LICEUL TEHNOLOGIC “TOMIS”

CONSTANŢA

PROIECT PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE A

ABSOLVENŢILOR ÎNVĂŢĂMÂNTULUI POSTLICEAL - NIVEL 5

ŞCOALA DE MAIŞTRI

Calificarea: Maistru mecanic

Tema proiectului :

Transmisii prin roţi dinţate

Îndrumãtor, Candidat,

Prof. ing. SAVA AIDA IVAŞCU ŞTEFAN CIPRIAN

Clasa: II A Mm

2022
 CUPRINS
Argument
Capitolul 1: Generalitãţi
1.1.Definiţia transmisiei mecanice
1.2.Clasificarea roţilor dinţate
Capitolul 2: Transmisiile cu roţi dinţate
2.1. Rol funcțional
2.2. Elemente care definesc dinţii unei roţi dinţate
2.3. Elementele geometrice ale roţilor dinţate
2.4. Materiale utilizate şi solicitãrile roţilor dinţate
2.5. Domeniul de utilizare
2.6.Elemente de tehnologie
Capitolul 3: Roţi cilindrice cu dinţi drepţi
3.1.Dantura cu profil evolventic
3.2. Principalele elemente geometrice
3.3. Condiţii impuse angrenajelor
Capitolul 4: Norme de protecţie a muncii
Bibliografie
Anexe
 ARGUMENT
Transmisiile mecanice realizează legătura între
mașina motoare și mașina de lucru, diferențiindu-
se structural prin tipul elementelor componente,
cinematic prin modul de realizare a rapoartelor
de transmitere și mărimea acestora, și dinamic
prin capacitatea de
încărcare în funcție de
dimensiunea ansamblului.
 CAPITOLUL 1: GENERALITÃŢI
1.1.DEFINIŢIA TRANSMISIEI MECANICE
 Transmisia mecanică este un sistem de
elemente cinematice construite în scopul
transmiterii mişcării cu sau fără
transformarea acesteia şi însoţită de
transmiterea energiei mecanice.
 Roata dinţată este un organ dinţat,
destinat a pune în mişcare un alt organ
dinţat, sau a fi pus în mişcare de către
acesta, prin acţiunea dinţilor aflaţi
succesiv şi continuu în contact
 1.2.CLASIFICAREA ROŢILOR
DINŢATE
 după forma suprafeţei de danturare:
 cilindrică;
 conică;
 melcată;
 alte forme de revoluţie;
 necirculare
 după direcţia dinţilor:
 cu dinţi drepţi;
 cu dinţi înclinaţi;
 cu dinţi în V sau W;
 cu dinţi curbi.
 după poziţia danturii în raport cu cilindrul pe care se află dantura:
 cu dantură interioară;
 cu dantură exterioară.
 în funcţie de profilul dinţilor:
 cu profil evolventic;
 cu profil în arc de cerc.
Clasificarea angrenajelor
 după direcţia axelor:
 cu axe paralele;
 cu axe concurente;
 cu axe neparalele (încrucişate în spaţiu);
 în funcţie de transmiterea mişcării;
 angrenaje ce transformă o mişcare circulară tot într-o mişcare circulară;
 angrenaje ce transformă o mişcare circulară într-o mişcare de translaţie.
 în funcţie de sensul de mişcare al dinţilor:
 în acelaşi sens;
 în în sens diferit.
 în funcţie de numărul de roţi care se află în angrenare:
 simple (două roţi);
 trenuri de angrenaje (mai mult de două roţi).
 în funcţie de mobilitatea axelor:
 ordinare (cu axe fixe);
 planetare (în care cel puţin un element are axa de rotaţie mobilă); pot fi planetare
simple (M=1) sau diferenţiale (M>1).
 în funcţie de constanţa raportului de transmitere:
 cu raport de transmitere constant;
 cu raport de transmitere variabil.
 după tipul contactului dintre flancurile dinţilor:
 cu contact liniar;
 cu contact punctiform.
 CAPITOLUL 2: TRANSMISIILE CU ROŢI DINŢATE
2.1. ROL FUNCȚIONAL
 Rolul funcțional al unui angrenaj este de a realiza
un raport de transmitere constant (i= constant),
viteze și puteri diferite, siguranță în exploatare,
randament ridicat, gabarit relativ redus și durata
de funcționare îndelungată.
 2.2. ELEMENTE CARE DEFINESC
DINŢII UNEI ROŢI DINŢATE
Elemente care definesc dinţii unei roţi dinţate sunt urmãtoarele:
 1. Capul dintelui – este partea dintelui situatã la exteriorul cercului
de divizare (cercul de divizare este folosit ca bazã pentru măsurarea
parametrilor geometrici ai danturii);
 2. Înălțimea capului - (a) este distanța pe rază, între cercul de
divizare și cercul exterior;
 3. Piciorul dintelui – este partea dintelui situat între corpul roții și
cercul de divizare;
 4. Înălțimea piciorului – (b) este distanţa pe rază, între cercul de
divizare și cercul interior;
 5. Înălțimea sau adâncimea golului – h = a + b , este distanța
măsurată pe rază între cercul exterior și cercul interior;
 6. Grosimea dintelui - S­d ­ este distanța dintre două flancuri
alăturate, măsurată pe cercul de divizare (primitive);
 7. Lărgimea golului – S­g ­­ este distanța măsurată pe cercul de
divizare (primitive) între flancurile a doi dinți alăturați.
 2.3. ELEMENTELE GEOMETRICE
ALE ROŢILOR DINŢATE
 1. Cercul exterior , notat prin diametrul D­e ,­­ este cercul care
mărginește dinţii în exterior ;
 2. Cercul interior , notat prin diametrul D­i­ , este cercul care
mărginește fundul golurilor dintre dinţii unei roți;
 3.Cercul de divizare ( D­d­)­ (primitive) este un cerc convențional
pe care se face împărțirea în dinți a roții ( modulul, pasul);
 4. Distanța dintre axele arborilor (A);
 5. Pasul sau pasul circular p , este distanța dintre flancurile
de aceleași sens a doi dinți alăturați ai roții, măsurată pe
cercul de divizare ( primitiv), unde z este numărul de dinți
ai roții dințate;
 6. Modulul sau pasul diametral m, este lungimea ce revine pe
diametrul cercului de divizare pentru un dinte al roții.
 2.4. MATERIALE UTILIZATE ŞI SOLICITÃRILE
ROŢILOR DINŢATE
2.4.1. MATERIALE UTILIZATE
 Fontele asigură angrenajelor o amortizare bună la vibraţii şi
calităţi antifricţiune. Se pot folosi fontele cenuşii cu grafit
lamelar (Fc 200, Fc 400), fontele cu grafit nodular (Fgn 600-2,
Fgn 700-2), fontele maleabile (Fmp 700-2) şi fontele aliate.
 Bronzurile (aliaje ale cuprului cu staniu) se folosesc în
construcţia roţilor melcate, datorită calităţilor antifricţiune
foarte bune.
 Materialele plastice au elasticitate mărită, dar caracteristici
mecanice reduse, utilizându-se în construcţia roţilor dinţate
puţin solicitate.
 Oţelurile sunt materialele cele mai utilizate în construcţia
roţilor dinţate.
- oțeluri carbon de calitate pentru cementare (OLC15) ,
-oțeluri aliate (21MoMnCr12, 18MoCrNi12),
-oțel carbon turnat în piese (OT 50, OT60).
 2.4.2. SOLICITÃRILE ROŢILOR
DINŢATE
 Roțile dințate cu funcționare continuă sunt
supuse la solicitări variabile, turații ridicate,
forțe intense și temperaturile mediului în regim
de funcționare.
 Solicitarea dinamică exterioară este provocată
de forțele de inerție la pornire, oprire și în
regim de lucru.
 Solicitarea dinamică interioară este generată
de erorile de execuție a danturii, care se referă
la profilul flancurilor, pasul danturii și la direcția
dinților.
 2.5. DOMENIUL DE UTILIZARE
Domeniul de utilizare al angrenajelor este foarte larg:
 - roți etalon pentru controlul roților dințate;
 - roți pentru mecanismele de divizare pentru
reductoare;
 - diferite ansambluri cu roți dințate pentru avioane,
mașini de ridicat;
 -mecanismul planetar diferenţial;
 - ansamblul de roți dințate pentru turbine, ce lucrează
la viteze foarte mari;
 - mecanismul de avans al mașinilor-unelte.
 - cutii de viteze ale automobilelor, ale mașinilor-
unelte;
 2.6.ELEMENTE DE TEHNOLOGIE
 Prelucrarea danturii roţilor
dinţate cilindrice se
realizează prin frezare (prin
copiere) sau prin rulare
(rostogolire). Frezarea prin
copiere se realizează cu
scule profilate după formă
golului dintre dinţi: freză
disc (fig.6, a) sau freză deget
(fig.6, b). Productivitatea
redusă şi erorile de execuţie,
caracrteristice acestui
procedeu, au determinat
utilizarea să pe scară redusă.
 CAPITOLUL 3: ROŢI CILINDRICE CU DINŢI
DREPŢI
3.1.DANTURA CU PROFIL EVOLVENTIC
Avantaje:
 -caracteristica evolventei depinde
numai de mărimea cercului de
bazã;
 - orice roată de profil evolventic
poate angrena cu o altă roată din
familia profilurilor evolventice
având aceiași parametrii de baza α
și m;
 - angrenarea rămâne corectă chiar
dacă distanța dintre axa A nu
rămâne riguros exactă (în acest caz
se modifică puțin α).
 - prelucrarea danturii cu profil
evolventic poate fi realizată fără
dificultăți, utilizându-se scule cu
profil drept (neevolventic).
 3.2. PRINCIPALELE ELEMENTE
GEOMETRICE
 Înălțimea dinților h
 Cercul de rostogolire
 Pasul circular p
 Modulul m
 Pasul p și diametrul cercului de rostogolire D­r­
 Raportul de transmitere
 3.3. CONDIŢII IMPUSE
ANGRENAJELOR
O serie de condiții rezultă din posibilitățile
tehnologice de fabricație.
Însă cele mai importante condiții de care
trebuie să se ţină seama sunt : siguranţa în
exploatare și economicitatea angrenajului.
Siguranța în exploatare determinã
dimensiunile minime necesare ale roților
dințate. Ele depind de mulți factori, în primul
rând de materialul din care se execută roțile.
Materialele mai rezistente sunt însă mai scumpe
și iată că intervine a doua condiție : cea a
economicitãţii.
 CAPITOLUL 4: NORME DE
PROTECŢIE A MUNCII
Conform legislației în vigoare, în țara noastră se înțelege prin
accident de muncă vătămarea violentă a organismului, precum
și intoxicația acută profesională, care se produc în timpul
procesului de muncă sau de îndeplinire a îndatoririlor de
serviciu și care provoacă incapacitatea temporară de muncă de
cel puțin o zi, invaliditate sau deces.
Principalele mijloace individuale de protecție:
 Pentru protecția capului: căști de protecție, capişoane, glugi,
bonete, basmale.
 Protecția ochilor și a feţei. Ochelari, viziere.
 Protecția auzului. (Antifoane)
 Protecția mâinilor (mănuși de protecție). Echipamentul pentru
protecția mâinilor constă din numeroase feluri de mănuși din:
piele, material plastic, palmare, degetare.
 BIBLIOGRAFIE
 1. Adrian A., Antonescu P, Manualul inginerului mechanic., Editura Tehnicã,
Bucureşti 1976.
 2. Dumitru Panturu, Iulian G.,Barsan Liviu,Palaghian Vasile Palade, Fiabilitatea şi
Construcţia transmisiilor cu roţi dinţate, Editura Tehnicã, Bucureşti 2006
 3. Dr.ing. Mihail Atanasiu,Dr.ing. Nicolae Stere, Dr.ing.Victor Drobota, Rezistenţa
materialelor şi Organe de maşini, Editura Didacticã şi Pedagogicã , Bucureşti 1989.
 4. Dr. ing. Spiridon Cretu, Organe de maşini, Editura Tehnicã, Bucureşti, 1983.
 5. Florina D. Pisleaga, Gabriela Lichiardopol, Iuliana Mustata, Mecanica Aplicatã,
Manual pentru clasa aX-a, Editura Didacticã şi Pedagogicã, R.A, Bucureşti 2005.
 6. Gheorghidiu G. şi Gheorghidiu D. Organe de maşini pentru muncitori, Editura
Tehnicã, Bucureşti 1968.
 7. Ing. Otto R.Adler, Angrenaje volum I , Editura Tehnicã, Bucureşti 1968.
 8. Ing.Otto R.Adler, Angrenaje volum II, Editura Tehnicã, Bucureşti 1968.
 9. Manole N. Popovici, Macanisme, Editura Didacticã şi Pedagogicã, Bucureşti 1984.
 10. Paizi Gh. Stere N. Lazar D. Organe de maşini şi mecanisme, Manualul pentru
subingineri, Editura Didacticã şi Pedagogicã, Bucureşti 1980.
 11. Standarde naţionale de materiale.
 12. Stere N. Organe de maşini, Ed. Didacticã şi Pedagogicã, Bucureşti 1978.