2004)

ara Popula ia P.I.B.

mil. loc. % PIB în mil. % PIB/locuitor
(€) (€)
Germania 82.2 18.2 2 073 700 22.4 25 200
Austria 8.1 1.8 211 857 2.3 26 100
Belgia 10.3 2.3 254 283 2.7 24 800
Cipru 0.7 0.2 10 210 0.1 14 800
Danemarca 5.3 1.2 177 843 1.9 33 200
Spania 39.5 8.7 653 289 7.0 16 500
Estonia 1.4 0.3 6 172 0.1 4 500
Finlanda 5.2 1.1 135 228 1.5 26 100
Fran a 59.5 13.2 1 475 600 15.9 24 800
Grecia 10.6 2.3 131 026 1.4 12 400
Ungaria 10.0 2.2 57 773 0.6 5 800
Irlanda 3.8 0.8 114 743 1.2 30 000
Italia 57.8 12.8 1 220 147 13.2 21 100
Letonia 2.4 0.5 8 497 0.1 3 600
Lituania 3.7 0.8 13 388 0.1 3 600
Luxemburg 0.4 0.1 22 082 0.2 50 100
Malta 0.4 0.1 4 049 0.0 10 500
Olanda 16.0 3.5 429 127 4.6 26 800
Polonia 38.6 8.6 196 708 2.1 5 100
Portugalia 10.0 2.2 123 054 1.3 12 300
Cehia 10.3 2.3 63 338 0.7 6 200
Marea Britanie 58.8 13.0 1 596 986 17.2 27 100
Slovacia 5.4 1.2 22 847 0.2 4 200
Slovenia 2.0 0.4 20 948 0.2 10 500
Suedia 8.9 2.0 244 905 2.6 27 600
Uniunea 451.3 100.0 9 267 800 100.0 20 500
European
Sursa: Local Finance in the twenty five countries of the European Union; Edition
Dexia Paris; France; 2004

Anexa nr. 3
ANALIZ ăSWOTă(Bulgaria,ăCroa ia,ăUngaria,ăLetonia,ăPolonia,ăSlovacia)

Obiective ale analizei

1. evaluareaăst riiăactualeăşiăpoten ialeăaăsistemuluiăadministrativ
2. stabilirea strategiei procesului de construc ieăinstitu ional
3. dezvoltarea unui plan global de implementare a politicilor guvernamentale
privindăadministra ia

108
Elementele analizei
1. evaluareaămisiunilor,ăfunc iilor,ăsarcinilorăfiec ruiăorganăadministrativ
2. evaluarea raportului MISIUNE – FUNC IUNEă– AC IUNI
3. formularea de propuneri de restructurare

Efecte ale analizei

Strategia pentru crearea unui sistem administrativ modern
- restructurareăministere,ăagen ii,ăadministra ieălocal
- coordonarea proiectelor legislative
- plasare pe Internet a proiectelor de lege
- coordonareăîntreăLegeaăAdministra ieiăPubliceăşiăLegeaăfunc ionaruluiă
public
- angaja iiăMinisteruluiădeăInterneăauăstatutădeăfunc ionarăpublic

Puncteă„tari”
1. stabilitateaăsistemuluiăpolitic,ăvoin aăpolitic ădeăschimbare
2. stimulareaăleg turiloră„peăorizontal ”
3. atractivitateaăAdministra ieiăPublice- stabilitateaăfunc ionarilorăpublici
4. participareăcet eneasc ,ătransparen
5. introducerea tehnologiei informatice

Puncteă„slabe”
1. lipsa unei perspective clare asupra rolului statului
2. abord riămecanicisteăaleăAdministra ieiăPublice
3. reducerea dimensiunii sectorului public- creştereaă responsabilit iiă
Administra ieiăPublice
4. resurse financiare insuficiente

Termeni cheie: reform ă administrativ ,ă eficien aă serviciiloră publice,ă reformaă „nextăăă

steps”,ăguvernare,ămanagementăpublic.

109
Rezumat
1. Termenul reformă include, atât semnificaţii preluate din lumea afacerilor
cum ar fi „transformare” şi „reinventare”, pe lângă tradiţionalele accepţiuni de
„modernizare” şi „îmbunătăţire” specifice sectorului public.
2. Termenul „reformă” implică nu numai o simplă schimbare, ci o schimbare
avantajoasă/benefică; el presupune o mişcare deliberată de la o stare (trecută) mai
puţin dezirabilă, la o stare (viitoare) mai mult dezirabilă, ţinând cont de nevoile,
aşteptările şi dorinţele cetăţenilor
3. Reforma poate avea loc la mai multe niveluri: de prim rang- constând în
adaptarea şi reglarea practicilor acceptate; de rangul al doilea- constând în
adoptarea de noi metode; de rangul al treilea- angajând schimbări în seriile de idei
care cuprind obiectivele generale şi cadrul acţiunii.
4. Unul dintre motivele de bază ale reformei managementului public îl
reprezintă creşterea gradului de încredere a cetăţenilor în guvern. Acest argument
este susţinut peste tot în lume, în ţările democrate.

Verificare/ Testare

1.ăCumăseăgrupeaz ărezultateleămanagementuluiăpublic?
2.ăCareăesteărolulăreformeiăînăadministra iaăpublic ?
3.ăÎnăceăaăconstatăreformaăadministrativ ădinăFran a?ăArăputeaăfiăaplicat ăcuăsuccesăşiă
înăcadrulăRomâniei?ăArgumenta i.
4.ăPrezenta iăra iunileăceăauăcondusălaăini iereaăreformeiă„nextăsteps”ăînăMareaă
Britanie.

Teme de control :
1. Analiza reformei managementului public în România

110
BIBLIOGRAFIE

1. ALEXANDRU, I - Administra ieăpublic ă- Teorii.ăRealit i.ă

Perspective;ăedituraăLuminaăLex;ăBucureşti,ă
1999
2. AMIEL, M - Managementădeăl‟Administrationă2éme édition; Paris;
1997
3 BERKLEY,G - The Craft of Public Administration; Fourth Edition;
. Massachusetts; 1984
4 BERTONI, P - Les politiques fiscales sous la cinquième
. Rebublique;ăEditionsăL‟Harmattani;ăParis;ă1995
5 BUCHANAN, J. - Calculul consensului. Fundamente logice ale
. TULLOCK, G. democra ieiăconstitu ionale;ăed.ăEXPERT;
Bucureşti;ă1995
6 BUCHANAN, J. - The Public Finances; Richard D. Irvin
. FLOWERS, M.
7. CHALDIVAN,P - Droit administratif. Manuel practique; Paris; 1995
HOUTEER, C
8. CHAMBON, F - La déontologie administrative; Librairie générale de
GASPON, O droit en jurisprudence (L.G.D.J.); Paris; 1996
9. CHAPUS, R - Droit administratif générale; Tome 2; 6 éme édition;
Paris; 1992
10. CHEVALIER, J - Introduction à la science administrative; Mémentos
LOSCHAK, D Dalloz; Paris; 1974
11. CHEVALIER, J - La comunication administration-administres;
Presses Universitaires de France; Paris; 1989
12. CHEVALIER, J - Science administrative; Presses Universitaires de
France; Paris; 1986
13. COX, R - Public Administration in Theory and Practice; 1994
BUCK, S
MORGAN, B
14. CRESPY, A - La péréquation financière entre les collectivités
MOREAU, J-R localesăetăl‟aménagementăduăterritoire;ă

111
 Direction de la formation; Paris; 1996
15. CROZET, J - Analyseăéconomiqueădeăl‟État; Editeur
Armand Colin; Paris; 1991
16. CURRIE, D - Constitu iaăSUAă- comentarii; editura Nord-EstăIaşi,ă
1992
17. DEBBASCH, CH - Institutionsăetădroităadministratif.ăL‟actionăetăleă
contrôleădeăl‟administration;ăPressesă
Universitaires de France; Paris; 1983
18. DEBBASCH, CH - Science administrative. Administration Publique;
Précis Dalloz; Paris; 1976
19. FILIP,Gh; ONOFREI,M - Elementeădeăştiin aăadministra iei;ăedituraăJunimeaă
;Iaşi;ă2004
20. FILIP,Gh; ONOFREI,M - Sisteme administrative comparate ; editura Sedcom
Libris ;ăIaşi ; 2001
21. FISCHER, L - Constitutional Conflicts between Congress and the
President, Princeton University Press, New-
Jersey, 1985
22. GAUDEMET, P-M - Boudget et Trésor. Économie et politique financière;
Editions Cujas; Paris; 1973
23. GALBRAITH, J-K - Societateaăperfect .ăLaăordineaăzilei:ăbineleăcomun;ă
EUROSONG & BOOK; 1997
24. GALBRAITH, J-K - Ştiin aăeconomic ăşiăinteresulăpublic;ăEdituraă
politic ;ăBucureşti;ă1982
25. GICQUEL, J - Droit constitutionel et institutions politiques; 2 éme
édition Montchrestien; Paris; 1991
26. GHEORGHE, GH - Separa iaăputerilorăînăstat,ăedituraăŞtiin ific ,ă
Bucureşti,ă1994
27. GREFFE, X - Économie des politiques publiques; Librairie
Dalloz; Paris; 1994
28. GRJEBINE, A - La politique économie ou la maîtrise des
contraintes; Editions du Seuil; Paris; 1991
29. GUY PETERS, B - The Politics of Bureacracy; 1989

112
30. HASSING, R - Problemele republicanismului democratic, Cluj,
HASSING, A 1994
31. IANCU, A - Tratatădeăeconomie.ăŞtiin aăeconomic ăşi
interferen eleăei;ăvolumulăI;ăEdituraăEconomic ;ă
Bucureşti;ă1993
32. IORGOVAN, A. - Dreptăadministrativ;ăEdituraă“Actami”;ăBucureşti;ă
1994
33. JANDA, K - The challenge of Democracy in America, Boston,
BERRY, Y.M Houghton Mifflin Company, 1990
GOLDMAN, Y
34. KING, A The New American Political System, American
Enterprise Institute Press, 1990
35. LANE, F - Current Issues in Public Administration; St.
Martin‟săPress;ăNew-York; 1982
36. LESSMAN, S - Budgetary Politics and Election. An investigation of
public expenditures in West Germany;
European University Institute; 1987
37 LINOTTE, D - Services publique et droit publique économique;
MESTRE, A Tome II; Librairie de la Cour de Cassation;
ROMI, R Paris; 1992
38. LOMBARD, M - Droit administratif; Paris; Dalloz; 1997
39. LOWI, T.J - American Government: Freedom and Power-
GINSBERG, B Madison James, "The federalist papers" no 10,
New-York, London, 1992
40. LYNCH, TH - Public Budgeting in America, 3rd edition, Prentice
Hall, New Jersey, 1990
41. LYNN, N - Public Administration – The State of the Discipline;
WILDAVSKY, A Chatam House Publishers, Inc; New-Jersey;
1990
42. MIHU ,ăL - DespreăpluralismăînăAmerica,ăedituraăEnciclopedic ,ă
Bucureşti,ă1997
43. NEGULESCU, P - Tratat de drept administrativ; vol I; Bucureşti;ă1935

113
44. NOORDERHAVEN, H - Private competence and public responsability;
Groningen: Rijksuniversitcit; 1990
45. ONOFREI,M - Administra ieăpublic .Fundamenteăştiin ificeăşiăbuneă
practici;ăEdituraăUniversit iiă“Al.I.Cuza”;Iaşi;
2007
46. OROVEANU, M - Ştiin aăadministra iei;ăEdituraăCerma;ăTimişoara;ă
1996
47. ORSONI, G - L‟administrationădeăl‟économie;ăL.G.D.J.; Paris;
1995
48. PACTET, P Institutions politiques. Droit constitutionnel; 13e
édition; Masson Paris-Millan-Barcelona; 1994
49. PARINI, Ph - Institutions et droit administratif; Librairie Armand
Colin; Paris; 1989
50. PERROUX, Fr - Pouvoir et économie; édition DUNOD; Paris; 1973
51. PICARD, J-F - Finances publiques; 2 éme édition; Paris; 1997
52. PONDAVEN, C - Economie des Administrations Publiques; Edition
Cujas; Paris; 1995
53. PRELOT, M - Institutions politiques et droit constitutionnel; 11e
BOULOIS, J édition; Dalloz; Paris, 1990
54. RABIN, J - Handbook of Public Administration, Second
Edition; 1998
55. RIVERO, J - Droit administratif; 3 éme édition; Librairie Dalloz;
Paris; 1990
56. SAVIGNAC, J-C - Functions publiques et fonctionnaires; Paris; 1997
SALON, S
57. SEMPÉ, H - Precis de Finances Publiques; vol I; Éditions
Montchrestien; Paris; 1970
58. SHAFRITZ, J - Defining Public Administration; Westview Press;
2000
59. STAROSCIAK, J - Elementeădeăştiin aăadministra iei;ăEdituraăPolitic ;ă
Bucureşti;ă1976
60. TOCQUEVILLE, A - Despreădemocra ieăînăAmerica,ăvol.I,ăedituraă
Humanitas,ăBucureşti,ă1995

114
61. TROSA, S - Moderniser l‟Administration.ăLesăéditionsă
d‟organisation;ăParis;ă1995
62. TROTABAS, L - Droit public; L.G.D.J.; Paris; 1992
63. WEBER, M - Laăvocationăd‟hommeăpolitiques;ăParis;ă1959
64. WHITE, L-D - Introduction to the Study of Public Administration;
edi iaăaăIVăa; New-York; 1995

65. WOLFGANG, G - Ghid al politicii comunale, editura InterGraf

Reşi a,ă1999
66. *** - Gh. Filip, M. Onofrei – Descentralizarea.
Obiectiveăşiăimplica ii,ăînărevistaă“Economieăşiă
administra ieălocal ”,ănr.1/1999
67. *** - “BureaucratsăandăPoliticians in Policy Making:
YheăCaseăofăJapan”ă– M.4Muramatsu; Science
Review; vol. 78/1984
68. *** - LegeaăFundamental ăpentruăRepublicaăFederal ă
Germania,ăedituraăALL,ăBucureşti,ă1998
69. *** - Observatoire info. Note de conjucture de
l‟observatoire de la FPT sur le personnel des
collectivités trritoriales no 5,6,7/1996
70. *** - Revue Politiques et Management publique volume
7; no 3/1989
71. *** - Revistaăromân ădeădreptănr.ă4/1967,ăeditat ădeăP.ă
NegulescuăşiăM.ăOroveanu
72. *** - Revista “EconomieăşiăAdministra ieălocal ”,ă1998
73. *** - Revueăfrancaiseăd‟AdministrationăPublique;ăInstitută
Internationalăd‟AdministrationăPublique,ă
colec iaă1998
74. *** - Traitéăsurăl‟UnionăEuropéene;ăOfficeădesă
publications officiels des Communantés
Européennes; Bruxelles – Luxembourg; 1992

115
116