Sisteme de Organizare A Productiei PDF

INTREPRINDEREA - COMPONENTA DE BAZA A UNUI SISTEM DE PRODUCTIE
1.1 Scurta prezentare a evolutiei sistemelor de producie 1.2 Sistemul de producie industriala 1.3 ntreprinderea de producie - obiect al managementului produciei
1.1. Scurta prezentare a evolutiei sistemelor de productie

Dezvoltarea productiei de bunuri materiale a facut obiectul multor dezbateri teoretice, care n principiu, reduc aceasta la procesul de productie si valorificare a informatiilor. Alti teoreticieni (Alvin Tofler, Daniel Bell) remarca mutatiile profunde care vor avea loc in urma revolutiilor tehnico-stiintifice in urma carora prevad declinul industriei si reducerea rolului fortei de munca productive. In prezent, asistam la revizuirea acestor teorii, recunoscdu-se ca sistemele economice actuale nu vor putea fi n ntregime informationale sau postindustriale. Asadar, se poate spune ca productia de bunuri materiale va continua, dar vor avea loc mutatii profunde care nu vor mai fi compatibile cu conceptiile si metodele actuale de productie. In acest context o abordare realista a problematicii activitatii de producere de bunuri materiale impune abordarea din punct de vedere sistemic a ntregului sistem de productie. Tratarea sistemica a unei unitati de productie presupune determinarea interactiunilor dintre diversele subsisteme si structuri componente ale acestuia. n general, prin sistem se ntelege un ansamblu de elemente aflate ntr-o relatie de interdependenta si interactiune reciproca, formnd un tot organizat si functional. Sistemele sunt caracterizate de trei elemente, si anume: a) obiective; b) sarcini; c) functii. Obiectivul unui sistem este bine definit atunci cnd exista un mijloc ce poate fi utilizat pentru obtinera rezultatelor dorite. Sarcina sistemuluideriva din obiectivul sistemului, n sensul ca un anumit obiectiv poate fi atins prin realizarea mai multor sarcini. Functia unui sistem este proprietatea acestuia de a transforma intrarile in iesiri si defineste modul cum se realizeaza sarcina.
SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCIEI
1.2. Sistemul de productie

Sistemul de productie este componenta principala a complexului economic national, contribuind la cristalizarea ntr-o structura unitara a tuturor celorlalte sisteme care contribuie la desfasurarea proceselor economice si sociale. Productia este activitatea sociala in care oamenii cu ajutorul mijloacelor de productie, exploateaza si modifica elemente din natura n vedera realizarii de bunuri materiale destinate necesitatilor de consum. Comportamentul sistemului de productie depinde esential de obiectivele acestuia, de stuctura si de relatiile sale cu mediul nconjurator si de sistemul social n care evolueaza. Acest comportament este de trei tipuri: comportament anticipativ; comportament activ; comportament pasiv. Comportamentul anticipativ exista atunci cnd sistemul se adapteaza la schimbarile din mediul nconjurator nainte ca aceste schimbari sa-si manifeste efectele. Comportamentul activ exista atunci cnd sistaemul paralel cu adaptarea la influientele exterioare, are la rndul sau influiente asupra mediului. Comportamentul pasiv exista atunci cnd sistemul se adapteaza lent, n timp, la schimbarile mediului. Structura unui sistem de productie este formata dintr-un ansamblu de elemente care vor actiona astfel nct sa fie asigurata functiunea principala de productie - transformarea materiei prime n produs finit. O posibila structurare a unui sistem de productie poate fi urmatoarea ( fig. 1.1).
Subsistemul de aprov.-desfacere Subsistemul de Fluxuri informationale Fluxuri materiale Fluxuri energetice Subsistemul de resurse umane Subsistemul de proiectare Subsistemul financiar-contabil Subsistemul de reparatii Sistemul de productie Subsistemul de fabricatie Fluxuri energetice cond.-organizare Fluxuri informationale Produse finite
Fig. 1.1. Structura simplificata a unui sistem de productie Din fig.1.1 se poate constata ca principala componenta a sistemului de productie este subsistemul de fabricatie, a carui functionare este asigurata de celelalte subsisteme. 1.2.1 Subsistemul de fabricatie Subsistemul de fabricatie constituie locul de desfasurare al unui proces partial al productiei de bunuri prin care se realizeaza configuratia si proprietatile finale ale produsului. Considernd subsistemul de fabricatie ca fiind el nsusi un sistem, se poate evidentia pentru acesta o structura minima formate din 4 variante de subsisteme de rang imediat inferior:
Capitolul 1 ntreprinderea component de baz a unui sistem de producie
a) Subsistemul efector are functia de a realiza modificarea proprietatilor obiectului muncii prin combinarea nemijlocita a fluxurilor de materiale si a celui de informatie prin intermediul fluxurilor de energie. Acest sistem, denumit si de prelucrare, are caracteristici specifice fiecarui proces tehnologic in parte si constituie elementul determinant al sistemului de fabricatie. b) Subsistemul logistic realizeaza operatii de transfer pozitional (transport) si de transfer in timp (depozitare). Importanta deosebita a acestui subsistem rezida din faptul ca 65-85% din durata totala a unui ciclu de fabricatie se consuma cu operatii de tip logistic (manipulare, transport, depozitare). c) Subsistemul de comanda realizeaza functia de transformare si distributie a fluxurilor informationale astfel nct prin realizarea unei interactiuni coordonate a tuturor subsistemelor sa se ndeplineasca functia generala a subsistemului. d) Subsistemul de control are functia de a determina valorile realizate ale parametrilor ce definesc calitatea pieselor, de a le compara cu valorile prescrise, de a stabili abaterile si de a comunica informatiile rezultate, sistemului efector. Structura detailata a subsistemului de fabricatie la nivelele ierarhice 1 si 2 Tabelul 1.1 Subsisteme de rang 1 Subsisteme de rang 2 Functii partiale ale subsistemului 1. Sistem efector sau de 1.1 Sistem mecanic Modifica caracteristicile prelucrare 1.2 Sistem de antrenare materialului imprimnd informatia tehnologica 2. Sistem logistic 2.1 Sistem logistic de Alimentare, pozitionare si transfer n spatiu transferul pieselor 2.2 Sistem de depozitare Depozitarea pieselor 3. Sistem de comanda 3.1 Sistem de conducere a Prelucrare, transfer si depozitare a procesului de fabricatie informatiilor privind coordonarea 3.2 Sistem tehnic de comanda spatiala si temporala a fluxurilor de energie si a programelor tehnice de comanda. Prelucrarare,transfer,depozitare a informatiilor pentru comanda masinilor si utilajelor ; 4. Sistem de control Compara valorile prescrise cu cele realizate si transmite informatii sistemului de comanda. Constituirea sistemelor avansate de productie caracteristice mileniului trei, presupune modificari profunde, care vor afecta att baza tehnica ct si metodele si tehnicile de conducere, organizare si asigurare a calitatii. Astfel o firma va avea nevoie de o capacitate inovationala proprie ridicata, deoarece fara acest element chiar daca va face eforturi mari pentru a-si valorifica resursele materiale de care dispune, ea va ramne n urma din punct de vedere calitativ. Din aceasta cauza va spori considerabil rolul personalului muncitor care, la toate nivelele, va avea de facut fata unor probleme complet noi de perfectionare continua a procesului de productie si a produselor fabricate.
1.3. Intreprinderea -obiect al managementului productiei

1.3.1. Abordarea conceptului de ntreprindere de productie (firma) In sens economic, o intreprindere (firma) indiferent de marime, forma de proprietate si organizare- produce bunuri si servicii destinate vinzarii pe piata, scopul urmarit fiind obtinerea de profit. Cu alte cuvinte, intreprinderea este veriga organizatoprica unde are loc fuziunea dintre factorii de productie (resurse umane si material-organizatorice) cu scopul de a produce si desface bunuri economice n structura, cantitatea si calitatea impusa de cererea de pe piata si obtinerea de profit. n cadrul oricarei economii ntreprinderea urmareste realizarea urmatoarelor obiective: economic; social. Obiectivul economic se concretizeaza in : optimizarea permanenta a combinarii factorilor de productie utilizati n vederea obtinerii celor mai bune rezultate economice cu costuri ct mai reduse si avnd n permanenta n vedere situatia pietelor de aprovizionare si desfacere; distribuirea veniturilor obtinute din procesul de productie. Obiectivul social este determinat de faptul ca activitatea oricarei ntreprinderi se desfasoara ntr-un context social dat. Rolul social al ntreprinderii se manifesta: fata de salariati, deoarece acestia isi consuma o mare parte din timpul lor n cadrul ntreprinderii unde trebuie sa existe conditii favorabile att din punct de vedere al muncii desfasurate ct si din punct de vedere al salarizarii acestora.Prin masurile ntreprinse, managerii trebuie sa creeze conditii favorabile pentru promovarea att a personalului ct si a tehnologiei. fata de consumatori, pentru care ntreprinderea industriala trebuie sa produca cele mai bune produse si servicii cerute de catre acestia; pentru aceasta ntreprinderea trebuie sa furnizeze o informatie ct mai completa si obiectiva asupra produselor sale, prin politici de publicitate si reclama cit mai adecvate. Obiectivul social este tot mai mult asociat ntreprinderilor moderne.Din acest punct de vedere o ntreprindere trebuie sa gaseasca un raspuns adecvat la urmatoarele probleme: inflatia, managementul cu fata umana, protectia mediului si a consumatorilor si criza de energie. Inflatia apare ca un fenomen de crestere a preturilor sau ca o depreciere a puterii de cumparare. Ca urmare a cresterii preturilor apar modificari n comportamentul consumatorilor, acestia reducndu-si drastic nevoile de consum fata de anumite produse, boicotnd n acest fel pietele de desfacere ale anumitor producatori. Apare astfel necesitatea adaptarii producatorilor la noile conditii de piata influientate de fenomenul inflatiei. Managementul cu fata umana presupune luarea n considerare nu numai a factorilor organizationali ci si a factorului uman; cu alte cuvinte managementul cu fata umana implica crearea unui echilibru ntre obiectivele de productie si rentabilitate si dorintele salariatilor. Protectia mediului este considerat a fi un element al obiectivului social al unei ntreprinderi cu repercursiuni att pe plan juridic ct si social. Protectia consumatorului este de asemenea un element important care trebuie avut n vedere de fiecare ntreprindere, astfel nct deciziile pe care le iau sa tina seama de dorintele si nevoile beneficiarilor ei. Criza de energie provine din capacitatile reduse pe plan mondial de a acoperi nevouile din ce n ce mai mari de diferite feluri de energie.
1.3.2 Tipologia ntreprinderilor n mediul national si international functioneaza o mare varietate de ntreprinderi ceea ce impune o clasificare a cestora n functie de mai multe criterii: 1) Dupa forma de proprietate: a) ntreprinderi particulare, in cazul carora patrimoniul apartine unei persoane sau un grup de persoane fizice care au avut de altfel initiativa crearii lor. b) ntreprinderi de stat, in cazul carora statul a avut initiativa crearii lor si este proprietarul ntregului patrimoniu de care acestea dispun. Conform legislatiei romnesti n vigoare (Legea nr.15/1990 privind organizarea unitatilor economice de stat) ntreprinderile de stat se organizeaza si functioneaza sub forma de regii autonome sau societati comerciale. Regiile autonome sunt acele ntreprinderi care se organizeaza si functioneaz n ramurile strategice ale economiei nationale (energetica, exploatarea minelor si gazelor naturale, posta si telecomunicatii, transporturi feroviare, industria de armament si alte domenii stabilite de guvern). Astfel de ntreprinderi sunt persoane juridice si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara. Ele se pot nfiinta prin hotarri guvernamentale, pentru cele de interes national sau prin hotarri ale organelor judetene pentru cele de interes local. Regiile autonome pot cuprinde n structura lor uzine, fabrici, ateliere, sucursale si alte asemenea subunitati necesare realizarii obiectului lor de activitate. O regie autonoma se caracterizeaza n general prin urmatoarele elemente: este proprietara patimoniului sau pe care il foloseste n mod autonom; ntocmeste anual un buget de venituri si cheltuieli, bilant contabil si cont de profit si pierderi; din veniturile realizate, dupa acoperirea cheltuielilor regia autonoma constituie fondul de rezerva si fondul de dezvoltare. regia autonoma este condusa de un consiliu de administratie format din 7-15 persoane. dobnzile, amortizarea investitiilor si rambursarea creditelor se acopera din veniturile realizate. Regiile autonome pot fi si ele la rndul lor de doua feluri regii autonome cu conducere directa, daca functiile ei economice si financiare sunt ncredintate unor functionari de stat; regii autonome cu conducere indirecta,daca aceleasi functii sunt concesionate sau nchiriate unor persoane sau ntreprinderi particulare. Societatea comerciala este o persoana juridica care efectueaza activitati de productie si comercializare n scopul obtinerii de profit. In lumea contemporana societatea comerciala reprezinta forma principala de intreprindere. Aceste forme de ntreprindere sunt conduse de directorul general n baza unui contract de management ncheiat de Adunarea Generala a Actionarilor. Directorul general constituie Consiliul de Administratie si Comitetul de Directie, ca organe participative ale managementului. Exista mai multe feluri de societati comerciale, dar cele mai raspndite sunt: Societatea n nume colectiv(SNC), caracterizata prin: este o societate de persoane cu numar redus de asociati; obligatiile sociale sunt garantate de toti asociatii; n cazul falimentului att societatea ct si asociatii sunt declarati falit. Societate pe actiuni (SA), caracterizata prin: este o societate de capitaluri divizate n actiuni; actiunile sunt transmisibile; actionarii sunt raspunzatori numai n limita capitalului social al fiecaruia. Societate cu raspundere limitata, caracterizata prin: este o societate de capitaluri, iar raspunderea este limitata la aportul social; aportul social este format din parti sociale; numarul de asociati nu poate fi mai mare de 50.
c) ntreprinderi mixte, in cadrul carora exista participanti la crearea si utilizarea patrimoniului att din parte statului ct si din partea unor persoane fizice particulare. 2) n functie de modul de constituire si utilizare a patrimoniului ntreprinderile pot fi: a) ntreprinderi particulare individuale, care se caracterizeaza prin: sunt proprietatea unei persoane fizice , dar care poate utiliza unul sau mai multi salariati; propietarul este responsabil de patrimoniul ntreprinderii; Astfel de ntreprinderi sunt asa zisele ntreprinderi artizanale din agricultura, pescuit sau servicii, unde numarul de salariati este mai mic de 10. b) ntreprinderi unipersonale cu raspundere limitata se caracterizeaza prin aceea ca: patrimoniul ntreprinderii este separat de cel al proprietarului; responsabilitatea proprietarului este limitata numai la patrimoniul ntreprinderii. c) Intreprinderi societare, care se caracterizeaza prin urmatoarele: capitalul societatii este repartizat ntre doua sau mai multe persoane, fiind divizat n titluri numite actiuni sau parti sociale; au personalitate juridica; asociatii primesc dividende. d) ntreprinderi cooperatiste, se caracterizeaza prin: se creaza pe baza participarii mai multor persoane ce au desfasurat anterior aparitiei cooperativei, activitati similare n calitate de mici producatori; fiecare membru cooperator participa n mod egal la managementul cooperativei; membrii cooperatori au dreptul n afara salariului la o parte din venitul final n functie de partea de capital cu care a venit n cooperativa sau a unor prevederi de la constituirea acesteia. e) ntreprinderi familiale al caror specific este dat de faptul ca patrimoniul se afla n proprietatea membrilor unei familii, care de cele mai multe ori sunt si lucratori n cadrul ntreprinderii lor. 3) n functie de apartenenta nationala pot exista a) ntreprinderi nationale n care patrimoniul se afla integral n proprietatea unei tari; b) ntreprinderi multinationale ale caror subunitati componente si desfasoara activitatea n doua sau mai multe tari; aceste ntreprinderi sunt de regula proprietatea unui grup economic international. c) ntreprinderi joint-venture care se caracterizeaza prin participarea cu capital n proportii diferite a unor persoane fizice sau juridice din doua sau mai multe tari. 4) n functie de gradul de marime (stabilit n functie de numarul de salariati, cifra de afaceri, marimea capitalului sau a profitului) pot exista: a) Intreprinderi mari caracterizate printr-un grad mare de diversificare, resurse financiare importante, organizare pe un numar mare de niveluri ierarhice, etc. si care reactioneaza mai greu la schimbarile din mediul nconjurator. b) ntreprinderi mici si mijlocii caracterizate prin aceea ca proprietarul se confunda cel mai adesea cu managerul; sunt ntreprinderi dinamice dar si foarte vulnerabile datorita dependentei de acelasi client, a cheltuielilor foarte ridicate cu personalul sau a unei prea accentuate specializari. Specialistii apreciaza ca ntreprinderile mici (cu un numar de salariati ntre 1 si 75) si mijlocii (cu un numar de salariati ntre 76 si 200) nu sunt o reproducere a marilor ntreprinderi ntruct au un anumit specific privind pozitia lor pe piata, capacitatea lor de a atrage personalul, modul de organizare si gestiune.
ntre avantajele ntreprinderilor mici si mijlocii pot fi mentionate: au o capacitate mare de inovare manifestata nu numai n lansarea noilor produse dar si n strategia pe care o adopta; posibilitati mari de reducere a costurilor, din cauza cheltuielilor conventional constante reduse ca marime; ocuparea unor segmente de piata specifice, neaccesibile marilor ntreprinderi. ntreprinderile mici si mijlocii au nsa si unele dezavantaje din care mai importante sunt: deficiente n domeniul gestiunii , datorita lipsei de pregatire a celui care o creaza; lipsa unor surse de finantare necesare pentru depasirea unor perioade dificile care pot apare n timpul functionarii acestora; dificultati generate de lipsa unor reglementari guvrnamentale n acest domeniu. 5) n functie de gradul de continuitate a procesului de productie ntreprinderile pot fi: a) cu functionare continua pe tot parcursul anului; b) cu functionare sezoniera. ntreprinderile cu functionare sezoniera ridica probleme deosebite din punctul de vedere al managementului, cum ar fi: folosirea capacitatii de productie pe o perioada ct mai mare de timp; permanentizarea pe o perioada ct mai mare de timp a numarului de muncitori; asigurarea aprovizionarii cu materii prime si materiale pentru o perioada ct mai mare de timp, n conditii de conservare a calitatii acestora ct mai bune. 6) n functie de gradul de specializare ntreprinderile pot fi: a) ntreprinderi specializate sunt acele ntreprinderi n cadrul carora produsele finite sau componente ale acestora se obtin n cantitati mari de produse, n urma unor procese tehnologice omogene. Aceste ntreprinderi sunt dotate cu utilale specializate n executarea operatiilor componente ale procesului tehnologic si cu personal cu calificarea corespunzatoare. b) ntreprinderi universale executa o varietate mare de produse n cantitati mici sau chiar unicate. Caracteristic acestor ntreprinderi este faptul ca sunt nzestrate cu utilaje universale pentru executarea unei game ct mei largi de operatii tehnologice si cu forta de munca policalificata conform cu felul operatiilor tehnologice realizate de catre utilaje. c) ntreprinderi mixte n cadrul carora se executa produse n serie sau unicate si care mbina caracteristicilor primelor doua tipuri de ntreprinderi. ncadrarea ntreprinderilor ntr-o clasa sau alta conform acestor criterii de clasificare este importanta din punctul de vedere al managementului; astfel pe baza asemanarilor existente ntre diferite ntreprinderi din aceiasi clasa pot fi adoptate masuri care sa fie valabile unui numar ct mai mare de astfel de ntreprinderi. 1.3.3 Trasaturile de baza ale unei ntreprinderi Prin obiectul sau de activitate o ntreprindere are rolul de a-si folosi cu eficienta mijloacele de productie pe care le detine n conditiile folosirii ct mai complete a capacitatilor de productie, a unei calitati ridicate a produselor si a obtinerii de profit. O ntreprindere de productie industriala se caracterizeaza prin trei trasaturi de baza: unitatea tehnico-productiva; unitatea organizatorico- administrativa; unitatea economico-sociala. Unitatea tehnico-productiva este determinata de faptul ca intreprinderea de productie industriala dispune de un complex de factori de productie, n anumite raporturi cantitative si calitative astfel nct sa fie realizat n conditii de eficienta obiectivul stabilit de catre aceasta. n cadrul acestei trasaturi de baza se evidentiaza doua aspecte principale: a) omogenitatea procesului tehnologic n toate subunitatile de productie de baza specializate n executarea anumitor produse sau componente ale acestora; b) unitatea productiei fabricate n ntreprindere.
Pentru ntreprinderile caracterizate prin omogenitatea procesului tehnologic, n cadrul subunitatilor sale de productie de baza , procesul tehnologic este asemanator, utilizndu-se masini si utilaje cu aceiasi destinatie tehnologica, muncitorii au aceiasi profesie si grad de calificare, iar modul de organizare al acetora este asemanator. Acest aspect al trasaturii tehnicoproductive este cel mai des ntlnit n ntreprinderi de turnatorie, tesatorii, filaturi, etc. n fig.1.2 este prezentata o ntreprindere de turnatorie caracterizata prin omogenitatea procesului tehnologic.
ntreprindere de turnatorie
Sectie de turnatorie piese mari din fonta
Sectie de turnatorie piese mijlocii din fonta
Sectie de turnatorie piese mici din fonta
Sectie de turnatorie piese din otel
Sectie de turnatorie piese din materiale neferoase
Fig.1.2 Schema unei ntreprinderi de turnatorie caracterizata prin omogenitatea procesului tehnologic n cadrul celui de-al doilea aspect al unitatii tehnico-productive, al unitatii productiei fabricate, o ntreprindere reuneste subunitati de productie specializate n realizarea unui numar foarte mic de produse sau componente ale acestora. Pentru aceasta, se reunesc procese neomogene n cadrul aceleiasi subunitati de productie. Din punctul de vedere al modului cum sunt reunite procesele tehnologice neomogene, pot exista trei variante de realizare a productiei n subunitatile de productie de baza. Prima varianta presupune crearea de subunitati de productie pentru realizarea n cadrul fiecarei subunitati de productie de baza a unei singure operatii tehnologice pentru toate produsele care urmeaza sa fie prelucrate. Vom exemplifica n fig.1.3 acest mod de organizare a procesului tehnologic pentru o ntreprindere de tesatorie.
ntreprindere de tesatorie
Sectia de vopsitorie produse P1,P2,P3
Sectia de filatura produse P1,P2,P3
Sectia de tesatorie produse P1,P2,P3
Sectia de finisaj produse P1,P2,P3
Fig.1.3 Schema sectiilor de productie ale unei ntreprinderi de tesatorie organizate pe faze ale procesului tehnologic n cea de-a doua varianta sub care poate apare unitatea productiei fabricate toate subunitatile de baza ale ntreprinderii contin toate fazele procesului tehnologic necesare realizarii unui singur fel de produs. Folosind acelasi exemplu al ntreprinderii de tesatorie, schema sectiilor de productie n acest caz este prezentata n fig.1.4;
Sectie pentru fabricatia produsului P1
V P1 TP1
FP1 Fin P1
V P2 TP2
FP2 Fin P2
V P3 TP3
FP3 Fin P3
Fig.1.4 Schema unei intreprinderi de tesatorie cu procese tehnologice neomogene ale carei subunitati de productie sunt specializate n fabricatia unui singur produs
n schema de mai sus au fost utilizate urmatoarele simboluri: V - operatia tehnologica de vopsitorie; F - operatia tehnologica de filatura; T - operatia tehnologica de tesatorie; Fin - operatia tehnologica de finisaj. A treia varianta presupune existenta n ntreprindere a doua feluri de sectii de baza si anume: -sectii de baza n cadrul carora se realizeaza o singura faza de proces tehnologic pentru toate produsele din cadrul ntreprinderii; -sectii de baza n cadrul carora se realizeaza faze de proces tehnologic doar pentru un singur tip de produs .n general, n categoria primului tip de sectii se desfasoara stadii tehnologice pregatitoare, cum ar fi: vopsitoria si filatura, iar n celelalte operatii de prelucrare propriu-zisa, cum ar fi tesatoria si finisajul produselor. In fig.1.5 este prezentat modul de organizare al sectiilor de baza conform celor prezentate anterior pentru aceiasi ntreprindere de tesatorie; acest mod de organizare este prezentat doar cu titlu teoretic, n realitate ntreprinderile de tesatorie fiind alcatuite dupa schema din varianta ntia.
Sectia de vopsitorie a produselor P1,P2,P3
Sectia de filatura a produselor P1,P2,P3
Sectia pentru fabricarea produsului P1
TP1
Fin P1
T P2
Fin P2
TP3
Fin
P3
Fig.1.5 Schema sectiilor unei intreprinderi de tesatorie organizate pe stadii ale procesului tehnologic sau specializate pe produs
Pe lnga cele prezentate anterior, unitatea tehnico-productiva mai nsemneaza penru o ntreprindere de productie industriala si faptul ca n cadrul acesteia exista un ansamblu de sectii
auxiliare si de servire, formnd mpreuna un sistem tehnico-productiv amplasat pe un teritoriu bine delimitat al ntreprinderii. Unitatea organizatorico-administrativa este data de faptul ca la nfiintarea ntreprinderii se stabileste pentru aceasta un sediu, un obiect al activitatii, o denumire, un complex de mijloace de productie, un personal si o conducere proprie. Prezenta acestor elemente fac ca ntreprinderea sa aiba din punct de vedere organizatorico-administrativ sa aiba urmatoarele caracteristici: poate decide asupra produselor sau serviciilor care pot fi oferite pe piata; poate decide asupra activitatilor de management care vor fi utilizate; poate decide asupra modului de utilizare a resurselor financiare si a modului de mpartire a profitului. Unitatea economico- sociala este data de faptul ca ntreprinderea este organizata si functioneaza pe baza principiilor de rentabilitate si de eficienta economica. Din acest motiv, o astfel de ntreprindere se caracterizeaz din punct de vedere economico-social prin urmatoarele: indiferent de forma de proprietate orice ntreprindere are n dotare mijloace de productie proprii; functioneaza pe baza strategiei si tacticii stabilite de conducerea acesteia vederea realizarii obiectivului propus; poate fi desfiintata, reorganizata sau poate sa-si modifice obiectul de activitate, denumirea sau sediul pe baza unor hotrri ale organelor care au constituit-o; si desfasoara activitatea pe baza de autofinantare; trebuie sa asigure cunoastere temeinica a pietelor de desfacere, n vederea realizarii integrale a productiei. Aceste trasaturi de baza ale unei ntreprinderi de productie industriale pot avea o serie de particularitati distincte n functie de conditiile specifice n care o ntreprindere sau alta isi desfasoara activitatea.
ORGANIZAREA STRUCTURALA A SISTEMELOR DE PRODUCTIE

2.1 Procesul de producie; notiune, tipologie, factori de influen 2.2 Structura organizatorica a unei ntreprinderi de producie 2.3 Posibilitati de perfectionare a structurii de producie si conceptie; indicatori care reflecta eficienta economica a unei structuri rationale
2.1 Procesul de productie: notiune, tipologie,factori de influenta.

2.1.1 Notiunea de proces de productie Orice unitate de productie are ca obiectiv principal producerea de bunuri materiale si servicii care se realizeaza prin desfasurare unor procese de productie . Continutul activitatii de productie are un caracter complex si cuprinde att activitati de fabricatie propriu-zise ct si activitati de laborator, de cercetare si asimilare n fabricatie a noilor produse etc. Fabricatia este o activitate de productie care transforma materiile prime n produse finite de un nivel calitativ ct mai ridicat si cu costuri ct mai reduse. Procesul de productie este format din : procesul tehnologic ; procesul de munca. Procesul tehnologic este format din ansamblul operatiilor tehnologice prin care se realizeaza un produs sau repere componente ale acestuia. Procesul tehnologic modifica att forma si structura ct si compozitia chimica a diverselor materii prime pe care le prelucreaza. Procesele de productie sunt: elementare; complexe. Procesele de productie elementare sunt acele procese prin care produsul finit se obtine printr-o singura operatie tehnologica. Procesele de productie complexe exista atunci cnd asupra obiectelor muncii se executa mai multe operatii tehnologice. Procesele de munca sunt acele procese prin care factorul uman actioneaza asupra obiectelor muncii cu ajutorul unor mijloace de munca. Pe lnga procesele de munca si tehnologice n unele ramuri industriale exista si procese naturale n cadrul carora obiectele muncii sufera transformari fizice si chimice sub actiunea unor factori naturali( industria alimentara-procese de fermentatie,industria mobilei-procese de uscare a lemnului, etc.)
2.1.2 Tipologia proceselor de productie Datorita marii diversitati a proceselor de productie aceste trebuie grupate n grupe de procese care au caracteristici comune n functie de anumite criterii de grupare. Cele mai utilizate criterii de grupare a proceselor de productie sunt: a) dupa modul de participare la obtinerea produsului finit; b) dupa gradul de continuitate; c) dupa modul de obtinere a produsului finit; d) dupa gradul de periodicitate; e) dupa natura tehnologica. a) n functie de modul cum participa la realizarea produsului finit procesele de productie sunt: procese de productie de baza; procese de productie auxiliare; procese de productie de servire; procese de productie anexa. Procesele de productie de baza transforma materiile prime si materiale n produse finite care constituie obiectul activitatii de baza al ntreprinderii: procese de prelucrare mecanica si montaj n constructii de masini, tesatorie n industria textila, etc. Procesele de productie de baza pot fi la rndul lor: procese de baza pregatitoare; procese de baza prelucratoare; procese de montaj-finisaj. Procesele de baza pregatitoare pregatesc materiile prime si materialele pentru prelucrarea propriu-zisa-procesele de turnare si forjare n industia constructiilor de masini, procesele de vopsire si filatura din industria textila,procesele de croit n industria confectiilor sau de ncaltaminte. Procesele de baza prelucratore efectueaza operatii de prelucrare propriu-zisa a materiilor prime si a materialelor n vederea transformarii lor n produse finite-procese de prelucrari mecanice n constructii de masini, procese de tesatorie in industria textila, procese de coasere n confectii, etc. Procesele de baza de montaj-finisaj sunt acele procese care asigura obtinere formei finale a produsului nainte de livrarea la consumator. Procesele de productie auxiliare asigura obtinere unor produse sau lucrari care nu constituie obiectul activitatii de baza al ntreprinderii dar care asigura buna functionare a proceselor de productie de baza- procese de reparare a utilajelor si echipamentelor, de obtinere a SDV-urilor necesare n procesele de productie de baza, de obtinere a diferitelor feluri de energie, etc. Procesele de productie de servire asigura obtinerea unor servicii care nu constituie obiectul activitatii de baza al ntreprinderii, dar ajuta la buna desfasurare a proceselor de productie de baza si auxiliare-procese de transport intern, de depozitare sau de transport a diferitelor feluri de energie pe cabluri sau conducte. b) Dupa gradul de continuitate procesele de productie sunt: procese de productie continue; procese de productie periodice. Procesele de productie continue se caracterizeaza prin aceea ca asigura o transformare continua a materiilor prime n produse finite n instalatii de aparatura, pe tot parcursul fluxului de productie parametrii tehnologici avnd aceleasi valori. Procesele de productie periodice se caracterizeaza prin aceea ca produsele sunt elaborate sub forma de sarje la distante de timp egale cu timpul necesar pentru elaborarea unei sarje. c) Dupa modul de obtinere a produselor finite din materia prima procesele de productie sunt: procese de productie directe; procese de productie sintetice; procese de productie analitice.
Capitolul 2 Organizarea structural a sistemelor de producie
Procesele de productie directe se caracterizeaza prin aceea ca produsul finit se obtine ca urmare a executarii unor operatii succesive asupra aceleiasi materii prime- procese de obtinere a produselor lactate, de obtinere a zaharului, etc. Procesele de productie sintetice conduc la obtinerea produsului finit dupa prelucrarea succesiva a mai multor materii prime- procese de productie din constructii de masini, confectii, industria alimentara, etc. Procesele de productie analitice conduc la obtinerea a mai multor produse finite n urma unor prelucrari succesive a unei singure materii prime- procesele de productie din petrochimie, rafinarii, etc. d) Dupa gradul de periodicitate procesele de productie sunt : ciclice; neciclice. Procesele de productie ciclice au caracter repetitiv si sunt specifice tipului de productie de serie mare sau de masa. n cadrul acestor procese prelucrarea produselor se face pe loturi de fabricatie sau sub forma de sarje. Procesele de productie neciclice se repeta la perioade mari de timp si sunt specifice pentru tipul de productie de serie mica sau unicate. e) n functie de natura tehnologica a operatiilor, procesele de productie sunt: procese chimice; procese de schimbare a configuratiei; procese de asamblare; procese de transport. Procesele chimice se efectueaza n instalatii capsulate n cadrul carora materiile prime se transforma n urma unor reactii chimice sau termochimice- procese din industria aluminiului, a maselor plastice, a petrolului, etc. Procesele de schimbare a configuratiei au la baza operatii de prelucrare mecanica a materiilor prime cu ajutorul unor masini sau agregate tehnologice- procese de strunjire, rectificare, frezare, etc. Procesele de asamblare asigura sudura , lipirea sau montajul unor subansamble n vederea obtinerii produsului finit. Procesele de transport asigura deplasarea materiilor si materialelor de la un loc de munca la altul n interiorul ntreprinderii. 2.1.3. Factorii care influenteaza asupra modului de organizare a proceselor de productie Modul de organizare a procesului de productie este influentat de o serie de factori, dintre care cei mai importanti sunt: felul materiilor prime folosite; caracterul produsului finit; felul procesului tehnologic utilizat; volumul productiei fabricate, etc. a) Felul materiilor prime folosite determina gruparea proceselor de productie n doua mari grupe: grupa proceselor de productie extractive; grupa proceselor de productie prelucratoare. Procesele de productie extractive se caracterizeaza prin aceea ca factorul uman cu ajutorul mijloacelor de munca actioneaza n vederea extragerii din natura a unor minereuri, titei, carbune, lemn, etc. fapt ce contribuie la adaugarea de valoare si valoare de ntrebuintare transformndu-le n materii prime. Procesele de productie prelucratoare au ca obiect prelucrarea materiilor prime extractive si a celor din agricultura. n functie de felul materiilor prime utilizate exista diferentieri foarte mari din punctul de vedere al organizarii proceselor de productie att a celor de baza ct si a celor auxiliare sau de servire. Exemple:
1) n cadrul ntreprinderilor care utilizeaza materii prime n cantitati sau greutati mari se ridica probleme speciale legate de modul de organizare a transportului sau depozitarii acestora.. n functie de felul materiilor prime utilizate transportul se va fi rutier sau pe calea ferata, iar volumul depozitelor se va determina n mod corespunzator. 2) n intreprinderile la care din procesul de productie rezulta cantitati mari de deseuri se vor crea conditii corespunzatoare de valorificare a acestora fie n interiorul ntreprinderii, fie vor fi livrate altor ntreprinderi n scopul reciclarii acestora. 3) n ramurile industriale n care rezulta cantitati mari de noxe, se vor crea conditii de captare a acestora si de conditionare continua a aerului. 4) n ntreprinderile care utilizeaza materii prime corozive se vor utiliza instalatii de prelucrare din materiale rezistente la coroziune, dupa cum n ntreprinderile care folosesc materiale perisabile se vor crea conditii de pastrare a calitatii acestora. b) Felul produsului finit prin particularitatile de ordin constructiv sau prin forma si proprietatile sale determina o anumita organizare a procesului de productie. Produsele finite pot fi grupate n doua mari grupe: produse omogene, care au caracteristici identice n toata masa produsului; produse eterogene, cu proprietati diferite n masa produsului. Produsele omogene pot fi fluide cu livrare continua n cadrul unor retele de conducte, sau cu livrare discontinua- livrare n butelii sau ambalate sub forma de pudra n cutii sau saci; produsele omagene pot fi si sub forma solida cu una, doua sau trei dimensiuni si n acest caz livrarea lor se face sub forma solida. Produsele eterogene sunt de uz curent su de uz exceptional. Gradul de complexitate a produsului finit precum si dimensiunile acestuia determina un anumit mod de organizare a procesului de productie sau altul. Astfel; n functie de aceste proprietati se va face o aprovizionare cu materii prime si materiale n cantitati mai mari sau mai mici, procesul tehnologic este mai simplu sau mai complex, utilajele sunt mai complexe sau forta de munca are o calificare mai mare sau mai redusa. c) Felul procesului tehnologic utilizat determina un anumit fel de operatii tehnologice , executate intr-o anumita succesiune, anumite utilaje si forta de munca de un anumit nivel de calificare. Deoarece un anumit produs poate fi realizat prin doua sau mai multe variante de proces tehnologic , se pune problema alegerii acelei variante de proces tehnologic , care sa conduca la obtinerea unor produse de caliitate superioara si cu cheltuieli ct mai reduse. n mod similar se pune problema influentarii procesului de productie si de catre ceilalti factori de influenta ai acestuia.
2.2 Structura organizatorica a unei ntreprinderi de productie

Una dintre cele mai importante functiuni ale managementului unei ntreprinderi de productie este functiunea de organizare. Aceasta se caracterizeaza printr-un ansamblu de actiuni care vizeaza toate domeniile de activitate ale ntreprinderii, precum si relatiile de interdependenta dintre acestea. Functiunea de organizare de ansamblu a ntreprinderii se desfasoara la nivelul ei cel mai superior si se materializeaza n structuri organizatorice, prin care se combina, ordoneaza si actualizeaza componentele umane, materiale si financiare ale acesteia. n concluzie, structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice si al relatiilor dintre acestea orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale ntreprinderii. Structura organizatorica este componenta principala a structurii generale a ntreprinderii. Locul ei n cadrul structurii generale este prezentat n fig.2.1

STRUCTURA GENERALA A NTREPRINDERII
STRUCTURA ORGANIZATORICA
STRUCTURA COMPONENTELOR SOCIO-CULTURALE
STRUCTURA FUNCTIONALA (DE CONDUCERE)
STRUCTURA OPERATIONALA (DE PRODUCTIE SI CONCEPTIE)
Fig.2.1 Structura generala a unei ntreprinderii de productie industriala Structura functionala reprezinta ansamblul cadrelor de conducere si al compartimentelor (tehnice, economice si administrative), modul de constituire si grupare al acestora, precum si relatiile dintre ele necesare desfasurarii corespunzatoare a procesului managerial si de executie. Structura de productie si conceptie, din punct de vedere organizatoric, reflecta locul de desfasurare a activitatii de productie, de control tehnic de calitate si de cercetare n cadrul unor verigi organizatorice bine delimitate. 2.2.1 Structura de productie si conceptie;notiune, verigi structurale de baza Structura de productie si conceptie a unei ntreprinderide productie industriala se refera la numarul si componenta unitatilor de productie, de control si cercetare, marimea si amplasarea lor pe teritoriul ntreprinderii, modul de organizare interna a acestora si legaturile functionale care se stabilesc ntre ele n cadrul procesului de productie si cercetare. Structura de productie si conceptie este formata dintr-un numar stabilit de verigi organizatorice de productie dintre care cele mai des ntlnite sunt urmatoarele: sectii de productie, montaj sau "service"; ateliere de productie, montaj, proiectare; laboratoare de control si cercetare; sectoare de productie; locuri de munca. Sectia de productie este o veriga de productie, distincta din punct de vedere administrativ, n cadrul careia se executa un produs, o parte a acestuia sau o faza de proces tehnologic. Constituirea unei sectii de productie si propune organizarea si coordonarea unitara a activitatilor corelate din punct de vedere tehnologic. n functie de felul proceselor tehnologice care se desfasoara n cadrul sectiilor de productie exista: sectii de baza; sectii auxiliare; sectii de servire; sectii anexa. Sectiile de baza sunt acele verigi de productie n cadrul carora se executa procese de productie care au drept scop transformarea diferitelor materii prime si materiale n produse finite ce se constituie n obiecte ale activitatii de baza al ntreprinderii, cum ar fi procese de prelucrari mecanice si montaj n industria constructiilor de masini, procese de filatura si tesatoriie n ntreprinderile textile, etc.
Sectiile de productie de baza ale unei ntreprinderi de productie industriala se pot grupa n mai multe categorii de sectii n functie de principiul care a stat la baza organizarii sectiei: sectii de baza organizate dupa principiul tehnologic; sectii de baza organizate dupa principiul pe obiect; sectii de baza organizate dupa principiul mixt. Sectiile de baza organizate dupa principiul tehnologic presupun amplasarea utilajelor si a locurilor de munca astfel nct sa asigure executarea unui stadiu sau a unei faze de proces tehnologic. Conform acestui principiu exista sectii de productie de turnatorie, forja, prelucrari mecanice sau de montaj n industria constructiilor de masini, de filatura si tesatorie n industria textila, etc. Sectiile de baza organizate dupa principiul tehnologic, n functie de operatiile tehnologice care se executa n cadrul acestora se grupeaza n: sectii de baza pregatitoare; sectii de baza prelucratoare; sectii de baza de montaj - finisaj. Sectiile de baza pregatitoare sunt acele sectii n care se executa faze pregatitoare ale procesului tehnologiccum sunt: turnare si forjare de piese n constructii de masini, filatura n industria textila, croire n industria de confectii, etc. Sectiile de baza prelucratoare sunt acele sectii in cadrul carora are loc transformarea propriu-zisa a materiilor si materialelor n produse care constituie obiectivul de baza al ntreprinderii. Aceste sectii sunt cele de prelucrari mecanice n constructii de masini, cele de tesatorie n industria textila sau cele de confectionat din industria confectiilor. Sectiile de baza de montaj - finisaj cuprind procese de productie n cadrul carora are loc asamblarea diferitelor produse din ansamblele si subansamblele componente sau de finisare a produsului finit, cum ar fi sectiile de montaj si probe tehnologice din constructii de masini si sectiile de imprimare sau apretare din industria textila. Sectiile de baza organizate dupa principiul pe obiect sunt astfel organizate nct sa asigure transformarea completa a materiilor si materialelor n produs finit sau componente ale acestuia. Astfel n cadrul acestor sectii sunt reunite un ansamblu de operatii tehnologice care vor prelucra produsul de la stadiul de materie prima la stadiul de produs finit. Exemple de astfel de sectii pot fi sectiile de pompe si compresoare din constructii de masini sau sectia pentru confectii femei sau barbati din industria de confectii. Sectiile de baza organizate dupa principiul mixt presupune acel mod de organizare n cadrul caruia anumite sectii (de regula cele pregatitoare) sunt organizate dupa principiul tehnologic, iar alte sectii dupa principiul pe obiect (sectiile de prelucrari mecanice). Sectiile auxiliare sunt verigi de productie n cadrul carora se executa produse sau lucrari ce nu constituie obiectul activitatii de baza al ntreprinderii, dar care sunt absqolut obligatorii pentru buna desfasurare a proceselor de productie de baza. Sectiile auxiliare cele mai des ntilnite n cadrul ntreprinderilor industriale sunt sectia energetica (centralele producatoare de diferite feluri de energie - energie electrica, abur, aer comprimat, etc.), sectia de SDV-uri, sectia de reparatii, etc. Sectiile de servire sunt acele verigi structurale n cadrul carora se executa activitati de productie ce se constituie ca servicii att pentru sectiile de baza, ct si pentru sectiile auxiliare, cum ar fi spre exemplu sectia retele energetice (pentru transportul diferitelor tipuri de energie catre diferitii consumatori din cadrul ntreprinderii industriale), sectia depozite si sectia transport intern. Sectiile anexa sunt verigile organizatorice destinate valorificarii deseurilor n acele ntreprinderi n care rezulta o cantitate mare de materiale refolosibile. Se constituie ca sectii anexa ale ntreprinderii si standurile de prezentare a produselor din expozitii si trguri sau magazinele proprii de desfacere.
Atelierul de productie este o veriga organizatorica care si poate desfasura activitatea ca subunitate de productie a unei sectii de productie sau n mod independent si atunci se deosebeste de sectia de productie doar prin volumul de activitate care se desfasoara n cadrul acestuia. n primul caz, atelierul de productie este o veriga structurala delimitata teritorial , n cadrul caruia se executra fie acelasi proces tehnologic, fie acelasi produs sau componenta a unui produs.n cel de-al doilea caz, atelierul este o veriga structurala delimitata din punct de vedere administrativ, cu aceleasi caracteristici din punct de vedere al procesului de productie ca si n primul caz. Activitatile de productie care pot sa aiba loc n cadrul unui atelier pot fi activitatati de productie, montaj, service, etc. Atelierul de proiectare este veriga structurala a carei activitate este orientata n executarea acelor lucrari de proiectare de dimensiuni mai reduse si care nu au fost executate de institutele de specialitate. De altfel existenta acestui atelier, mpreuna cu cea a laboratorului de control si cercetare este impusa de situatiile n care trebuiesc gasite solutii rapide n urma numeroaselor modificari ce pot surveni la cererea consumatorilor. Consideram de aceea ca este pe deplin justificata denumirea de structura de productie si conceptie. Laboratorul de control si cercetare este veriga organizatorica n cadrul careia se executa diferite analize si masuratori a calitatii produselor si a materiilor si materialelor. Sectoarele de productie sunt subunitati ale atelierului, delimitate teritorial unde se executa o anumita faza de proces tehnologic sau anumite componente ale unui produs. ntr-un atelier de prelucrari mecanice poate exista sectorul de strunguri, de freze, etc. Locurile de munca sunt verigile organizatorice de baza ale ntreprinderii industriale. Acestea ocupa o anumita suprafata de productie dotata cu utilaj si echipament tehnologic corespunzator destinat executrii unor operatii tehnologice sau servicii productive. Locurile de munca pot fi specializate n realizarea unei operatii, sau universale, cnd executa o varietate mare de operatii. 2.2.2 Tipuri de structuri de productie si conceptie n functie de particularitatile fiecarei ntreprinderi industriale, acesteia i corespunde un anumit tip de structura de productu si conceptie. Activitatea de proiectare si organizare a ntreprinderilor industriale evidentiaza trei tipuri dse structur, si anume: a) structura de productie si conceptie de tip tehnologic; b) structura de productie si conceptie de tip pe obiect; c) structura de productie si conceptie de tip mixt. Structura de productie si conceptie de tip tehnologic Caracteristici: organizarea sectiilor de baza se face dupa principiul tehnologic, denumirea sectiilor de baza fiind data de procesul tehnologic care se executa n cadrul acestora (turnatorie, forja, filatura, tesatorie, etc.) n cadrul sectiilor de productie locuri de munca universale a caror functionare este asigurata de forta de munca de nalta calificare; amplasarea acestor locuri de munca se face dipa principiul grupelor omogene de masini. Avantajele acestui tip de structura: permite realizarea unei varietati mari de produse; are loc o ncarcare completa a locurilor de munca; are un grad mare de flexibilitate, datorat caracterului universal al locurilor de munca; acest tip de structura este caracteristi tipului de serie mica sau individuala. Dezavantajele acestei structuri: datorita faptului ca fiecare faza de proces tehnologic se realizeaza n sectii diferite, transportul intern n intreprindere este foarte ridicat; deoarece locurile de munca trebuie sa se adapteze la fabricatia unei varietati mari de
produse, timpul pentru reglare al acetora este uneori foarte mare ducnd la cresterea timpilor de ntreruperi n functionarea utilajului; micsoreaza raspunderea pentru obtinerea unei calitati ridicate, datorita faptului ca produsele se prelucreaza n mai multe sectii de productie; produsele au un ciclu lung de fabricatie si deci exista stocuri mari de productie neterminata, care vor influienta negativ costul produselor si viteza de rotatie a mijloacelor circulante. n fig.2.1 este prezentat un exemplu de structura de productie de tip tehnologic ntr-o ntreprindere textila.
ntreprindere textila
Sectii de baza Vopsitorie Filatura Tesatorie Imprimare Apretura
Sectii auxiliare Reparatii Centrala energetica Productia de fuse si suveici
Sectii de servire Transport intern Depozite
Sectii anexa Valorificare deseuri Magazin de prezentare Standuri n expozitii si trguri
Laborator de conrol
Fig.2.1 Structura de productie si conceptie a unei ntreprinderi textile Structura de productie si conceptie pe obiect Caracteristici: organizarea sectiilor de productie este realizata dupa principiul obiectului de fabricatie; n fiecare sectie se fabrica un singur produs sau componente ale acestuia, iar sectiile poarta denumirea produsului pe care-l fabrica; locurile de munca sunt specializate n realizarea unei singure operatii sau a unui numar foarte mic de operatii; amplasarea locurilor de munca se face sub forma de linii tehnologice specializate n fabricatia unui produs sau a unor componente ale acestuia; acest tip de structura este specific tipului de productie de serie mare sau de masa. Avantaje: asigura organizarea liniilor de productie n flux cu eficienta ridicata; permite o crestere a specializarii n productie; reduce volumul de transport intern; reduce durata ciclului de fabricatie si a costurilor de productie; determina o reducere substantiala a stocurilor de productie neterminata. Dezavantaje: este tipul de structura de productie cu o flexibilitate foarte redusa la schimbarile sortimentale; nu poate fi folosita n mod eficient dect pentru tipul de serie mare sau de masa.
n fig.2.2 este prezentata structura de productie si conceptie pe obiect a unei ntreprinderi
de confectii.
ntreprindere de confectii
Sectii de baza Confectii femei Confectii barbati Confectii copii Lenjerie
Sectii auxiliare Reparatii Scularie Ambalaje Centrala de abur
Sectii de servire Transport intern Depozite
Sectii anexa Magazin de prezentare si desfacere Expozitii si trguri
Atelier de proiectare produse noi
Fig. 2.2 Structura de productie si conceptie pe obiect a unei ntreprinderi de confectii Structura de productie si conceptie mixta Caracteristici: organizarea sectiilor de productie se face dupa principiul mixt, o parte a sectiilor de productie organizndu-se dupa principiul tehnologic (cele pregetitoare), iar celelalte dupa principiul pe obiect; acest tip de structura este specific tipului de serie mica si mijlocie; acest tip de structura mbina avantajele celorlalte doua tipuri si le elimina dezavantajele. n fig. 2.3 este prezentata structura de productie si conceptie de tip mixt a unei ntreprinderi constructoare de masini.
ntreprindere constructoare de masini
Sectii de baza
Sectii auxiliare
Sectii de servire
Sectii anexa
Atelier de proiectare
Pregatitoare Debitare Turnatorie Forja
Prelucratoare Subansamble Motor Sasiu
Montaj Montaj subansamble
Reparatii Scularie Modelarie
Transport intern Depozite Retele energetice
Produse de larg consum Valorificare deseuri
Produse noi
Tehnologii
Montaj general
Centrala energetica
Fig. 2.3 Structura de productie si conceptie de tip mixt a unei ntreprinderi constructoare de masini
Analiznd aceste tipuri de structuri, se observa cum particularitatile fiecarei ntreprinderi influienteaza asupra structurilor de productie determinnd numarul si tipul subunitatilor de productie de baza.
2.3 Posibilitati de perfectionare a structurii de productie si conceptie; indicatorii care reflecta eficienta economica a unei structuri rationale
Asigurarea unei structuri de productie si conceptie rationale are loc n doua situatii si anume: n momentul proiectarii ntreprinderii; n momentul functionarii ntreprinderii n functie de modoficarile care survin n nomenclatorul de produse, n tehnologiile de fabricatie sau n organizarea productiei si a muncii. Indiferent de situatia n care are loc perfectionarea structurii de productie si conceptie exista un ansamblu de masuri care trebuie adoptate pentru atingerea acestui obiectiv: a) cresterea ponderii subunitatilor de productie (sectii, ateliere) organizate dupa principiul pe obiect n totalul subunitatilor de productie ale ntreprinderii; b) adncirea specializarii subunitatilor de productie si extinderea relatiilor de cooperare dintre acestea; c) cresterea ponderii volumului de productie pentru activitatea de baza a ntreprinderii de catre ntreprinderi specializate si reducerea activitatii sectiilor auxiliare si de servire proprii; d) asigurarea proportionalitatii dintre capacitatile de productie ale subunitatile de productie ale ntreprinderii; e) sistematizarea ntreprinderii prin care se va realiza un flux tehnologic continuu, pe traseele cele mai scurte. Toate aceste masuri de perfectionare a structurii de productie si conceptie vor influienta n mod pozitiv o serie de indicatori ai ntreprinderii dintre care mai importanti sunt: volumul si costul aferent activitatilor de transport intern; numarul, felul, marimea , locul de amplasare si costurile aferente depozitelor ntreprinderii; numarul de personal si fondul de salarii aferent aparatului administrativ; durata ciclului de productie al produselor ntreprinderii, marimea stocurilor de productie neterminata si viteza de rotatie a mijloacelor circulante, etc. Perfectionarea structurii de productie si conceptie trebuie sa tina seama de mbunatatirea permanenta a tuturor acestor indicatori, att n momentul proiectarii ntreprinderii, ct si pe tot parcursul functionarii ei.
METODE I TEHNICI DE STUDIU I ANALIZA A PROCESULUI DE PRODUCTIE I A ORGANIZARII LUI

3.1 Metode de studiu si analiza a procesului de producie 3.2 Metode de dimensionare a suprafetele de producie 3.3 Tipuri de amplasare a mijloacelor de producie pe suprafetele de producie
3.1 Metode de studiu si analiza a procesului de productie
Pentru a face o analiza a modului de organizare a procesului de productie se folosesc numeroase metode, dintre care cele mai folosite sunt urmatoarele: - graficul de analiza generala a procesului de productie; - graficul de analiza detaliata a procesului de productie; - graficul de circulatie. Graficul de analiza generala se ntocmeste pentru un singur produs, reper sau piesa, avnd rolul de a da o imagine de ansamblu asupra ntregului proces de productie. Elaborarea acestui grafic presupune evidentierea operatiilor de control simbolizate cu si a operatiilor de baza simbolizate cu . Graficul de analiza generala prezinta fluxul tehnologic principal si locurile n care intra n acest flux, fluxurile tehnologice secundare. Numerotarea operatiilor din fluxul tehnologic se face n succesiunea fiecarui fel de operatie n parte, ncepnd cu fluxul tehnologic principal si continund cu numerotarea operatiilor din fluxurile tehnologice secundare, din locul de unde acestea intra n fluxul tehnologic principal. Att operatiile de baza ct si cele de control sunt nsotite pe grafic de duratele lor de executie. Graficul de analiza detaliata a procesului de productie face o analiza mai amanuntita a procesului de productie urmarind n afara operatiilor de baza si de control si operatiile de transport , asteptare si depozitare . Graficul de analiza detaliata prezinta odata cu simbolurile specifice celor cinci operatii si timpul lor de executie, distantele de transport ( pentru operatiile de transport) si numarul de muncitori care executa fiecare operatie n parte. Graficul se elaboreaza de doua ori: odata pentriu situatia existenta, iar daca procesul de productie sufera unele mbunatatiri, graficul se mai ntocmeste si pentru situatia mbunatatita. Se compara rezultatele celor doua variante de grafic de analiza detaliate si apoi se calculeaza efectele economice-reduceri de durate de executie, scurtare de distante de transport sau reducere de numar de muncitori. Graficele de analiza detaliata se executa n formulare tipizate, care au un antet n care se nscriu date referitoare la procesul de productie pentru care se face analiza.
Graficul de circulatie este o reprezentare pe o suprafata data a graficului de analiza detaliata. Acest grafic reda la o scara convenabila amplasarea diferitelor locuri de munca pe suprafata de productie, fluxurile de materii si materiale dintre aceste locuri de munca si distantele dintre acestea. Simbolurile folosite sunt comune cu cele ale graficului de analiza detaliata si se ntocmeste att pentru situatia existenta ct si pentru situatia mbunatatita.
3.2 Metode de dimensionare a suprafetelor de productie

n urma analizei modului de organizare a procesului de productie poate rezulta necesitatea unor modificari de fluxuri tehnologice sau de amplasari sau reamplasari de utilaje. n acest caz este nevoie sa se faca o dimensionare judicioasa a suprafetelor de productie. Pentru aceasta se folosesc mai multe metode dintre care mai utilizate sunt urmatoarele: metoda pe baza de calcul; metoda prin elaborarea unui proiect sumar; etoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii. a) Metoda pe baza de calcul consta n stabilirea necesarului de masini, utilaje si instalatii si a necesarului de suprafata pentru fiecare tip de utilaj sau instalatie n parte. n final se calculeaza suprafata pe total grupa de utilaje prin nmultirea normativului de suprafata si numarul de utilaje de acelasi tip. Tot pe baza normativelor de suprafata se stabilesc si suprafetele necesare deplasarii muncitorilor, a mijloacelor de transport sau pentru depozitarea materiilor si materialelor sau a echipamentelor tehnologice. Suprafata totala de productie se obtine prin nsumare la suprafata de productie suprafetele necesare serviciilor auxiliare sau de servire sau pentru administratia ntreprinderii. Determinarea necesarului de masini, utilaje sau instalatii se poate face prin utilizarea unor relatii de calcul specifice. Acestea sunt diferentiate dupa cum utilajele sunt de prelucrare mecanica, elaboreaza sarje sau sunt folosite n turnatorii. Pentru utilajele din prelucrari mecanice numarul acestora se determina cu ajutorul relatiei:
n
Q j.tn j Nu =
j =1
Kn j.Td
unde: - Qj- cantitatea de produse de tipul j ; - tnj- norma de timp pe unitatea de produs j; - Knj- coeficientul de ndeplinire a normelor pentru produsul j; - Td- timpul disponibil al utilajului. Pentru utilajele care elaboreaza sarje, necesarul acestora se stabileste cu ajutorul relatiei: Q Nu = Td Gmp .Kp . ds -Q- cantitatea de produse care trebuie fabricata; -Gmp- greutatea materiei prime care intra o singura data n instalatie; -Kp- coeficientul de transformare din materie prima n produs finit; -Td- timpul disponibil al instalatiei; -ds- durata de elaborare a unei sarje. n turnatorii necesarul de instalatii de turnare se determina cu ajutorul relatiei: Q Nu = Np /rama.Nrame/ora.Td unde:
unde:
Capitolul 3 Metode i tehnici de studiu i analiz a procesului de producie i a organizrii lui
-Q- cantitatea de produse care va fi turnata n rame; -Np/rama- numarul produselor care se formeaza pe o rama de turnare; -Nrame/ora- numarul de rame realizate ntr-o ora; -Td- timpul disponibil al instalatiei de turnare. Calculul necesarului de suprafata se face pornind de la fiecare utilaj n parte pentru care se calculeaza suprafata totala de productie dupa relatia: St = Ss + Sg + Se unde: -Ss- suprafata statica; -Sg- suprafata de gravitatie; -Se- suprafata de evolutie. Suprafata statica reprezinta suprafata pe care se aseaza efectiv utilajul, putnduse determina n functie de dimensiunile acestuia. Suprafata de gravitatie este necesara pentru servirea de catre muncitor a locurilor de munca, sau pentru depozitarea materialelor. Aceasta suprafata se determina dupa relatia: Sg = Ss .N unde: -N- numarul laturilor din care poate fi servit utilajul de catre muncitor Suprafata de evolutie este necesara pentru deplasarea personalului din sectie si pentru efectuarea diferitelor transporturi si se determina cu ajutorul urmatorei relatii: Se =(Ss + Sg )K unde: -K-este un coeficient de suprafata, ale carui valori sunt cuprinse ntre 0,05 si 3 n functie de specificul locului de munca. b) Metoda pe baza unui proiect sumar consta n aceea ca se elaboreaza un proiect de detaliu care sa ofere o prima orientare asupra spatiilor necesare n functie de solutiile de amplasare adoptate.solutiilor adoptate. Dimensionarea spatiilor pe baza normativelor de utilizare a spatiului se foloseste n mod frecvent n cazul n care anumite tipuri de suprafete se repeta de la un proiect la altul. n concluzie, folosirea acestei metode se bazeaza pe normativele existente pentru diferitele masini sau utilaje. Astfel, pentru masinile mici este necesara o suprafata de 10-12 mp, pentru cele mijlocii 15-25 mp, iar pentru cele mari 30-45 mp. La fel se stabileste suprafata de productie necesara pentru activitati de control tehnic de calitate sau auxiliare. c) Metoda pe baza tendintei coeficientilor sau a extrapolarii . Pe baza acestei metode se pot determina indicatori precum raportul dintre suprafata utila si suprafata totala, sau ntre suprafata construita si cea utila, etc. Suprafetele de productie se pot determina si prin extrapolare, adica tinndu-se seama de tendinta acestor coeficienti si necesarul de suprafata estimat ntr-o perioada viitoare.
3.3 Tipuri de amplasare a mijloacelor de munca pe suprafetele de productie

O problema care se cere rezolvata din punctul de vedere a organizarii productiei o constituie tipul optim de amplasare a locurilor de munca pe suprafetele de productie si modul n care se va face circulatia produselor si deplasarea personalului pentru executarea operatiilor de prelucrare. Din acest punct de vedere pot fi adoptate trei solutii si anume:
proiectare pe baza pozitiei fixe a obiectului de prelucrat; proiectare pe baza procesului tehnologic sau pe grupe omogene de masini; proiectare n functie de produsul prelucrat sau pe linii tehnologice. a) Proiectarea pe baza pozitiei fixe a obiectului de prelucrat consta n aceea ca produsul care trebuie prelucrat ocupa o pozitie fixa, iar mmuncitorii mpreuna cu echipamentele tehnologice se deplaseaza la acesta, n ordinea impusa de succesiunea operatiilor tehnologice. Acest tip de organizare a procesului de productie se recomanda a se folosi n acele unitati de productie care fabrica produse grele si de dimensiuni mari, numarul produselor este mic, iar procesul tehnologic este relativ simplu. b) Proiectarea pe baza procesului tehnologic presupune faptul ca utilajele au o pozitie fixa n acest caz deplasarea fiind efectuata de produsele care urmeaza a fi prelucrate. Utilajele sunt grupate pe grupe omogene de masini asemanatoare din punctul de vedere al tehnologiei de prelucrare. Va exista n acest caz grupa de masini strunguri, freze, raboteze, etc. Acest mod de amplasare a locurilor de munca este specific unitatilor de productie cu tip de productie de serie mica sau unicate. c) Proiectarea n functie de produsul prelucrat se foloseste n unitatile de productie care au un tip de productie de serie mare sau de masa. Amplasarea utilajelor se face n cadrul unor linii tehnologice specializate n fabricarea unui produs sau a unor produse asemanatoare din punct de vedere tehnologic, n succesiunea impusa de fluxul tehnologic al produselor.
SISTEME DE ORGANIZARE SPATIALA A NTREPRINDERII

4.1 Tipul de producie; metode de organizare a produciei 4.2 Metode de organizare a produciei de baza
4.1 Tipul de productie; metode de organizare a productiei

4.1.1 Tipul de productie; notiune, tipologie, importanta Organizarea productiei n sectiile de baza este influentata intr-o masura foarte mare de tipul de productie existent la un moment dat n cadrul ntreprinderii. Tipul de productie este o stare organizationala determinata de nomenclatorul de produse ce urmeaza a fi prelucrat,volumul productiei fabricate, gradul de specializare al ntreprinderii si modul de deplasare a produselor de la un loc de munca la altul. n ntreprinderile de productie n functie de ansamblul acestor factori exista trei tipuri de productie si anume tipul de productie n masa; tipul de productie n serie; tipul de productie individual. Tipul de productie n serie este si el de mai multe feluri, n functie de marimea lotului de fabricatie, si anume: tipul de productie de serie mare; tipul de productie de serie mijlocie; tipul de productie de serie mica. Existenta n cadrul ntreprinderii a unui tip de productie sau altul determina n mod esential asupra metodelor de organizare a productiei si a muncii, a managementului, a activitatii de pregatire a fabricatiei noilor produse si a metodelor de evidenta si control a productiei. Astfel, pentru tipul de productie de serie mare si de masa, metoda de organizare a productiei este sub forma liniilor de productie n flux, iar pentru tipul de productie de serie mica si individuala organizarea productiei se face sub forma grupelor omogene de masini. Pentru tipul de productie de serie mijlocie se folosesc elemente din cele doua metode prezentate anterior. Practica arata nsa, ca n cadrul ntreprinderilor de productie industriala nu exista un tip sau altul de productie n formele prezentate, ci n cele mai multe cazuri pot sa coexiste elemente comune din cele trei tipuri de productie. n acest caz , metoda de organizare a productiei va fi adecvata tipului de productie care are cea mai mare pondere n ntreprindere, precum si n functie de conditiile concrete existente.
4.1.2 Tipurile de productie 4.1.2.1 Tipul de productie de masa n cadrul ntreprinderilor de productie tipul de productie de masa ocupa nca o pondere nsemnata. Acest tip de productie se caracterizeaza prin urmatoarele: fabricarea unei nomenclaturi reduse de produse, n mod nentrerupt si n cantitati mari sau foarte mari; specializare nalta att la nivelul locurilor de munca, ct si la nivelul ntreprinderii; deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face bucata cu bucata, n mod continuu cu ajutorul unor mijloace de transport specifice, cu deplasare continua de felul benzilor rulante, conveiere sau planuri nclinate; din punct de vedere organizatoric, locurile de munca si forta de munca care le utilizeaza au un grad nalt de specializare fiind amplasate n succesiunea operatiilor tehnologice sub forma liniilor de productie n flux; Tipul de productie de masa creeaza conditii foarte bune pentru folosirea pe scara larga a proceselor de productie automatizate, cu efecte deosebite n cresterea eficientei economice a ntreprinderii. 4.1.2.2. Tipul de productie n serie Caracteristici: acest tip de productie este specific ntreprinderilor care fabrica o nomenclatura relativ larga de produse, n mod periodic si n loturi de fabricatie de marime mare, mica sau mijlocie; gradul de specializare al ntreprinderii sau locurilor de munca este mai redus dect la tipul de serie mare, fiind mai ridicat sau mai scazut n functie de marimea seriilor de fabricatie; deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face cu mijloace de transport cu deplasare discontinua (pentru seriile mici de fabricatie) - carucioare, electrocare, etc. sau cu mijloace cu deplasare continua, pentru seriile mari de fabricatie; locurile de munca sunt amplasate dupa diferite criterii n functie de marimea seriilor de fabricatie. Astfel, pentru serii mari de fabricatie locurile de munca sunt amplasate dupa criteriul liniilor tehnologice, iar pentru seriile mici de fabricatie dupa criteriul grupelor omogene de masini. n cazul tipului de productie de serie, de fapt, se ntlnesc caracteristici comune att tipului de productie de masa, ct si tipului de productie individual (unicate). 4.1.2.3 Tipul de productie individual (unicate) Acest tip de productie capata n prezent o amploare din ce n ce mai mare, datorita diversificarii ntr-o masura foarte ridicata a cererii consumatorilor. Caracteristici: fabricarea unei nomenclaturi foarte largi de produse, n cantitati reduse, uneori chiar unicate; repetarea fabricarii unor produse are loc la intervale de timp nedeterminate, uneori fabricare acestora putnd sa nu se mai repete niciodata; utilajele din dotare au un caracter universal, iar personalul care le utilizeaza o calificare nalta; deplasarea produselor ntre locurile de munca se face bucata cu bucata sau n loturi mici de fabricatie, cu ajutorul unor mijloace de transport cu deplasare discontinua; amplasarea locurilor de munca n sectiile de productie se face conform principiului grupelor omogene de masini.
4.2 Metode de organizare a productiei de baza

Functiunea de organizare a managementului oricarei ntreprinderi de productie industriala, ocupa un loc central n atentia organismelor de conducere ale acesteia, datorita faptului ca exista o mare diversitate de conditii specifice n care acestea si desfasoara activitatea.
Capitolul 4 Sisteme de organizare spaial a ntreprinderii
Din acest motiv, n rezolvarea concreta a organizarii procesului de productie, va trebui sa se tina seama de influenta acestor particularitati asupra metodelor si tehnicilor de organizare a activitatii ntreprinderii. O influenta puternica asupra metodelor de organizare a activitatii de productie o are tipul de productie existent n cadrul ntreprinderii. Din acest punct de vedere, metodele de organizare a procesului de productie pot fi: metode de organizare a productiei n flux, pentru tipul de productie de masa; metode de organizare a productiei pe comenzi, pentru tipul de productie de serie; metode de organizare a productie pe unicate, pentru tipul de productie individuala. ntre aceste metode, n practica, nu exista o delimitare stricta; astfel, o ntreprindere n care predomina tipul de seri mare, poate folosi cu succes metoda de organizare a productiei n flux cu rezultatele ei cele mai eficiente. Exista tendinta ca de avantajele deosebite ale organizarii productiei n flux sa beneficieze si ntreprinderi care fabrica un sortiment larg de produse, n serii mici sau chiar unicate. 4.2.1 Organizarea productiei n flux 4.2.1.1. Definirea notiunii; trasaturi caracteristice de baza n cadrul ntreprinderilor , organizarea productiei n flux reprezinta forma superioara de organizare a productiei. Conditia care trebuie ndeplinita pentru aplicarea acestei forme de organizare a procesului de productie, consta in permanentizarea executarii unei operatii sau grup de operatii, pe anumite locuri de munca ale fluxului tehnologic. Acest fapt implica realizarea unei ncarcari complete a locurilor de munca pe care este realizata conditia prezentata anterior. Aceasta conditie poate fi formalizata cu ajutorul urmatoarei relatii:
Q t Ft
n care, Q - volumul de productie ce trebuie fabricat dintr-un anumit produs; t - norma de timp pe produs pentru o anumita operatie; Ft - fondul de timp al utilajului care executa operatia. Metoda de organizare a productiei n flux se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi de
baza: a) Divizarea procesului tehnologic n operatii egale sau multiple din punct de vedere al timpului necesar pentru prelucrarea unui produs si stabilirea unei succesiuni rationale a acestora; acest lucru poate fi obtinut prin descompunerea procesului tehnologic n operatii simple, si apoi prin agregarea acestora pentru obtinerea de operatii cu durate multiple fata de operatiile simple; b) Repartizarea acestor operatii pe anumite locuri de munca specializate n realizarea lor; c) Amplasarea locurilor de munca n ordinea impusa de succesiunea tehnologica a operatiilor, sub forma unor linii tehnologice n flux; d) Trecerea produselor de la un loc de munca la altul n cadrul liniei se face dupa cum urmeaza: pentru liniile n flux caracterizate prin sincronizarea executarii operatiilor, produsele trec de la un loc de munca la altul n mod continuu, avnd la baza un ritm reglementet de lucru; pentru liniile n flux nesincronizate, trecerea produselor se face n mod discontinuu, executarea produselor avnd la baza un ritm liber de lucru. e) Procesul de productie se desfasoara n mod concomitent pe toate locurile de munca ale liniei n flux; pentru liniile n flux sincronizate lansarea produselor n fabricatie, trecerea lor pe alte locuri de munca, precum si iesirea produselor de pe linie are loc la intervale egale cu marimea tactului de productie (tactul de productie fiind intervalul de timp la care ies de pe linia n flux doua produse finite). Locurile de munca de pe liniile n flux difera ca numar in functie de durata operatiilor pe care le executa. Astfel:
pentru operatiile ale caror durate sunt egale cu marimea tactului de productie, numarul locurilor de munca este egal cu 1; pentru operatiile ale caror durate sunt multiple de marimea tactului de productie, numarul locurilor de munca va fi egal cu: t N lmi = i T unde, N lmi - numarul locurilor de munca pentru operatia i; t i - durata operatiei i; T - marimea tactului de productie. f) Deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face cu ajutorul unor mijloace de transport adecvate; pentru liniile n flux sincronizate mijloacele de transport au deplasare continua si functioneaza automat sau mecanizat; din aceasta categorie fac parte benzi rulantesau conveiere, a caror viteza de deplasare este strict corelata cu tactul de functionare al liniei de productie n flux. g) Executarea unui anumit produs sau a unei grupe de produse asemanatoare din punct de vedere constructiv, al gabaritelor sau al procesului tehnologic. Pentru realizarea acestei trasaturi, trebuie sa existe o omogenitate a calitatii si dimensiunii materialelor si a semifabricatelor folosite potrivit standardelor sau normelor interne. 4.2.1.2. Tipologia liniilor de productie n flux Organizarea productiei n flux se prezinta sub o mare varietate de forme concrete n cadrul ntreprinderilor industriale, cunoscute n mod generic sub denumirea de linii de productie n flux. Desi se prezinta ntr-o mare varietate, aceste linii n flux pot fi grupate n mai multe clase, n functie de mai multe criterii: 1) Dupa gradul de continuitate exista: linii de productie n flux continuu; linii de productie n flux intermitent. Liniile de productie n flux continuu reprezinta forma superioara de organizare a productiei n flux. n cadrul lor, produsele trec de la un loc de munca la altul n mod continuu pe baza unui tact de productie bine determinat. Acest lucru este posibil datorita faptului ca duratele operatiilor sunt egale sau multiple cu marimea tactului de productie, fiind posibila realizarea sincronizarii executarii operatiilor. Sincronizarea executarii operatiilor presupune acel mod de lucru al unei linii de productie n flux n care produsele trec de la o operatie la alta la intervale de timp egale sau multiple de marimea tactului de productie. Pentru exemplificarea sincronizarii executarii operatiilor vom considera o linie de productie n flux pe care se executa 5 operatii cu urmatoarele durate n minute: op.1=3 min, op.2=9 min, op.3=3 min, op.4=6 min, op.5=9 min. Tactul de productie al liniei este de 3 minute. Pentru exemplificarea sincronizarii operatiilor efectuate la primele trei produse, se va determina mai nti numarul locurilor de munca la fiecare operatie n parte dupa t relatia N lmi = i . Se va obtine astfel: T 3 9 3 6 op.1 = = 1ma sin a , op.2 = = 3ma sin i ; op.3 = = 1ma sin a ; op.4 = = 2ma sin i ; 3 3 3 3 9 op.5 = = 3ma sin i . 3 n fig.3.1 este prezentat modul de prelucrare al primelor trei produse n cazul amplasarii desfasurate a locurilor de munca si n functie de durata operatiilor, numarul de masini ale acesteia si de marimea tactului de productie:
Varianta I
Op.1
Op.2 2
Op.3
Op.4
Op.5 9 P1
P1 P2 P3
P1 P2 P3
P1 P2 P3
P1 5 P3 P2
P1 P3 P2
10
P2 P3
7 11
Varianta a II-a
P1 P2 P3 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
P3 P2 P1 P2 P1 P1 P3 P2 P1 P1 P2 P3 P2 P3 P3
Op.5
Op.4 Op.3 Op.2 Op.1
P1 P2 P3
Fig.4.1 Sincronizarea executarii operatiilor pe masinile unei linii de productie n flux
Din schema prezentata mai sus, rezulta ca lansarea si iesirea din fabricatie a unui produs se face la intervale bine determinate de timp, egale cu marimea tactului de productie. Ca urmare produsele vor fi prelucrate n mod continuu fara a exista siruri de asteptare la masini si nici timpi de nefunctionare a masinilor datorita lipsei de produse la masini. Linii n flux intermitent (sau cu functionare discontinua) se caracterizeaza prin lipsa sincronizarii executarii operatiilor pe masini, functionarea liniei neavnd la baza un tact de productie determinat. La aceasta forma de organizare a liniilor de productie n flux lipsa sincronizarii executarii operatiilor se datoreste faptului ca duratele operatiilor nu sunt egle sau multiple de marimea tactului de productie. Din acest motiv aceasta forma de organizare are numeroase neajunsuri:
pentru locurile de munca ale caror operatii au durate mai mici dect restul locurilor de munca, procesul tehnologic se ntrerupe conducnd la aparitia timpilor de nefunctionare a masinilor de pe linie; pentru locurile de munca ale caror operatii au durate mai mari dect restul locurilor de munca apar locuri nguste si deci stocuri de productie neterminate cu toate dezavantajele pe care le presupun acestea. n vederea eliminarii acestor neajunsuri ale liniilor n flux intermitent, pot fi adoptate unele masuri organizatorice care sa conduca la eliminarea lor ntr-o masura ct mai mare. Dintre cele mai importante masuri care pot fi luate n acest sens, mentionam: la locurile nguste pot fi repartizate lucrari de la alte sectoare sau se poate organiza lucrul la mai multe masini a muncitorilor insuficienti ncarcati; la locurile de munca unde apar stocuri mari de productie neterminata, se poate trece la folosirea unor schimburi nelucratoare, n cazul n care nu exista utilaje care sa preia a parte din aceste stocuri, n vederea prelucrarii lor; se vor utiliza toate posibilitatile pentru folosirea avantajelor sincronizarii, daca nu n mod integral, cel putin partial. Liniile de productie n flux continuu functioneaza in conditii de eficienta maxima n ntreprinderile unde predomina tipul de productie de masa, iar liniile n flux intermitent n treprinderile cu tip de serie. 2) Dupa nomenclatura productiei fabricate liniile de productie se clasifica n urmatoarele categorii: linii de productie n flux cu nomenclatura constanta; linii de productie n flux cu nomenclatura variabila; linii de productie n flux cu nomenclatura de grup. Liniile de productie n flux cu nomenclatura constanta sunt specifice tipului de productie de masa, n cadrul lor prelucrndu-se un singur fel de produs n cantitati foarte mari. la acelasi proces tehnologic. Se mai numesc si linii n flux monovalente. Locurile de munca ale acestor linii de productie n flux au o specializare ridicata executnd un numar foarte mic de operatii ale procesului tehnologic. Liniile de productie n flux cu nomenclatura variabila se caracterizeaza prin aceea ca n cadrul lor se fabrica mai multe feluri de produse, dar care au un proces tehnologic asemanator. Se mai numesc si linii n flux polivalente. Acest tip de linii de productie n flux sunt astfel proiectate nct sa se poata adapta cu usurinta la schimbarea nomenclatorului de produse. Liniile de productie n flux cu nomenclatura variabila sunt folosite n ntreprinderile unde este predominant tipul de serie. Liniile de productie n flux cu nomenclatura de grup sunt specifice acelor ntreprinderi care fabrica o nomenclatura larga de produse asemanatoare din punctul de vedere al fluxului tehnologic sau al configuratiei. Locurile de munca sunt dotate cu masini si utilaje capabile sa prelucreze diferitele grupe de produse cu reglari minime. 3) Dupa felul ritmului de functionare liniile de productie n flux sunt: linii de productie n flux cu ritm reglementat; linii de productie n flux cu ritm liber. Ritmul de lucru al liniei de productie n flux reprezinta cantitatea de produse executata pe linie n unitatea de timp. Liniile de productie cu ritm reglementat se caracterizeaza prin aceea ca livreaza pe unitatea de timp o cantitate de produse egala cu marimea ritmului de lucru. La acest fel de linii sunt create conditiile pentru executarea n mod sincronizat a procesului de productie specific tipului de serie mare sau de masa.
Liniile de productie cu ritm liber presupun acel mod de lucru al liniei care livreaza cantitatile de produse executate la intervale de timp neregulate; pentru asigurarea continuitatii procesului de productie la anumite locuri de munca se creeaza stocuri de productie neterminata. Deplasarea produselor ntre locurile de munca se face cu mijloace de transport a caror viteza nu este strict corelata cu duratele operatiilor tehnologice. Aceste linii sunt specifice tipului de productie de serie. Productie n flux n functie de cele mai importante criterii de clasificare, ntelegnd prin aceasta ca varietatea lor este mult mai mare fiind influientata de foarte multi factori specifici fiecarei ntreprinderi industriale n parte. 4.2.1.3 Proiectarea liniilor de productie n flux Acesta activitate este strns legata de particularitatile de ordin constructiv ale produselor si de marimea seriilor de fabricatie; se realizeaza fie odata cu proiectarea ntreprinderii, fie cu ocazia efectuarii unor studii de modernizare sau de dezvoltare ale ntreprinderii. Proiectare unei linii de productie n flux presupune: proiectarea constructiva a produselor care vor fi prelucrate n cadrul liniei; proiectarea tehnologica a acelorasi produse. Proiectarea constructiva a produselor presupune luarea n consideratie a acelor elemente care sa asigure stabilitatea lor constructiva, unificarea si tipizarea acestora, precum si asigurarea interschimbabilitatii lor. Proiectare tehnologica va stabili: nomenclatorul produselor care vor fi prelucrate n cadrul liniei; stabilirea operatiilor tehnologice si a succesiunii lor; utilajele care vor fi folosite, etc. Toate aceste elemente vor influenta tipul liniei n flux, configuratia si lungimea acesteia, felul mijloacelor de transport ce vor fi utilizate, gradul de sincronizare al functionarii liniei n flux. 4.2.1.3.1 Parametrii de functionare ai liniilor de productie n flux Cei mai importanti parametrii de functionare ai unei linii de productie n flux determinati n momentul proiectarii acesteia sunt: tactul de productie; ritmul de lucru; numarul de locuri de munca din cadrul liniei; numarul de muncitori care lucreaza pe linie; lungimea liniei; viteza de deplasare a mijloacelor de transport care servesc linia. Tactul de productie reprezinta intervalul de timp la care ies de pe linie doua produse consecutive. Relatia generala de calcul este: t 60 T= Q n care: - T - tactul de productie al liniei; - t - fondul de timp al liniei pe o perioada determinata, exprimat n ore; - Q - productia ce urmeaza a fi prelucrata n perioada de timp stabilita. Relatia generala de calcul a tactului de productie este influientata de particularitatile existente n ntreprindere.n acest caz , tactul de productie poate fi determinat n mai multe moduri: a) n cazul n care exista ntreruperi n cadrul regimului de lucru al liniei, marimea tactuli de productie poate fi determinata dupa una din relatiile:
T=
t 60 i Q
n care: - i - marimea intreruperilor n cadrul regimului de lucru, exprimata n minute. t 60 K Cea de-a doua relatie n acest caz este: T = in care K reprezinta un coeficient Q programat de utilizare al timpului de lucru. b) n cazul liniilor polivalente unde normele de timp ale produselor sunt diferite ca marime, tactul de productie se determina dupa urmatoarea relatie: t 60 T= Kr A + B b + C c unde:
nt B nt ; iar c = C ; nt A nt A Kr - coeficient de corectie, care tine seama de timpul de intrerupere n functionarea liniei pentru reglarea utilalelor, pentru trecere de la fabricatia unui produs la alt produs; A,B,C - cantitatile de produse din fiecare tip de produs ce urmeaza a fi executat; b - coeficient de transformare din produs real B n produs reprezentativ A; c - coeficient de transformare din produs real C n produs reprezentativ A. nt A ,nt B ,nt C - normele de timp unitare ale produselor A,B,C. c) Pentru liniile n flux polivalente n cadrul carora se fabrica produse cu aceleasi norme de timp, marimea tactului de productie este data de relatia: t 60 T= Kr A + B + C + ....... Ritmul de lucru al liniei n flux reprezinta cantitatea de produse care se executa pe linie n unitatea de timp. Pentru determinarea ritmului de lucru se pot folosi relatiile: 1 a)R = ; T Pp b)R = t 60 Numarul de locuri de munca din cadrul unei linii de productie n flux se determina att pentru fiecare operatie n parte, ct si pe total linie: numarul de locuri de munca pentru fiecare operatie n parte este dat de relatia: t N lmi = i unde t i este durata operatiei i. T numarul de locuri de munca pe total linie este dat de relatia: b=
n
unde n este numarul de operatii care se executa pe linie; T Numarul de muncitori care lucreaza pe linia n flux este strns legat de marimea normei de servire a acestora. Norma de servire a unui muncitor reprezinta numarul de masini pe care acesta le poate servi concomitent n cadrul regimului de lucru si poate lua valori egale sau mai mari dect 1, dupa cum urmeaza: norma de servire este egala cu 1 daca masinile nu au timpi de lucru automati; daca masinile au timpi de lucru automati, norma de servire este mai mare dect 1 si se poate determina dupa relatia:
N lmt =
ti
i =1
t ai + t oi unde: t oi t ai este timpul de lucru automat al masinii la operatia i; t oi este timpul de ocupare al muncitorului la operatia i. Odata stabilita marimea normei de servire, numarul de muncitori la fiecare operatie i se poate determina cu relatia: t N mi = i unde notatiile sunt cunoscute. N si Lungimea liniei de productie n flux se determina n mod diferit dupa cum locurile de munca sunt asezate de aceiasi parte a benzii transportoare sau de ambele parti ale acesteia: daca locurile de munca sunt asezate de aceiasi parte a benzii transportoare, lungimea liniei este data de relatia: Lungimea liniei de productie n flux se determina n mod diferit , dupa cum locurile de munca sunt asezate de aceiasi parte a benzii transportoare sau de ambele parti ale acesteia. daca locurile de munca sunt asezate de aceiasi parte a benzii rulante: L = d N lmt daca locurile de munca sunt pe ambele parti ale benzii rulante d N lmt L= 2 n relatiile precedente d reprezinta distanta medie ntre doua locuri de munca alaturate. Viteza de deplasare a mijlocului de transport care serveste linia de productie n flux este data de relatia d V = unde d si T au semnificatiile cunoscute. T N si =
4.2.1.3.2 Amplasarea locurilor de munca n cadrul liniilor de productie n flux Una din principalele probleme care se cer rezolvate n domeniul organizarii productiei de baza cu tipul de productie de masa, este problema amplasarii locurilor de munca sub forma liniilor de productie n flux. Pentru aceasta se foloseste cu bune rezultate metoda gamelor fictive. Metoda gamelor fictive opereaza cu doua concepte, si anume: gama reala de fabricatie; gama fictiva de fabricatie. Gama reala de fabricatie reprezinta ansamblul operatiilor tehnologice destinate fabricarii unui produs. Exemplu: gamele reale de fabricatie ale produselor P1, P2, P3 sunt: P1: A,B,D,E; P2: A,C,D,B; P3: B,E,D,F. Gama fictiva de fabricatie a unui lot de produse reprezinta ansamblul operatiilor tehnologice destinate fabricarii unui lot de produse. Astfel, gama fictiva a lotului de produse P1,P2,P3 este formata din ansamblul operatiilor A,B,C,D,E,F. Amplasarea locurilor de munca folosind metoda gamelor fictive este realizata n urmatoarele etape: a) inventarierea operatiilor pentru fiecare produs n parte, cu specificarea numerelor de ordine pe care apar acestea n fluxul tehnologic al fiecarui produs; b) determinarea frecventei de aparitie a fiecarei operatii pe fiecare numar de ordine din gama reala a fiecarui produs; c) determinarea timpului necesar pentru fiecare operatie si numar de ordine pentru care exista o frecventa de aparitie, determinata n etapa anterioara, dupa relatia
Tnec = Qi nti
unde:
i =1
Qi - reprezinta cantitatea din produsul i ce urmeaza a fi prelucrata n cadrul liniei n flux; nti - reprezinta norma de timp a produsului i; n- este numarul tipurilor de produse prelucrate pe linia n flux. d) determinarea numarului de locuri de munca necesare fiecarei operatii n parte din cadrul liniei se face conform relatiei Tneci N lmi = Td i unde: Tneci - este timpul necesar pentru executarea operatiei i; Tdi - este timpul disponibil al locului de munca care executa operatia i. e) amplasarea efectiva a locurilor de munca are la baza principiul conform caruia n cadrul fluxului tehnologic al tuturor produselor nu trebuie sa existe intoarceri de la un loc de munca la altul din cadrul liniei n flux. Alaturi de amplasarea locurilor de munca exista probleme si n ceea ce priveste dimensionarea corecta a suprafetelor de productie ocupate de masinile si utilajele din cadrul liniei de productie n flux.
4.2.1.3.2 Dimensionarea suprafetelor de productie pentru liniile de productie n flux. Suprafata ocupata de toate locurile de munca de pe linia de productie este data de relatia:
Stot =
n i =1
N lmi Sti
unde:
Stot - suprafata ocupata de toate locurile de munca din cadrul liniei n flux; N lmi - numarul locurilor de munca de la operatia i; Sti - suprafata totala a unui loc de munca de la operatia i. Suprafata benzii transportoare poate fi calculata cu relatia: Sb = L l unde L - lungimea benzii transportoare; l - latimea benzii transportoare. n final, suprafata totala a unei linii de productie n flux este data de suma dintre suprafata ocupata de toate locurile de munca din cadrul liniei si suprafata benzii transportoare care serveste linia: ST = Stot + Sb unde notatiile se mentin. Trebuie mentionat ca aceste calcule trebuie corelate n permanenta cu situatiile concrete existente n cadrul liniilor de productie.
4.2.1.3.3. Echilibrarea liniilor de productie n flux n situatia n care duratele operatiilor nu sunt egale sau multiple de marimea tactului de productie pot exista timpi de intreruperi n desfasurarea procesului tehnologic. Se pune problema adoptarii unor masuri pentru reducerea acestor ntreruperi sau daca este posibil chiar eliminarea lor. Cu alte cuvinte, sa aiba loc o echilibrae a liniei de productie n flux. Conditia care se cere ndeplinita consta n cunoastere temeinica a procesului tehnologic, att din punctul de vedere al succesiunii operatiilor, ct si din punctul de vedere al duratei operatiilor. Aceasta succesiune a operatiilor tehnologice poate fi descrisa n mod formal cu ajutorul unei relatii de precedenta descrisa cu ajutorul simbolului "<". Spunem ca operatia i precede operatiei j si scriem i<j.
Ansamblul tuturor relatiilor de precedenta ale unei linii de productie n flux genereaza o matrice M numita matricea relatiilor de precedenta. Elementele acestei matrici mij = 1 daca i<j si mij = 0 daca nu exista relatia de precedenta. Relatia de precedenta este tranzitiva, adica i<j, j<k atunci i<k. Modelul matematic al problemei de echilibrare are ca date de intrare: - multimea operatiilor I=1, ,i, n si duratele acestora t i ; -relatia de precedenta care se stabileste intre acestea si matricea asociata M; Se cere sa se gaseasca un numar ct mai mic de grupe de operatii care sa fie distribuite pe locrile de munca, astfel nct timpii cumulati ai operatiilor de pe fiecare loc de munca sa fie mai mici sau cel mult egali cu marimea tactului de productie; este absolut obligatorie respectarea relatiei de precedenta. Problema mai poate fi definita si astfel: pornind de la un numar de locuri de munca j se cere stabilirea unui tact de productie al liniei care sa nu depaseasca tactul de productie al locurilor de munca. Formalizarea matematica a acestei probleme impune cunoasterea datelor de intrare n model, si anume: multimea finita a operatiilor de executat I; relatia de precedenta "<"; multimea timpilor operatiilor tehnologice t i ; tactul de functionarte al liniei T. Se cere sa se gaseasca o clasa de submultimi a lui I ( S1...S j ) care sa satisfaca urmatoarele conditii: a) U S j = I
j J
Aceasta exprima conditia ca ansamblul tuturor operatiilor repartizate pe locurile de munca sa fie egale cu multimea operatiilor din cadrul liniei. b) Si S j = Aceasta relatie exprima conditia fiecare operatie din cadrul liniei sa fie executata pe un singur post de lucru; c) t(s j )= t x Tundej = 1,...J
x S j
Relatia exprima faptul ca suma operatiilor executate pe fiecare loc de munca trebuie sa fie mai mica sau cel mult egala cu marimea tactului de productie. d) Daca x<y si x Si si y S j atunci i<j; relatia exprima necesitatea existentei relatiei de precedenta. Aceste restrictii ale modelului de echilibrare sunt insotite de functia obiectiv a modelului:
J j =1
(T t(S j )= minim
Functia obiectiv exprima conditia ca timpul nelucrator al fiecarui loc de munca sa fie minim.
4.2.1.3.4. Variante de organizare a liniilor de productie n flux n diferite ramuri de productie Organizarea productiei n flux, prin trasaturile sale caracteristice se prezinta sub diferite forme concrete specifice fiecarei ramuri industriale; aceasta deoarece liniile de productie n flux sunt puternic influentate de: particularitatile procesului tehnologic; felul si cantitatea productiei fabricate; felul materialelor utilizate; numarul si caracteristicile utilajelor folosite.
n industria constructiilor de masini, electrotehnica si electronica organizarea productiei n flux se prezinta sub forma liniilor tehnologice de prelucrare, a liniilor automate de productie, etc. Forma superioara de organizare a productiei n flux o constituie liniile automate n flux caracterizate prin: utilajul tehnologic, auxiliar si instalatiile de transport formeaza un complex unic; prelucrarea si deplasarea produselor se face n mod automatizat, pe baza de comanda centralizata; functionarea liniilor n flux are loc sincronozat, pe baza unui tact de productie unic. n ramurile industriale cu procese de productie continue (industria chimica, petrochimica, alimentara, etc) se constituie linii tehnologice automatizate conduse centralizat de la o camera sau panou de comanda. n industria metalurgica conditia de baza a asigurarii unui flux continuu o constituie asigurarea unei proportionalitati ntre capacitatea de productie a diferitelor stadii de productie. Astfel, functionarea continua presupune ca pentru un agregat de mare capacitate dintr-un anumit stadiu, sa existe mai multe agregate de capacitate mai mica n stadiul urmator; se creaza astfel posibilitatea existentei unui raport cantitativ bine determinat ntre capacitatile de productie in diferitele stadii de prelucrare a produselor. n industria textila organizarea productiei n flux are la baza crearea unui sistem de aparate. Sistemul de aparate este constituit din grupe de masini si utilaje capabile sa execute un ansamblu de operatii de baza si conexe, ntr-un raport astfel determinat care sa faca posibila asigurarea unei continuitati a procesului tehnologic. Capacitatea de productie a unui sistem de aparate este data de capacitatea de productie a agregatului principal, iar asezarea aparatelor pe suprafata de productie se va face n ordinea impusa de succesiunea tehnologica a operatiilor de prelucrare. n industria de confectii se folosesc mai multe variante de organizare a productiei n flux: a) sistemul banda rulanta; b) sistemul prod-sincron; c) sistemul conveier sectional; d) sistemul agregat cu transport orizontal. Sistemul banda rulanta cu functionare continua si ritm reglementat se foloseste pentru fabricarea unui produs sau a unui numar mic de produse n serii mari de fabricatie. n acest caz locurile de munca sunt amplasate de o parte si de alta a benzii rulante( sau numai de o singura parte, in functie de spatiul disponibil), iar produsele sunt transportate de la un loc de munca la altul de banda rulanta actionata n mod automat. Sistemul prod-sincron este un sistem care n anumite cazuri reuseste sa elimine n ntrgime transportul intern , datorita modului de amplasare a locurilor de munca si a depozitelor intermediare de productie neterminata. O posibila schema de functionare a acestui sistem de organizare este prezentata mai jos:
Container de materii si materiale
OP.1
OP.2
OP.3
OP.4
OP.5
Container de produse finite
CN1
CN2
CN3
CN4
Fig. 4.2 Schema desfasurarii procesului de productie n sistemul prod-sincron
n cadrul acestui sistem din containerul cu materii prime si materiale muncitorul de la operatia 1 ia materialul necesar pentru prelucrarea unui produs; dupa prelucrare, semifabricatul este asezat n containerul de productie neterminata CN1. Muncitorul de la operatia 2 ia semifabricatul din CN1, il prelucreaza si apoi il aseaza n CN2. Tot astfel continua procesul de productie , pna la ultima operatie tehnologica, dupa care muncitorul aseaza produsul finit n containerul de produse finite. Avantajul acestui sistem consta n faptul ca elimina transportul intern ntre diferitele operatii tehnologice, dar si dezavantajul existentei unor stocuri mari de productie neterminata si o flexibilitate redusa. Sistemul conveier sectional presupune existenta n cadrul procesului tehnologic a unor zone si sectiuni diferite, ceea ce va permite fabricarea concomitenta a unor produse de tipodimensiuni diferite. n prima parte a conveierului sectional se executa operatii comune tuturor produselor care se fabrica n cadrul liniei, iar n cea dea doua parte exista mai multe benzi rulante specializate fiecare pentru executare unor operatii specifice unui anumit fel de produs. Modul de functionare a acestui sistem poate fi redat n schema urmatoare:
OP.4 OP.1 OP.2 OP.3 Pr.A OP.6 Pr.B Operatii pentru produsele A,B,C Pr.C OP.8 OP.9 Container produs C OP.7 Container produs B OP.3 Container produs A
Fig.4.3 Schema de functionare a sistemului conveier sectional
Sistemul agregat foloseste aceleasi principii de organizare ca si sistemul conveier sectional , cu deosebirea ca operatiile specifice fiecarui produs sunt operatii manuale si sunt amplasate de ambele parti ale benzilor rulante. Scema de functionare este prezentata n figura urmatoare:
OP. 4 OP. 6 OP. 8 OP. 10 Pr.C OP. 12 OP. 14 OP. 13 OP. 15 Container produs C OP. 5 OP. 7 OP. 9 OP. 11
Pr.A OP. 1 OP. 2 OP. 3 Pr.B Operatii pentru executare produse A,B,C
Container produs A
Container produs B
Fig.4.4 Schema de functionare a sistemului agregat
Transportul produselor n sistemul agregat se face cu ajutorul unor benzi transportoare actionate de la un pupitru de comanda; din aceasta cauza sistemul agregat nu se poate folosi dect pentru produse care necesita un numar mic de locuri de munca pentru a asigura operativitate actiunilor de lansare si aprovizionare a locurilor de munca.
4.2.1.3.5. Eficienta economica a liniilor de productie in flux Experienta practica arata ca folosirea metodelor de organizare a productiei dupa principiul liniilor de productie in flux, conduce la obtinerea de rezultate remarcabile in procesul de productie. Aceasta datorita faptului ca acest mod de organizare creaza numeroase facilitati de utilizare pe scara larga a operatiunilor mecanizate si automatizate. Dintre efectele economice cele mai des intalnite in urma folosirii liniilor de productie in flux, mentionam: deoarece tipul de productie in care se folosesc cu preponderenta linile in flux, este tipul de serie mare sau de masa, masinile si utilajele folosite au randament ridicat si utilizeaza echipament tehnologic specializat; utilizarea utilajelor de inalta specializare si a unor resurse umane cu calificare doar pentru un numar redus de operatii tehnologice, conduce la cresterea substantiala a productivitatii muncii, in conditiile reducerii sistematice a cheltuielilor de timp si de munca; ca urmare a cresterii productivitatii muncii, va creste volumul de productie in conditiile cresterii gradului de utilizare a capacitatilor de productie; utilizarea unor masini, utilaje si echipament tehnologic de inalta specializare permite realizarea unor operatii tehnologice de inalta precizie, in urma carora se vor obtine pruduse cu un nivel ridicat de calitate; deoarece toate fazele tehnologice de realizare a unui produs sunt concentrate in cadrul unei singure linii de productie, va avea loc o reducere a ciclului de fabricatie al produsului, o scadere a marimii stocurilor de productie neterminata si o accelerare a vitezei de rotatie a mijloacelor circulante; transportul intern este foarte mult redus, datorita amplasarii operatiilor in ordinea succesiune tehnologice, iar deplasarea produselur intre acestea se face de regula cu ajutorul benzilor rulante; Toate efectele economice mentionate anterior, conduc in final la reducerea costurilor de productie si implicit la cresterea rentabilitatii activitatii intreprinderii industriale. 4.2.2. Organizarea productiei de serie mica si individuala In prezent exista un numar mare de unitati de productie care executa o mare varietate de produse n cantitati mici sau foarte mici, uneori chiar unicate, aceasta si ca efect al diversificarii din ce in ce mai mare a cererii consumatorilor. Aceasta impune adoptarea unui set de masuri de organizare a procesului de productie, specifice tipului de productie de serie mica sau individuala. Caracteristicile principale ale organizarii acestor tipuri de productie sunt: organizarea sectiilor de baza se face dupa principiul tehnologic, ceea ce presupune ca in cadrul sectiilor de baza se executa faze de proces tehnologic, iar amplasarea utilajelor se face dupa metoda grupelor omogene de masini; n cazul unor produse de gabarit foarte mare, organizarea procesului de productie se face dupa principiul pozitiei fixe, conform caruia produsul este asezat pe un amplasament fix, iar prelucrarea acetuia se face prin deplasarea echipelor de muncitori de la un produs la altul si n ordinea impusa de fluxul tehnologic; specializarea masinilor si utilajelor este foarte redusa (utilaje universale) capabile sa se adapteze usor la schimbarea nomenclatorului de fabricatie printr-un numar forte mic de reglaje;
trecerea de la un loc de munca a produselor se face bucata cu bucata sau in loturi mici de fabricatie, cu ajutorul unor mijloace de transport cu deplasare discontinua de tipul carucioarelor manuale, electrocarelor sau motostivuitoarelor. pentru fabricarea produselor, in acest caz, se foloseste o tehnologie sumara valabila pentru intrega gama de produse executate, urmand ca detaliile tehnologice ale fiecarui produs sa fie definitivate in cadrul fiecarui loc de munca de catre muncitorul care-l utilizeaza. Organizarea procesului de productie dupa principiul tehnologic are o serie de avantaje si dezavantaje, din care mai importante sunt urmatoarele: a) Din randul avantajelor cel mai important este dat de faptul ca procesul de productie are o flexibilitate foarte mare , putandu-se adapta rapid la schimbarea nomenclatorului de fabricatie. b) Dezavantajele mai importante sunt : volumul de transport intern si manipulare este foarte ridicat; necesita forta de munca cu un grad ridicat de calificare; ciclul de productie al produselor este foarte lung; controlul calitatii productiei este mult mai complex in vederea obtinerii de produse de calitate superioara.
4.2.2.1 Metoda verigilor pentru. amplasarea locurilor de munca Metoda verigilor este utilizata pentru amplasarea locurilor de munca dupa principiul grupelor omogene de masini. Conform acestei metode pe suprafata de productie locurile de munca vor fi amplasate n asa fel nct in centrul suprafetei va avea loc un trafic intens pe distante scurte, iar la marginile acesteia va avea loc un trafic intens pe distante mai mari. Cu alte cuvinte pe suprafata de productie va lua nastere o problema de transport a carei functie obiectiv va avea o valoare minima. Metoda verigilor opereaza cu conceptul de veriga de productie, care exprima relatia care se stabileste intre doua locuri de munca succesive in cadrul unui flux tehnologic. Exemplu: Pentru o succesiune tehnologica formata din operatiile A,B,C,D, verigile de productie care apar sunt: AB; BC; CD. Amplasarea locurilor de munca folosind metoda verigilor se face in urmatoarele etape: a) ntocmirea tabloului verigilor consta in stabilirea verigilor de productie pentru fiecare produs care urmeaza sa fie prelucrat pe utilajele care urmeaza sa fie amplasate pe suprafata de productie. Pentru aceasta se construieste un tabel , care va avea in capatul coloanelor denumirea produselor fabricate, fiecare coloana avnd cate doua subcoloane.Denumirea subcoloanelor va reprezenta numele locurilor de munca din succesiunea fluxului tehnologic si a verigilor de productie corespunzatoare fiecarui produs. Exemplu: Cunoscnd ca pe o suprafata de productie urmeaza sa fie prelucrate produsele P1,P2,P3 cu urmatoarele fluxuri tehnologice: P1 - A,C,D,E,F,B; P2 - A,B,C,A,C,E; P3 - B,D,E,A,F. tabloul verigilor va arata astfel:
P1 Locuri Verigi de de munca productie A C D E F B AC CD DE EF FB
P2 Locuri Verigi de de munca productie A B C A C E AB BC CA AC CE
P3 Locuri Verigi de de munca productie B D E A F BD DE EA AF
b) Intocmirea tabloului intensitatilor de trafic este a doua etapa a metodei verigilor reprezentata de un tabel triunghiular, ale carei coloane si linii vor purta denumirea locurilor de munca ce urmeaza sa fie amplasate. La intersectia liniilor cu coloanele vor fi marcate verigile de productie corespunzatoare produselor care vor fi prelucrate.
A F E D C B A ** * * 6 * * * 4 * * * * 6 * * 4 B C D * 5 E 3 F
c) Analiza posibilitatilor de amplasare; d) Amplasarea locurilor de munca. Aceste doua etape se executa simultan. n primul rnd se amplaseaza n centrul suprafetei de productie primele trei locuri de munca, cele mai aglomerate - n cazul nostru locurile de munca A,C,E. n centrul suprafetei de productie vor fi amplasate locurile de munca A,C,E, n ordinea descrescatoare a numarului de verigi de productie din tabloul intensitatilor de trafic. Urmeaza la amplasare locurile de munca B si D , n ordinea descrescatoare a numarului de verigi de productie. Pentru a stabili locul de amlpasre al acestora fata de primele locuri de munca, care au fost deja amplasate se face analiza posibilitatilor de amplasare. BA+BE=1+0=1 BE+BC=0+1=1 C+BA=1+1=2 Rezulta ca locul de munca B va fi amplasat n fata laturii CA (latura cu care are cele mai multe verigi de productie). Se procedeaza in continuare n mod asemanator si va rezulta amplasarea locurilor de munca prezentata n continuare:
B
*
A F
* *
E
n practica , rezultatele obtinute prin aplicarea metodei verigilor vor fi corelate cu conditiile concrete existente pe suprafata de productie , tinnd cont daca este necesar de cerintele suplimentare ale anumitor locuri de munca: iluminatie naturala, apropierea de instalatiile de aerisire, etc.
4.2.2.2. Sistemul flexibil de fabricatie - modalitate specifica de reprezentare a productiei de serie mica si unicate Sistemul de fabricatie reprezinta componenta de baza a unui sistem de productie. trebuie precizat ca sistemul flexibil de fabricatie este specific pentru tipul de productie de serie mica sau individuala, dar nu poate constitui o solutie valabila n orice situatie , ci reprezinta un raspuns la diversificarea din ce n ce mai mare a cererii consumatorilor. Sistemele de fabricatie au evoluat de-a lungul timpului n functie de conditiile concrete de organizare si tehnicitate existente la un moment dat. n cadrul unei mari varietati de sisteme de fabricatie acestea pot fi clasificate n doua grupe mari: sisteme de fabricatie rigide; sisteme de fabricatie flexibile; Sistemul rigid de fabricatie este la rndul sau: sistem rigid de fabricatie reglementat; sistem rigid de fabricatie automatizat. Sistemul rigid de fabricatie reglementat se caracterizeaza prin urmatoarele elemente: este specific tipului de productie de serie mare sau de masa din procesele de montaj cu ritm reglementat; metoda de organizare a productiei are la baza principiul liniei de productie n flux; locuri de munca si forta de munca strict specializate pentru executarea unui numar mic de operatii tehnologice; schimbarea nomenclatorului de produse conduce la oprirea procesului de productie pna la nlocuirea tehnologiei de fabricatie. Sistemul rigid de fabricatie automatizat are aceleasi caracteristici ca si sistemul prezentat anterior si n plus locurile de munca au un grad mare de automatizare si mecanizare si se gasesc amplasate n cadrul unor linii de productie tehnologice; nivel ridicat al productivitatii muncii. Sistemele flexibile de fabricatie sunt de mai multe feluri si anume: sisteme cu flexibilitate naturala; sisteme cu flexibilitate artificiala; sisteme cu flexibilitate artificiala si comanda automata. Sistemul de fabricatie cu flexibilitate naturala se caracterizeaza prin aceea ca: forta de munca are rolul determinant in a conferi gradul de flexibilitate al sistemului (sunt sisteme de fabricatie manuale specializate pe realizarea unei game largi de produse n serii mici de fabricatie sau chiar unicate -sisteme de productie mestesugaresti). forta de munca are un grad ridicat de specializare. unitatile de productie nu depasesc marimea unui atelier de productie. Sistemul de fabricatie cu flexibilitate artificiala n acest caz forta de munca influenteaza partial gradul de flexibilitate acesta fiind determinat de tipul echipamentului tehnologic cu care este inzestrat utilajul; pentru tipul de productie n serie sunt posibile forme de organizare a productiei n flux; formele de organizare a productiei sunt celula de fabricatie si sistemele de masini si centre de prelucrare asistate de operatorul uman.
Sistemul de fabricatie cu flexibilitate artificiala si comanda automata acest sistem are o flexibilitate foarte mare destinat fabricarii loturilor mici de fabricatie; are o structura modulara usor adaptabila la modificarea sortimentala a productiei; conducerea procesului tehnologic are loc sub comanda calculatorului, ceea ce determina o pondere mare a timpului de prelucrare n totalul timpului de lucru; forta de munca are rol doar de supraveghere si ntretinere a instalatiilor tehnologice. Un sistem flexibil de fabricatie se caracterizeaza n principal prin urmatoarele trasaturi de
baza:
integrabilitate, determinata de capacitatea sistemului de integrare intr-un sistem de productie si de cuplare functionala cu alte sisteme; adaptabilitate, determinata de viteza de adaptare la schimbarea volumuli si a gamei sortimentale a productiei; dinamism structural, determinat de posibilitatea de modificare a structurii sistemului flexibil de fabricatie n functie de cerintele concrete ale productiei. n literatura de specialitate diferiti autori identifica trei stadii ale sistemelor flexibile de fabricatie, care difera prin complexitate si arie de cuprindere: a) Unitatea flexibila de prelucrare reprezinta de obicei o masina complexa denumita si centru de prelucrare echipat cu o magazie de SDV-uri complexe si un manipulator sau robot automat de scule, care pot functiona n mod automat; b) Celula flexibila de fabricatie este constituita din mai multe unitati flexibile de prelucrare cu masini si utilaje controlate direct de calculator; c) Sistemul flexibil de fabricatie cuprinde mai multe celule de fabricatie conectate prin sisteme automate de transport, cu ajutorul carora se deplaseaza produsele si echipamentul tehnologic ntre masini. ntregul sistem este sub controlul direct al unui calculator central sau local care dirijeaza si sistemele de depozitare, ecipamentele de masura si control, etc. Sistemul flexibil de fabricatie isi indeplineste integral rolul pentru care a fost creat doar daca cuprinde toate componentele unui sistem de fabricatie (de prelucrare, logistic, control, si comanda) si nu se rezuma doar la subsistemul de prelucrare asa cum este prezentat in anumite lucrari de specialitate. Acest punct de vedere presupune o integrare totala a celor patru subsisteme componente, ceea ce impune folosire masqinilor cu comanda numerica , de transportoare automate, roboti industriali si o retea de comunicatii care sa concentrez toate fluxurile informationale care strabat sistemul flexibil de fabricatie. Fata de sistemele rigide de fabricatie, sistemele flexibile au urmatoarele deosebiri: au o capacitate mare de adaptare la schimbarea sortimentului de fabricatie; acest lucru se realizeaza doar prin schimbarea programului la calculator fara a se actiona asupra echipamentelor din dotare masinilor; autonomie de functionare pentru trei schimburi fara interventia operatorului uman; posibilitatti sporite de ridicare a nivelului de tehnicitate corelat cu cerintele tot mai diversificate ale consumatorului.
4.2.2.2.1 Avantajele si rolul sistemelor flexibile de fabricatie Unul din avantajele majore ale sistemelor avansate de productie este dat de cuplarea sistemelor flexibile de fabricatie cu procesul de conducerii integrate cu ajutorul calculatorului . Ia nastere n acest fel un sistem computerizat de masini care poate produce n limitele capabilitatii lui, orice piesa aleasa ntamplator n orice cantitate si la orice moment de timp, cu costuri comparabile sau chiar mai scazute dect cele nregistrate pentru tipul de productie de serie mare sau de masa. Aceasta deoarece costurile cu reprogramarea calculatorului sunt n multe cazuri inferioare celor pentru modificarea sau ajustarea echipamentului tehnologic. Rolul sistemuli flexibil de fabricatie poate fi mai bine inteles din figura de mai jos.
Costul unitar 1 Sistem rigid de fabricatie automatizat ( linii n flux) 0.5 Zona de profit a sistemului flexibil de fabricatie Sistem flexibil de fabricatie Sistem cu adaptabilitate manuala 0.1 0.5 Volumul productiei
Fig.4.5 Dependenta costului unitar de volumul productiei n cazul sistemelor de fabricatie manuale , rigide si flexibile
Se poate constata ca la o productie de volum mic, fabricatia manuala este cea mai eficienta, deoarece nregistreaza cele mai reduse costuri, iar la un volum mare al productie cea mai eficienta este fabricatia automaztizata rigid. Se observa ca sistemul flexibil de fabricatie devine eficient doar in cazul seriilor scurte sau medii de fabricatie.ntr-un sistem conventional de fabricatie, datele statistice arata cadin totalul timpului de de fabricatie peste 80% reprezinta timp de asteptare si pregatire, iar 20% timp de lucru al msinilor; din acesta peste 60% este consumat cu asezarea si reglarea piesei pe masina de lucru. Astfel timpul total de prelucrare efectiva se reduce la 5-10% din total. n cazul sistemelor flexibile de fabricatie, timpul efectiv de lucru ajunge la 50-85% din totalul timpului de lucru, concomitent cu o crestere a gradului de utilizare a capacitatii de productie.
4.2.2.4. Metoda tehnologiei de grup pentru marirea loturilor de fabricatie O cerinta de baza a organizarii moderne a productiei, o constituie trecerea de la fabricarea unor loturi mici de fabricatie la lotruri mari si folosirea pe aceasta baza a metodelor superioare de productie, ce au la baza principiile organizarii productiei in flux. Pentru trecerea la fabricatia produselor de la loturi mici la loturi mari de fabricatie, n conditiile unor ntreprinderi care fabrica o nomenclatura larga de fabricatie, se foloseste metoda tehnologiilor de grup. Potrivit acestei metode diferitele produse care se fabrica n loturi mici vor fi ncadrate n anumite grupe de fabricatie pe baza unor caracteristici comune constructive sau tehnologice. Din cadrul fiecarei grupe se va alege un produs sau o piesa care grupeaza cele mai multe din caracteristicile produselor sau pieselor din grupa de care apartine. n functie de acest produs se va elabora tehnologia de fabricatie pentru ntreaga grupa, se alege utilajul necesar si se proiecteaza echipamentul tehnologic. In cazul n care n cadrul grupei de produse nu exista un asemenea produs, se proiecteaza un produs care sa ntruneasca toate caracteristicile constructive si tehnologice ale produselor dintr-o anumita grupa. n functie de acest produs va fi proiectata tehnologia corespunzatoare si se va alege utilajul si echipamentul tehnologic necesar.
Folosirea metodei tehnologiei de grup ofera urmatoarele avantaje: a) permite folosirea unor masini si utilaje specializate, de mare randament si trecerea la fabricatia produselor pe baza metodelor de organizare a productiei n flux cu toate avantajele ce decurg din aceasta; b) permite folosire unor echipamente tehnologice specifice unei clase de produse sau piese, n locul unor echipamente specifice fiecarui produs n parte, ceea ce micsoreaza considerabil volumul de munca necesar proiectarii si producerii acestora. c) influenteaza n mod pozitiv marimea ciclului de fabricatie, folosirea capacitatii de productie, nivelul productivitatii muncii si al costurilor de productie. n procesul de restructurare a productiei un loc important trebuie sa se asigure extinderii mecanizarii si automatizarii, realizarea unor linii complet automatizate, etc. cu prioritate pentru executarea acelor lucrari care necesita un volum mare de munca si de desfasurare n conditii grele.
SISTEME DE ORGANIZARE A UNITATILOR DE PRODUCTIE AUXILIARE SI DE SERVIRE N CADRUL NTREPRINDERILOR DE PRODUCTIE

5.1 Organizarea repararii si ntretinererii utilajelor 5.2 Sisteme deorganizarea activitatii de asigurare cu diferite tipuri de energie a unei ntreprinderi de producie 5.3 Sisteme de organizarea activitatii de asigurare cu SDV-uri a unei ntreprinderi de producie 5.4 Sisteme de organizarea activitatii de transport intern si manipulare
O intreprindere de productie pentru a functiona n mod ritmic si cu eficienta economica ridicata, necesita existenta alaturi de unitatile de productie de baza a unui ansamblu de unitati de productie auxiliare si de servire. Acestea se constituie n unitati specializate n ntretinerea si repararea utilajelor, pentru producerea si distribuirea diferitelor SDV-uri necesare procesului de productie de baza, pentru producerea si distribuirea diferitelor feluri de energie, sau pentru asigurarea proceselor de transport si depozitare. n prezent se contureaza tot mai mult tendinta existentei unui proces mixt de asigurare a ntreprinderilor cu activitati auxiliatre si de servire de catre ntreprinderi specializate n realizarea acestor activitati, paralel cu asigurarea acestora de catre unitati proprii ale ntreprinderii. Pentru desfasurarea coereanta a acetor activitati este nevoie sa existe o repartizare judicioasa a volumului si felului activitatilor realizate de fiecare unitate n parte. Se creaza posibilitatea ca activitatile auxiliare si de servire specializate sa execute lucrari standard pentru mai multe unitati economice, urmnd ca activitatile specifice fiecarei ntreprinderi n parte sa fie executate de unitati proprii auxiliare si de servire.
5.1 Organizarea repararii si ntretinerii utilajelor

5.1.1 Importanta si obiectivele activitatii de reparare a utilajului Activitatea de ntretinere si reparare a utilajelor este impusa de faptul ca pe parcursul folosirii lor productive acestea sunt supuse procesului de uzura fizica si morala. Ca urmare a procesului de uzura fizica are loc un proces de pierdere treptata a valorii lui de ntrebuintare a utilajului, si n final o pierdere a capacitatii de satisfacere a nevoii sociale pentru care a fost creat. n vederea mentinerii caracteristicilor functionale ale utilajului si a functionarii n conditii ct mai apropiate de cele initiale, n cadrul ntreprinderilor se organizeaza un sistem de ntretinere si reparare a utilajului de productie. Din analiza comportamentului utilajelor n procesul de uzura fizica se poate constata ca uzura n timp a diferitelor componente are loc n mod diferentiat. Acest fapt impune luarea unor masuri mai ample de ntretinere si reparare a acestor componente, pentru a evita iesirea prematura din functiune a utilajului. Fenomenul de uzura fizica a utilajului mai poate fi ameliorat si printr-un sistem de activitati de intretinere a acestuia, precum si printr-un ansamblu dse operatii de control si revizie, care sa permita depistarea din timp a eventualelor defectiuni. Toate aceste activitati de revizie, control, ntretinere si reparae a utilajelor, ndreptate n scopul mentinerii n stare de functionare o perioada ct mai mare de timp formeaza ceea ce n literatura de specialitate porta numele de sistem de ntretinere si reparare a utilajelor. Realizarea unor activitati de ntretinere si reparare a utilajelor are o serie de implicatii, dintre care mai importante sunt: cresterea perioadei de timp n care utilajul este n stare de functionare si realizarea productiei conform graficelor; cresterea randamentului si a preciziei de functionare a utilajelor; realizarea unor activitati de ntretinere si reparare de calitate superioara, contribuie la reducerea costurilor de productie si implicit la cresterea eficientei activitatii de productie. Activitatea de ntretinere si reparare a utilajelor are n principal urmatoarele obiective: a) asigurarea mentinerii utilajului n stare de functionare o perioada ct mai mare de timp; b) evitarea uzurii excesive si a iesirii utilajului n mod accidental din functiune; c) cresterea timpului de functionare a utilajului, fie prin marirea duratei dintre doua interventii tehnice, fie prin micsorarea perioadei de timp de mentinere a acestuia n reparatii; d) efectuarea activitatilor de ntretinere si reparare cu cheltuieli ct mai reduse si de o calitate ct mai buna, prin cresterea productivitatii muncitorilor care executa aceste activitati; e) modernizarea masinilor si utilajelor nvechite. 5.1.2. Sisteme si metode de organizare a repararii utilajelor Reparatia este lucrarea efectuata n scopul mentinerii n stare de functionare a utilajelor, prin care se nlatura defectiunile constatate n functionare si se realizeaza nlocuirea totala sau partiala a acelor componente care au o durata mai mica de functionare n comparatie cu altele. La nceputurile activitatii de ntretinere si reparare a utilajelor, aceasta se executa n mod empiric, n sensul ca activitatea de reparare a utilajelor se efectua doar n momentul n care utilajele ieseau din functiune datorita uzurii. Pentru a se evita uzura excesiva a utilajelor si a preveni iesirea accidentala din functiune a acestora, au fost elaborate sisteme de ntretinere si reparare a utilajelor, ale caror obiective principale sunt: cunoasterea datei calendaristice a scoaterii din functiune a utilajului pentru reparatii: stabilirea din timp a felului reparatiilor ce trebuie efectuate si a duratei de executie, n vederea pregatirii materialelor, utilajelor si a fortei de munca necesare executarii lor; determinarea mijloacelor financiare necesare pentru realizarea reparatiilor.
Capitolul 5 Sisteme de organizare a unitilor de producie auxiliare i de servire n cadrul ntreprinderilor de producie
Pornind de la aceste cerinte, au fost elaborate doua sisteme de ntretinere si reparare a utilajelor si anume: sistemul de reparatii pe baza constatarilor; sistemul de reparatii preventiv-planificat. Sistemul de ntretinere si reparare pe baza constatarilor consta n stabilirea datelor de oprire a utilajelor pentru intrarea n reparatii, precum si continutul acestora, n urma unei supravegheri atente a modului de functionare a utilajelor de catre personal specializat, pe baza careia se va stabili starea lor de functionalitate. n urma constatarilor efectuate, rezultatele acestora se vor trece n cadrul unei fise ntocmite pentru fiecare utilaj n parte. Aceasta fisa va cuprinde informatii despre: felul defectiunilor constatate; data intrarii n reparatie a utilajului; felul reparatiilor ce trebuiesc executate. Avantajele sistemului de reparare pe baza constatarilor: a) cunoasterea din timp a datei de intrare n reparatie si felul reparatiilor ce trebuie executate; b) posibilitatea comandarii din timp a pieselor de schimb necesare activitatii de ntretinere si reparare. Dezavantajele sistemului: a) nu permite elaborarea unui plan de reparatii pentru o perioada mai mare de timp; b) apar greutati n comandarea si confectionarea pieselor de schimb si n folosirea rationala a fortei de munca; c) efecte nefavorabile asupra calitatii reparatiilor si a costurilor aferente acestor activitati. Sistemul de intretinere si reparare preventiv-planificat. Prin elaborarea acestui sistem s-a urmarit asigurarea unui dublu caracter ntregului ansamblu de masuri de ntretinere si reparare, si anume: caracter profilactic; caracter planificat. Caracterul profilactic rezulta din faptul ca acest sistem prevede adoptare unor masuri de ntretinere si control, prin care sa se previna posibilitatea aparitiei unei uzuri premature, datorita careia utilajul sa fie scos din functiune inainte de expirarea duratei normate de functionare. Caracterul planificat este dat de faptul ca diferitele lucrari de ntretinere si reparare pe care le contine sistemul, se efectueaza la date calendaristice stabilite dinainte, cu motivarea corespunzatoare. Aceste doua caracteristici ale sistemului preventiv-planificat imprima sistemului o superioritate evidenta fata de sistemul pe baza constatarilor, influentnd pozitiv asupra calitatii reparatiilor, a duratei de executie a acestora si a costurilor de productie. n concluzie, sistemul de ntretinere si reparare preventiv-planificat este un ansamblu de masuri de ntretinere, control si reparare care: se efectueaza n mod periodic, la intervale de timp bine determinate; urmareste prevenirea uzurii excesive si a aparitiei avariilor; urmareste mentinerea n stare de functionare a utilajelor o perioada ct mai mare de timp. Sistemul preventiv-planificat se poate aplicu cu ajutorul a doua metode metoda standard; metoda dupa revizie. Metoda standard consta n faptul ca fiecare utilaj sau instalatie intra n reparatii la intervale de timp dinainte stabilite, pentru fiecare din acestea n parte. Felul, volumul si continutul reparatiilor care vor fi efectuate au un caracter standard, potrivit unei documentatiitehnice, indiferent de strea de functionalitate a utilajului n momentul intrarii n reparatie.
Avantajul acestei metode este dat de urmatoarele elemente: permite efectuarea reparatiilor pe baza unei documentatii bine ntocmite; este usor de aplicat; are eficienta ridicata pentru ntreprinderile care au n dotare un numar mare de masini si utilaje. Dezavantajele acestei metode sunt date de faptul ca: necesita un volum foarte mare de munca pentru intocmirea documentatiei necesare aplicarii metodei; ridica nejustificat costul reparatiilor, la acele utilaje pentru care se executa activitati de reparatii, fara ca starea lor tehnica sa impuna acest lucru. Metoda dupa revizie consta n faptul ca volumul si continutul reparatiilor se determina n urma unei revizii tehnice. Pentru stabilirea felului reparatiilor ce vor fi executate se ntocmeste mai nti ciclul de reparatii al fiecarei categorii de utilaje n parte. Avantajul metodei consta n faptul ca permite constatarea gradului de uzura a utilajului, cu ocazia efectuarii reviziei tehnice, evitndu-se executarea reparatiilor la acele utilaje unde starea lor tehnica nu impune acest lucru. Sistemul de reparatii preventiv-planificat contine urmatorele categorii de interventii tehnice: a) ntretinerea si supravegherea zilnica a utilajului; b) revizia tehnica Rt ; c) reparatia curenta de gradul I si II Rc1siRc2 ; d) reparatia capitala RK . ntretinerea si supravegherea zilnica se executa de catre muncitorii care lucreaza pe utilajele din sectiile de productie, sau de catre muncitori specializati n executarea acestor operatii. n cadrul activitatii de ntretinere si supraveghere zilnica se urmareste nlaturarea micilor defectiuni ale utilajuli, fara a se face nlocuiri de piese. Revizia tehnica cuprinde operatii care se executa naintea unei reparatii curente sau capitale. Prin efectuarea unei revizii tehnice se urmareste determinarea starii tehnice a utilajelor si stabilirea operatiilor care trebuie efectuate n cadrul reparatiilor curente sau capitale. Cu ocazia reviziei tehnice se pot efectua si operatii de reglare si consolidare a unor piese sau subansamble, n vederea asigurarii unei functionari normale pna la prima reparatie. Reparatia curenta este o lucrare care se executa n mod periodic n vederea nlaturarii uzurii fizice, prin nlocuirea unor piese componente sau subansamble uzate. Reparatiile curente, n functie de intervalul de timp dintre doua reparatii curente succesive si valoarea pieselor si subansamblelor reparate sau nlocuite, sunt de doua feluri: reparatii curente de gradul I; reparatii curente de gradul II. Astfel, spre exemplu, la o anumita grupa de masini reparatiile curente de gradul I este de 3000 de ore de functionare, n timp ce la reparatiile curente de gradul II acest interval este de 9000 de ore. Reparatia capitala este o lucrare de interventie tehnica efectuata dupa expirarea unui ciclu de functionare a utilajului, a carui marime este prevazuta n normativele de functionare ale acestuia si care are drept scop mentinerea n functiune a utilajului pna la expirarea duratei normate de viata. Reparatia capitala este cea mai complexa interventie tehnica; ea are un caracter general, deoarece sunt supuse procesului de ntretinere, verificare si reparare o gama foarte larga de piese si subansamble care intra n componenta utilajului. Se executa atunci cnd nu mai sunt asigurate randamentul, precizia si siguranta n functionare a utilajului.
n afara interventiilor tehnice cuprinse n sistemul preventiv-planificat, n cadrul ntreprinderii se mai executa si alte tipuri de interventii tehnice. Acestea sunt: reparatiile accidentale; reparatiile de renovare; reparatiile de avarii. Reparatiile accidentale se efectueaza la intervale de timp nedeterminate, fiind determinate de scoaterile neprevazute din functiune a acestora datorita unor caderi accidentale. Reparatiile de renovare se efectueaza la utilajele care au trecut prin mai multe reparatii capitale si au un grad avansat de uzura fizica. Cu ocazia acestor reparatii, se recomanda si efectuarea unor lucrari de modernizare a utilajului. Reparatiile de avarii se executa de fiecare data cnd utilajele se defecteaza ca urmare proaste utilizari sau ntretineri, fie din cauza unor calamitai naturale: cutremure, incendii, inundatii,etc. 5.1.3. Planificarea repararii utilajelor Pentru executarea reparatiilor prin sistemul de reparatii preventiv planificat ntreprinderile de productie industriala ntocmesc un plan de reparatii. Aceasta activitate presupune rezolvarea a doua probleme: a) ntocmirea structurii ciclului de reparatii a unui utilaj; b) determinarea datelor calendaristice la care va avea loc fiecare interve,ntie tehnica asupra utilajului considerat. Ciclul de reparatii reprezinta timpul dintre doua reparatii capitale , inclusiv durata uneia dintre ele, de obicei ultima. Structura ciclului de reparatii reprezinta numarul, felul si succesiunea diferitelor interventii tehnice n cadrul unui ciclu de reparatii. Pentru a intocmi o structura a unui ciclu de reparatii este nevoie sa se stabileasca mai nti numarul de interventii de acelasi fel. Pornind de la faptul ca orice interventie de grad superior le contine pe toate celelalte inferioare ei, relatia de calcul a numarului de interventii de acelasi fel D este urmatoarea: N it = cr N its unde: dit - Dcr reprezinta durata ciclului de reparatii; - dit reprezinta durata de timp ntre doua interventii de acelasi fel; - N its reprezinta numarul interventiilor de acelasi fel. Odata stabilit numarul de interventii tehnice de acelasi fel se poate trece la ntocmirea structurii ciclului de reparatii, tinnd cont de numarul interventiilor de acelasi fel si de duratele de timp dintre acestea. O astfel de structura pentru o anumita grupa de utilaje poate arata astfel:
RK Rt Rt
Rc1 Rt Rt
Rc2
Rc1 Rt Rt
Rc2
Rc1 Rt Rt
RK
,
Rt Rt
Rt Rt
unde RK, Rc1, Rc2 si Rt sunt interventiile tehnice specifice sistemului de reparatii preventiv-planificat. Pentru ntocmirea planului de reparatii este necesar sa se determine durata ciclului de reparatii n zile calendaristice. Relatia dupa care se determina acesta este urmatoarea: RK T Dcr =( RK + t si ni ) Kcld unde, Ds N s i = Rt
- TRK - timpul de functionare al utilajului ntre doua reparatii capitale; - Ds - durata unui schimb de lucru, exprimata n ore; - N s -numarul de schimburi; - t si - timpul maxim admis de stationare n fiecare interventie tehnica, n zile lucratoare; - ni -numarul de interventii de acelasi fel din cadrul ciclului de reparatii; - Kcld - coeficient de transformare din zile efective n zile calendaristice. Planul de reparatii se ntocmeste pentru fiecare utilaj n parte, tinnd cont de data calendaristica la care a avut loc ultima interventie tehnica n anul precedent. Pentru fiecare interventie tehnica care urmeaza a fi executata pentru anul pentru care se ntocmeste planul de reparatii, se determina intervalul de timp , n zile, ncepand cu ziua cand a avut loc ultima interventie tehnica n anul precedent. Acest interval de timp se determina n zile calendaristice dupa urmatoarea relatie: r 1 H n T =( + t si ) Kcld unde, Ds N s i =1 -T- intervalul de timp, n zile calendaristice de la ultima interventie din anul precedent pna la o anumita interventie din intervalul precedent; -H- timpul de functionare al utilajului ntre doua interventii consecutive, exprimat n ore; r 1 i =1
t si - timpul totatal de stationari ale utilajului n interventiile precedente n anul
pentru care se ntocmeste planul de reparatii; - celelalte notatii au aceleasi semnificatii ca si n relatia precedenta. Durata de executie a unei reparatii exprimata n zile calendaristice este data de relatia: tn D= , unde: N m d s ns K -tn- timpul normat, n ore, pentru executarea unei anumite interventii la un anumit utilaj; -Nm- numarul de muncitori din formatia de lucru care executa interventia tehnica; -ds- durata unui schimb, n ore; -ns- numarul de schimburi; -K- coeficientul planificat de ndeplinire a normelor. Impreuna cu desfasurarea acestor activitati, o atentie deosebita trebuie acordata stocurilor de piese de schimb , necesare bunei desfasurari a lucrarilor de ntretinere si reparare a utilajelor. Relatia care stabileste marimea stocului de piese de schimb este urmatoarea: D f Cmz unde: S ps = Nz -Df-reprezinta durata ciclului de fabricare a pieselor de schimb sau de aducere a lor de la furnizor; -Nz-numarul zilelor lucratoare din cadrul unei luni; -Cmz-consumul mediu zilnic de piese de schimb pentru activitatea de reparatii. In vedere mbunatatirii activitatii de organizare a lucrarilor de ntretinere si reparare a utilajelor se recomanda nominalizarea prin planurile anuale a tuturor reparatiilor capitale necesare, cu precizarea necesarului de piese de schimb, a executantului si a termenelor de realizare a acestora. Odata cu aceasta, se va acorda atentie respectarii graficelor de realizare a reviziilor tehnice si a reparatiilor curente.
5.1.4 Utilizarea teoriei uzurii aleatoare a echipamentelor industriale pentru adoptarea unei politici optime de ntretinere si reparare a utilajelor 5.1.4.1 Indicatori de studiu si analiza a uzurii aleatoare a echipamentelor Organizarea eficienta a activitatii de ntretinere si reparare presupune elaborarea unei politici optime de ntretinere si reparare a utilajelor. Prin politica optima de ntretinere si reparare se ntelege un ansamblu de masuri care trebuie adoptat pentru asigurarea functionarii utilajelor din dotarea unei ntreprinderi pe baza unor criterii de optimizare determinate, cum ar fi siguranta n functionare, cheltuieli minime de ntretinere si reparare, durate minime de mentinere n reparatii ,etc. Teoria uzurii aleatoare foloseste o gama larga de indicatori de uzura aleatoare, dintre care cei mai utilizati sunt urmatorii: - functia de supravietuire; - mortalitatea; - probabilitatea de avarie - probabilitatea conditionata de avarie; - probabilitatea de a avea o nlocuire sau mai multe nlocuiri ntr-o perioada de timp, datorita iesirilor accidentale din functiune. - durata medie de viata. Functia de supravietuire v(t) exprima ponderea utilajelor ramase n functiune la momentul t n totalul utilajelor puse n functiune la momentul 0. Acest indicator se determina dupa relatia: n( t ) v (t)= unde, n ( 0)
- v(t)- functia de supravietuire - n(t)- numarul pieselor ramase n functiune la momentul t; - n(0)-numarul pieselor puse n functiune la momentul 0. Pe baza cunoasterii functiei de supravietuire se poate determina probabilitatea contrara I(t) , care exprima ponderea utilajelor scoase din functiune la momentul t fata de momentul 0. Acest indicator se determina dupa relatia: I(t)=1-v(t) Mortalitatea utilajelor m(t) exprima numarul utilajelor iesite din functiune ntre doua momente consecutive de timp (t-1,t); acest indicator se determina dupa relatia: m(t)=n(t-1)-n(t) unde -n(t-1)- este numarul utilajelor la momentul t-1; -n(t)- este numarul utilajelor la momentul t. Probabilitatea de avarie p(t) exprima ponderea utilajelor scoase din functiune n intervalul (t-1,t) fata de numarul utilajelor puse n functiune la momentul 0. Relatia de calcul este urmatoarea: n(t 1) n(t) p(t)= n(0) Probabilitatea conditionata de avarie pc (t) exprima ponderea utilajelor scoase din functiune n perioada (t-1,t) fata de numarul utilajelor existente n functiune la momentul t. Relatia de calcul este urmatoarea: n(t 1) n(t) n( t ) pc (t)= = 1 n(t 1) n( t 1) Uzura utilajelor poate fi aproximativ constanta v(t)=0 sau urmeaza o lege de distributie t exponentiala v (t)= e . Reprezentarea grafica a celor doua tipuri de uzura sunt:
v(t)=1= constant v(t)=e .t
t
Fig.5.1 Reprezentarea grafica a functiei de supravietuire n cazul unei uzuri constante
t
Fig.5.2 Reprezentarea grafica a functiei de supravietuire n cazul unei uzuri ce urmeaza o lege de distributie exponentiala
Relatia dintre I(t), v(t) si p(t) poate fi exprimata grafic n figura 5.3.
n
I(t) v(t) p(t) t

Fig.5.3 Reprezentarea grafica a indicatorilor de uzura aleatoare I(t), v(t) si p(t).
Probabilitatea de a avea o nlocuire p1(t) exprima probabilitatea ca un utilaj sa iasa din functiune n intervalul de timp cuprins ntre momentul 1 si t si este data de relatia: p1(t)=
t u =1
v (t u) f (u) unde:
n( t u) si n( 0) n(u 1) n(u) f (u)= n(0) Pentru a determina probabilitatea de a avea m scoateri din functiune n intervalul de timp de la 1 la t se foloseste relatia de recurenta: v (t u)=
pm(t)=
t u =1
pm1(t u) f (u) unde pm(0)= 0.
Durata medie de viata a unui utilaj se determina cu ajutorul relatiei n(t 1) n(t) T= t n(0) t =1 unde notatiile au aceiasi semnificatie.
5.1.4.2. Metode de determinare a tipului optim de utilaj si a momentului optim de nlocuire 5.1.4.2.1 Alegerea tipului optim de utilaj care urmeaza sa fie achizitionat O politica optima de ntretinere si reparara a utilajelor trebuie sa rezolve si problema nlocuirii utilajului scos din functiune, cu altul nou ceea ce presupune alegerea tipului optim de utilaj care-l va nlocui pe cel scos din functiune, din mai multe tipuri de utilaje cu caractericstici tehnologice asemanatoare. Aceste utilaje cu caracteristici tehnologice asemanatoare difera ntre ele prin costurile lor de achizitie, prin costurile de ntretinere si reparare si prin duratele lor medii de viata. Rezulta ca tipul optim de utilaj care va trebui achizitionat va fi dat de criteriul costului mediu minim de achizitie, ntretinere si reparare pe o anumita perioada de timp. Relatia costului mediu de achizitie, ntretinere si reparare este urmatoarea: n 1 m k= (Ai + Cij ) unde, m n i =1 j =1
-m- numarul de achizitioanari ale utilajului; -n- numarul de ani de folosire a utilajuli ntre doua achizitionari; -Ai- cheltuielile de achizitionare a utilajului la achizitia i; -Cij- cheltuielile de ntretinere si reparare a utilajului n achizitionarea i si n anul j de functionare. Dupa stabilirea costului mediu pentru fiecare utilaj care ar putea fi achizitionat, se alege utilajul cu costul mediu minim de achizitie, ntretinere si reparare. 5.1.4.2.2. Alegerea momentului optim de nlocuire a utilajelor Functionarea n conditii de eficienta a utilajelor este limitata n timp, deoarece de la un moment dat uzura fizica a acestuia impune efectuarea unor cheltuieli cu ntretinerea si functionarea acestuia foarte mari, fapt ce determina scoaterea lui din functionare si nlocuirea cu un utilaj nou. Se pune deci problema alegerii momentului optim de inlocuire, sau cu alte cuvinte a acelui moment de la care functionarea utilajului nu mai este eficienta. acest moment optim se determina cu ajutorul urmatoarei relatii de calcul:
A+ Cn +1 >
n j =1 n j =1
C j j 1
unde,
j 1
- Cn +1 - reprezinta cheltuielile de ntretinere si reparare a utilajului n anul n+1 de functionare; -A- cheltuielile de achizitie a utilajului la ultima achizitionare; -Cj- cheltuielile de ntretinere si reparare n anul j de functionare al ultimei achizitii; 1 , unde d reprezinta procentul de taxe si dobnzi cumulate, folosit n - = 1+ d scopul actualizarii cheltuielilor. Rezulta ca momentul optim de nlocuire este dat de anul anterior celui pentru care cheltuielile de ntretinere si reparare depasesc suma cheltuielilor de achizitie si intretinere si functionare actualizate. 5.1.5 Organizarea activitatii de ntretinere si reparare a utilajelor Asigurarea activitatii de ntretinere si reparare a utilajelor revine unui compartiment specializat numit compartimentul mecano-energetic. Activitatea acestui compartiment este ndreptata n scopul atingerii urmatoarelor obiective: planificarea activitatii de ntretinere si reparare pentru toate mijloacele fixe ale ntreprinderii;
organizarea si executarea planurilor de reparatii ale fiecarui mijloc fix din cadsrul ntreprinderii; adoptarea tuturor masurilor legate de securitatea muncii si de protectie a utilajelor. Pentru executarea repararii utilajelor se folosesc trei sisteme de organizare a acestei activitati: a) sistemul centralizat; b) sistemul descentralizat; c) sistemul mixt. Sistemul centralizat este specific ntreprinderilor mici si mijlocii. In cadrul acestui sistem toate lucrarile de ntretinere si reparare a utilajelor se executa de catre echipe de muncitori specializati, subordonati direct compartimentului mecano-energetic. Sistemul descentralizat este specific acelor unitati de productie ale caror utilaje ridica probleme speciale din punct de vedere al activitatii de ntretinere si reparare. In acest caz repararea utilajelor este executata de echipe de muncitori specializati n ntretinere si reparare subordonati direct sefului de sectie n care functioneaza utilajele ce urmeaza a fi reparate. Sistemul mixt consta executarea n executarea reparatiilor la utilajele speciale din otelarii, forja sau cele din sectia de tratamente termice de catre echipele de muncitori specializati n lucrari de ntretinere si reparare subordonate direct acestor sectii, iar celelalte lucrari de catre muncitorii din ntretinere si reparare din compartimentul mecano-energetic. Activitatea de ntretinere si reparare a utilajelor este precedata de o serie de activitati pregatitoare, dintre care mai importante sunt urmatoarele: a) inventarierea utilajelor se efectueaza n scopul de a stabili numarul, felul si starea functionala a utilajelor care urmeaza sa fie reparate; b) gruparea utilajelor care urmeaza sa fie reparate pe grupe de utilaje de acelasi fel; c) ntocmirea desenelor care vor sta la baza executarii pieselor de schimb, atunci cnd acestea se executa n cadrul ntreprinderii; n cazul n care acestea nu se executa n cadrul ntreprinderii, se recomanda aprovizionarea din timp a acestora de la furnizorii de piese de schimb; d) stabilirea tehnologiei lucrarilor de reparatii; n cadrul acestei activitati se stabileste felul operatiilor care se vor executa cu ocazia efectuarii activitatii de ntretinere si reparare a utilajelor.
5.1.5.1. Metode moderne de executare a reparatiilor Cresterea calitatii lucrarilor de reparatii si reducerea duratei de executie a acestora depinde foarte mult de metoda utilizata n executarea activitatii de ntretinere si reparare a utilajelor. Din cadrul celor mai eficiente metode folosite n organizarea lucrarilor de ntretinere si reparare cele mai folosite sunt metoda de reparare pe subansamble; metoda de reparare dupa principiul liniilor de productie n flux. Metoda de reparare pe subansamble se caracterizeaza prin aceea ca la ntreprinderile cu un numar mare de utilaje de acelasi fel se creaza un stoc de subansamble n stare de functionare. Aceste subansamble vor nlocui subansamblele uzate din cadrul utilajelor care urmeaza sa fie reparate, dupa care subansamblele defecte vor fi reparate si vor intra n componenta stocului de subansamble functionale. Aceasta metoda reduce foarte mult timpul de reparare a utilajelor si deci creste timpul de functionare al utilajelor, cu toate consecintele favorabile care decurg de aici. Metoda de reparare dupa principiul liniilor de productie n flux se foloseste pentru acele utilaje care necesita demontarea de pe fundatii si transportarea lor n atelierele de reparatii ( n cazul reparatiilor capitale). In cadrul acestui atelier, pentru executarea reparatiilor se vor putea utiliza acele posibilitati oferite de liniile de productie n flux din cadrul sectiilor de baza ale ntreprinderii.
5.1.6 Posibilitati de crestere a eficientei activitatii de ntretinere si reparare a utilajelor; modernizarea utilajelor 5.1.6.1 Posibilitati de crestere a eficientei economice a activitatii de ntretinere si reparare a utilajelor Activitatea de ntretinere si reparare a utilajelor trebuie sa se concretizeze n reparatii de calitate superioara , cu costuri ct mai mici si cu o durata ct mai redusa. Acest deziderat presupune existenta unor posibilitati de realizare, cum ar fi: a) deoarece costurile de executie a activitatii de ntretinere si reparare a utilajelor reprezinta o pondere de 12-18% din volumul cheltuielilor comune de sectie, nivelul acestora trebuie sa nregistreze o scadere continua; acest lucru este posibil prin limitarea cheltuielilor legate de nlocuirea pieselor uzate, astfel nct cheltuielile necesare pentru obtinerea pieselor noi sa nu depaseasca cheltuielile pieselor vechi; b) reducerea cheltuielilor legate de montarea si demontarea utilajelor, prin mecanizarea executarii acestor operatii; c) folosirea pe scara larga a metodei de reparare pe subansamble si a metodelor pe baza principiilor liniilor de productie n flux; d) cresterea duratei de functionare a utilajelor ntre doua reparatii succesive, prin folosirea unor piese de schimb rezistente la uzura, prin cresterea fiabilitatii si durabilitatii acestora; e) folosirea procedeelor de reconditionare si refolosire a pieselor uzate. Organizarea moderna a activitatii de ntretinere si reparare a utilajelor presupune existenta unor ntreprinderi specializate n executarea acestei activitati, ceea ce ar presupune repararea utilajelor ntr-un timp scurt, n conditii de calitate superioara si cu costuri reduse. 5.1.6.2. Modernizarea utilajelor Pe parcursul functionarii lor utilajele sunt supuse proceselor de uzura fizica si morala. Daca uzura fizica poate fi ndepartata prin actiuni de ntretinere si reparare a utilajelor, uzura morala poate fi ncetinita prin activitatea de modernizare a utilajelor. Prin modernizarea unui utilaj se urmareste asigurarea functionarii acestuia la parametrii tehnico-economici ct mai apropiati de cei ai utilajelor noi. Modernizarea utilajelor poate fi efectuata n doua moduri: a) odata cu executarea activitatii de reparatie capitala; b) n mod independent, ca actiune de sine statatoare. Ca urmare a actiunii de modernizare a utilajelor creste randamentul acestora si precizia n functionare, asigurnd n acest fel cresterea volumului de productie, mbunatatirea calitatii produselor si reducerea cheltuielilor de productie. Pentru realizarea modernizarii unui utilaj se urmaresc mai multe obiective: sporirea vitezei de lucru a utilajului, a puterii electromotoarelor si perfectionarea diferitelor elemente constructive; automatizarea comenzilor si introducerea unor dispozitive cu actiune rapida; marirea rezistentei la uzura a utilajelor prin folosirea unor piese cu fiabilitate ridicata; perfectionari constructive ale motoarelor, automatizarea comenzilor si mecanizarea proceselor de lucru manuale. Efectele activitatii de modernizare a utilajelor pot fi puse n evidenta cu ajutorul urmatorilor indicatori: 1) ponderea utilajelor modernizate n totalul utilajelor existente n ntreprindere; 2) ponderea efectelor economice obtinute n urma modernizarii utilajelor n totalul cheltuielilor efectuate cu ocazia acestor modernizari. Deoarece activitatea de modernizare este foarte complexa, necesitatea si oportunitatea efectuarii acesteia va fi stabilita de un studiu tehnico-economic ntocmit n prealabil.
5.2 Organizarea activitatii de asigurare cu diferite feluri de energie

5.2.1. Importanta si obiectivele activitatii de asigurare cu energie Activitatea de productie din cadrul unei ntreprinderi de productie se caracterizeaza printr-un consum important de diferite feluri de energie, cum ar fi spre exemplu energia electrica, abur, gaze, aer comprimat, etc. Necesarul ntreprinderii din aceste feluri de energie este asigurat de un ansamblu de unitati energetice producatoare de energie dintre care mai importante sunt: centrala electrica, centrala producatoare de apa calda, abur, aer comprimat, statia generatoare de oxigen, acetilena etc. toate aceste subunitati de productie fac parte din grupa sectiilor auxiliare ale ntreprinderii industriale. La fel de importante pentru ntreprinderea de productie ca si centralele producatore de diferite tipuri de energie sunt si diferitele retele, conducte sau instalatii, care asigura transportul acestor feluri de energie la consumatori. Aceste instalatii de transport a energiei la consumatori se ncadreaza n grupa sectiilor de servire ale ntreprinderii . Importanta organizarii n conditii ct mai bune a activitatii de producere si transport a acestor tipuri de energie, rezulta din faptul ca ntreprinderea industriala este o mare consumatoare de energie. Astfel, ntreprinderile industriale consuma aproximativ 2/3 din cantitatea totala de energie produsa n sistemul energetic national si 1/2 din cantitatea totala de combustibil folosita n economie. Organizarea activitatilor energetice n instalatiile de producere si de transport a energiei este influentata de particularitatile procesului de consum al acesteia, si anume: a) simultaneitate ntre momentul producerii si momentul consumului energetic; b) consum neuniform pe durata unei zile de munca. Ca urmare a acestor particularitati, compartimentul energetic trebuie sa asigure satisfacerea consumatorilor cu diferitele tipuri de energie, n conditiile n care nu se pot crea stocuri la dispozitia ntreprinderii. In prezent se manifesta tot mai mult tendinta ca diferitele feluri de energie sa fie produse de ntreprinderi specializate, la dispozitia ntreprinderii existand subunitati de producere a acestor tipuri de energie doar pentru situatii de avarii n sistemul energetic national. Avnd n vedere toate aceste probleme mentionate anterior, compartimentul energetic din cadrul ntreprinderii industriale trebuie sa-si asume atingerea urmatoarelor obiective: asigurarea necesarului de energie pentru satisfacerea cerintelor consumatorilor; folosirea rationala a diferitelor instalatii sau agregate energetice; asigurarea cu energie potrivit parametrilor impusi de consumatori si cu costuri ct mai reduse; limitarea consumurilor energetice si eliminarea pierderilor de energie n procesul de productie al acesteia, de transport si de consum. 5.2.2 Planificarea necesarului de energie Asigurarea consumului curent de energie impune stabilirea necesarului de energie att pe fiecare subunitate n parte ct si pe total ntreprindere. Aceasta se obtine prin folosirea balantelor energetice. Balantele energetice sunt instrumente de masurare a necesarului energetic al consumatorilor pe destinatii de folosire al energiei, ct si diferitele surse energetice de acoperire a acestui necesar. Destinatiile de folosire a energiei pot fi foarte diverse n functie de specificul activitatii de productie al ntreprinderii si anume: pentru scopuri tehnologice, pentru forta motrice, pentru ncalzit, pentru iluminat, etc. In cadrul ntreprinderilor de productie industriale se ntocmesc balante energetice partiale pentru diferitele tipuri de energie si o balanta energetica generala obtinuta pe baza datelor din balantele energetice partiale.
Un exemplu de balanta energetica partiala este balanta de energie electrica din tabelul 5.1.
Tabelul 5.1
Nr. crt. I 1.1 1.2 1.3 II 2.1 2.2 III Indicatorii balantei de energie electrica Necesar de energie electrica -n scopuri tehnologice - pentru forta motrice - pentru iluminat Surse de acoperire - din centrala electrica proprie - din sistemul energetic national Total Total necesar * * * * * Necesar (kwh) Surse de acoperire (kwh)
Total surse
O balanta energetica echilibrata trebuie sa aiba total necesar de energie egal cu total surse de acoperit. In acelasi mod se ntocmesc si balantele pentru aer comprimat , abur si combustibil. Determinarea necesarului de energie electrica se face n mod diferentiat dupa cum energia electrica este consumata n scopuri tehnologice, pentru forta motrice sau pentru iluminat. a) necesarul de energie electrica folosita n scopuri tehnologice se determina pe baza normelor de consum de energie electrica pe unitatea de produs cu ajutorul relatiei:
Net =
n i =1
Qi nci unde
- Net- necesarul de energie electrica pentru scopuri tehnologice; - Qi- cantitatea din produsul i; - nci- norma de consum de energie electrica pe unitatea de produs i. b) necesarul de energie electrica pentru forta motrice a diferitelor masini si instalatii se determina cu ajutorul a doua relatii. Prima relatie N u Tf nc Ks Ne fm = unde: Kp R - Nefm- necesarul de energie electrica pentru forta motrice; - Nu- numarul de utilaje actionate electric; - Tf- timpul de functionare al unui utilaj pe perioada de calcul a necesarului de energie electrica; - nc- norma de consum pe ora de functionare a utilajului; - Ks- coeficientul de simultaneitate al functionarii utilajelor; - Kp- coeficientul pierderilor de energie n retea; - R- randamentul motoarelor cu care sunt echipate utilajele.
Cea de-a doua relatie folosita pentru determinarea necesarului de energie electrica pentru forta motrice Pi Tf Ki Ks Ne fm = unde Kp R - Pi- puterea instalata a motorelor instalate pe masini; - Ki- coeficientul de ncarcare a utilajului. Celelalte notatii au aceiasi semnificatie ca n relatia precedenta. c) necesarul de energie electrica pentru iluminat se determina dupa relatia p Nei = Pi Ti Ks (1 + ) unde: 100 - Pi- puterea instalata a punctelor de iluminat; - Ti- timpul de iluminat pentru perioada considerata; - Ks- coeficientul de simultaneitate al functionarii punctelor de iluminat; - p- procentul de pierderi de energie electrica n retea. Pentru celelalte tipuri de energie , necesarul de energie se stabileste dupa metode specifice fiecarui tip. Astfel, pentru determinarea necesarului de abur utilizat n scopuri tehnologice metoda utilizata are la baza normele de consum tehnologic de abur pentru fiecare produs n parte. Dupa aceiasi metoda se stabileste si necesarul de aer comprimat si combustibil pentru scopuri tehnologice. Pentru determinarea necesarului de combustibil pentru ncalzit exprimat n tone, se foloseste urmatoarea relatie:
N ci = V nz ng nc K unde: 1000
V- volumul ncaperilor care trebuie ncalzite; nz- numarul zilelor de ncalzit;
- ng- numarul de grade cu care trebuie ridicata temperatura fata de temperatura medie exterioara; n acest caz, ng=Te-Ti , unde - Te- temperatura medie exterioara; - Ti- temperatura care trebuie mentinuta n interior; - nc- norma de consum de combustibil conventional necesar ridicarii temperaturii cu un grad Celsius, intr-o zi, la 1000 mc volum al ncaperilor: Pc - K- coeficientul de transformare din combustibil real; astfel, K = c unde: Pcr - Pcc- puterea calorica a combustibilului conventional (7000 kcal/kg); - Pcr- puterea calorica a combustibilului real. Dupa planificarea necesarului de energie , ntreprinderea trebuie sa ia masurile necesare care sa asigure consumatorilor energia necesara potrivit garficelor elaborate anterior. Pentru analiza proceselor de transformare a energiei si evidentierea posibilitatilor de reducere a consumului energetic , se foloseste bilantul energetic. Acesta este un document care se ntocmeste pentru fiecare contur energetic (volumul si suprafetele instalatiilor fata de care se iau n considerare intrarile si iesirile de energie) si este format din doua grupe de indicatori: n prima grupa intra acei indicatori energetici care evidentiaza toate intrarile de energie si cele obtinute n cadrul conturului energetic datorita unor reactii n interiorul acestuia;
din a doua grupa sunt evidentiate componentele energetice utile folosite n interiorul conturului, precum si cele livrate n afara acestuia sub forma de energii utile altor contururi energetice; Ecuatia generala a unui contur energetic, evidentiata cu ajutorul bilantului energetic este urmatoarea: Ei=Eu+Ep+El unde: - Ei- suma energiilor intrate si:sau produse n cadrul conturului energetic; - Eu- suma energiilor utile; - Ep- suma pierderilor de energie; - El- suma energiilor livrate n afara conturului n scopul folosirii n alte procese. 5.2.3. Posibilitati de folosire rationala a energiei si combustibilului Deoarece ponderea cheltuielilor cu energia si combustibilul n costurile de productie ale produselor este relativ mare se impune luarea unopr masuri care sa limiteze consumul energetic de orice fel, de crestere a randamentelor energetice si pentru diminuarea pierderilor n retelele de transport a energiei. Masurile de reducere a consumului energetic pot fi astfel grupate: masuri de normare stiintifica a consumurilor energetice si pe baza rezultatelor obtinute de ntreprinderi similare; masuri de reducere a consumului energetic pe baza perfectionarii tehnologiilor de fabricatie, modernizarea sau nlocuirea instalatiilor energetice cu randamente scazute si de mbunatatire a izolatiei termice a instalatiilor : masuri de reducere a pierderilor n reteaua de transport, distributie si consum, pe baza folosirii celor mai buni purtatori de energie si o buna ntretinere si reparare a acestora; pentru energia folosita n scopuri motrice se impune folosirea limitatoarelor de mers n gol precum si echiparea utilajelor cu motoare cu o putere instalata corespunzatoare; masuri de ameliorare a factorului de putere si aplatizarea curbei de sarcina. Un rol la fel de important l au si masurile de perfectionare a tehnologiei de fabricatie si a organizarii productiei si a muncii.
5.3 Sisteme de organizare a activitatii de asigurare cu SDV-uri (scule, dispozitive, verificatoare) a unei ntreprinderi de productie
5.3.1 Importanta activitatii de asigurare cu SDV-uri si obiectivele sectiei de SDV-uri. Desfasurarea normala a procesului de productie ntr-o ntreprindere de productie impune asigurarea locurilor de munca cu diferite SDV-uri, problema care se cere rezolvata de catre un compartiment specializat, numit sectia de SDV-uri sau de scularie. Asigurarea cu SDV-urile corespunzatoare influenteaza n mod direct asupra calitatii produselor, a productivitatii muncii, a gradului de utilizare a capacitatii de productie si a nivelului costurilor de productie. Importanta activitatii de asigurare cu SDV-urile necesare, rezulta n primul rnd din faptul ca volumul cheltuielilor ocazionate de fabricarea si utilizarea SDV-urilor are o pondere insemnata n costul productiei ; astfel aceste cheltuieli sunt de 8-15% pentru productia de masa, 6-8% pentru productia de serie mare, ntre 4-6% pentru productia de serie mica si 3-4% la productia individuala. Nomenclatorul de SDV-uri din cadrul unei ntreprinderi de productie ajunge uneori pna la cteva zeci de mii de tipuri de astfel de echipamente tehnologice. Asigurarea ntreprinderii cu astfel de echipamente poate fi realizata n doua moduri: a) prin aprovizionarea de la ntreprinderi specializate n fabricarea acestora; b) prin fabricarea lor n sectia sau atelierul propriu de scularie. O problema deosebita n activitatea ntreprinderii se pune n legatura cu depozitarea, pastrarea si distribuirea SDV-urilor. n vederea depozitarii SDV-urilor, n cadrul ntreprinderii exista un depozit (magazie)central de SDV-uri si de magazii de pastrare si distribuire n cadrul unitatilor de productie. n cazul n care fabricarea SDV-urilor se face n cadrul ntreprinderii de productie , se
creaza o sectie sau un atelier de SDV-uri propriu, dotat cu utilajele si personalul corespunzator. Pentru cresterea eficientei activitatii de productie, se recomanda achizitionarea SDVurilor de la ntreprinderile specializate, urmnd ca cele specifice fabricatiei ntreprinderii sa se execute n cadrul sectiei proprii de scularie a ntreprinderii. n general, obiectivele sectiei de SDV-uri sunt urmatoarele: a) asigurarea consumului curent de SDV-uri prin fabricarea acestora n sectia proprie de SDV-uri sau prin aprovizionarea de la ntreprinderile specializate; b) asigurarea depozitarii, pastrarii si distribuirii de SDV-uri cu mentinerea stocurilor la nivelul minim; c) organizarea activitatii de reascutire, reparare si reconditionare a SDV-urilor; d) utilizarea rationala a SDV-urilor si reducerea cheltuielilor necesitate de folosirea lor.
5.3.2.Tipologia SDV-urilor Clasificarea SDV-urilor este ceruta de marea diversitate a acestora care exista n cadrul unei ntreprinderi de productie , ceea ce impune gruparea acestora dupa caracteristicile lor constructive si tehnologice. Exista numeroase sisteme de clasificare a SDV-urilor, dar sistemul cel mai folosit si care de altfel este utilizat si n ntreprinderile romnesti este sistemul zecimal de clasificare si codificare. Potrivit acestui sistem diferitele SDV-uri din industria constructiilor de masini, de exemplu, se mpart- n zece grupe numerotate de la 0 la 9, n functie de destinatia acestora. Fiecare grupa se mparte n 10 subgrupe, fiecare subgrupa n 10 feluri si fiecare fel n 10 variante. Astfel, spre exemplu, cutitul de strunjit longitudinal cu tais suplimentar are numarul 2102, n cadrul caruia fiecare cifra exprima: 2 - grupa: scule aschietoare; 1 - subgrupa: cutite; 0 - felul:pentru strunjit longitudinal; 2 - varianta: cu tais suplimentar. Odata cu clasificarea SDV-urilor se face si codificarea acestora. Numarul de cod al SDVurilor este format din doua grupe de cte patru cifre separate printr-o liniuta de unire. Prima grupa de patru cifre poarta denumirea de numar caracteristic si defineste caracteristicile constructive si de exploatare ale SDV-ului. Cea de-a doua grupa poarta numele de numar succesiv si defineste tipo-dimensiunea SDV-ului. Cutitul de strung pentru strunjit longitudinal cu tais suplimentar are codul 2102-0483. Se mai poate folosi si un alt criteriu de clasificare a SDV-urilor, si anume n functie de gradul de specializare al acestora. Potrivit acestui criteriu exista doua grupe mari de SDV-uri : universale; speciale. Grupa SDV-urilor universale cuprinde acele SDV-uri folosite pentru executarea unei categorii de lucrari la toate produsele fabricate n ntreprindere, iar cele speciale sunt folosite doar pentru prelucrarea unui produs sau a unei anumite piese. 5.3.3. Determinarea necesarului de SDV-uri si stabilirea marimii stocurilor de SDV-uri 5.3.3.1 Metode de calcul a necesarului de SDV-uri Asigurarea ritmica cu SDV-uri a locurilor de munca impune planificarea necesarului anual pe fiecare fel de SDV n parte. Pentru rezolvarea acestei probleme este necesar sa se cunoasca: a) nomenclatorul de SDV-uri care urmeaza a fi utilizate n cadrul ntreprinderii;
b) metodele de calcul a necesarului de SDV-uri pentru fiecare tip n parte. Nomenclatorul de SDV-uri pentru tipul de productie de serie mare sau de masa se precizeaza pentru fiecare produs sau piesa n parte ntr-un document numit " Lista de SDV-uri". Pentru productia de serie mica sau individuala nomenclatorul de SDV-uri se stabileste pe baza unei " Fise de echipament tehnologic" specifica fiecarui utilaj sau loc de munca. Pe baza cunoasterii acestui nomenclator , a operatiilor care se vor executa si a normelor de consum de SDV-uri se calculeaza necesarul anual de SDV-uri. Metodele de calcul a necesarului de SDV-uri cele mai utilizate sunt urmatoarele: metoda pe baza normelor de consum; metoda statistica; metoda pe baza normelor de echipare tehnologica. Metoda pe baza normelor de consum Aceasta metoda asigura un calcul exact al necesarului de SDV-uri pentru fiecare tip de SDV un parte, n functie de felul produselor care vor fi prelucrate si normele de consum specifice de SDV-uri pe unitatea de produs, cu ajutorul urmatoarei relatii:
Cs =
n i =1
Qi nci unde
-Qi -cantitatea ce urmeaza a se prelucra din produsul i; - nci - norma de consum de SDV-uri pe unitatea de produs i. Norma de consum de SDV-uri se detrmina n mod diferit n functie de tipul de SDV utilizat n procesul de productie. Vom exemplifica modul de determinare al normei de consum de SDV-uri pentru grupa sculelor aschietoare si pentru cea a instrumentelor de masurat. Pentru sculele aschietoare norma de consum se determina dupa urmatoarea relatie: t nc = m unde: Tmuz - tm- timpul mecanic de prelucrare pe unitatea de produs; -Tmuz- timpul mecanic pna la uzura completa a sculei aschietoare. Timpul mecanic pna la uzura completa a sculei aschietoare se poate determina dupa relatia: Tmuz=(Nr+1)t(1-K) unde: - Nr - numarul de reascutiri ale sculei aschietoare dupa prima utilizare; - t - timpul de utilizare al sculei aschietoare ntre doua reascutiri; - K - coeficient de pierderi n utilizarea timpului de lucru al sculei aschietoare datorita calitatii si modului de exploatare al acesteia. Numarul de reascutiri ale sculei aschietoare se poate determina dupa relatia: L N r = unde: l - L - lungimea partii ascietoare a sculei; - l - grosimea stratului aschietor care se ndeparteaza la o reascutire. n concluzie, norma de consum de scule aschietoare este data de relatia: tm nc = L ( + 1)t (1 K) l nlocuind valoarea normei de consum n relatia de calcul a necesarului de SDV-uri se obtine relatia generala de calcul a necesarului de scule aschietoare:
n
L ( + 1)t (1 K ) l Pentru calculul necesarului de scule aschietoare mai pot fi utilizate urmatoarele metode
Cs =
Qi tmi
i =1
de calcul: a) pentru unele ntreprinderi industriale calculul necesarului de scule aschietoare se face la 1000 de produse prelucrate, dupa relatia: tm 1000 Cs1000 = Tmuz b) pentru situatiile n care tipul productiei este de unicate, necesarul de scule aschietoare se face pentru fiecare grupa de masini consumatoare de un anumit tip de scula aschietoare, dupa relatia: M Km Ks Cs = unde: Tmuz -M- numarul de masini-ore de functionare a grupei de masini; -Km- ponderea timpului de lucru mecanic n totalul timpului de functionare; -Ks- ponderea timpului mecanic al unei anumite scule aschietoare. Pentru instrumentele de masurat norma de consum pe unitatea da produs se determina dupa relatia: N mp unde: nc = N muz - Nmp- numarul de masuratori ce se vor executa cu instrumentul de masurat pe unitatea de produs; - Nmuz- numarul de masuratori care se pot face cu instrumentul de masurat pna la uzura completa a acestuia. Numarul de masuratori pna la uzura completa a instrumentului de masurat se determina dupa relatia: N muz =(N r + 1) N mm Tuz (1 K) unde - Nr- numarul posibil de reparatii ale instrumentului de masurat; - Nmm- numarul de masuratori ce pot fi efectuate pe un micron de uzura; - Tuz- toleranta la uzura a instrumentului de masurat; - K- coeficientul de pierderi n folosirea timpului de lucru a instrumentului de masurat. nlocuind n relatia generala de calcul a necesarului de SDV-uri , se obtine relatia de calcul a necesarului de instrumente de masurat:
n
Cim =
Qi Nmp i
(Nr + 1) Nmm Tuz (1 K)
i =1
unde notatiile pastreaza aceiasi semnificatie.

Metoda statistica Cu ajutorul acestei metode se stabileste consumul de SDV-uri la 1000 lei productie sau la 1000 de ore de functionare a utilajului, pe baza unor date statistice din perioada de baza. Consumul de SDV-uri la 1000 lei productie se stabileste cu ajutorul unui coeficient stabilit pe baza relatiei: V K1 = SDV unde VP - VSDV - valoarea consumului de SDV-uri din perioada de baza; - VP - valoarea productiei, exprimata n mii lei, n perioada de baza. Pentru a determina consumul de SDV-uri pentru perioada curenta se utilizeaza relatia: CSDV = K1 VPc unde: - VPc - valoarea productiei, exprimata n mii lei, pentru perioada curenta. Consumul de SDV-uri la 1000 ore de functionare se stabileste n mod asemanator cu
ajutorul unui coeficient stabilit cu relatia:

VSDV unde Nh -Nh- numarul de mii de ore de functionare ale utilajului n perioada de baza. Consumul de SDV-uri pentru perioada curenta se utilizeaza relatia: CSDV = K2 N hc unde: -Nhc- reprezinta numarul de mii de ore de functionare ale utilajului n perioada curenta. Metoda statistica ofera bune rezultate atunci cnd structura productiei din perioada de baza este comparabila cu structura acesteia din perioada curenta. K2 = Metoda pe baza normelor de echipare tehnologica Aceasta metoda tine seama de numarul locurilor de munca consumatoare de SDV-uri si de felul de SDV-uri cu care trebuie echipate locurile de munca. Pentru determinarea necesarului de SDV-uri cu ajutorul acestei metode se utilizeaza relatia:
n
CSDV =
li tsi
i =1
-li- locul de munca i; -tsi- timpul de folosire a SDV-ului la locul de munca i.

5.3.3.2 Stabilirea stocurilor de SDV-uri Asigurarea consumului curent de SDV-uri necesita dimensionarea corecta a marimii stocurilor acestora. Aceasta activitate se desfasoara pentru fiecare tip de SDV n parte. Astfel, pentru fiecare tip de SDV se determina un stoc total la nivelul ntreprinderii dupa urmatoarea relatie: St = Sdc + Sup unde: -St- stocul total la nivel de ntreprindere; -Sdc- stocul din depozitul central; -Sup- stocul la nivelul unitatilor de productie. a) Stocul din depozitul central este format din stocul curent si din stocul de siguranta si se determina dupa relatia: Sdc = Sc + S sig unde -Sc- stocul curent; -Ssig- stocul de siguranta. Stocul curent reprezinta cantitatea de SDV-uri necesara asigurarii consumului acestora n intervalul dintre doua livrari sau pe perioada fabricarii lor n cadrul ntreprinderii. Stocul de siguranta reprezinta cantitatea de SDV-uri care trebuie sa existe la dispozitia ntreprinderii pentru asigurare continuitatii procesului de fabricatie n cazul aparitiei unor anomalii n aprovizionarea cu SDV-uri sau n fabricarea acestora. b) Stocul din cadrul unitatilor de productie se determina dupa relatia: Sup = Scms + S slm + S slr unde: -Scms- stocul curent aflat n magazia de SDV-uri a sectiei de productie; -Sslm- stocul aflat pe diferitele locuri de munca; -Sslr- stocul aflat la diferitele locuri de reascutire. Stocul curent aflat n magazia de SDV-uri a sectiei de productie se determina dupa relatia: C t Scms = a unde: 360 -Ca- consumul anual de SDV-uri;
Tmuz
unde:
-t- numarul de zile dupa care se renoieste stocul de SDV-uri din cadrul sectiei de productie. Stocul de SDV-uri aflat pe locurile de munca se calculeaza cu ajutorul relatiei: Sslm = m N s ns unde: -m- numarul locurilor de munca din cadrul sectiei de productie; -Ns- numarul mediu de SDV-uri aflat pe un loc de munca n cadrul unui schimb de lucru; ns- numarul de schimburi din cadrul unei zile de lucru. Stocul de SDV-uri aflat pe locurile de reascutire se calculeaza dupa o relatie asemanatoare: Sslr = n N s ns unde: -n- numarul locurilor de reascutire; -celelalte notatii si pastreaza aceiasi semnificatie. Pe ansamblul ntreprinderii stocul total de SDV-uri este dat de relatia:
Sti = Sdc +
n
Supi unde
i =1
-Sti- stocul total pe ntreprindere; -Sdc- stocul din depozitul central; -Supi- stocul din unitatea (sectia) de productie i; -n- numarul de unitati de productie. La nivelul depozitului central, stocul de SDV-uri se coordoneaza dupa sistemul max-min. Astfel, Sdc este maxim cnd Sdc=Sc+Ssig si este minim cnd Sdc=Ssig. Organizarea activitatii de aprovizionare cu SDV-uri trebuie sa aiba n vedere mentinerea nivelului stocului ntre cele doua limite admisibile. Reprezentarea grafica a stocului total de SDV-uri este urmatoarea:
Sdc Sti Sup Smin Scms Sslm Ssla

Fig.5.4 Reprezentarea grafica a marimii stocurilor de SDV-uri
Smax
Sursa de formare a stocurilor de SDV-uri din unitatile de productie o constituie stocul din depozitul central. Pentru a stabili necesarul de aprovizionat dintr-un anumit tip de SDV se utilizeaza relatia: Na=Cs+Ssig-Si unde:
-Na- necesarul de aprovizionat pe o perioada de un an de zile. -Cs- consumul de SDV-uri planificat pentru aceiasi perioada; -Ssig- stocul de siguranta; -Si- stocul initial de la nceputul anului.
5.3.4 Organizarea activitatii de distribuire si pastrare a SDV-urilor pe locurile de munca. Pentru organizarea n bune conditiuni a activitatii de distribuire si pastrare a SDV-urilor, depozitul central trebuie sa fie dotat cu dulapuri si rafturi special amenajate, care sa asigure pastrarea corespunzatoare a acestora, pe categorii. n felul acesta se asigura si o distribuire operativa a SDV-urilor n functie de necesitatile locurilor de munca. Metodele de distribuire a SDV-urilor pe locurile de munca sunt diferite dupa cum SDVurile sunt de folosinta permanenta sau numai temporara. Distribuirea SDV-urilor de uz permanent se repartizeaza muncitorilor pe baza documentului "Inventar de scule" n care sunt mentionate denumirea si numarul de SDV-uri date n folosinta muncitorului. Distribuirea SDV-urilor de uz temporar se face la cererea muncitorului, n functie de lucrarile care trebuie executate pe baza sistemului jetoanelor. Sistemul jetoanelor se aplica n doua variante:
cu un singur rnd de jetoane; cu doua rnduri de jetoane. Varianta cu un singur rnd de jetoane consta n aceea ca muncitorul are la dispozitie un numar de jetoane pe care le preda la magazia de SDV-uri, n schimbul carora primeste un numar echivalent de SDV-uri necesare. Magazionerul care distribuie SDV-urile aseaza jetoanele primite de la muncitori, n rafturile din care au fost distribuite SDV-urile. La restituirea SDV-urilor, muncitorul primeste un numar de jetoane egal cu numarul SDV-urilor napoiate. Numarul maxim de jetoane pe care le poate primi un muncitor este egal cu 10. Varianta cu doua rnduri de jetoane consta n aceea ca la eliberarea SDV-ului din magazie, un jeton cu numarul de marca al muncitorului se pune n raftul din care a fost eliberat acesta; al doilea jeton, cu numarul de cod al SDV-ului eliberatse pune ntr-un tablou de control n dreptul numarului de marca al muncitorului care a primit SDV-ul. La predarea SDV-ului muncitorul va primi jetonul corespunzator de pe tabloul de control. Aceasta varianta permite cunoasterea n orice moment a SDV-urilor eliberate, precum si a muncitorilor la care se afla acestea. Pentru a se evita pierderile de timp ale muncitorilor cu primirea SDV-urilor, se recomanda aducerea acestora la locurile de munca de catre muncitori auxiliari.
5.3.5. Posibilitati de economisire a consumului de SDV-uri. Problema economisirii consumului de SDV-uri presupune un ansamblu de masuri ncepnd cu faza de proiectare si pna la consumarea acestora pe locurile de munca. Din cadrul acestor masuri , mai importante sunt urmatoarele: proiectarea unor SDV-uri cu o durabilitate mare, prin folosirea unor materiale rezistente si cu tratamente corespunzatoare; adoptarea unui regim d lucru corespunzator rezistentei materialelor care vor fi prelucrate; organizarea eficienta a activitatii de ascutire si reparare a SDV-urilor; depistarea si nlaturarea cauzelor care provoaca o uzura rapida a SDV-urilor.
5.4 Sisteme de organizare a activitatii de transport intern si manipulare a unei ntreprinderi

5.4.1 Concept, importanta si obiective Transportul intern este o activitate de servire a ntreprinderii . Din cadrul activitatii de transport intern fac parte : transportul de la furnizor a materiilor prime si materiale, descarcarea si receptia acestora( n cazul n care transportul se efectueaza cu mijloacele de transport proprii ale ntreprinderii consumatoare); transportul acestor materiale la sectiile de productie si pe locurile de munca; manipularile acestor materiale pe locurile de munca n cadrul proceselor de fabricatie. Activitatea de manipulare reprezinta activitatea de de deplasare a materialelor sau produselorn vederea alimentarii sau evacuarii locurilor de munca. Importanta activitatii de transport intern deriva din faptul ca acesta contribuie n mod direct la desfasurarea procesului de productie si ocupa o pondere mare n totalul activitatilor desfasurate n cadrul ntreprinderii industriale. n acest sens, se poate exemplifica: a) n industria siderurgica, pentru obtinerea unei tone de fonta se transporta si manipuleaza 120-180 t de diverse materii prime si materiale; b) n industria textila pentru obtinerea unui kg de tesaturi, se transporta si manipuleaza 300350 kg de materii prime si materiale; c) n industria extractiva, a lemnului si a materialelor de constructii volumul transporturilor i al manipularilor reprezinta peste 50% din totalul volumului de munca. Activitatea de management a transportului intern este asigurata n ntreprinderea industriala de un compartiment specializat de "Transport intern". Dintre obiectivele urmarite de acest compartiment, putem mentiona: asigurarea deplasarii materialelor n interiorul ntreprinderii, potrivit cerintelor de desfasurare ritmica a procesului de productie; mbunatatirea folosirii mijloacelor de transport prin utilizarea unor mijloace de transport de mare randament; micsorarea costurilor legate de activitatea de transport intern, prin reducerea volumului de munca necesitat de aceasta activitate, a distantelor de transport, a consumuli de combustibil, etc. 5.4.2. Tipologia transporturilor si a mijloacelor de transport Datorita unei mari varietati a modurilor de efectuare a transportului intern este necesara o clasificare a acestuia dupa mai multe criterii. a) n functie de modul de realizare, transporturile interne se clasifica n: transporturi pe sol; transporturi pe apa; transporturi aeriene. Transportul desfasurat pe sol este la rndul sau: transport rutier; transport pe calea ferata. Transportul rutier se desfasoara ntre unitati de productie apropiate si cu opriri frecvente. Mijloacele de transport specifice sunt autocamioanele, tractoarele cu remorci, carucioare, etc. Transportul pe cale ferata se foloseste n ntreprinderile care au de transportat cantitati mari de materii prime si materiale, cum sunt ntreprinderile metalurgice, siderurgice sau de materiale de constructii, pe linii ferate cu ecartament ngust sau normal, prevazute cu instalatii specifice: macazuri, transbordoare, etc.
Acest tip de transport are unele dezavantaje fata de transportul rutier: distante mari de transport impuse de amplasamentul cailor ferate; blocarea circulatiei n timpul operatiilor de ncarcare-descarcare; utilizarea unor suprafete mari pentru amplasarea instalatiilor specifice transportului pe calea ferata. Transportul pe apa este utilizat atunci cnd ntreprinderea se gaseste n apropierea unor cursuri de apa, prin folosirea unor mijloace de transport ca slepuri, remorchere, etc. Transportul aerian are avantajul deplasarii materialelor pe distantele cele mai scurte si econmisirea suprafetelor de productie, cu ajutorul podurilor rulante, conveiere, monoraiuri, etc. b) n functie de gradul de continuitate transportul intern poate fi: cu deplasare continua efectuat cu ajutorul benzilor rulante si conveiere; cu deplasare discontinua, efectuat cu ajutorul autocamioanelor, electrocarelor sau podurilor rulante. c) n functie de directia de deplasare transporturile interne sunt: orizontale; verticale, efectuate cu ajutorul macaralelor sau ascensoarelor. pe planuri nclinate. 5.4.3 Sisteme de organizare a activitatii de transport intern Sistemele de organizare a activitatii de transport intern difera dupa gradul lor de regularitate. Astfel, n ntreprinderile cu productie de serie mica si individuala, fluxurile de transport sunt variabile si deci n aceste cazuri transportul intern se desfasoara la cerere sau pe baza de planuri zilnice. n cazul ntreprinderilor cu productie de serie mare sau de masa, fluxurile de transport au un caracter permanent si n acest caz , organizarea transportului intern se face pe baza unor grafice de transport, ntocmite pe perioade mari de timp. n aceasta situatie se spune ca transportul are un caracter regulat si este de doua feluri: a) transport pendular; b) transport inelar. a) Transportul pendular are loc atunci cnd deplasarea materialelor se face ntre doua puncte constante. Acesta poate fi de trei feluri: transport pendular ntr-o singura directie; transport pendular n dubla directie; transport pendular n evantai. Transportul pendular ntr-o singura directie este atunci cnd mijlocul de transport se deplaseaza ncarcat de la depozit la o sectie si se ntoarce descarcat de la sectie la depozit. Schema de realizare a acestui sistem de transport este urmatoarea:
D
deplasare cu ncarcatura
unde:
deplasare fara ncarcatura
Fig.5.5 Schema sistemului de transport pendular n simpla directie
Transportul pendular n dubla directie presupune deplasarea mijlocului de transport ncarcat att de la depozit la sectie cu materii prime si materiale, ct si de la sectie la depozit cu produse, semifabricate, etc. Schema de realizare a acestui sistem de transport este urmatoarea:
Fig.5.6 Schema sistemului de transport pendular n dubla directie
Transportul pendular n evantai presupune existenta unui singur centru de expeditie si a mai multor centre de destinatie. n functie de modul n care circula mijlocul de transport, acest sistem este n simpla directie sau dubla directie. Schemele de transport n aceste cazuri sunt urmatoarele:
S1
S2
Sn
Fig.5.7 Schema sistemului de transport n evantai simpla directie
S1
S2
Sn
Fig. 5.8 Schema sistemului de transport n evantai n dubla directie
b) Transportul inelar se caracterizeaza prin aceea ca mijlocul de transport pleaca de la un punct de expeditie si trece pe la mai multe puncte de destinatie, ntorcndu-se la punctul de plecare, efectund n acest fel un traseu inelar. n functie de modul n care circula mijlocul de transport, sistemul dse transport poate fi: sistem de transport inelar cu flux aproximativ constant; sistem de transport inelar cu flux crescator; sistem de transport inelar cu flux descrescator. Sistemul inelar cu flux aproximativ constant presupune faptul ca mijlocul de transport pleaca de la punctul de destinatie ncarcat; pe traseul de transport descarca si ncarca aproximativ aceiasi cantitate de materiale la fiecare punct de destinatie, ntorcndu-se cu aproximativ aceiasi cantitate de ncarcatura la punctul de expeditie din care a plecat. Schema acestui sistem de transport este urmatoarea:
S1
S2
S3
Fig.5.9 Schema sistemului de transport inelar cu flux aproximativ constant
Sistemul de transport inelar cu flux crescator se caracterizeaza prin aceea ca mijlocul de transport pleaca gol de la punctul de expeditie si ncarca n mod succesiv de la fiecare punct de destinatie cantitati variabile de materii prime si materiale, astfel nct se ntoarce la punctul de expeditie plin. Schema acestui sistem de transport este urmatoarea:
S1
S2
S3
Fig.5.10 Schema sistemului de transport inelar cu flux crescator
Sistemul inelar cu flux descrescator se caracterizeaza prin aceea ca mijlocul de transport pleac de la punctul de destinatie ncarcat si descarca pe traseu cantitati variabile de materii prime si materiale, ajungnd gol la punctul de plecare. Schema acestui sistem de transport este urmatoarea:
S1
S2
S3
Fig.5.11 Schema sistemului de transport inelar cu flux descrescator
5.4.4 Planificarea activitatii si a mijloacelor de transport intern 5.4.4.1 Elaborarea planului de transport intern Pentru planificarea activitatii de transport intern este necesar sa se rezolve urmatoarele probleme: a) determinarea cantitatilor de materii prime si materialecare vor circula de la depozite la sectii si ntre diferitele sectii de productie; b) determinarea distanteleor medii de transport; c) determinarea capacitatii medii de transport pe diferite grupe de utilaje.
a) Determinarea cantitatilor de produse care circula de la depozite la sectii se determina n tabelul urmator:
Tabel nr. 5.1 ________________________________________________________________________
Total cantitate de materiale aprovizionate din D1 D2.-------.Dj---------.Dn depozite (t) Sectii ________________________________________________________________________ ___0_______________1___________2________3________4________________5_____
n
Depozite
S1 S2
M11 M 21
. M12 ------ M1 j -------- M1n

j =1 n
M1 j M2 j
j =1
M 22 -------- M 2 j --------- M 2n
------------------------------------------------------------------------------------------------------------n
Sq
M q1
M q 2 --------- M qj --------- M qn
j =1
M qj
________________________________________________________________________
Total materiale
q q q q
de la depozite
i =1
M i1
i =1
M i 2 ----i =1
M ij ----i =1
M in
Qqn =
q i =1
M ij
j =1
________________________________________________________________________ n tabelul de mai sus variabila Mij reprezinta cantitatea de materii prime si materiale care soseste la sectia i de la depozitul j. Pe baza datelor din acest tabel se poate determina cantitatea totala de materii prime si materiale care circula n interiorul sectiilor de productie, a produselor finite fabricate de catre acestea si cantitatea de deseuri rezultata din procesul de fabricatie. Ansamblul tuturor acestor elemente formeaza cantitatea totala de transport din interiorul ntreprinderii, prezentata n tabelul urmator:
Tabelul nr. 5.2 ________________________________________________________________________ Sectii de productie S1 S2---------Sj----------Sq Total __________________________________________________________________ 1 2 3 4 5 6 __________________________________________________________________ S1 S2
M1 j
j =1
m12 --------- m1 j --------- m1q
M1 j + m1i
j =1 n
m21
M
j =1
2j
---- m2 j --------- m2n

n
M
j =1 q 1 i =1
2j
i =2 q
i =1,i 2
m
mj
2i
-----------------------------------------------------------------------------------------Sq
mq1 mq 2 --------- mqj ------j =1
M qj
m + M
qi j =1 q
___________________________________________________________________ Total produse finite

Pf1 Pf2----------Pfj---------Pfq
i =1
Pfi
_____________________________________________________________________ Cantitate totala

q
de deseuri
d1
d2-----------dj-----------dq
i =1
di
______________________________________________________________________ Cantitate totala

q
de transport
Q1
Q2----------Qj-----------Qq
i =1
Qi =Qt
______________________________________________________________________ n acest tabel variabila mij reprezinta cantiatea de materiale care circula ntre sectiile de productie i si j. b) Distanta medie de transport pe ntreprindere se obtine pornind de la fiecare obiectiv de transport (sectie, atelier, depozit) n parte. Astfel, spre exemplu calculul distantei medii de transport pentru sectia 1 se poate face utiliznd relatia:
d m1 = d12 + d13 + + d1m + d1 I + d1 II + d1 N unde: nd
- d1m - distanta de la sectia 1 la sectia m; - d1 N - distanta de la sectia 1 la depozitul N; -nd- numarul distantelor de transport de la numaratorul fractiei. Calculul distantei medii de transport se poate face n doua moduri: 1) ca medie aritmetica simpla a distantelor medii de transport pentru fiecare obiectiv n parte; 2) ca medie aritmetica ponderata ntre cantitatile de transport si distantele medii de transport. Determinarea distantei medii de transport pe baza mediei aritmetice simple a distantelor medii de transport se obtine cu ajutorul relatiei:
Dm =
dm1 + dm2 + + dmm + dmI + dmII + + dmN unde: Nd
-dm1- distanta medie a sectiei 1; -dmII- distanta medie a depozitului II. -Nd- numarul distantelor medii de la numaratorul fractiei. A doua varianta de calcul a distantei medii de transport, pe total ntreprindere, consta n efectuarea mediei aritmetice ponderate a cantitatilor si a distantelor medii de transport, dupa relatia:
n
Dm =
qi di
n
i =1
unde:
qi
- Dm- distanta medie de transport pe total ntreprindere; - qi- cantitatea ce urmeaza a se transporta din materialul i; - di- distanta medie de transport pentru materialul i. c) Capacitatea medie de transport se exprima att pentru fiecare grupa de utilaje ct si pentru toate utilajele din ntreprindere. Pentru o grupa de utilaje capacitatea medie de transport se determina dupa relatia:
Cmt = N u q N mc Dm Ks N z unde: - Cmt- capacitatea medie de transport pe ntreprindere: - q- capacitatea unitara de transport; - Nmc- numarul mediu de cicluri de transport; - Dm- distanta medie de transport; - Ks- coeficientul de schimburi; - Nz- numarul de zile al perioadei pentru care se calculeaza capacitatea de productie. Numarul mediu de cicluri de transport dintr-un schimb se determina dupa relatia: 480 K unde: N mc = Tm - K- coeficientul de utilizare mijlocului de transport (0,85-0,90); - Tm- timpul mediu pentru realizarea unui ciclu de transport. Timpul mediu pentru efectuarea unui ciclu de transport se determina pe baza relatiei: Tm = ti + t d + t c unde: -ti- timpul de ncarcare al mijlocului de transport; -td- timpul de descarcare al mijlocului de transport; -tc- timpul cursei mijlocului de transport. Timpul cursei al unui mijloc de transport se defineste ca fiind timpul necesar pentru parcurgerea distantei medii de transport dus-ntors. De aceea relatia de calcul a acestui timp este: 2 Dm unde: tc = Vm - Dm- distanta medie de transport; - Vm- viteza medie de transport. n aceste conditii, relatia pentru calculul timpului mediu de transport devine: 2 Dm Tm = ti + t d + Vm
i =1
Acesti indicatori prezentati anterior stau la baza planificarii activitatii si necesarului de mijloace de transport ai ntreprinderii industriale.
5.4.4.2 Fundamentarea necesarului de mijloace de transport intern. Necesarul de mijloace de transport al unei ntreprinderi se fundamenteaza pentru fiecare categorie de mijloace de transport n parte. Relatia generala de calcul a necesarului de mijloace de transport este urmatoarea: Q N mt = unde: N mc K q -Q- cantitatea de materiale transportata; -Nmc- numarul mediu de cicluri de transport; -q- capacitatea unitara a mijlocului de transport; -K- coeficientul de utilizare al capacitatii unitare de taransport.
Pentru o perioada mai mare de un schimb de lucru, numarul mediu de cicluri de transport se determina dupa relatia: 60 Ft unde: N mc = ti + t d + t c + t a -Ft- fondul de timp disponibil al mijlocului de transport, exprimat n ore; -ta- timpul de asteptare al mijlocului de transport, pe durata efectuarii unei curse, exprimat n minute. Pornind de la relatia generala de calcul a necesarului de mijloace de transport, se vor determina relatiile de calcul a necesarului de mijloace de transport pentru diferitele sisteme de transport.
Necesarul de mijloace de transport pentru sistemul pendular
a) n simpla directie:
N mt =
Q(ti + t d + t c + t a ) 60 Ft q K
b) n dubla directie:
N mt =
Q 2(ti + t d )+ t c + t a 60 Ft q K
c) n evantai simpla directie:

N mt =
n i =1
Qi (ti + t d + t c + t a ) 60 Ft q K
d) n evantai dubla directie

N mt =
n i =1
Qi 2(ti + t d )+ t c + t a 60 Ft q K
n ultimele doua relatii, n reprezinta numarul transporturilor pendulare n simpla, respectiv n dubla directie.
Necesarul de mijloace de transport pentru sistemul circular
a) cu flux aproximativ constant:

N mt = Q n(ti + t d )+ t c + t a 60 Ft q K
b) cu flux crescator:
N mt =
Q(n ti + t d + t c + t a ) 60 Ft q K Q(ti + n t d t c t a ) 60 Ft q K
c) cu flux descrescator:
N mt =
n ultimele doua relatii n reprezinta numarul punctelor de ncarcare, respectiv descarcare ale mijlocului de transport. Relatia generala de calcul a necesarului de mijloace de transport n cazul n care se cunoaste distanta si viteza medie de deplasare a mijloacelor de transport este urmatoarea:
n
N mt =(
Qi Dmi
i =1
v q K
n i =1
Qi tdi )
1 unde: Ft
-Qi- cantitatea de transportat din produsul i; -Dmi- distanta medie de transport pentru produsul i; -v- viteza medie de deplasare a mijllocului de transport; -q- capacitatea unitara de transport a mijlocului de transport; -k- coeficientul de folosire a mijlocului de transport; -tdi- timpul de ncarcare-descarcare a mijlocului de transport; -Ft- fondul de timp disponibil a mijlocului de transport.
5.4.5 Utilizarea metodelor de programare liniara pentru optimizarea planului de transport Transportarea diferielor cantitati de materii prime si materiale de la furnizori la diferitii consumatori trebuie sa se faca n conditiile asigurarii efectuarii transportului cu cosruri ct mai reduse. Elaborarea planului optim de transport, n aceste conditii se poate realiza prin folosirea metodelor de progaramare liniara, carora li se asociaza modele de programare liniara specifice pentru fiecare problema concreta care trebuie rezolvata. Pentru modelarea matematica a unei probleme de transport, sa presupunem ca exista m furnizori de materii prime si materiale, pentru n consumatori. Notatiile modelului: -ai- cantitatea de materii prime si materiale existenta n depozitul furnizorului i, i=1,2,...,m; -bi- necesarul de materii prime si materiale al consumatorului j, j=1,2,...,n; -xij- cantitatea de materii prime si materiale transportata de la furnizorul i la consumatorul j; -cij- costul transportului pe unitatea de produs de la furnizorul i la consumatorul j.
Pe baza acestor notatii se poate scrie modelul general al unei probleme de transport:
m
a)
i =1 n
ai =
bj
j =1
b)
j =1 m
X ij = ai ,(i = 1,2,...,m )
c)
i =1
X ij = b j ,(j = 1,2,...,n)
X ij 0 Acestor restrictii li se asociaza urmatorea functie obiectiv: F=

m n
cij xij = min
i =1 j =1
Modelul de programare liniara al problemei de transport se poate rezolva cu ajutorul metodelor Simplex sau cu pachetele de programe informatice specifice acestui model, de tipul OPALINE.
SISTEME DE ORGANIZARE IN TIMP A PRODUCTIEI. CICLUL DE PRODUCTIE

6.1 Notiunea si structura duratei ciclului de producie 6.2 Metode de imbinare in timp a executiei operatiilor tehnologice 6.3 Cai de reducere a duratei ciclului de producie
6.1. Noiunea i structura duratei ciclului de producie

Ciclul de producie este un indicator de baz n activitatea unei uniti economice. Importana sa decurge din influena pe care o exercit asupra: volumului de producie; mrimii capacitii de producie; necesarul de aprovizionat cu materii prime, materiale, etc.; termenelor de livrare a produselor ctre diferii clieni; Durata ciclului de producie reprezint intervalul de timp necesar obinerii unui produs finit, din momentul intrrii n fabricaie a materiei prime i pn la efectuarea controlului final de calitate i depozitarea produsului. n structura duratei ciclului de producie al unui produs se pot cuprinde urmtoarele elemente: a) perioada de lucru, format din: timpul de pregtire - ncheiere: timpul necesar efecturii operaiunilor tehnologice; timpul pentru procesele naturale; timpul pentru transport intern; timpul necesar pentru CTC; b) perioada de ntreprinderi, format din: ntreruperi ntre schimburi; ntreruperi n cadrul schimbului.
Timpul de pregtire - ncheiere este necesar pentru efectuarea diferitelor activitii naintea prelucrrii obiectelor muncii, cum ar fi: reglarea utilajelor n vederea prelucrrii produsului respectiv sau dup terminarea activitii, aducerea utilajului la parametri iniiali, consultarea documentaiei, curarea locului de munc etc. Timpul necesar efecturii operaiilor tehnologice sau ciclul tehnologic cuprinde timpul efectiv pentru prelucrarea, asamblarea parial i total a produsului. Timpul pentru procesele naturale - apare la acele produse la care prin tehnologia de fabricaie se prevd anumite transformri ale obiectelor muncii ca urmare a aciunii factorilor naturali (ex. uscarea cherestelei, uscarea peliculei de lac sau a adezivilor pe diferite piese componente ale mobilierului - industria lemnului). Timpul necesar pentru transport intern este necesar deplasrii obiectelor muncii ntre diferitele uniti de producie ale ntreprinderii (depozite de materii prime, secii sau ateliere, depozite de produse finite etc.) precum i ntre locurile de munc din seciile sau atelierele n care se fabric produsul. Timpul necesar efecturii CTC-ului se ia n consideraie atunci cnd nu se suprapune altor elemente din structura ciclului de producie (ex. uneori controlul se poate efectua n timpul transportului interoperaii i n acest caz, dac durata transportului este mai mare dect cea a operaiei de control, el nu se va regsi n structura ciclului de producie). ntreruperile datorate regimului de lucru apar n cazul unitilor care lucreaz cu sptmna de lucru ntrerupt. Aceste ntreruperi reprezint smbete i duminici libere, srbtori legale. ntreruperile datorate regimului se nregistreaz la unitile ce-i desfoar activitatea ntr-un numr de schimburi mai mic dect numrul maxim. Ele pot fi de 16 sau 18 ore, dup cum unitatea lucreaz n dou sau ntr-un schimb. ntreruperile n interiorul schimbului datorate organizrii produciei, pot fi consecina lucrului pe loturi (n acest caz piesele ateapt la un loc de munc pn cnd se execut operaia respectiv la ultima pies, lotul trecnd integral de la o operaie tehnologic la alta) sau pot s apar n situaia necorelrii capacitilor de producie ale diferitelor verigi de producie. Structura duratei ciclului de producie este redat n figura urmtoare:
Capitolul 6 Sisteme de organizare n timpa producie.Ciclul de producie
DURATA CICLULUI DE PRODUCIE PERIOADA DE LUCRU PERIOADA DE NTRERUPERI

DATORAT ORGANIZRII PROCESUKLUI N INTERIORUL SCHIMBULUI
TIMPUL PENTRU OPERAIILE TEHNOLOGICE
TIMPUL PENTRU PROCESELE NATURALE
Fig. 6.1. Structura duratei ciclului de producie
Structura duratei ciclului de producie este influenat de o serie de factori, cum ar fi: caracterul produciei; natura procesului tehnologic; nivelul de nzestrare tehnic a procesului de producie i a muncii etc. Avnd n vedere influena acestor factori, se nregistreaz diferene ale structurii duratei ciclului de producie la ntreprinderi aparinnd aceleiai ramuri industriale sau unor ramuri industriale diferite. Atunci cnd durata ciclului de fabricaie depete 30 de zile, se consider c se nregistreaz un ciclu lung de producie. innd seama de elementele care intr n structura duratei ciclului de producie, rezult c aceasta se poate exprima astfel: Dcp = tpi + Dct + tpn + ttr + tCTC + ti unde: Dcp = durata ciclului de producie; tpi = timpul de pregtire-ncheiere pe produs; Dct = durata ciclului tehnologic; tpn = durata proceselor naturale; ttr = durata operaiilor de transport intern; tCTC = durata operaiunilor de CTC; ti = timpul de ntreruperi.
DATORAT REGIMULUI DE SCHIMBURI
TIMPUL PENTRU TRANSPORT INTERN
TIMPUL DE PREGTIRE NCHEIERE
DATORAT REGIMULUI DE LUCRU
TIMPUL PENTRU CTC
6.2. Metode de mbinare n timp a execuiei operaiilor tehnologice

La determinarea duratei ciclului de producie, problema central este legat de stabilirea duratei operaiilor tehnologice, deoarece acestea se pot executa simultan la diferite locuri de munc iar gradul de simultaneitate depinde de metoda folosit pentru mbinarea n timp a operaiilor tehnologice. Prin metoda de mbinare n timp a operaiilor tehnologice se nelege modul n care se organizeaz fluxul tehnologic (efectuarea operaiilor i transportul reperelor dintr-un lot de fabricaie). n practic se utilizeaz trei tipuri de mbinare n timp a operaiilor tehnologice: tipul de mbinare succesiv; tipul de mbinare paralel; tipul de mbinare paralel - succesiv sau mixt. Metoda de mbinare succesiv a operaiilor tehnologice presupune executarea prelucrrii tuturor pieselor din lot la o operaie i numai dup aceea lotul se transport pentru prelucrarea la operaia urmtoare a fluxului tehnologic. Pentru a stabili modul de determinare a duratei ciclului tehnologic prin metoda succesiv vom examina situaia unui lot de trei produse: acesta parcurge un flux tehnologic format din ase operaii cu urmtoarele durate: t1 = 1 or t2 = 2 ore t3 = 3 ore t4 = 1 or t5 = 1 or t6 = 1 or
Operaii 1 2 t1 = 1 1 2 t2 = 2 1 t3 = 3 2 3 3 3
t4 = 1 1 t5 = 2 1 2 3t1 3h 3t2 6h 3t3 9h 3t4 3h 3t5 6h 3t6 3h Ore 3 2 3
Fig. 6.2. Determinarea duratei ciclului tehnologic prin metoda succesiv
Din graficul de mai sus rezult c durata ciclului tehnologic este de 30 de ore. Mrimea segmentului de dreapt ce reprezint aceast durat total se poate stabili ca o sum de segmente astfel: Dct 3 = np ti , unde:
i =1 n
Dct np ti i
= durata ciclului tehnologic n cazul mbinrii succesive; = numrul de produse din lot; = durata operaiei "i" din fluxul tehnologic; = 1 n operaii din fluxul tehnologic.
n
n exemplul nostru: Dct 3 = np ti = 3(1 + 2 + 2 + 1 + 2 + 1) = 30 ore

i =1
Metoda succesiv de mbinare se folosete n condiiile produciei individuale sau de serie mic. Avantajul acestei metode este acela de a permite urmrire relativ simpl a fabricaiei produselor. Dezavantajul folosirii succesive este determinat de:
durata mare a ciclului tehnologic; creterea volumului de producie nedeterminat; scderea vitezei de rotaie a mijloacelor circulante etc. Metoda paralel de mbinare n timp a operaiilor tehnologice presupune o astfel de
organizare a lucrului, nct s se asigure att paralelismul n prelucrarea i transportul fiecrei piese de la prima operaie pn la ultima operaie din fluxul tehnologic. Pentru a respecta cerinele acestei metode, la determinarea grafic a duratei ciclului tehnologic se va proceda astfel:
se va reprezenta prima pies din lot la toate operaiile; se vor reprezenta apoi urmtoarele piese la fiecare operaie n parte.
La operaia principal (operaia cu durata cea mai lung)se asigur continuitatea funcionrii utilajelor pe toat durata prelucrrii lotului. La celelalte operaii, ntre piesele componente ale lotului vor exista staionri de utilaje. Durata acestor staionri (ntreruperi) se calculeaz ca diferena ntre operaia principal i durata fiecrei operaii n parte. Pstrnd datele prezentate pentru metoda anterioar, graficul se prezint astfel:
1 t1 = 1 1 t2 = 2
t3 = 3
1 1
2 2
t4 = 1 1 t5 = 2 1 t6 = 1 t1 t2 t3 (nt-1) t3 2 t4 t5 3 t6 2 3
3 4
6 7
10
11
12
13
14
15
16
Ore
Fig. 6.3. Determinarea duratei ciclului de producie prin metoda paralel
Din graficul de mai sus rezult c durata ciclului tehnologic este de 16 ore. Pentru a stabili analitic durata ciclului tehnologic se observ suma de segmente componente: Dctr = t1 + t2 + t3 + (np-1)t3 + t4 + t5 + t6 = ti + (np 1) t 3 nlocuind n formul, obinem:
i =1 n
DctP = (1+2+3+1+2+1) + (3-1)3 = 16 ore Generaliznd formula de calcul analitic a duratei ciclului tehnologic prin metoda paralel obinem: Dct P = ti + (np 1)tp, unde :
i =1 n
DctP = durata ciclului tehnologic n condiiile mbinrii paralele; tp = durata operaiei principale (max.) Metoda paralel se aplic n special la producia de mas sau serie mare; principalul ei avantaj const n faptul c se realizeaz cea mai scurt durat a ciclului tehnologic. Dezavantajele se refer la ntreruperile n funcionarea utilajelor i folosirea forei de munc la operaiile ale cror durate sunt mai mici dect timpul operaiei cu durata maxim. Metoda succesiv-paralel (mixt) se caracterizeaz att prin paralelismul prelucrrii diferitelor piese din lot la operaiile de pe fluxul tehnologic - ca n cazul metodei paralele, ct i prin continuitatea prelucrrii ntregului lot la fiecare operaie - caracteristic a metodei succesive.
Pentru a se respecta aceste cerine ale metodei paralel - succesive, trebuie s se stabileasc n mod corespunztor, la fiecare operaie tehnologic, momentul nceperii lucrului la prima pies din lot, astfel nct s se asigure continuitate n prelucrarea tuturor pieselor din lot la operaia respectiv. Momentul trecerii primei piese din lot de la o operaie la alta este condiionat la raportul de mrime ntre operaia respectiv i durata operaiei urmtoare. n acest sens pot fi ntlnite trei situaii: cnd durata operaiei urmtoare este mai mere sau egal cu durata operaiei anterioare, deci ti+1 ti ti; cnd durata operaiei urmtoare este mai mic dect durata operaiei anterioare, respectiv ti + 1 ti ti n primul caz, prima pies din lot va trece n prelucrare la operaia urmtoare imediat ce ea i-a terminat prelucrarea la operaia anterioar. n al doilea caz, prima pies din lot, dup ce sa prelucrat la operaia anterioar, va trece n prelucrare la urmtoarea operaie dup un decalaj de timp. Respectarea acestui decalaj ntre momentul terminrii primei piese la operaia anterioar i momentul nceperii prelucrrii piesei respective la operaia urmtoare condiioneaz continuitatea prelucrrii tuturor pieselor din lot la operaia urmtoare. Pentru prezentarea grafic a prelucrrii lotului la o operaie a crei durat este mai mic dect durata operaiei anterioare deci, cazul al doilea, se va reprezenta mai nti ultima pies din lot la operaia respectiv innd cont de faptul c momentul terminrii prelucrrii piesei la operaia anterioar; dup ce s-a reprezentat prelucrarea ultimei piese se va reprezenta n mod retroactiv prelucrarea celorlalte piese din lot, pn la prima pies inclusiv.
operaii 1 t1 = 1 1 t2 = 2 1 t3 = 3 D3-4 t4 = 1 1 t5 = 2 2 3 1 2 3 2 3 2 3 2 3
t6 = 1 t1 t2 t3 D3-4 t4 t5
D5-6 D5-6
3 t6
(np-1)t6
1 2
3 4
6 7
10
11
12
13
14
15
16
17
18
ore
Fig. 6.4. Determinarea duratei ciclului de producie prin metoda mixt
Din grafic rezult c, prin metoda mixt, durata ciclului tehnologic este de 16 ore;
segmentele ce reprezint aceast durat sunt urmtoarele: Dctm = t1 + t2 + t3 + D3-4 + t4 + t5 + D5-6 + (np-1)t6 + t6 Dct m = ti + D3 4 + D5 6 + (np 1) t 6 unde:
i =1 n
Dctm = durata ciclului tehnologic n condiiile mbinrii mixte; D3-4, D5-6 = decalajele ntre operaia 3 i operaia 4 respectiv ntre operaia 5 i operaia 6 Pentru a calcula segmentele ce reprezint decalajele dintre diferite operaii, vom exemplifica cazul decalajului D3-4. Din grafic rezult c segmentul D3-4 rezult c diferena ntre segmentul ce reprezint prelucrarea piesei nr.2 i a piesei nr.3 la operaia a 3-a i segmentul format din prelucrarea piesei nr.1 i a piesei nr.2 la operaia 4. Deci: D3-4 = (np-1)t3 - np-1)t4 = (np-1)(t3-t4) Generaliznd, relaia pentru calculul decalajelor ntre operaiile i i i+1 este: Di, i+1 = (np-1)[ti-(ti+1)], condiia fiind ti ti+1; Aplicnd formula obinem: D3-4 = (3-1)(3-1) = 4; D5-6 = (3-1)(2-1) = 2; Dctm = (1+2+3+1+2+1) + 4 + 2 + (3-1) = 18 ore Generaliznd relaia pentru calculul duratei ciclului tehnologic prin metoda mixt obinem: Dctm = ti + (np 1) tn + Di, i + 1 unde:
i =1 1 n
tn = durata ultimei operaii din fluxul tehnologic; Di, i + 1 = suma decalajelor ce apar ntre diferite operaii "i" i "i+1", atunci cnd ti ti+1. n practic se mai folosete i o alt relaie pentru calculul duratei ciclului tehnologic prin metod mixt: Dctm = ti + ( tl ts )(np 1) unde:
i =1 n
O operaie "i" se consider timp lung de execuie dac durata ei, respectiv ti, este mai mare dect operaia anterioar i n acelai timp este mai mare dect operaia anterioar i n acelai timp este mai mare sau egal cu operaia urmtoare. Deci condiia ca ti s fie operaie lung este: ti -1< ti ti+1 Operaia ti are timp scurt dac ndeplinete condiiile: ti + 1 t < ti+1 Din formul rezult c operaiile ale cror durate reprezint timpi intermediari ntre duratele operaiilor alturate nu se iau n calcul. Pentru a stabili natura primei operaii, se iau n considerare operaii fictive cu timpi egali cu zero att la nceputul fluxului tehnologic ct i la sfritul lui. n exemplul nostru, timpii lungi sunt t3 i t5 iar timp scurt t4. Aplicnd formula respectiv pentru determinarea duratei ciclului tehnologic, obinem: Dctm = (1+2+3+1+2+1)(3+2-1)(3-1) = 18 ore Metoda mixt se aplic n cazul produciei de serie mijlocie i n unele situaii la
tl = suma timpilor lungi; ts = suma timpilor scuri;
producia de serie mare i mas. Comparnd duratele ciclului tehnologic stabilite prin cele trei metode de mbinare n timp a operaiilor tehnologice rezult c cea mai mic durat se obine n cazul metodei paralele i cea mai mare n cazul metodei succesive. Metoda mixt conduce la o durat intermediar.
CALITATEA PRODUSELOR SI SERVICIILOR IN ECONOMIA CONTEMPORANA

7.1 Cadrul conceptual al calitatii produselor si serviciilor 7.2 Managementul calitatii totale - TQM 7.3 Organizarea activitatilor referitoare la calitate in cadrul intreprinderii 7.4 Asigurarea calitatii potrivit standardelor internationale 7.5 Costurile calitatii 7.6 Auditul calitatii
O analiza succinta a tabloului economic mondial al anilor 90 permite evidentierea unor trasaturi definitorii incontestabile: difersificarea si innoirea rapida a ofertei de marfuri, sub impactul dezvoltarii rapide a stiintei si tehnicii, mondializarea pietelor si clientilor si ale .cresterii exigentei societatii. In aceste conditii, calitatea produselor si serviciilor s-a impus ca un factor determinant al copetitivitatii intreprinderilor. Pe de alta parte, se manifesta un interes crescand fata de problemele asigurarii calitatii, la nivel national, regional si international. Se vorbeste tot mai insistent desprs fenomenul standardelor ISO 9000, standarde cu un impact deosebit asupra comertului international.
7.1 Cadrul conceptual al calitatii produselor si serviciilor

Calitatea este o notiune cu o foarte larga utilizare, ceea ce face extrem de dificila definirea ei din punct de vedere stiintific. Discipline ca filozofia, economia si cele tehnice dau un inteles diferit acestui termen. In literatura de specialitate conceptul de calitate a produselor si serviciilor se regasesc mai multe acceptiuni. La fel in practica economica. Astfel, calitatea este definita ca reprezentand " satisfacerea cerintelor clientului", " disponobilitatea produsului", " un demers sistematic catre excelenta", " conformitatea cu specificatiile", " corespunzator pentru utilizare", etc. Standardul ISO 8402 defineste calitatea ca reprezentand " ansamblul caracteristicilor unei entitati, care ii confera aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicite".
Conform acestei definitii: calitatea nu este exprimata printr-o singura caracteristica, ci printr-un ansamblu de caracteristici; calitatea nu este de sine statatoare, ea existand numai in relatia cu nevoile clientilor; calitatea este o variabila continua; prin calitate trebuie satisfacute nu numai nevoile exprimate ci si cele implicite. In paralel cu schimbarile tehnologice si socio- culturale rapide, au evoluat si modalitatile de asigurare a calitatii produselor si serviciilor. Analizand aceasta evolutie putem pune in evidenta mai multe etape cu caracteristici specifice. Pot fi delimitate patru astfel de etape: asigurarea calitatii prin control; asigurarea calitatii prin metode statistice; asigurarea calitatii prin motivarea personalului; concepte integratoare de asigurare a calitatii. Asigurarea calitatii prin control acopera prima umatate a secolului nostru. In aceasta perioada au dominat teoriile tayloriste de organizare stiintifica a muncii. Aceste teorii s-au regasit in principiile de management, cat si in organizarea activitatilor din intreprindere concretizandu-se in procesul de descompunere a procesului de productie a unui produs in operatii elementare, limitarea responsabilitatilor, specializarea unitatilor functionale. A rezultat astfel separarea celor care iau decizii de cei care le executa si cei care controleaza indeplinirea lor. Calitatea era astfel asigurata prin controlul final al componentelor, urmarindu-se identificarea si eliminarea celor necorespunzatoare. Atentia era concentrata asupra produsului si mai putin a procesului, urmarindu-se verificarea post- proces a conformitatii cu specificatiile. Prin asigurarea calitatii se intelege deci, respectarea acestor specificatii. Asigurarea calitatii prin metode statistice este etapa corespunzatoare anilor '50. Primele lucrari privind controlul statistic al calitatii sunt publicate in anii '20 cand autorii propun folosirea fisei de control statistic a calitatii. In intreprinderi folosirea acestor metode conduce la accentuarea controlului pe fluxul tehnologic, urmarindu-se identificarea cauzelor aparitiei defectelor, in scopul prevenirii lor in procesele ulterioare; Asigurarea calitatii prin motivarea personalului este corespunzatoare anilor '60 si pune accentul pe motivarea personalului in asigurarea calitatii. Pe plan international pot fi puse in evidentamai multe directii, relativ independente. In SUA sunt elaborate programe " zero defecte". In Japonia plecand de la acelasi concept s-au infiintat cercurile de calitate. Acestea au capatat o mare extindere scopul lor fiind de a preveni defectele prin descoperirea cauzelor acestora. Cercurile de calitate promoveaza autocontrolul si utilizarea unor mijloace de stimulare materiale si morale pentru asigurarea calitatii. Concepte integratoare de asigurare a calitatii corespunde anilor '80 si si-au gasit aplicabilitatea in primul rand in Japonia sub denumirea de " Total Quality Control" - TQC, desemnand activitatea de tinere sub control a calitatii in intreprindere si devenind astfel o problema nationala. Aceasta abordare cuprinde curand si in tarile vest europene si se orienteaza tot mai mult catre activitatile desfasurate pentru asigurarea calitatii la clienti, implicatiile proceselor si rezultatelor acestora asupra mediului inconjurator, se abordeaza ideea abordarii sistemice a relatiilor client- furnizor. Se contureaza astfel aparitia unui nou concept " Total Quality Management"- TQM in care capata importanta orientarea consecventa spre "proces", urmarindu-se optimizarea proceselor de pe intreaga traiectorie a produsului, incepand cu studiile de piata pentru identificarea nevoilor si pana la faza de post- utilizare, a reintegrarii in natura a rezultatelor acestui proces.
Capitolul 7 Calitatea produselor i serviciilor n economia contemporan
7.2 Managementul calitatii totale - TQM

Cu toate ca incercarile sunt numeroase nu s-a reusit inca sa se stabileasca exact originea expresiei de calitate totala. Se pare ca aceasta expresie s-a impus treptat, printr-un consens implicitc. Pentru unii autori calitate totala inseamna calitatea produsului, pentru altii satisfacerea clientului.Luand in considerare numeroasele opinii se pot pune in evidenta urmatoarele orientari principale in definirea calitatii totale: calitatea totala este o politica sau o strategie a intreprinderii in domeniul calitatii: conceptul de calitate totala si managementul calitatii totale sunt echivalente; calitatea totala reprezinta scopul, iar managementul total al calitatii, mijlocul pentru realizarea ei. Standardul ISO 8402 defineste TQM ca un sistem de management al unei organizatii, centrat pe calitate, bazat pe participarea tuturor membrilor sai, prin care se urmaresta asigurarea pe termen lung, prin satisfacerea clientului si obtinerea de avantaje pentru toti membrii organizatiei si pentru societate. TQM adauga conceptului de management al calitatii o strategie pe termen lung, ca si participarea intregului personal in interesul intreprinderii, al lor insisi, al clientiloracesteia ca si al societatii in ansamblu.
7.3 Organizarea activitatilor referitoare la calitate in cadrul intreprinderii

Pentru realizarea tuturor obiectivelor stabilite in domeniul calitatii din cadrul unei intreprinderi trebuie luate in considerare atat organizarea procesuala cat si cea structurala specifice acesteia. In cadrul organizarii procesuale, trebuie mai intai " functiunea calitate" si relatiile acesteia cu celelalte functiuni ale intreprinderii. Functiunea calitate poate fi incadrata in structuri organizatorice adecvate, tinand seama de marimea intreprinderii si de complexitatea activitatilor pe care le desfasoara. Componenta de baza a organizarii procesuale o reprezinta functiunea intreprinderii, care se detaliaza in activitati, atributii, sarcini. In mod traditional sunt considerate ca functiuni ale intreprinderii urmatoarele: cercetate dezvoltare, productie, comerciala, financiar- contabila si de personal. Potrivit acestei abordari, activitatile specifice referitoare la calitate sunt incluse in cadrul functiunii de productie. In prezent este tot mai evidenta tendinta de a defini functiunea calitate a intreprinderii alaturi de cele mentionate anterior. Functiunea calitate reprezinta ansamblul activitatilor care se desfasoara in cadrul intreprinderii, in vederea realizarii obiectivelor sale in domeniul calitatii. aceasta functiune reprezinta o serie de particularitati, cuprinzand activitati care se regasesc in cadrul celorlalte functiuni. Functiunea calitate este considerata o functiune orizontala, comparativ cu celelalte apreciate ca fiind verticale.
Conducerea intreprinderii
Cercetare dezvoltare
Financiar Productie Comerciala Contabila
Personal
Functiunea
calitate
Fig. 7.1 Relatia dintre functiunea de calitate si celelalte functiuni ale intreprinderii
In organizarea structurala a intreprinderilor asistam in prezent la un proces de modernizare. Acest proces are in vedere trecerea de la structurile de tip mecanicist, caracterizate printr-un grad ridicat de formalizare, predominant ierarhice, la cele de tip organic, in cadrul carora intreprinderea este abordata ca un sistem deschis, dinamic si mulridimensional. In cadrul intreprinderilor cu structuri din prima categorie se manifesta doua tendinte principale, in ceea ce priveste structura organizatorica a functiunii de calitate: centralizarea si respectiv, descentralizarea acesteia. Centralizarea functiunii calitate presupune regruparea in cadrul aceluiasi compartiment, a persoanelor care desfasoara activitatile corespunzatoare acestei functiuni.
Conducerea organizatiei
Cercetare dezvoltare
Marketing
Calitate
Aprovizionare
Planificare Q Asigurare Q Control Q Proiectare mijloace de testare Laborator metrologie
Fig.7.2 Organigrama functiunii calitate ( structura centralizata)
Aceasta varianta prezinta avantajul ca faciliteaza comunicarea si reduce in mod sensibil necesitataea unor activitati de integrare si coordonare. Incovenientul principal se datoreaza faptului ca persoanele din compartimentul de calitate nefiind direct implicate in desfasurarea activitatilor curente, pot rezulta decizii si actiuni inadecvate. Descentralizarea functiunii calitate presupune faptul ca responsabilitatea planificarii, organizarii, tinerii sub control si asigurarii calitatii este incredintata fiecarui sector sau compartiment al intreprinderii.
Conducerea firmei Calitate
Cercetare Marketing dezvoltare dezvoltare Aprovizionare Productie
Management
Management
Management
Management
calitate
calitate
calitate
calitate
Vanzari
Conceptie
Achizitionare
Fabricatie
Publicitate
Dezvoltare
Depozitare
Asamblare
Fig. 7.3 Organigrama functiunii calitate ( structura descentralizata)
Avantajul principal al acestei variante de structura consta in aceea ca persoanele fiind direct implicate in desfasurarea activitatilor curente deciziile si actiunile curente pot fi mai bine fundamentate. Descentralizarea prezinta insa incovenientul ca presupune eforturi mari de integrare si coordonare a activitatilor referitoare la calitate. In tara noastra , intr-o serie de intreprinderi continua sa existe " compartimentul de control tehnic de calitate" subordonat productiei. Este tot mai evidenta tendinta de modernizare in acest domeniu, in acord cu modificarile intervenite in alte tari si mai ales in contextul intensificarii preocuparilor potrivit standardelor ISO 9000. Au fost astfel infiintate compartimente de asigurare a calitatii in subordinea carora se afla cel de control tehnic de calitate. Serviciul de asigurare a calitatii are in general urmatoarele atributii: implementarea politicii de calitate declarate de conducerea intreprinderii; coordonarea activitatilor de tinere sub control a documentatiei specifice; coordonarea analizelor de calitate; pregatirea produselor sau serviciilor in vederea certificarii; coordonarea auditurilor interne; coordonarea activitatilor de instruire in domeniul calitatii.
7.4 Asigurarea calitatii potrivit standardelor internationale

Standardele internationale din familia ISO 9000 sunt standarde generale, care contin recomandari privind managementul calitatii si cerinte pentru asigurarea calitatii. Ele descriu elementele sistemului calitatii, fara sa specifice cum sa fie implementate de catre o anumita intreprindere. Modalitatea concreta de proiectare si aplicare a unui sistem al calitatii depinde de obiectivele, produsele, procesele si practicile specifice fiecarei intreprinderi. Familia ISO 9000 cuprinde standardele internationale urmatoare: standarde numerotate de la ISO 9000 la ISO 9004 inclusiv cele derivate din acestea; standarde numerotate de la ISO 10001 la ISO 10020 inclusiv cele derivate; standardul ISO 8402.
Este un fapt incontestabil ca in prezent standardele din familia ISO 9000 se bucura de o larga recunoastere internationala, numarul intreprinderilor care doresc sa le aplice fiind in continua crestere. Multe dintre acestea considera ca obtinerea unui certificat de conformitate reprezinta o dovada de necontestat a capacitatii lor de a putea satisface mai bine cerintele clientilor, fata de ceilalti competitori. Pe de alta parte, o serie de intreprinderi au implementat principiile TQM, iar altele doresc sa atinga acest deziderat. In aceste conditii se pune intrebarea fireasca: sunt cele doua fenomene in contradictie sau nu si cum vor ele in orizontul anilor 2000? Standardele din familia ISO 9000 au fost dezvoltate in scopul facilitarii relatiilor comerciale, mai ales la nivel regional si internatinal si pentru a da clientilor mai multa incredere privind capacitatea unui anumit furnizor de a satisface in mod constant cerintele referitoare la calitatea produselor si serviciilor pe care le ofera. Aceste standarde prevad insa foarte putine din cerintele modelului european al TQM. Astfel ele fac abstractie de urmatoarele aspecte: abordarea intreprinderii integralitatea sa; considerarea satisfactiei clientului alaturi de satisfactia personalului; rezultatele pe care le obtine intreprinderea in afaceri; nivelul la care se situeaza intreprindera fata de competitori din punctul de vedere al calitatii produselor si serviciilor oferite. preocuparile intreprinderii de imbunatatire a calitatii produselor si serviciilor ; dezvoltarea unei "culturi a calitatii". Este de retinut faptul ca majoritatea criteriilor de baza ale modelului european al TQM nu se regasesc decat intr-o proportie nesemnificativa printre cerintele standardelor din familia ISO 9000. In schimb acestea sunt foarte puternic orientate spre procesul de productie . In ansamblu se apreciaza ca aceste standarde nu acopera decat in proportie de 20% cerintele modelului european al TQM. Se estimeaza ca in perioada urmatoare TQM va patrunde in majoritatea tarilor europene cu prioritate in domeniul serviciilor. In acest context se asteapta ca o serie de concepte si principii sa fie mai bine clarificate si mai ales sa fie elaborate tehnici noi mai bine adaptate cerintelor integrarii aspectelor economice, tehnice si sociale ale managementului calitatii.
7.5 Costurile calitatii

O serie de studii arata ca in prezent costurile pe care le implica corectarea noncalitatii si cele necesare pentru prevenirea si evaluarea ei reprezinta in medie 25% din cifra de afaceri a unei intreprinderi. Aceste costuri reprezinta un instrument important de valorizare a calitatii, o sursa importanta de maximizare a profitului intreprinderii. Prin intermediul acestor costuri exista posibilitatea identificarii activitatilor ineficiente, a punctelor critice in desfasurarea proceselor. Realizarea unor produse de calitate presupune efectuarea unui ansamblu de cheltuieli, grupate in urmatoarele categorii: cheltuielile necesare pntru studierea pietei; cheltuieli de cercetare - dezvoltare cheltuieli de proiectare; cheltuieli cu planificarea fabricatiei produselor; cheltuieli de mentinere a preciziei de lucru a echipamentelor; cheltuieli cu resursele umane; cheltuieli cu promovarea desfacerii produselor; cheltuieli cu evaluarea produselor; cheltuieli cu prevenirea defectelor; cheltuieli datorate rebuturilor; cheltuieli cu informarea personalului asupra nivelului calitatii produselor.
In practica economica aceste cheltuieli sunt grupate in patru grupe: cheltuieli de prevenire- cheltuieli de preintampinare a aparitiei defectelor; cheltuieli de evaluare si control- cheltuieli cu activitati de incercare, inspectii si examinari pentru a stabili daca cerintele specificate sunt corespunzatoare; cheltuieli de defectare interna- ocazionate de corectarea tuturor neconformitatilor depistate inainte de livrarea produsului la beneficiar; cheltuieli de defectare extern-cheltuieli ocazionate de corectarea neconformitatilor dupa livrarea produselor. Potivit abordarii traditionale a corelatiei" costuri- calitate", costurile defectarilor interne si externe scad pe masura ce creste nivelul calitatii produselor, in timp ce costurile de prevenire si evaluare cresc.
Costuri
Costuri totale
ale calitatii
(Cp+Ce+Cd)
Costurile de prevenire
Costurile
si evaluare
defectarilor
(Cp + Ce)
(Cd)
Costul total minim
Nivelul calitatii 100%
Fig. 7.4 Abordarea traditionala a corelatiei costuri- calitate
In lucrari recente de specialitate modelul traditional al corelatiei " costuri- calitate" este reconsiderat. Astfel, punctului de minim al costului total al calitatii ii poate corespunde nivelul maxim al calitatii si nu neaparat unul optim. Din acest motiv nu este nevoie de o investitie infinita pentru a asigura o crestere continua a nivelului calitatii. Costurile defectarilor si cele de prevenire si evaluare pot sa scada, in conditiile cresterii calitatii, spre deosebire de abordarea traditionala a acestei corelatii.
7.6 Auditul calitatii

In contextul preocuparilor de implementare a unor sisteme ale calitatii potrivit standardelor ISO 9000, auditul este considerat un instrument esential pentru realizarea obiectivelor intreprinderii in acest domeniu. Scopul auditului calitatii este de a evalua actiunile corective necesare pentru eliminarea deficientelor si posibilitatile de imbunatatire a sistemului calitatii intreprinderii, a proceselor sale, a produselor si serviciilor pe care le ofera. Standardul ISO 8402 defineste auditul calitatii ca fiind o examinare sistematica si independenta, efectuata pentru a determina daca activitatile si rezultatele lor, referitoare la calitate, corespund dispozitiilor prestabilite, daca aceste dispozitii sunt efectiv implementate si corespunzatoare pentru realizarea obiectivelor. Prin auditul calitatii se evalueaza: sistemul de calitate al intreprinderii; procesele intreprinderii; rezultatele proceselor ( produse si servicii).
In functie de obiectul lor, auditul de calitate este de trei feluri: auditul calitatii produsului sau serviciului; auditul calitatii procesului; auditul sistemului de calitate. Auditul calitatii produsului serveste pentru evaluarea conformitatii caracteristicilor de calitate a unui produs cu cerintele clientului sau cele specificate in standarde. Auditul nu se rezuma numai la o simpla examinare a calitatii produsului, ci are in vedere evaluarea eficientei masurilor de asigurare a calitatii produsului. Pe baza rezultatului auditului vor fi stabilite masurile corective sau de imbunatatire necesare, privind produsul auditat. Auditul calitatii procesului serveste la evaluarea conformitatii unui proces ( de proiectare, productie, administrativ, etc) cu cerintele clientului sau cu cerintele specificate in standardele de calitate. Auditul sistemului de calitate isi propune atingerea urmatoarelor obiective: determinarea conformitatii elementelor sistemului calitatii cu cerintele specificate in standardele de calitate; deteminarea eficacitatii sistemului de calitate privind realizarea obiectivelor stabilite; imbunatatirea sistemului calitatii intreprinderii. Auditul sistemului de calitate poate fi realizat in scop intern si extern. Astfel, o intreprindere poate hotari efectuarea unor audituri pentru evaluarea propriului sistem de calitate, in raport cu un anumit standard, sau pentru a verifica daca acest sistem este implementat si satisface in permanenta cerintele prescrise. Pe de alta parte beneficiarii pot hotari evaluarea sistemului de calitate al furnizorului, fie inainte de stabilirea unor relatii contractuale , fie dupa incheierea contractului.
1. TESTE DE VERIFICARE
Exista urmatoarele posibilitati de raspuns la afirmatiile de mai jos: a) Ambele afirmatii sunt adevarate cu valoare cauza-efect; b) Ambele afirmatii sunt adevarate fara valoare cauza-efect; c) Prima afirmatie este adevarata, iar a doua falsa; d) Prima afirmatie este falsa, iar a doua adevarata; e) Ambele afirmatii sunt false. Mentionati in care din situatiile de mai sus se incadreaza urmatoarele afirmatii si justificati raspunsul: 1) Un sistem se caracterizeaza printr-un ansamblu de elemente aflate ntr-o relatie de interdependenta si interactiune reciproca: acesta este caracterizat numai de sarcinile si functiile sale.
2) Comportamentul anticipativ al unui sistem este atunci cnd paralel cu adaptarea la influentele mediului, are la rndul sau influente asupra acestuia;comportamentul activ este atunci cnd sistemul se adapteaza la schimbarile din mediul nconjurator nainte ca acesta sa-si manifeste efectele. 3) Subsistemul efector este principala componenta a unui sistem de productie; componentele sale sunt: sistemul mecanic si sistemul de antrenare. 4) Obiectivele unei ntreprinderi sunt de doua feluri: economice si sociale; obiectivul social este determinat de faptul ca ntreprinderea face o distribuire a veniturilor obtinute din procesul de productie. 5) Obiectivul social se manifesta fata de producatori; fata de consumatori se manifesta obiectivul economic. 6) Inflatia apare ca un fenomen de crestere a puterii de cumparare; aceasta se manifesta ca o cantitate mare de masa monetara pe piata. 7) O regie autonoma se caracterizeaza prin faptul ca n caz de faliment este declarat falita att ea ct si asociatii sai; salariatii regiei autonome au dreptul n afara salariului si la o parte din venitul final al regiei repartizat n functie de partea de capital cu care au contribuit la capitalul acesteia. 8) n functie de gradul de specializare ntreprinderile sunt cu functionare continua si sezoniera; ntreprinderile mixte sunt o combinatie dintre ntreprinderile mici si mijlocii. 9) O ntreprindere se caracterizeza prin trasatura tehnico - productiva; aspectele sale de baza sunt: omogenitatea procesului tehnologic si unitatea productiei fabricate. 10) Unitatea organizatorico- administrativa este data de faptul ca ntreprinderea functioneaza pe baza principiilor de rentabilitate; conform acestei trasaturi , ntreprinderea poate sa decida asupra activitatilor de management care vor fi utilizate. 11) Conform trasaturii economico - sociale ntreprinderea functioneaza pe baza strategiei si tacticii stabilite de conducerea acesteia si poate decide asupra modului de utilizare a resurselor.
Alegeti varianta corecta de raspuns si justificati raspunsul: 12) Nu pot fi trasaturi de baza ale unei ntreprinderi industriale: a) trasatura tehnico-productiva; b) trasatura tehnico-economica; c) trasatura administrativ-sociala; d) trasatura administrativ- organizatorica; e) trasatura social-organizatorica.
13) Trasatura tehnico - productiva se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte principale: a) omogenitatea procesului tehnologic; b) omogenitatea productiei fabricate; c) unitatea productiei fabricate; d) unitatea procesului tehnologic . 14) n functie de gradul de specializare al ntreprinderii acestea pot fi: a) ntreprinderii sezoniere; b) ntreprinderi universale; c) ntreprinderi mixte; d) ntreprinderi cu functionare continua; e) ntreprinderi specializate. 15) Obiectivele unei ntreprinderi pot fi: a) sociale; b) culturale; c) economice; d) comerciale; e) financiare. 16) Subsistemele componente ale sistemului de fabricatie al unei ntreprinderi sunt: a) subsistemul de prelucrare; b) subsistemul resurselor umane: c) subsistemul logistic; d) subsistemul de comanda; e) subsistemul de organizare; f) subsistemul de control. 17) Un sistem de productie are urmatoarele tipuri de comportament: a) comportament activ; b) comportament pasiv; c) comportament preventiv; d) comportament planificat; e) comportament anticipativ.
RSPUNSURI
1.c
2.e
3.b 13.a,c
4.c
5.c
6.d
7.e 15.a,c
8.e
9.b
10.d
11.c 17.a,b,c
12.b,c,e
14.b,c,e
16.a,c,d,f
2.4.1 Structura de productie si conceptie a unei ntreprinderi de productie industriala Exista urmatoarele posibilitati de raspuns la afirmatiile de mai jos: a) Ambele afirmatii sunt adevarate cu valoare cauza-efect; b) Ambele afirmatii sunt adevarate fara valoare cauza-efect; c) Prima afirmatie este adevarata, iar a doua falsa; d) Prima afirmatie este falsa, iar a doua adevarata; e) Ambele afirmatii sunt false.
Mentionati n care din situatiile de mai sus se ncadreaza urmatoarele afirmatii si justificati raspunsul: 1) Intreprinderea industriala desfasoara procese de productie industriale; rezultatul obtinut n urma acestor procese este dat de ansamblul bunurilor materiale destinate satisfacerii necesitatilor de consum ale diferitilor beneficiari. 2) Activitatea de productie propriu-zisa contine procese de fabricatie a produselor; alaturi de aceste procese de fabricatie mai exista si activitati de cercetare, laborator si asimilare de noi produse. 3) Procesele de productie nu contin si procesele naturale pentru transformarea fizico-chimica a materiilor prime; ele contin doar procesele de munca de transformare a obiectelor muncii n produse finite. 4) Intrarile unui sistem de productie sunt constituite din resurse umane, energie si materii si materiale; iesirile unui sistem de productie sunt constituite din produse, lucrari sau servicii si energie. 5) Procesele de productie dupa modul n care participa la realizarea produsului finit sunt procese de baza, auxiliare, de servire si anexe; n urma participarii lor corelate la realizarea procesului de productie se obtin produsele finite sau lucrarile programate care au fost contractate cu diferitii consumatori. 6) Procesele auxiliare conduc la obtinerea de lucrari sau servicii necesare celorlalte tipuri de procese de productie; procesele de productie anexe servesc la obtinerea de produse care nu constituie obiectul activitatii de baza al ntreprinderii dar care conditioneaza buna desfasurare a proceselor de productie de baza. 7) Procesele de productie de servire sunt destinate obtinerii de bunuri de productie care nu constituie obiectul de baza al ntreprinderii; aceste produse pot fi bunuri de larg consum, obtinute din materiale recuperabile. 8) Procesele de productie mecanice sunt acele procese de productie executate partial manual si partial mecanizat; n acest caz ,muncitorul conduce n mod direct actiunea diferitelor masini si utilaje. 9) Procesele de aparatura sunt numai procese de productie continue; in urma desfasurarii acestor procese de aparatura continue productia se obtine sub forma de sarje. 10) Un criteriu de clasificare a proceselor de productie este dat de modul de obtinere al
produselor din materiile prime; dupa acest criteriu procesele de productie sunt directe, sintetice si analitice. 11) Procesele de productie analitice sunt acele procese de productie n care produsul finit se obtine din mai multe materii prime; procesele de productie directe sunt acele procese de productie n care produsul finit se obtine prin prelucrari succesive ale materiilor prime. 12) Dupa gradul de periodicitate, procesele de productie sunt procese ciclice si neciclice; procesele de productie neciclice sunt specifice ntreprinderilor cu productie de unicate. 13) Procesele de productie naturala din componenta unui proces de productie maresc durata ciclului de fabricatie al produselor; efectul acestora nu poate fi realizat de nici o instalatie industriala care si-ar propune sa nlocuiasca un proces natural. 14) Felul materiilor prime utilizate n procesul de productie este un factor care influenteaza organizarea procesului de productie; din acest punct de vedere , procesele de productie sunt extractive si prelucratoare. 15) Produsele rezultate din procesele de productie de baza sunt produse omogene si eterogene; produsele omogene se caracterizeaza prin aceea ca au proprietati identice in totalitatea corpului lor fizic. 16) Un factor de influenta a procesului de productie este dat de felul procesului tehnologic utilizat; din acest punct de vedere se pune problema a alegerii procedeului optim de fabricatie (calitate superioara a produselor, investitii minime, costuri reduse). 17) Structura de productie si conceptie este componenta de baza a structurii functionale; structura functionala reflecta pe plan organizatoric locul de desfasurare a activitatii din cadrul diferitelor compartimente functionale. 18) Structura de productie si conceptie cuprinde numarul si componenta unitatilor de productie, de control si cercetare; structura de productie si conceptie nu se refera si la modul de amplasare al acestora sau relatiile care se stabilesc ntre ele n desfasurarea procesului de productie. 19) Structura de productie si conceptie cuprinde structura organizatorica si cea functionala a unei ntreprinderi; Laboratorul de control si cercetare este o componenta a structurii functionale. 20) O structura organizatorica cuprinde si unitati cu caracter social-cultural; aceste unitati pot fi considerate ca sectii anexa ale ntreprinderii. 21) Sectia de productie este veriga de baza a ntreprinderii; n cadrul acesteia se desfasoara numai faze de proces tehnologic ale produselor care urmeaza a fi prelucrate n cadrul ntreprinderii. 22) Sectiile de productie sunt: de baza, auxiliare, de servire si anexa; un exemplu de sectie auxiliara este sectia de montaj, ntr-o ntreprindere constructoare de masini. 23) Sectiile de baza sunt sectii pregatitoare, prelucratoare si de montaj-finisaj; sectiile pregatitoare dintr-o ntreprindere constructoare de masini sunt sectiile de turnatorie, forja si debitare.
24) Organizarea sectiilor de baza se poate face dupa principiul obiectului de fabricatie; conform acestui principiu o parte a sectiilor executa faze de proces tehnologic, iar altele executa produse sau piese componente ale acestora. 25) Un atelier de productie este o subunitate de productie componenta a unei sectii de productie de baza; atelierul de productie nu poate exista ca entitate organizatorica independenta. 26) Atelierul de proiectare este o veriga componenta a sectiei de baza; n cazul unei activitati reduse de cercetare-proiectare poate fi nlocuit de un colectiv de cercetare. 27) Locul de munca este veriga organizatorica de productie de baza a unei structuri de productie si conceptie; loc urile de munca pot fi universale, specializate si mixte. 28) Structura de productie si conceptie de tip tehnologic cuprinde sectii de productie organizate pentru executarea de faze de proces tehnologic; exemple de astfel de sectii pot fi ntr-o ntreprindere constructoare de masini: sectia turnatorie, sectia motor, sectia sasiu, sectia montaj-finisaj. 29) Sectia de turnatorie a unei ntreprinderi constructoare de masini este sectie prelucratoare; sectia de forja este sectie pregatitoare n cadrul aceleiasi ntreprinderi. 30) Structura de productie si conceptie de tip tehnologic este specifica tipului de productie de serie mare sau de masa; principalul ei dezavantaj consta n gradul redus de flexibilitate. 31) Structura de productie si conceptie de tip "pe obiect" este specifica tipului de productie de serie mare sau de masa; principalul sau avantaj consta n asigurarea unui grad ridicat de productivitate a muncii. 32) Gradul de specializare al locurilor de munca n structura de tip tehnologic este foarte ridicat; calificarea muncitorilor este de asemenea ridicata n cadrul acestui tip de structura. 33) Pentru structura de tip mixt sectiile pregatitoare sunt organizate dupa principiul pe obiect, iar sectiile prelucratoare sunt organizate dupa principiul tehnologic. 34) Structura de tip tehnologic are cel mai ridicat volum al transporturilor din cadrul ntreprinderii; structura de tip pe obiect are cel mai ridicat nivel de specializare al locurilor de munca. 35) Pentru o ntreprindere textila sectia de filatura este o sectie prelucratoare; pentru aceiasi ntreprindere sectia retele energetice este o sectie auxiliara. 36) O cale importanta de perfectionare a structurii de productie si conceptie o constituie cresterea ponderii sectiilor organizate dupa principiul tehnologic n totalul sectiilor de productie de baza; o alta cale de perfectionare a aceleiasi structuri o constituie adncirea specializarii si extinderea relatiilor de cooperare.
Alegeti raspunsul corect si justificati raspunsul
37) Obiectivele care se cer ndeplinite n cadrul activitatii de fabricatie sunt urmatoarele: a) transformarea materiilor prime n produse finite; b) asigurarea unui control riguros a calitatii produselor si produselor;
c) asigurarea unei aprovizionari corespunzatoare cu materii prime si materiale; d) calificarea fortei de munca necesare. 38) Procesele de productie se compun din a) procese de productie naturale; b) procese de munca. 39) Pot fi considerate iesiri n cadrul unui proces de productie a) resursele umane; b) diferite tipuri de energie; c) produse finite; d) diferite lucrari sau servicii; e) resurse financiare. 40) Pot fi considerate procesele de executie a unui motor din componenta unui automobil procese de productie pregatitoare? a) DA; b) NU. 41) Dupa gradul de continuitate al proceselor de productie acestea pot fi: a) procese continue; b) procese intermitente; c) procese periodice (ciclice); d) procese discontinue; e) procese de aparatura. 42) In functie de modalitatea de obtinere a produsului finit n procesele de productie, acestea pot fi: a) procese directe; b) procese omogene; c) procese sintetice; d) procese analitice; e) procese eterogene; f) procese de baza. 43) In functie de natura operatiilor tehnologice procesele de productie pot fi: a) procese chimice; b) procese de schimbare a configuratiei; c) procese de asamblare; d) procese de transport. 44) Este posibila inlocuirea proceselor naturale cu procese executate de instalatii industriale? a) DA; b) NU. 45) Factorii care influenteaza modul de organizare a procesului de productie pot fi: a) felul materiilor prime utilizate; b) felul produsului fabricat; c) gradul de complexitate al produselor fabricate; d) felul procesului tehnologic utilizat. 46) Structura general organizatorica are urmatoarele componente: structura de productie si conceptie;
structura functionala. a) DA; b) NU 47) Structura functionala cuprinde n alcatuirea sa : a) servicii; b) ateliere; c) birouri; d) laboratoare de control a calitatii produselor . 48) In functie de felul proceselor tehnologice care se desfasoara n cadrul sectiilor de productie acestea pot fi: a) sectii pregatitoare; b) sectii auxiliare; c) sectii prelucratoare; d) sectii de baza; e) sectii de servire; f) sectii de montaj-finisaj; g) sectii anexa. 49) Este sectia de tesatorie o sectie de baza a unei ntreprinderi textile organizata dupa principiul obiectului de fabricatie? a)DA; b)NU. 50) Este sectia de depozite o sectie auxiliara a ntreprinderii? a) DA b)NU 51) Care din urmatoarele sectii ale unei ntreprinderi constructoare de masini sunt sectii auxiliare? a) sectia de SDV-uri; b) sectia retele energetice; c) centrala energetica; d) sectia de transport intern; e) sectia de reparatii. f) sectia de valorificare a deseurilor; g) magazinul propriu de desfacere a produselor. 52) Este atelierul de proiectare de produse si tehnologii o componenta a unei structuri de productie si conceptie organizata dupa principiul obiectului de fabricatie? a) DA b) NU 53) Sectorul de productie este o subunitate a atelierului de productie delimitata din punct de vedere teritorial si unde se executa : a) un anumit tip de operatie tehnologica; b) o anumita piesa componenta a unui produs. 54) Atelierul de productie este o subunitate a sectiei de productie care poate fi: a) delimitata teritorial; b) delimitata administrativ. 55) Structura de productie si conceptie de tip "pe obiect" are urmatoarele dezavantaje: a) transport intern foarte dezvoltat; b) stocuri mari de productie neterminata;
c) flexibilitate redusa la schimbarea nomenclatorului de fabricatie; d) durata mare a ciclului de fabricatie. 56) Structura de productie si conceptie de tip tehnologic are urmatoarele avantaje: a) permite utilizarea unor locuri de munca specializate fapt care contribuie la cresterea productivitatii muncii; b) asigura fabricarea unei game sortimentale largi de produse; c) reduce volumul de transport intern; d) reduce marimea stocurilor de productie neterminata. 57) Dintre indicatorii care sunt influentati direct de o structura de productie si conceptie rationala pot fi mentionati: a) volumul, continutul si costurile aferente transporturilor interne; b) gradul de utilizare a timpului disponibil al muncitorilor ; c) numarul de utilaje necesare desfasurarii procesului de productie; d) numarul de personal ocupat n administratia ntreprinderii si fondul de salarii aferent.
Raspunsuri
1.a 12.b 23.b 34.b
2.b 13.c 24.c 35.e
3.c 14.a 25.e 36.d
4.c 15.b 26.d 37.a
5.a 16.a 27.c
6.e 17.d 28.c
7.d 18.c 29.d
8.d 19.e 30.e 41.a,c 46.b
9.e 20.e 31.a
10.a 21.c 32.d
11.d 22.c 33.e
38.a,b 39.c,d 40.b 44.a 45.a,b,c,d 52.a
42.a,c,d 48.b,d,e,g
43.a,b,c,d 49.b 50.b
47.a,c 55.c 56.d 57.a,d
51.a,c,e
53.a,b 54.a
a) b) c) d) e)
Exista urmatoarele posibilitati de raspuns la afirmatiile de mai jos: Ambele afirmatii sunt adevarate cu valoare cauza-efect; Ambele afirmatii sunt adevarate fara valoare cauza-efect; Prima afirmatie este adevarata, iar a doua falsa; Prima afirmatie este falsa, iar a doua adevarata; Ambele afirmatii sunt false.
Mentionati in care din situatiile de mai sus se incadreaza urmatoarele afirmatii si justificati raspunsul
1) Graficul general al fluxului de productie face o descriere a procesului de productie doar din punctul de vedere al operatiilor de baza si de control; simbolurile utilizate sunt si . 2) Procesul tehnologic nu poate sta la baza proiectarii fluxului general de productie; pe baza fluxului tehnologic se elaboreaza proiectul de amplasare a unitatilor de productie pe teritoriul ntreprinderii. 3) Intocmirea acestui grafic nu tine seama de locurile de munca, dar se poate preciza timpul de realizare a acestor operatii. 4) Graficul de analiza generala se ntocmeste pentru un utilaj sau un muncitor, avand scopul de a da o imagine de ansamblu asupra ntregului proces. 5) Graficul de analiza detailata al procesului de productie urmareste procesul de productie din punctul de vedere al operatiilor de baza, control, asteptare, transport si depozitare; acest fapt permite o analiza mai detailata a procesului de productie decat in cazul graficului de analiza generala a procesului de productie. 6) Graficul de analiza detailata se poate ntocmi atat pentru un produs sau piesa ct si pentru muncitorii care le executa; aceasta influenteaza asupra calitatii activitatii de analiza efectuate. 7) n cazul n care doua operatii se executa n acelasi timp, simbolurile operatiilor se trec unul in interiorul celuilalt ( operatia mai importanta n exteriorul celeilalte). 8) Graficul de analiza generala va arata succesiunea operatiilor, timpul de executie si numarul de muncitori necesar la fiecare operatie n parte; de aceea graficul de analiza generala va permite determinarea numarului total de muncitori necesari pe ntreg ansamblul procesului de productie. 9) Reprezentarea fluxului principal ntr-un grafic de analiza generala se face la dreapta paginii, iar pentru celelalte fluxuri secundare se face de la stnga la dreapta paginii in ordinea
racordarii lor in fluxul tehnologic principal. 10) Graficul de circulatie reprezinta o reprezentare pe un plan de situatie a graficului de analiza generala; el marcheaza modul de desfasurare a procesului de productie pe un plan cu ajutorul simbolurilor
si
.
Alegeti raspunsul corect si justificati raspunsul:
11) Graficul de analiza detaliata foloseste n analiza, urmatoarele operatii: a) de baza si de control; b) de baza si de transport; c) de baza, de control si asteptare; d) de baza, de control, de asteptare, si de transport; e) de baza, de control, de asteptare, de transport si de depozitare. 12) Graficul de analiza detailata se ntocmeste pentru urmarirea: a) unui produs sau piesa; b) a unui muncitor; c) a unui utilaj; d) a unei suprafete de productie. 13) Schema de mai jos reprezinta: 1
1 2 1 3 a) un grafic de analiza generala; b) un grafic de circulatie; c) un grafic de analiza detaliata; d) nu are nici o semnificatie. 14) In cazul utilizarii graficului de analiza generala a procesului de productie operatiile analizate sunt urmatoarele: a) de baza si de transport; b) de baza, de control si de asteptare; c) de baza si de control;
15) Pe graficul de circulatie se vor evidentia: a) amplasarea locurilor de munca pe spatiul analizat; b) itinerariile produselor si distantele de deplasare; c) numarul de mijloace de transport care se deplaseaza pe spatiul analizat; d) numarul de muncitori care servesc aceste mijloace de transport. 16) Graficele de analiza generala, de analiza detailata si de circulatie se ntocmesc pentru a face o analiza: a) situatiei existente n intreprindere; b) a situatiei propuse n urma analizei; c) a situatiei existente si a situatiei propuse n urma analizei. 17) Carui grafic de analiza a procesului de productie este specifica operatia de control: a) graficului de analiza generala; b) graficului de analiza detailata; c) graficului de circulatie. 18) Metoda interogativa se utilizeaza pentru: a) mbunatatirea variantelor de proiectare a situatiei existente; b) mbunatatirea amplasarii locurilor de munca n perioada curenta; c) mbunatatirea utilizarii timpului de lucru al utilajelor n perioada precedenta. 19) Suprafata totala a unui utilaj de se calculeaza cu ajutorul relatiei: a) St=Ss+Sg+Se; b) St=Ss*K; c) St=Ss+Sg d) St=Sg+Se; e) St=Ss+Sg*n. 20) Numarul de utilaje din prelucrari mecanice se calculeaza cu ajutorul relatiei O Nu = ? Gm K Td /d s
a) DA;
b) NU
21) Numarul de utilaje dintr-un atelier de prelucrari mecanice depinde de : a) norma de timp unitara a produselor prelucrate; b) cantitatea de produse prelucrata; c) numarul de muncitori care lucreaza pe aceste utilaje; d) suprafata ocupata de un utilaj. 22) Tipul de amplasare a locurilor de munca n cazul productiei de serie mica si unicate este: a) pe baza pozitiei fixe a obiectului de fabricat; b) pe grupe omogene de masini; c) sub forma unor linii tehnologice.
RASPUNSURI
1.c 2.d 3.d 14.c 15.a,b 16.c 21.a,c,d 22.b
4.d 5.a 17.a,b,c
6.a 18.a
7.a 19.a
8.e 20.b
9.b
10.e
11.e 12.a
13.d
Exista urmatoarele posibilitati de raspuns la afirmatiile de mai jos: a) Ambele afirmatii sunt adevarate cu valoare cauza-efect; b) Ambele afirmatii sunt adevarate fara valoare cauza-efect; c) Prima afirmatie este adevarata, iar a doua falsa; d) Prima afirmatie este falsa, iar a doua adevarata; e) Ambele afirmatii sunt false. Mentionati n care din situatiile de mai sus se ncadreaza urmatoarele afirmatii si justificati raspunsul:
1) Fiecarei ntreprinderi industriale i este specific un tip de productie ; acesta este factorul care determina modul de organizare al procesului de productie n sectiile de baza. 2) Tipul de productie este o stare organizatioanala si functionala a ntreprinderii; acesta nu este influentat de gradul de specializare a locurilor de munca si nici de modul de deplasare al produselor de la un loc de munca la altul. 3) Elementele componente ale unui tip de productie nu influenteaza metodele de organizare a procesului de productie, dar influenteaza asupra calitatii produselor fabricate n cadrul ntreprinderii. 4) Organizarea productiei n flux este o metoda de organizare a productiei de serie mare sau de masa; pentru tipul de productie de serie mica sau individuala metoda de organizare a productiei metoda de organizare este pe grupe omogene de masini. 5) Metoda de amplasare a locurilor de munca sub forma liniilor tehnologice este specifica pentru tipul de productie de serie mica, iar metoda Cameron este specifica tipului de productie de masa. 6) Deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face n cazul productiei individuale , cu mijloace de transport discontinue; cantitatea de produse transportate cu aceste mijloace de transport este data de marimea lotului de fabricatie. 7) Marimea seriei de fabricatie este data de cantitatea de produse de acelasi fel care se fabrica ntr-o perioada data de timp; marimea lotului de fabricatie este influentata de cantitatea de produse care se transporta cu un mijloc de transport o singura data. 8) Pentru tipul de productie de masa sunt specifice utilaje cu un nalt nivel de specializare, iar pentru tipul de productie individuala sunt specifice utilaje universale. 9) Organizarea productiei n flux este forma superioara de organizare a procesului de productie; conditia necesara pentru organizarea productiei n flux este data de relatia Q t Ft . 10) Relatia Q t Ft .exprima faptul ca este asigurata o ncarcare completa a locrilor de munca; n aceasta relatie t exprima marimea normei de timp a produselor fabricate pe linia n flux. 11) Divizarea procesului tehnologic n operatii egale sau multiple de marimea tactului de productie este o trasatura de baza a modului de organizare a productiei n flux; aceasta trasatura este specifica liniilor de productie sincronizate.
12) Pentru liniile de productie n flux locurile de munca sunt amplasate n ordinea impusa de succesiunea operatiilor tehnologice; deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face cu ajutorul mijloacelor cu deplasare continua 13) Tactul de productie exprima perioada de timp la care are loc livrarea a doua produse de pe o linie de productie n flux; intrarea materiilor prime in cadrul liniilor se face n mod continuu cu ajutorul mijloacelor de transport cu deplasare continua. 14) Dupa gradul de continuitate al procesului de productie liniile de productie n flux sunt de doua feluri: linii de productie n flux continuu si linii de productie n flux intermitent; continuitatea procesului de productie se realizeaza ca urmare a sincronizarii operatiilor de productie n timp. 15) Pentru liniile de productie n flux intermitent pot apare urmatoarele situatii: la operatiile cu durate mai mica dect restul operatiilor pot opare locuri nguste si stocuri mari de productie neterminata; la operatiile cu durate mai mari decat durata medie a celorlalte operatii procesul de productie se ntrerupe, aparnd timpi morti n functionarea masinilor si a timpului de lucru al muncitorilor. 16) In functie de nomenclatorul de produse care se executa pe liniile de productie n flux, acestea pot fi cu nomenclatura constanta si cu nomencatura de grup; liniile de productie cu nomenclatura de grup se folosesc la acele ntreprinderi care fabrica mai multe feluri de produse de acelasi tip, care au deci un proces tehnologic asemanator. 17) Liniile de productie n flux cu ritm liber nu necesita sincronizarea n timp a operatiilor de productie; acestea se caracterizeaza prin aceea ca trebuie sa livreze n unitatea de timp o anumita cantitate de produse strict corelata cu marimea ritmului de productie. 18) Trecerea produselor de la un loc de munca la altul pentru anumite linii de productie n flux se face sub forma loturilor de produse; acest mod de deplasare a produselor este specific produselor de volum si gabarit mic. 19) Dupa modul de deplasare a produselor de la un loc de munca la altul anumite linii de productie n flux sunt nzestrate cu transportoare mecanice de tipul benzilor rulante; alte linii de productie n flux nu sunt nzestrate cu mijloace de transport speciale. 20) Proiectarea liniilor de productie n flux se realizeaza pentru ntreprinderile noi odata cu proiectarea ntreprinderii, iar pentru ntreprinderile deja existente cu ocazia efectuarii studiilor de modernizare sau dezvoltare a diferitelor unitati de productie. 21) Proiectarea unor linii de productie n flux presupune urmatoarelor activitati: proiectarea constructiva si proiectarea tehnica a acestora; n proiectarea constructiva se are n vedere asigurarea stabilitatii constructive, unificarea si tipizarea pieselor. 22) Tactul de productie este un element functional de baza al unei linii de productie n flux; acesta exprima timpul necesar pentru executarea unui produs n unitatea de timp n cadrul liniei de productie n flux.
23) Relatia generala de calcul a tactului de productie este T = reprezinta coeficientul de ncarcare a locurilor de munca.
t 60 ; n aceasta relatie K Q K
24) Pentru liniile in flux polivalente relatia de calcul a tactului de productie este t 60 T= K ; aceasta relatie este valabila pentru liniile n flux polivalente care A + B + C +... fabrica produse cu norme de timp diferite. 25) Ritmul de lucru al unei linii de productie n flux exprima cantitatea de produse care se t 60 . executa pe linia de productie n unitatea de timp; acesta se calculeaza dupa relatia R = Q 26) Ritmul de lucru este direct proportional cu marimea tactului de productie; acest fapt se poate 1 reda cu ajutorul relatiei R = . T 27) Lungimea unei linii de productie n flux este influentata de modul de asezare a locurilor de munca; daca locurile de munca sunt asezate de o parte si de alta a benzii transportoare relatia N d unde N lm reprezinta numarul de calcul a lungimii liniei de productie n flux este L = lm 2 locurilor de munca din cadrul liniei, iar d distanta medie dintre acestea. 28) Viteza de deplasare a benzii rulante se determina cu ajutorul relatiei V = d T ; n aceasta relatie T reprezinta timpul dintre iesirile a doua produse consecutive de pe linia de productie n flux. 29) Echilibrarea liniei de productie n flux nseamna repartizarea operatiilor de executat pe un numar ct mai mic de locuri de munca, fara a urmari respectarea marimii tactului de functionare si a reducerii pierderilor de timp de munca al utilajelor. 30) Tranzitivitatea relatiei de precedenta poate fi exprimata i < j,j < k i < k ; relatia de tranzitivitate nu are impicatii directe asupra procesului de echilibrare al liniei de productie n flux. 31) Modelul matematic al echilibrarii liniei de productie n flux este un model de programare
J
liniara; functia obiectiv a acestui model este data de relatia

j =1 J
T t(S j ) = min .
32) Gradul de ineficienta al unei linii de productie n flux este dat de relatia
Ptn =(J T t(S j )) 100; J reprezinta multimea operatiilor care se executa pe un anumit loc
j =1
de munca. 33) Tabloul intensitatilor de trafic este o etapa a metodei verigilor; acesta va evidentia volumul de transport dintre diferitele locuri de munca pentru o anumita perioada de timp. 34) Metoda gamelor fictive de amplasare a locurilor de munca este specifica tipului de productie de unicate; principiul de amplasare al locurilor de munca este principiul liniilor tehnologice.
35) In cazul folosirii metodei gamelor fictive se va determina mai nti numarul necesar de locuri de munca si gradul lor de ocupare, apoi acestea se vor amplasa n ordinea descrescatoare a gradului lor de ocupare. 36) Metoda Cameron este o metoda de amplasare a locurilor de munca avnd la baza principiul grupelor omogene de masini; cu ajutorul acestei metode se urmareste stabilirea amplasamentelor si a deplasarii materialelor n cadrul constructiilor existente sau ntre acestea.
Alegeti raspunsul corect si justificati raspunsul
37) Factorii care determina tipul de productie ntr-o ntreprindere industriala sunt: a) nomenclatorul produselor de fabricat; b) modul de amplasare a locurilor de munca; c) tipul structurii de productie si conceptie existent n cadrul ntreprinderii; d) volumul productiei executate; e) gradul de specializare al ntreprinderii; f) modul de deplasare al produselor de la un loc de munca la altul; 38) Exista urmatoarele tipuri de productie: a) tipul de productie de masa; b) tipul de productie n serie; c) tipul de productie individual; d) tipul de productie de unicate. 39) Caracteristicile tipului de productie de masa sunt: a) nomenclatura redusa a produselor fabricate; b) transportul produselor se face pe loturi de fabricatie; c) grad ridicat de specializare a utilajelor; d) amplasarea locurilor de munca se face conform metodei verigilor; e) durata redusa a ciclului de fabricatie a produselor executate; f) nivel ridicat al productivitatii muncii. 40) Permanentizarea executarii operatiilor pe anumite locuri de munca ale unei linii de productie n flux poate fi exprimata printr-una din relatiile de mai jos: a) Q t > Ft ; b) Q t = Ft Q ; c) Q t Ft ; d) Q t Ft ; e) Q t < Ft . 41) Tipul de productie este o stare organizationala influentata de urmatorii factori: a) nomenclatorul de produse; b) felul procesului tehnologic; c) felul materiilor prime utilizate; d) volumul productiei fabricate; e) gradul de specializare al ntreprinderii; f) felul utilajelor utilizate; g) felul deplasarii obiectelor muncii de la un loc de munca la altul. 42) Dupa gradul de continuitate al functionarii liniilor de productie in flux, acestea pot fi: a) linii n flux continuu;
b) linii n flux cu ritm liber; c) linii n flux cu ritm reglementat; d) linii n flux intermitent. 43) n activitatea de echilibrare a unei linii de productie n flux, obiectivul urmarit este dat de una din relatiile:
n
a)
i =1 n
T t(S j ) = maxim ; T t(S j ) = minim ; T t(S j ) = 0 .

100 J T t(S j )
b)
i =1 n
c)
i =1
44) Relatia Ptn =
exprima: J T a) procentul de timp nelucrator al unei linii n flux; b) procentul de timp lucrator al unei linii de productie n flux; c) gradul de ineficienta al unei linii de productie n flux.
45) Veriga de productie reprezinta traseul parcurs de materiile si materialele utilizate ntre doua locuri de munca ale fluxului tehnologic. a) DA; b) NU. 46) Etapa de " Inventarierea operatiilor tehnologice" este o etapa a: a) metodei verigilor; b) metodei gamelor fictive; c) metodei Cameron. 47) Principiul care sta la baza amplasarii locurilor de munca n metoda gamelor fictive este cel al grupelor omogene de masini. a) DA; b) NU. 48) Numarul locurilor de munca necesar pentru fiecare operatie n parte se determina n cazul utilizarii : a) metodei gamelor fictive de fabricatie; b) metodei verigilor; c) metodei Cameron.
Raspunsuri
1.a 12.b 23.e 34.d 44.c
2.c 13.c 24.c 35.c 45.b
3.e 14.b 25.c 36.d 46.b
4.b 15.E 26.d
5.e 16.e 27.a
6.c 17.c 28.a
7.d 18.a 29.c
8.b 19.b 30.c
9.c 20.b 31.a
10.d 21.d 32.e 42.a,d
11.a 22.c 33.b 43.b
37.a,d 38.a,b,c 39.a,c,f 40.d 41.a,b,e,f 47.b 48.a
5. TESTE DE VERIFiCARE 5.5.1 Sisteme de organizare si planificare a activitatii de ntretinere si reparare a utilajelor Exista urmatoarele posibilitati de raspuns la afirmatiile de mai jos: a) Ambele afirmatii sunt adevarate cu valoare cauza-efect; b) Ambele afirmatii sunt adevarate fara valoare cauza-efect; c) Prima afirmatie este adevarata, iar a doua falsa; d) Prima afirmatie este falsa, iar a doua adevarata; e) Ambele afirmatii sunt false. Mentionati n care din situatiile de mai sus se ncadreaza urmatoarele afirmatii si justificati raspunsul:
1) Desfasurarea n conditii optime a procesului de productie de baza este conditionata de o buna organizare a procesului de productie; acest lucru este impus de faptul ca n procesul de productie utilajele sunt supuse proceselor de uzura fizica si morala. 2) Ca urmare a procesului de uzura fizica are loc o pierdere treptata a valorii de ntrebuintare a utilajului; acest proces nu este nsotit si de o pierdere a valorii acestuia. 3) Din comportamentul diferitelor piese n procesul de productie se constata ca procesul de productie nu se produce n mod diferit n timp, iar recuperarea valorii acestora nu poate fi posibil de recuperat. 4) Folosirea utilajului n procesul de productie necesita luarea unor masuri de ntretinere; acestea sunt necesare pentru prentmpinarea uzurii excesive a utilajului si iesirea prematura din functiune. 5) Activitatea de ntretinere si reparare a utilajului nu influenteaza n mod direct randamentul si precizia utilajului; aceasta activitate si propune doar mentinerea n functionare a utilajului conform performantelor tehnico- economice nscrise n cartea tehnica a acestuia. 6) Activitatea de ntretinere si reparare influenteaza asupra volumului si calitatii productiei; aceasta nu va influenta nsa costul produselor fabricate. 7) Prin activitatea de reparatie se nlatura defectiunile constatate n procesul de functionare a utilajului, dar nu au loc nlocuiri totale sau partiale a componentelor cu durata mai mica de functionare dect altele. 8) In sistemul de ntretinere si reparare a utilajelor se stabilesc termenele de iesire din functionare a diferitelor utilaje, dar nu se stabileste continutul reparatiilor care vor fi efectuate. 9) Sistemul de reparatii pe baza constatarilor nu permite elaborarea unui plan de reparatii pe o perioada mare de timp; acest fapt conduce la crearea de greutati n aprovizionarea cu materii, materiale si piese de schimb. 10) Sistemul de reparatii preventiv planificat permite efectuarea activitatilor de ntretinere si reparare la termene calendaristice dinainte stabilite si adoptarea unor masuri de ntretinere si control care sa previna iesirea prematura din functiune a utillajelor.
11) Metoda standard de reparare a utilajelor stabileste volumul unor lucrari de ntretinere si reparare pe baza unor constatari ale starii de functionare a utilajelor de catre echipe de specialisti; din aceasta cauza nu se pot cunoaste din timp termenele de intrare n reparatie a utilajelor. 12) Metoda standard de ntretinere si reparare a utilajelor este specifica ntreprinderilor cu un numar mic de utilaje; dezavantajul metodei consta n faptul ca necesita un volum mare de munca pentru ntocmirea documentatiei care sta la baza repararii ultilajelor. 13) Metoda de reparare a utilajelor dupa revizie consta n faptul ca volumul si continutul activitatilor de reparare se determina n urma unei revizii tehnice; felul reparatiilor care vor fi executate se stabileste pe baza unui ciclu de reparatii al utilajelor. 14) Nu este obligatorie ntotdeuna efectuarea de activitati de ntretinere a utilajului ntre doua reparatii succesive; aceste lucrari de ntretinere atunci cnd este cazul presupun si nlocuiri de piese defecte. 15) Revizia tehnica a unui utilaj si propune sa determine starea tehnica a utilajului si a principalelor operatii care se vor face cu ocazia primei reparatii a utilajului; cu ocazia reviziei tehnice nu vor avea loc operatii de reglare si consolidare a unor piese din componenta utilajului. 16) Reparatia curenta a unui utilaj presupune nlocuirea unor piese componente defecte ale utilajului; n functie de marimea intervalului de functionare ntre doua reparatii curente, acestea sunt reparatii curente de gradul I si de gradul II. 17) Reparatia capitala se efectueaza dupa expirarea duratei unui ciclu de reparatii; aceasta interventie tehnica nu isi propune prelungirea duratei de viata a utilajului. 18) Cu ocazia reparatiilor capitale se efectueaza si lucrari de modernizare a utilajelor; volumul cheltuielilor n acest caz este suportat ntotdeauna din fondul de investitii al ntreprinderii. 19) Reparatiile de renovare se executa atunci cnd utilajul a suportat o iesire nepravazuta din functiune datorita unei avarii; cu ocazia reparatiilor de avarie se executa si lucrari de modernizare. 20) Durata ciclului de reparatii reprezinta timpul necesar dintre doua interventii tehnice ale utilajului; structura ciclului de reparatii este data de numarul, felul si modul de esalonare a diferitelor interventii tehnice din cadrul ciclului de reparatii. 21) Numarul de interventii tehnice de acelasi fel din cadrul unui ciclu de reparatii este dat de H relatia: N it = cr + N is ; n aceasta relatie N is reprezinta numarul interventiilor de grad dit superior celor pentru care li se determina numarul. 22) Durata ciclului de reparatii, n zile calendaristice, este data de relatia
Dcr =(
RK TRK t si ni ) Kcld ; n aceasta relatie Ns reprezinta numarul de muncitori din Ds N s i = Rt
cadrul schimbului de lucru. 23) Prin politica optima de ntretinere si reparare a utilajelor se ntelege ansamblul de masuri ndreptate n scopul asigurarii functionarii optime a parcului de utilaje din dotarea ntreprinderii; criteriile de optimizare care stau la baza acestei politici sunt indicatorii tehnologici de cost, calitatea produselor fabricate si rentabikitatea ntreprinderii. 24) Problemele privind ntretinerea, nlocuirea si mentinerea n stare de functionare a utilajelor au la baza teoria uzurii aleatoare a echipamentelor; acest fapt determina folosirea unor indicatori specifici de uzura aleatore cum ar fi: functia de supravietuire, mortalitatea, probabilitatea de avarie si conditionata de avarie, durata medie de viata, etc. 25) Functia de supravietuire se determina dupa relatia v (t)= data de relatia n(t-1)-n(t). 26) Probabilitatea de avarie este data de relatia p(t)= nlocuire n intervalul (1,t) este data de relatia p1(t)=
n(t 1) n(t) ; probabilitatea de a avea o n(t 1)
t u =1
n( t ) ; mortalitatea utilajelor este n( t 1)
v (t u) f (u) .
n ( t u) , n( 0)
27) In relatia probabilitatii de a avea o nlocuire ntr-un anumit interval de timp v (t u)= iar f (u)=
n(u 1) n(u) . n(0) 1 m
m
28) Relatia pentru determinarea tipului optim de utilaj este urmatoarea k = A+ pentru determinarea momentului optim de nlocuire este Cn +1 >
n j =1 n
cij , iar relatia

j =1
Cj
j =1
unde =
j 1
1 iar 1+ d
d reprezinta procentul de taxe si dobnzi folosit pentru actualizarea cheltuielilor. 29) Sistemul de reparatii centralizat consta n repararea utilajelor de catre echipe de muncitori apartinnd compartimentului mecano-energetic; acest sistem este specific ntreprinderilor ce au n componenta lor utilaje specializate din punctul de vedere al lucrarilor de ntretinere si reparare. 30) Una din metodele moderne de efectuare a reparatiilor este metoda pe subansamble; avantajele ei economice sunt foarte mari deoarece are la baza principii de organizare a productiei n flux.
31) Modernizarea utilajelor se efectueaza n scopul nlaturarii att a uzurii morale ct si a uzurii fizice; aceasta activitate se executa numai cu ocazia efectuarii unei reparatii capitale. 32) Pentru executarea modernizarii unui utilaj nu este necesara ntocmirea temei de proiectare si a desenelor de executie; este suficienta doar ntocmirea studiului tehnico-economic pentru determinarea oportunitatii si urgentei actiunii de modernizare a utilajului. Alegeti raspunsul corect si justificati raspunsul 33) Dintre obiectivele de baza ale unei activitati de ntretinere si reparare fac parte urmatoarele: a) cunoasterea datei calendaristice a scoaterii din functiune a utilajului; b) stabilirea procesului tehnologic al produselor care vor fi fabricate; c) determinarea mijloacelor financiare necesare executarii reparatiilor; d) stabilirea felului reparatiilor care vor fi executate. 34) Organizarea repararii utilajelor se face conform urmatoarelor sisteme de ntretinere si reparare: a) sistemul de reparatii pe subansamble; b) sistemul pe baza constatarilor; c) sistemul preventiv-planificat. 35) Sistemul preventiv planificat are caracter: a) profilactic; b) preventiv; c) planificat. 36) Sistemul preventiv-planificat de executare a reparatiilor se face dupa urmatoarele metode: a) metoda pe subansamble; b) metoda standard; c) metoda dupa revizie; d) medoda pe baza constatarilor. 37) Dintre reparatiile care nu fac parte din sistemul preventiv-planificat de ntretinere si reparare a utilajelor mentionam: a) reparatiile curente; b) reparatiile accidentale; c) reviziile tehnice; d) reparatiile de renovare; e) reparatiile de avarii. 38) Relatia D = tn exprima durata de executie a unei reparatii exprimata n zile N s d s ns K calendaristice? a) DA; b) NU. H n + Ds N s
r 1 i =1
39) Relatia T =(
t si ) Kcld exprima durata ciclului de reparatii exprimata n zile
calendaristice? a) DA; b) NU. 40) Relatia p(t)=

n(t 1) n(t) exprima probabilitatea conditionata de avarie? n(o) a) DA; b) NU.
41) Graficul urmtor exprima:

n v(t)=1 t a) functia de supravietuire n cazul unei uzuri care urmeaza o lege de distributie exponentiala; b) functia de supravietuire n cazul unei uzuri constante; c) functia de supravietuire n cazul lipsei fenomenului de uzura..
42) n teoria uzurii aleatoare relatia n ( t 1 ) n( t ) P(t)= exprima: n( 0) a) probabilitatea de avarie; b) probabilitatea de supravietuire; c) probabilitatea conditionata de avarie; d) durata medie de viata.
5.5.2 Sisteme de organizare a activitatii de asigurare cu energie a unei ntreprinderi de productie Exista urmatoarele posibilitati de raspuns la afirmatiile de mai jos:
a) Ambele afirmatii sunt adevarate cu valoare cauza-efect; b) Ambele afirmatii sunt adevarate fara valoare cauza-efect; c) Prima afirmatie este adevarata, iar a doua falsa; d) Prima afirmatie este falsa, iar a doua adevarata; e) Ambele afirmatii sunt false.
Mentionati n care din situatiile de mai sus se ncadreaza urmatoarele afirmatii si justificati raspunsul:
1) Consumul de energie n cadrul unitatilor industriale are doua particularitati principale; existenta unei perioade mici de timp dintre momentul producerii si cel al consumului de energie, este una din particularitatile consumului de energie.
2) Consumul neuniform de energie din cadrul unei zile de munca este o particularitate a consumului de energie; din acest motiv, compartimentul mecano-energetic trebuie sa ia masuri de asigurare a unei folosiri complete a capacitatii unitatilor energetice. 3) Tendinta actuala n asigurarea necesarului energetic consta n producerea pe scara larga a necesarului energetic n unitatile energetice proprii ; apelarea la serviciile unitatilor specializate n producerea de energie sa se faca doar pentru cazuri de aparitie a unor disfunctionalitati n procesul de productie al unitatilor proprii de producere a energiei. 4) Activitatea de stabilire a necesarului de energie pe total ntreprindere constituie cuprinsul balantei energetice a ntreprinderii; n cadrul balantei energetice nu este specificat necesarul de energie pe fiecare tip de energie n parte. 5) La nivel de ntreprindere se elaboreaza balante energetice partiale si generale; balanta de energie electrica este o balanta energetica partiala. 6) Balantele energetice stabilesc necesarul de energie electrica pentru diferitii consumatori; indiferent de natura consumatorului, necesarul de energie se determina dupa metoda normelor de consum progresive pe unitatea de produs fabricat. 7) Sursa de acoperire a necesarului de energie se constituie numai din unitatile proprii de producere a energiei; pentru consumul de energie electrica folosita n scopuri tehnologice, necesarul energetic este influentat de timpul de functionare a instalatiilor tehnologice. 8) Marimea normelor de consum progresive de energie se stabileste n functie de unitatea de produs fabricata ; aceasta nu se stabileste pe ora de functionare a utilajului. 9) Relatia generala de calcul a necesarului de energie electrica utilizata n scopuri tehnologice este urmatoarea: N et =
n i =1
Qi nci Tfi ; n aceasta relatie nci reprezinta numarul centrelor
consumatoare de energie electrica. 10) Pentru determinarea necesarului de energie electrica pentru forta motrice nu poate fi utilizata norma de consum de energie electrica pentru o ora de functionare a utilajului; n acest caz necesarul de energie electrica poate fi determinat numai daca se cunoaste puterea instalata a motoarelor actionate electric. 11) Pentru determinarea necesarului de energie electrica pentru forta motrice se va lua n considerare randamentul motoarelor actionate electric; daca se noteaza cu R randamentul acestora, necesarul de energie electrica pentru forta motrice, va fi dat de relatia: . Kp 12) Pentru determinarea necesarului de energie electrica pentru iluminat nu trebuie sa se tina seama de procentul pierderilor n retea; n acest caz relatia de calcul a necesarului de energie electrica pentru iluminat este urmatoarea: Nei = Pi Ti Ks . 13) Combustibilul industrial se foloseste pentru scopuri tehnologice si pentru ncalzit; pentru scopuri tehnologice, necesarul de combustibil se determina pe baza normelor progresive de consum pe unitatea de produs. Ne fm = N m Tf nc Ks R
14) n relatia necesarului de combustibil pentru ncalzit N ci =
V nz ng nc K , nz reprezinta numarul 1000 zilelor lucratoare dintr-un an, iar nc reprezinta norma de consum de combustibil conventional pentru ridicarea temperaturii cu un grad Celsius, ntr-o zi, la 1000 mc volum de ncapere.
15) n relatia necesarului de combustibil pentru ncalzit K reprezinta coeficientul de transformare din combustibil real n combustibil conventional; acest coeficient se calculeaza ca raport ntre puterea calorica a combustibilului real (7000 Kcal) si puterea calorica a combustibilului conventional. 16) Ecuatia generala a unui contur energetic este urmatoarea: Ei = Eu + E p + El ; n aceasta relatie Eu reprezinta suma energiilor utile dintr-un contur energetic. Alegeti raspunsul corect si justificati raspunsul: 17) Consumul de energie electrica are doua dintre urmatoarele particularitati: a) simultaneitatea producerii si consumului acesteia; b) este nsotit de pierderi pe retelele de transport; c) consumul neuniform pe parcursul unei zile de munca; d) este influientat de avariile din sistemul energetic. 18) Care din urmatoarele relatii stabileste necesarul de consum de energie electrica pentru forta motrice: N m Tf nc Ks ; a) N ee = Kp R Pi Tf Ks b) N ee = ; Kp R c) N ee = Pi Tf Ks (1 + p/100).
19) n cadrul ntreprinderii de productie se ntocmesc: a) balante energetice pe sectii de productie; b) balante energetice partiale; c) balante energetice generale; d) balante energetice ale locurilor de munca. 20) Pentru determinarea necesarului de energie folosita n scopuri tehnologice se folosesc normele de consum progresive elaborate pe unitatea de timp de functrionare a unei instalatii tehnologice sau pe unitatea de produs? a) DA b)NU 21) n relatia de calcul a necesarului de energie electrica pentru forta motrice Nm Tf nc Ks Ne fm = , nc reprezinta: Kp R a) norma de timp pentru realizarea produsului; b) norma de consum de energie electrica pe ora de functionare a masinii; c) norma de consum de energie electrica pe unitatea de produs. 22) n relatia de calcul a necesarului de energie electica pentru iluminat
Nei = Pi Ti Ks(1 +
p ) , Ks reprezinta: 100
a) coeficientul de schimburi; b) coeficientul de simultaneitate al folosirii punctelor de iluminat; c) coeficientul timpului suplimentar de lucru. 23) Care din cele doua relatii este folosita pentru calculul necesarului de energie electrica pentru forta motrice? Nm Tf nc Ks ; a) Nefm = Kp R Pi Tf Ki Ks b) Nefm = . Kp R 24) Numarul gradelor cu care trebuie ridicata temperatura n interiorul ncaperilor depinde de: a) temperatura din interiorul ncaperilor; b) durata de timpului de ncalzire a ncaperilor; c) cantitatea de combustibil folosita la ncalzit; d) temperatura exterioara; e) puterea calorica a combustibilului pentru ncalzit. 25) Puterea calorica a combustibilului real este egala cu 7000 kcal/kg? a) DA; b) NU. 26) Ecuatia unui bilant energetic este data de relatia: a) Ei=Eu-Ep+El; b) Eu=Ei+Ep+El; c) Ei=Eu+Ep+El; d) Ep=Eu-Ei-El. 27) Reducerea pierderilor de energie din reteaua de transport poate avea loc prin : a) ameliorarea factorului de putere; b) asigurarea unei bune activitati de intretinere si reparare a instalatiilor energetice de transport; c) asigurarea unei bune izolari a retelelor de transport; d) aplatizarea curbei de sarcina; e) folosirea unor norme de consum energetic rationale.
5.5.3 Sisteme de organizare a activitatii de asigurare cu SDV-uri a unei ntreprinderi de productie Exista urmatoarele posibilitati de raspuns la afirmatiile de mai jos:
a) Ambele afirmatii sunt adevarate cu valoare cauza-efect; b) Ambele afirmatii sunt adevarate fara valoare cauza-efect; c) Prima afirmatie este adevarata, iar a doua falsa; d) Prima afirmatie este falsa, iar a doua adevarata; e) Ambele afirmatii sunt false.
Mentionati n care din situatiile de mai sus se ncadreaza urmatoarele afirmatii si justificati raspunsul:
1) O ntreprindere de productie este o mare consumatoare de SDV-uri; asigurarea cu SDV-urile necesare este posibila numai prin executarea acestora n subunitatile proprii de productie. 2) Depozitarea SDV-urilor n cadrul ntreprinderii se face numai n depozitul central de SDVuri al ntreprinderii; la nivelul sectiilor de productie exista magazii de SDV-uri destinate numai pentru activitati de ntretinere a SDV-urilor. 3) Exista ntreprinderi specializate n executarea de SDV-uri; fabricatia SDV-urilor la nivelul ntreprinderii se utilizeaza doar pentru situatii speciale cnd nu este posibila achizitionarea de SDV-uri de la ntreprinderile specializate. 4) Sistemul de clasificare a SDV-urilor utilizat n Romania este sistemul zecimal; conform acestui sistem SDV-urile sunt grupate n 10 grupe numerotate de la 0 la 9. 5) Conform sistemului zecimal de clasificare a SDV-urilor corespunde si modul de codificare al acestora; n codul 2103-1156 cifra 3 corespunde grupei din care SDV-ul face parte. 6) Codul unui SDV este format dintr-un numar caracteristic si un numar succesiv; numarul succesiv defineste caracteristicile constructive si de exploatare a SDV-ului. 7) Dupa gradul de specializare SDV-urile sunt speciale si universale; SDV-urile speciale sunt utilizate pentru executarea unei anumite categorii de lucrari indiferent de produsul sau piesa prelucrata. 8) Pentru planificarea necesarului de SDV-uri nu este necesara cunoasterea nomenclatorului de SDV-uri existent n cadrul ntreprinderii; este necesara nsa cunoasterea metodelor de calcul a necesarului de SDV-uri pentru fiecare tip de SDV n parte. 9) Nomenclatorul de SDV-uri n productia de serie mare sau de masa este stabilit n cadrul "Fiselor tip de echipament tehnologic", iar pentru productia de serie mica si unicate n cadrul "Listei de SDV-uri". 10) Metoda statistica nu este o metoda de calcul a necesarului de SDV-uri; metoda coeficientilor este o metoda de calcul a necesarului de SDV-uri. 11) Relatia de calcul a necesarului de SDV-uri Cs =
n i =1
Qi nci sta la baza metodei statistice de
determinare a necesarului de SDV-uri; n aceasta relatie nc reprezinta norma de consum de SDV-uri pe unitatea de produs i. 12) Norma de consum de SDV-uri nc = tm este specifica grupei de scule aschietoare; Tmuz Tmuz reprezinta timpul mecanic pna la uzura completa a sculei aschietoare.
13) Timpul mecanic pna la uzura completa a sculei aschietoare este data de relatia Tmuz=(Nr+1)Nmm(1-K); timpul mecanic pna la uzura completa depinde de numarul de reascutiri al sculei aschietoare.
14) Timpul mecanic pna la uzura completa a sculei aschietoare se determina dupa relatia L Tmuz = + 1 t (1 K ) ; n aceasta relatie K reprezinta coeficientul de pierderi n l folosirea timpului de lucru al sculei aschietoare. 15) Norma de consum de instrumente de masurat se determina dupa relatia nc = Nmp ; n Nmuz aceasta relatie Nmp reprezinta numarul de produse masurate cu instrumentul de masurat.
16) Numarul de masuratori pna la uzura completa a instrumentului de masurat depinde de toleranta la uzura a acestuia si nu depinde de numarul de reparatii ale instrumentului de masurat. 17) Pentru o nomenclatura larga a sculelor aschietoare se poate determina necesarul de astfel de M Km Ks scule pe baza relatiei Cs = ; n aceasta relatie Km reprezinta ponderea timpului de Tmuz lucru al SDV-ului n total timp de functionare al masinii. 18) Metoda statistica de calcul a necesarului de SDV-uri porneste de la datele obtinute n perioada de baza; necesarul de SDV-uri conform acestei metode stabileste consumul de SDV-uri la 1000 ore de functionare a utilajului. 19) Metoda statistica nu ntodeauna se aplica cu bune rezultate; aplicarea acestei metode ofera bune rezultate cnd structura productiei n perioada de baza este mult modificata fata de productia din perioada de plan. 20) Metoda de calcul a necesarului de SDV-uri pe baza metodelor de echipare tehnologica tine seama de numarul de lucratori care lucreaza pe locurile de munca; n relatia de calcul a
n
acestui necesar dupa metoda de echipare tehnologica Cs =

lucratorilor la locul de munca i.
l i tsi , l i reprezinta numarul
i =1
Tmuz
21) Stocul total de SDV-uri din cadrul unei ntreprinderi este format din stocul din depozitul central, stocul din cadrul unitatilor de productie si stocurile de pe locurile de munca; stocul din depozitul central este format din stocul curent si stocul de siguranta. 22) Stocul curent este egal cu cantitatea de SDV-uri necesara asigurarii continuitatii procesului de productie n cazul aparitiei unor anomalii n desfasurarea procesului de productie; stocul de siguranta este egal cu cantitatea de materii si materiale necesara consumului de SDV-uri ntre doua livrari. 23) Stocul de scule din cadrul unitatilor de productie este format din stocul de scule din magazia unitatii de productie si din stocul aflat pe diferite locuri de munca; stocul din magazia de scule a sectiei depinde de consumul anual de scule si de numarul de zile dupa care se renoieste stocul din magazia unitatii de productie.
24) Relatia Sslm = m Ns ns exprima stocul de SDV-uri care se afla pe diferitele locuri de munca; n aceasta relatie m exprima numarul de muncitori aflati pe locurile de munca. 25) Stocul din depozitul central de SDV-uri se coordoneaza dupa sistemul max-min; stocul acesta este minim cnd este egal cu stocul de siguranta.
26) Stocul din depozitul central este maxim cnd este egal cu stocul curent; se urmareste ca marimea stocului din depozitul central sa aiba ntotdeauna o valoare minima. 27) Necesarul de aprovizionat cu SDV-uri la nivelul unui an de zile depinde si de marimea stocului initial de la nceputul anului-Si; relatia pe baza careia se calculeaza acest necesar este Na = Cs + Ssig + Si . 28) Pentru distribuirea SDV-urilor catre muncitori se utilizeaza diferite metode dupa cum SDVurile sunt n folosinta permanenta sau temporara; pentru SDV-urile de folosinta temporara acestea se predau pe baza documentului "Inventar de SDV-uri". 29) Distribuirea SDV-urilor de uz temporar se face dupa sistemul jetoanelor; acest sistem se foloseste n doua variante: cu un rnd de jetoane sau cu doua rnduri de jetoane.
30) Norma de consum de scule aschietoare s calculeaza dupa relatiile: t a) nc = m ; Tmuz tm b) nc = ; (N r + 1)t (1 K)
n
. Tmuz 31) Stocul de SDV-uri din depozitul central este format din: a) stocul de SDV-uri aflat n cadrul unitatilor de productie; b) stocul curent de SDV-uri; c) stocul de siguranta. 32) Pentru buna desfasurare a depozitrii, pastrarii si distribuirii SDV-urilor la nivel de ntreprindere se constituie: a) magazii de SDV-uri la nivelul locurilor de reparare a utilajelor; b) b) o magazie centrala de SDV-uri; c) magazii de SDV-uri la nivelul locurilor de munca. 33) Aprovizionarea cu SDV-uri se face prin: a) executarea n unitatile proprii de fabricare a SDV-urilor; b) prin nchiriere de la unitati similare; c) executarea lor n unitatile specializate. 34) Un SDV are codul 4076-2314 cifra 0 reprezinta conform sistemului zecimal de clasificare:
c) nc =
i =1
Qi tmi
a) grupa; b) subgrupa; c) felul; d) varianta 35) Numarul de cod al unui SDV este format din: a) numar de ordine; b) numar caracteristic; c) numar succesiv. 36) Numarul de cod al SDV-urilor este format din: a) 4 cifre; b) 6 cifre; c) 8 cifre; d) 10 cifre. 37) n functie de gradul de gradul de specializare SDV-urile se clasifica n : a) universale; b) speciale; c) mixte. 38) n conditiile productiei de serie mare sau de masa nomenclatorul de SDV-uri este cuprins n "Fisa tip de echipament tehnologic"? a) DA; b) NU; 39) n relatia timpului mecanic pna la uzura completa a sculei aschietoare Tmuz=(Nr+1)t(1-K) variabila Nr reprezinta numarul de scule aschietoare folosite pentru prelucrarea unui produs? a) DA; b) NU; 40) Norma de consum de instrumente de masurat depinde de: a) numarul de produse supuse masuratorilor; b) numarul de masuratori ce trebuie executate cu instrumentul de masurat pe o unitate de produs; c) numarul de masuratori pna la uzura completa a instrumentului de masurat. 41) n relatia dupa care se determina necesarul de scule aschietoare Cs = reprezinta: M Km Ks , Ks Tmuz
a) coeficientul de simultaneitate de folosire al sculei aschietoare; b) coeficientul de schimburi; c) ponderea timpului mecanic de folosire al sculei aschietoare n total timp de prelucrare al unui produs sau piesa.
n
42) n relatia Cs =
l i tsi
, pentru determinarea necesarului de SDV-uri pe baza normelor de Tmuz echipare tehnologica, tsi reprezinta timpul de stationare al produselor pe locurile de munca? a) DA; b) NU.
i =1
43) Stocul de SDV-uri din depozitul central este format din urmatoarele componente: a) stocul initial de la nceputul anului;
b) stocul curent; c) stocul de siguranta; d) stocul de SDV-uri de pe locurile de reparare si reascutire. 44) Stocul de SDV-uri din cadrul unei unitati de productie este format din urmatoarele componente: a) stocul curent din magazia sectiei de productie; b) stocul de SDV-uri de pe diferitele locuri de munca; c) stocul de SDV-uri de pe locurile de reparare si reascutire. 45) n relatia dupa care se stabileste stocul de SDV-uri din magazia sectiei de productie Cs t , t reprezinta numarul de zile dupa care se renoieste stocul de SDV-uri din Scms = 360 cadrul unitatii de productie? a) DA; b) NU. 46) Stocul de scule din depozitul central are valoare maxima cnd este egal cu stocul curent? a) DA; b) NU. 47) Stocul de SDV-uri din depozitul central are valoare minima cnd este egal cu stocul de siguranta? a) DA; b) NU. 48) Relatia N=Cs+Ssig-Si exprima: a) necesarul de SDV-uri pentru fabricarea productiei planificate; b) numarul de SDV-uri din componenta stocului curent de SDV-uri; c) necesarul de aprovizionat cu SDV-uri n cursul unui an de zile. 49) SDV-urile dupa modul lor de folosire sunt: a) SDV-uri de uz temporar; b) SDV-uri de uz permanent; c) SDV-uri de folosinta mixta. 50) Pentru distribuirea SDV-urilor de uz permanent se foloseste sistemul jetoanelor? a) DA; b)NU.
5.5.4 Organizarea activitatii de transport intern Exista urmatoarele posibilitati de raspuns la afirmatiile de mai jos: a) Ambele afirmatii sunt adevarate cu valoare cauza-efect; b) Ambele afirmatii sunt adevarate fara valoare cauza-efect; c) Prima afirmatie este adevarata, iar a doua falsa; d) Prima afirmatie este falsa, iar a doua adevarata; e) Ambele afirmatii sunt false. Mentionati in care din situatiile de mai sus se incadreaza urmatoarele afirmatii si justificati raspunsul:
1) Manipulare se numeste activitatea legata de micile deplasari ale materialelor n raza locului de munca; continutul transportului intern si de manipulare definesc notiunea de miscare a materialelor n interiorul ntreprinderii.
2) Un obiectiv de baza al sistemelor de organozare a activitatii de transport intern l constituie reducerea volumului de munca necesitat de efectuarea transportului intern; pe aceasta baza va avea loc o reducere substantiala a costurilor de productie. 3) Un criteriu de clasificare a transportului intern este dat de locul de desfasurare al acestuia; conform acestui criteriu transporturile interne sunt : pe sol , pe apa, pe cale ferata, aeriene. 4) Dupa modul de efectuare transporturile sunt interne si externe; transporturile externe servesc pentru aprovizionarea tehnico-materiala si desfacerea produselor catre consumatori. 5) Transportul pe calea ferata este necesar acelor ntreprinderi care au de transportat cantitati de materii si materiale la intervale mari de timp; faptul ca n acest caz distantele de transport sunt impuse de traseul caii ferate este un avantaj pentru ntreprinderea industriala. 6) Transportul rutier este specific ntreprinderilor care transporta materiale pe distante mari cu opriri ct mai reduse; efectuarea acestui tip de transport se face cu ajutorul autocamioanelor, remorcilor, tractoarelor, etc. 7) Transporturile aeriene se efectueaza cu ajutorul podurilor rulante, funicularelor, monoraiurilor; au dezavantajul ca pe tot parcursul deplasarii lor nu trebuiesc amplasate mijloace de productie , pentru a se evita ct mai mult accidentele de munca. 8) Dupa directia de deplasare transporturile sunt interne si externe; transporturile cu functionare discontinua sunt efectuate cu ajutorul benzilor rulante, conveierelor si a monoraiurilor. 9) Pentru ntreprinderile cu productie de serie mica sau unicate transporturile au un caracter neregulat, att ca directie ct si ca volum al ncarcaturii; pentru acest motiv fluxurile de transport au un caracter variabil. 10) Pentru intreprinderile cu productie de serie mica sau unicate transportul inern se face pe baza de grafice de transport; n ntreprinderile cu productie de serie mare sau de masa fluxurile de transport au un grad mare de regularitate. 11) Pentru ntreprinderile cu productie de serie mare sau de masa , transportul intern se face pe baza de planuri zilnice sau la cerere; n aceste ntreprinderi transportul intern se recomanda a se efectua cu mijloace de transport cu deplasare discontinua. 12) Transporturile efectuate n ntreprinderile cu productie de serie mare sau de masa se numesc transporturi marsrutizate; ele sunt de doua feluri: pendulare si inelare. 13) Transportul pendular presupune existenta a mai multor puncte de descarcare si a unui punct de ncarcare; daca transportul se efectueaza n ambele directii cu ncarcatura , atunci acest transport este pendular n dubla directie. 14) Transportul inelar se caracterizeaza prin aceea ca mijlocul de transport trece pe la diferite puncte de transport, napoindu-se n mod obligatoru n punctul de plecare; transportul inelar este de doua feluri: cu flux crescator si descrescator.
15) Transportul inelar crescator se caracterizeaza prin faptul ca mijlocul de transport ncarca cantitati variabile de materiale la fiecare punct de pe traseo, si se ntoarce gol la punctul de plecare; transportul inelar descrescator se caracterizeaza prin aceea ca porneste ncarcat de la punctul de plecare si se ntoarce gol n acelasi punct. 16) Planul de transport al unei ntreprinderi depinde de cantitatea totala de transport din cadrul ntreprinderii; aceasta cantitate cuprinde acele cantitati de produse transportate ntre depozite si sectiile de productie ale ntreprinderii. 17) Distanta medie de transport se determina pentru fiecare obiectiv n parte al ntreprinderii, dar si pe total ntreprindere; distanta medie de transport pe total ntreprindere se determina numai pe baza mediei aritmetice simple a distantelor medii pentru fiecare obiectiv de transport n parte. 18) Distanta medie de transport pentru fiecare obiectiv de transport n parte se determina cu
n
ajutorul mediei aritmetice ponderate Dm =
qi di
n
i =1
; n aceasta relatie qi reprezinta di
cantitatea de transportat din materialul sau produsul i. 19) Capacitatea medie de transport se determina doar pentru fiecare grupa de utilaje n parte; marimea capacitatii medii de transport este influentata puternic de volumul cantitatii de materii prime si materiale care vor fi transportate n ntreprindere. 20) Timpul mediu de realizare a unui ciclu de transport este format n cea mai mare parte de 2 Dm . timpul necesar efectuarii unei curse de transport; n acest caz timpul cursei t c = Vm 21) Relatia generala de calcul a necesarului de mijloace de transport este Nmt =
Q ; n Nmc K q aceasta relatie K reprezinta coeficientul de utilizare a timpului de lucru al mijloacelor de transport.
i =1
22) Necesarul de mijloace de transport pentru sistemul inelar este data de relatia Q(ti + td + tc + ta) Nmt = ;in aceasta relatie Ft reprezinta fondul de timp disponibil al unui 60 Ft q K mijloc de transport exprimat n minute. 23) Pentru transportul n evantai necesarul de mijloace de transport se determina dupa relatia n Q i (ti + td + tc + ta) Nmt = ; n aceasta relatie n reprezinta numarul transporturilor 60 Ft q K i =1 pendulare efectuate ntr-o singura directie. 24) n cazul transporturilor neregulate, relatia de calcul a mijloacelor de transport este urmatoarea
n
Qi Dmi vq K +
Nmt =
i =1
n i =1
Qi td i ; n aceasta relatie Dmi reprezinta distanta medie de transport
pentru mijlocul de transport i. 25) O problema de transport este echilibrata daca satisface relatia: a i = bj; functia obiectiv a unei probleme de transport este numai de maxim de forma F = c ij x ij max im .
i =1 j=1 i =1 m j=1 n m n

26) Timpul unei curse de transport intern este: a) timpul necesar parcurgerii distantei de la furnizor la consumator; b) timpul necesar parcurgerii distantei dus-ntors ntre furnizor si consumator; c) timpul necesar parcurgerii distantei de la furnizor la toti consumatorii. 27) Relatia N mt =
Qi (t c + t + t d + t a ) exprima: Ft q k i =1 a) necesarul de mijloace de transport pentru sistemul de transport inelar cu flux constant; b) necesarul de mijloace de transport pentru sistemul de transport n evantai; c) necesarul de mijloace de transport pentru sistemul de transport pendular n simpla directie.
n
28) Dupa locul de desfasurare transporturile sunt: a) interne; b) pe sol; c) pe calea ferata; d) externe; f) aeriene. 29) Este un avantaj pentru ntreprinderile care folosesc transportul pe calea ferata faptul ca acest transport foloseste acele distante de transport impuse de constructia caii ferate? a) DA; b) NU. 30) Transportul rutier se foloseste pe distante scurte cu opriri frecvente? a) DA; b) NU. 31) Transporturile marsrutizate sunt: a) transporturi n evantai; b) transporturi pendulare; c) transporturi inelare. 32) Transporturile pendulare sunt: a) transporturi cu flux aproximativ constany; b) transporturi ntr-o singura directie; c) transporturi cu flux crescator; d) transporturi cu flux descrescator; e) transporturi n dubla directie; f) transporturi n evantai.
33) n transportul inelar cu flux aproximativ constant, mijlocul de transport pleaca din punctul de expeditie ncarcat si se ntoarce gol? a) DA; b) NU. 34) Pentru determinarea cantitatii totale de materii si materiale cu care se aprovizioneaza sectiile de productie, se noteaza cu i sectia de productie si cu j depozitul de la care se aprovizioneaza sectiile de productie. n acest caz, cantitatea de transport pentru toate sectiile de productie este data de relatia: a) Ct = b) Ct = c) Ct =
q
M i1 ;
i =1 n
M1j ;
j=1 q n
M ij
i =1 j=1
35) Distanta medie pe total ntreprindere se determina : a) ca o medie aritmetica simpla a distantelor medii de transport pentru fiecare obiectiv n parte; b) ca o medie aritmetica ponderata a cantitatilor de transportat si distantele medii ale fiecarui produs n parte; c) ca un produs ntre viteza de deplasare a mijlocului de transport si timpul necesar pentru transportarea ncarcaturii zilnice. 36) n relatia capacitatii medii de transport Cmt = Nu q Nmc Dm Ks Nz , q reprezinta: a) cantitatea de materiale transportata cu un mijloc de transport; b) cantitatea de materiale transportate cu toate utilajele dintr-o grupa de transport; c) capacitatea medie de transport a unui mijloc de transport. 37) n relatia numarului mediu de cicluri de transport Nmc = 480K , Tm reprezinta: Tm a) timpul mecanic de folosire a mijlocului de transport; b) timpul mediu pentru realizarea unui ciclu de transport; c) timpul mediu zilnic de folosire a unui mijloc de transport.
38) Timpul unei curse reprezinta timpul necesar parcurgerii unei distante de transport pna la unul din punctele de descarcare? a) DA; b) NU. Q , K reprezinta: 39) n relatia necesarului de mijloace de transport Nmt = Nmc K q a) coeficientul de utilizare a timpului disponibil al mijlocului de transport; b) coeficientul de utilizare a capacitatii de transport; c) coeficientul de folosire a numarului de muncitori care lucreaza pe mijlocul de transport. 40) n relatia necesarului de mijloace de transport pentru sistemul pendular n simpla directie Q(ti + td + tc + ta) Nmt = ,Ft reprezinta: 60 Ft q K a) fondul de timp zilnic de utilizare a mijlocului de transport; b) fondul de timp disponibil al mijlocului de transport corelat cu capacitatea de transport a acestuia; c) fondul de timp disponibil a mijlocului de transport, corelat cu volumul cantitatii
de transportat. 41) n stabilirea necesarului de mijloace de transport este necesar sa se tina seama de coeficientul de utilizare a fondului de timp disponibil a mijlocului de transport? a) DA; b) NU.
RASPUNSURI 5.5.1
1.a 12.d 23.c
2.c 13.b 24.a
3.e 14.e 25.d
4.a 15.c 26.d
5.d 16.b 27.b
6.c 17.b 28.e
7.c 18.c 29.c 38.a
8.c 19.e 30.C 39.b
9.a 20.d 31.e 40.b
10.b 21.d 32.b 41.b
11.e 22.e 33.a,c,d 42.a
34.b,c 35.a,c 36.a;b;c
37.b,d,e
RASPUNSURI 5.5.2
1.c 12.e
2.a 13.b
3.e 14.d
4.c 15.e
5.a 16.b
6.c
7.e
8.b
9;e
10.e 21.b
11.c 22.b
17.a,c 18.a,b 19.b,c 20.a
23.a,b 24.a,d 25.b
26.c,d 27.b,c
RASPUNSURI 5.5.3
1.c 12.b 23.d 34.b
2.e 13.d 24.c
3.a 14.b 25.a
4.a 15.c 26.e
5.c 16.c 27.c
6.c 17.b 28.c
7.c 18.b 29.b
8.d 19.c
9.e 20.e
10.e 21.d
11.d 22.e
30.a,b 31.b,c 32.b,c 33.a,c 41.c 42.b, 43.a,b,c
35.b,c 36.c 45.a
37.a,b 38.b 46.b 47.a
39.b, 40.c 48.c
44.a,b,c
49.a,b 50.b
RASPUNSURI 5.5.4
1.b 12.b 23.b 33.b
2.a 13.d 24.e 34.c
3.c 14.c 25.c
4.d 15.d 26.b
5.e 16.c 27.b 37.b
6.d 17.c
7.c 18.d
8.e 19.e 30.a 40.b
9.a 20.b
10.d 21.c
11.e 22.e
28.a,d 29.b 38.b 39.b
31.b,c 32.b,e,f 41.b
35.a,b 36.c
7. TESTE DE VERIFICARE Exista urmatoarele posibilitati de raspuns la afirmatiile de mai jos: a) Ambele afirmatii sunt adevarate cu valoare cauza-efect; b) Ambele afirmatii sunt adevarate fara valoare cauza-efect; c) Prima afirmatie este adevarata, iar a doua falsa; d) Prima afirmatie este falsa, iar a doua adevarata; e) Ambele afirmatii sunt false. Mentionati in care din situatiile de mai sus se incadreaza urmatoarele afirmatii si justificati raspunsul:
1) Asigurarea calitatii prin control este specifica anilor '50; asigurarea caltatii prin metode statistice conduce la accentuarea controlului pe fluxul tehnologic. 2) Asigurarea calitatii prin motivarea personalului in japonia a condus la aparitia cercurilor de calitate, iar in SUA au fost abordate programe " zero defecte"; 3) Conceptele integratoare de asigurare a calitatii si-au gasit aplicabilitatea sub denumirea TQM; TQM a stat la basa folosirii TQC. 4) Calitatea totala este o politica sau o strategie a intreprinderii; conceptul de calitate totala nu este echivalent cu managementul calitatii totale. 5) Componenta de baza a organizarii structurale o reprezinta functiunea intreprinderii; functiunea de personal este specifica organizarii procesuale. 6) Functiunea de calitate este o functiune verticala; celelalte functiuni sunt orizontale. Alegeti raspunsul corect: 7) Nu este etapa specifica a activitatii de asigurare a calitatii: a) asigurarea calitatii prin control; b)asigurarea calitatii prin organizare structurala; c)asigurarea calitatii prin metode statistica; d)asigurarea calitatii prin motivarea personalului; e)concepte integratoare de asigurarea calitatii . 8) Nu este atributie a compartimentului CTC: a)coordonarea analizelor de calitate; b)pregatirea produselor in vederea certificarii; c)coordonarea auditurilor interne; d)coordonarea auditurilor externe; e)coordonarea activitatilor de instruire in domeniul calitatii.
Raspunsuri
1.d 2.b 3.e 4.c 5.d 6.e 7.c 8.d

Sisteme de Organizare A Productiei PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme de Organizare A Productiei PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INTREPRINDEREA - COMPONENTA DE BAZA A UNUI SISTEM DE PRODUCTIE

1.1. Scurta prezentare a evolutiei sistemelor de productie

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCIEI

1.2. Sistemul de productie

Capitolul 1 ntreprinderea component de baz a unui sistem de producie

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCIEI

1.3. Intreprinderea -obiect al managementului productiei

Capitolul 1 ntreprinderea component de baz a unui sistem de producie

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCIEI

Capitolul 1 ntreprinderea component de baz a unui sistem de producie

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCIEI

Sectie de turnatorie piese mari din fonta

Sectie de turnatorie piese mijlocii din fonta

Sectie de turnatorie piese mici din fonta

Sectie de turnatorie piese din otel

Sectie de turnatorie piese din materiale neferoase

Sectia de vopsitorie produse P1,P2,P3

Sectia de filatura produse P1,P2,P3

Sectia de tesatorie produse P1,P2,P3

Sectia de finisaj produse P1,P2,P3

Capitolul 1 ntreprinderea component de baz a unui sistem de producie

Sectie pentru fabricatia produsului P1

Sectie pentru fabricatia produsului P2

Sectie pentru fabricatia produsului P3

Sectia de vopsitorie a produselor P1,P2,P3

Sectia de filatura a produselor P1,P2,P3

Sectia pentru fabricarea produsului P1

Sectia pentru fabricarea produsului P2

Sectia pentru fabricarea produsului P3

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCIEI

ORGANIZAREA STRUCTURALA A SISTEMELOR DE PRODUCTIE

2.1 Procesul de productie: notiune, tipologie,factori de influenta.

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCIEI

Capitolul 2 Organizarea structural a sistemelor de producie

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCIEI

2.2 Structura organizatorica a unei ntreprinderi de productie

Capitolul 2 Organizarea structural a sistemelor de producie

STRUCTURA COMPONENTELOR SOCIO-CULTURALE

STRUCTURA FUNCTIONALA (DE CONDUCERE)

STRUCTURA OPERATIONALA (DE PRODUCTIE SI CONCEPTIE)

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCIEI

Capitolul 2 Organizarea structural a sistemelor de producie

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCIEI

Sectii de baza Vopsitorie Filatura Tesatorie Imprimare Apretura

Sectii auxiliare Reparatii Centrala energetica Productia de fuse si suveici

Sectii de servire Transport intern Depozite

Sectii anexa Valorificare deseuri Magazin de prezentare Standuri n expozitii si trguri

n fig.2.2 este prezentata structura de productie si conceptie pe obiect a unei ntreprinderi

Capitolul 2 Organizarea structural a sistemelor de producie

Sectii de baza Confectii femei Confectii barbati Confectii copii Lenjerie

Sectii auxiliare Reparatii Scularie Ambalaje Centrala de abur

Sectii de servire Transport intern Depozite

Sectii anexa Magazin de prezentare si desfacere Expozitii si trguri

Atelier de proiectare produse noi

Pregatitoare Debitare Turnatorie Forja

Prelucratoare Subansamble Motor Sasiu

Montaj Montaj subansamble

Reparatii Scularie Modelarie

Transport intern Depozite Retele energetice

Produse de larg consum Valorificare deseuri

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCIEI

METODE I TEHNICI DE STUDIU I ANALIZA A PROCESULUI DE PRODUCTIE I A ORGANIZARII LUI

3.1 Metode de studiu si analiza a procesului de productie