2

TRANSMISII MECANICE CU ELEMENT INTERMEDIAR

  Sistemele de transmitere cu element intermediar (lanţ, curea şi cablu mecanic) sunt utilizate în
construcţia sistemelor mecanice pentru cazurile când elementul conducător de acţionare se află la distanţă
relativ mare faţă de elementul condus al maşinii de lucru.
2.1. Transmisii mecanice prin lanţ
  Transmisiile prin lanţ sunt transmisii prin angrenare, la care puterea arborelui motor se transmite
la arborele condus, fără alunecare, printr-un lanţ de transmisie înfăşurat peste roţile de lanţ fixate pe
capetele celor doi arbori.
Lanţul constituie elementul funcţional de bază al transmisiei, şi este realizat din zale articulate
între ele, fapt ce îi conferă un anumit grad de flexibilitate (mobilitate).
Avantajele transmisiilor prin lanţuri în comparaţie cu cele prin curele sunt:
- pot transmite puteri mari, la randament ridicat (0,96…0,98);
- solicitarea arborilor este mai redusă, nefiind necesară o întindere iniţială mare ca în cazul curelelor;
- nu se produc alunecări între roţi şi lanţ;
- pot funcţiona în condiţii grele de lucru, la temperaturi de până la 200º C;
- se pot monta şi demonta relativ uşor;
- posibilitatea transmiterii mişcării la mai mulţi arbori conduşi.
Dezavantajele acestor transmisii sunt:
- este o transmisie rigidă;
- transmite toate şocurile de putere, fără nici o atenuare a acestora;
- funcţionare cu şocuri, cauzate de înfăşurarea poligonală a lanţului pe roţi;
- necesită montaj şi întreţinere pretenţioasă;
- lanţurile se execută după tehnologii complexe în uzine specializate, având costuri ridicate;
-durabilitatea lanţurilor este limitată.
Transmisiile prin lanţ se utilizează când se impun distanţe medii între axe, care nu se pot realiza prin
angrenaje şi când nu este permisă alunecarea, situaţie în care nu pot fi folosite transmisiile prin curele. Se
folosesc în construcţia maşinilor agricole, de transport (biciclete, motorete, motociclete) şi la unele utilaje cu
puterii de până la 3000 kW (în siderurgie, în construcţii etc.).
Transmisii mecanice prin lanţuri sunt prezentate în figura 4.1, astfel: a) simplă, b) cu rolă de deviere, c) cu
dispozitiv de întindere. Acestea se compun din: 1 – roată de lanţ conducătoare; 2 – lanţ; 3 - roată de lanţ
condusă; 4 - roată de deviere; 5 - dispozitiv de întindere.

Fig. 2.1. Exemple de transmisii cu lanţuri

2.1.2. Lanţuri de transmisie

 În practică se utilizează două tipuri de lanţuri de transmisie: lanţuri articulate cu zale şi lanţuri articulate cu
eclise dinţate. În figura 2.2 sunt prezentate câteva exemple de lanţuri articulate cu zale, astfel: a) lanţ cu
zale scurte, b) lanţ cu zale lungi (Gall), c) lanţ cu mai multe rânduri de zale. Acestea se compun din: 1 -
eclise exterioare, 2 - eclise interioare, 3 – bolţuri, 4 – bucşe, 5 – role.

Fig. 2.2. Tipuri de lanţuri

 2.1.3. Roţi pentru lanţ
Roţile de lanţ asigură transmiterea puterii de la arborele conducător la cel condus prin angrenarea
dintre acestea şi lanţul de transmisie. Pentru ca acest proces să se producă în bune condiţii este necesar ca
să se stabilească anumiţi parametrii geometrici ai acestora în concordanţă cu cei ai lanţului (fig. 2.3.a şi b).

Fig. 2.3. Roţi pentru lanţ

 2.1.4. Cinematica transmisiilor cu lanţ
  Datorită înfăşurării poligonale a lanţului pe roţi, în procesul de angrenare, viteza lanţului nu este
riguros constantă, deşi roata conducătoare are turaţie constantă.
Se consideră transmisia prin lanţuri din figura 2.4, unde se studiază variaţia vitezei lanţului la
înfăşurarea sa pe roţi.

Fig. 2.4. Schema pentru

determinarea vitezei lanţului

Viteza lanţului, v, aşa cum se observă în figura 2.4, va avea două componente: vt după direcţia ramurii
lanţului, vn după direcţia normală pe ramură.
Fig. 2.5. Diagrame ale puterii
maxim admisibile
 2.1.8. Aspecte privind montarea şi exploatarea transmisiilor cu lanţ
Pentru buna funcţionare a transmisiilor cu lanţuri este necesar ca să se respecte o serie de
cerinţe privind montarea şi exploatarea acestora, din care se redau cele mai importante, în cele ce urmează:
- montarea trebuie să se facă în aşa fel ca lanţul să se găsească pe cât posibil în plan vertical, cu arborii în
poziţie orizontală (fig. 2.6);

Fig. 2.6. Variante de montaje ale

transmisiilor prin lanţ

- ramura trăgătoare este invers faţă de transmisiile prin curele, asigurând astfel o ieşire din angrenare a
lanţului mai uşoară, desprinderea lanţului de pe roată fiind ajutată de greutatea proprie a acestuia;
- întinderea lanţului se poate realiza pe două căi: prin deplasarea paralelă a arborelui roţi de lanţ
conducătoare, prin utilizarea unui dispozitiv de întindere;
- dispozitivul de întindere este realizat dint-o roată de întindere şi un dispozitiv de reglare a apropierii roţii de
lanţ;
- ungerea lanţurilor este foarte importantă şi se poate face periodic, cu unsoare consistentă, sau continuu prin
scufundare într-o baie de ulei, respectiv în carcase închise prin stropire sau picurare;
- protejarea transmisiilor trebuie asigurată fie prin apărătoare de protecţie, fie cu carcase închise;
- întreţinerea transmisiilor constă, pe lângă asigurarea ungerii şi a întinderii corecte a lanţului şi o curăţire
periodică prin spălare cu petrol, urmată de ungere prin scufundarea acestuia într-o baie de ulei cald (60…
70ºC), astfel ca uleiul să pătrundă bine în toate articulaţiile.
 2.2. Transmisii prin curele
  Transmisiile prin curele sunt sisteme mecanice destinate transmiterii puterii între doi arbori aflaţi la
o distanţă oarecare, prin intermediul unui organ elastic, flexibil şi continuu, numit curea. Cureaua se înfăşoară
pe periferia unor roţi, numite roţi de curea, care la rândul lor se montează pe arborii între care are loc
transmiterea puterii.
Principiul fizic care stă la baza transmiterii puterii între arborele motor şi cel rezistent este frecarea
ce are loc între curele şi roţile pe a cărei periferie se înfăşoară cureaua.

Transmisiile prin curele (fig. 2.8) sunt compuse din: 1 –

curea; 2 - roată de curea conducătoare sau motoare; 3
- roată de curea condusă; 4 - dispozitiv de întindere cu
rolă.

Fig. 2.8. Transmisie prin curele

Transmisiile prin curele în comparaţie cu alte tipuri de transmisii prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.
Avantajele acestor transmisii sunt determinate de flexibilitatea respectiv de elasticitatea curelei şi sunt:
- funcţionare silenţioasă;
- amortizarea şocurilor şi a vibraţiilor;
- cureaua este un element de siguranţă în procesul transmiterii puterii, deoarece în caz de suprasarcini are
loc patinarea curelei pe roată;
- nu necesită precizie de execuţie şi de montaj ridicată;
- montare, demontare şi întreţinere uşoară.
Dezavantajele transmisiilor prin curele sunt:
- putere transmisă limitată;
- raportul de transmitere nu este riguros constant, deoarece apar alunecări între curea şi roată în condiţiile
creşterii momentului rezistent;
- solicitare suplimentară a arborilor şi a lagărelor datorită forţelor de întindere relativ mari;
- funcţionarea este influenţată de mediul de lucru (praf, umiditate, etc.) deoarece are loc modificarea
coeficientului de frecare.
În funcţie de poziţia relativă a arborilor între care are loc transmisia, se întâlnesc diferite moduri de realizare a
acestora aşa cum se prezintă în figura 2.9: a) transmisii cu axe paralele cu ramuri deschise; b) transmisii cu
axe paralele cu ramuri încrucişate; c) transmisii cu rolă de întindere; d) transmisii cu axe încrucişate în
spaţiu.

Fig. 2.9. Variante de realizare

ale transmisiilor prin curele

Transmisiile cu axe paralele cu ramuri deschise (fig. 2.9.a), se caracterizează prin aceea că roţile de curea
sunt situate în acelaşi plan şi se rotesc în acelaşi sens. Asemenea transmisii se pot utiliza pentru rapoarte de
transmitere până la i = 6, şi cu dispozitive de întindere până la i = 10.
În funcţie de forma secţiunii transversale a curelei se deosebesc curele: late (fig. 2.10.a), trapezoidale (fig.
2.10.b), rotunde (fig. 2.10.c), dinţate (fig. 2.10.d).

Fig. 2.10. Forme ale secţiunii curelelor

Curelele dinţate (fig. 2.10.d) funcţionează după alt principiu decât celelalte, dar din cauza existenţei multor
asemănări cu acestea se tratează la acest capitol.
2.2.3. Calculul transmisiilor prin curele

Fig. 2.11. Parametrii geometrici

ai transmisiilor prin curele cu
ramuri deschise şi încrucişate

Fig. 2.13. Forţele în ramurile

curelei în stare de funcţionare şi
modul de solicitare a curelei

Fig. 2.14. Schema de calcul a

forţei centrifuge
 Fig. 2.15. Distribuţia eforturilor
unitare (tensiunilor) normale pe
ramurile curelei

Fig. 2.16. Alunecarea elastică a curelei

Relaţiile de calcul şi etapele care trebuiesc parcurse sunt prezentate în tabelul 2.1.

Fig. 2.18. Nomograme

pentru alegerea curelelor
trapezoidale
2.2.4. Roţi pentru curele
 
Roţile de curea servesc la susţinerea curelelor şi asigură continuitatea fluxului energetic de
putere între arborii pe care se montează.
Părţile componente ale unei roţi de curea (fig. 2.19. a şi b) sunt:
- butucul, cu care se fixează pe arbori;
- obada, care vine în contact direct cu cureaua;
- spiţele, sau discurile, care leagă obada de butuc.

Fig.2.19. Roţi pentru curele

 2.2.5. Sisteme de tensionare a curelelor
 Aşa cum s-a arătat anterior, condiţia fundamentală de transmitere a puterii este întinderea (tensionarea)
iniţială a curelelor. Forţa de întindere iniţială S0 din curea se poate modifica în timpul funcţionării, în special
datorită lungirii remanente, din care motiv este necesară readucerea la valoarea iniţială sau chiar menţinerea
constantă la această valoare. Asigurarea valorii necesare a forţei de întindere iniţiale S0, se poate face cu
ajutorul unor mijloace, dintre care se vor prezenta în câteva continuare:
- prin bascularea motorului în jurul unei articulaţii O (fig. 2.20.a), iar prin strângerea şurubului de reglare se
poate mării forţa S0 de întindere;
- prin glisarea motorului pe placa de fundaţie cu ajutorul unui şurub de pretensionare (fig. 2.20.b);
- prin rolă de întindere cu ajutorul unor greutăţi (fig. 2.20.c);
- prin rolă de întindere cu ajutorul unor arcuri (fig. 2.20.d); rola de întindere se fixează, în general, pe ramura
condusă a curelei, în apropierea roţii conducătoare, ea contribuind şi la mărirea unghiului de înfăşurare;
-prin rolă de presiune (fig. 2.20.e).
În cazul transmisiilor orizontale se recomandă ca ramura întinsă să fie cea de jos, aşa cum se arată în figura
2.21.a şi nu invers ca în figura 2.21.b. Pentru că greutatea proprie a curelei contribuie la creşterea unghiului
de înfăşurare şi a capacităţii portante.

Fig. 2.20. Dispozitive

pentru întinderea
(tensionarea) Fig. 2.21. Sensul corect de rotaţie
curelelor al transmisiilor prin curele
2.3. Transmisia prin curea dinţată
 Transmisia prin curea dinţată oferă următoarele avantaje importante:
- funcţionare silenţioasă cu viteză unghiulară constantă;
- menţinerea raportului de transmitere riguros constant;
- asigură capacitate portantă mare şi randament ridicat η = 0,95 ... 0,99;
- necesită tensionare iniţială mai mică a curelei şi transmite forţa utila fără alunecări elastice;
- produce încărcări mai mici pe arborii între care se montează cureaua;
- poate rula într-un domeniu larg de temperaturi de la -30 (- 40)ºC până la + 80ºC (+120ºC);
- nu necesită ungere;
- nu este sensibilă la ulei, benzină şi alcool;
- rezistentă la abraziune;
- stabilă la îmbătrânire;
- are durabilitate ridicată;
- asigură o construcţie compactă cu întreţinere uşoară.
2.3.1. Utilizarea transmisiei prin curea dinţată în sistemele mecanice

Fig. 2.22. Sistem de

transmitere prin Fig. 2.23. Curea transmisie
curea dinţată la arbore cu came
imprimantă

Fig. 2.24. Sistem de transmitere prin

curele dinţate montate pe o maşină de
laminare
Aplicaţiile şi domeniile de utilizare ale transmisiilor prin curea dinţată sunt foarte variate datorită alternativei
mai economice şi fără necesitatea întreţinerii în timpul funcţionării faţă de transmisiile convenţionale.

Pentru transmisiile de poziţionare reversibile se utilizează curele dinţate deschise lungi (figura 2.1) potrivite în
special pentru deplasări liniare (uşi automate, transportoare şi ascensoare automate pentru depozite),
poziţionare precisă (maşini-unelte şi maşini de prelucrare în coordonate) şi dispozitive reversibile
(imprimante, echipamente de birou).

Funcţionarea corectă a unei transmisii prin

curea dinţată se realizează prin pretensionarea
elementului flexibil intermediar cu role de
întindere ca în figura 2.26.

Fig. 2.26. Tensionarea curelei dinţate

2.3.2. Construcţia sistemelor de transmitere prin curea dinţată
 Cele mai utilizate tipuri constructive de sisteme de transmitere a mişcării de rotaţie prin curea dinţată sunt
prezentate în figura 2.27.

Fig. 2.27. Tipuri constructive de transmisii prin

curea dinţată

Curelele dinţate sau sincrone (Synchronous/Timing /Tooth Belts, Courroie synchrone,

Synchron/Zahnriemen) sunt curele late prevăzute cu dantură prismatică sau rotundă, pe una sau ambele
feţe, care angrenează cu dinţii corespunzători ai roţilor de curea, transmiţând astfel puterea şi mişcarea
între doi sau mai mulţi arbori.
Forma constructivă a curelei dinţate este determinată de preocuparea cumulării avantajelor transmisiei prin
curele trapezoidale cu cele ale efectului de angrenare de la transmisiile prin lanţ.
În figura 2.28 este evidenţiată structura curelei dinţate în secţiune transversală, astfel:

Fig. 2.28. Structura curelei dinţate

1 – învelişul de protecţie (spatele curelei) acoperă partea nedanturată a curelei şi este realizat din poliuretan
sau cauciuc cloroprenic;
2 – structura de rezistenţă (inserţie cu modul de elasticitate E ridicat) realizată din fibre sintetice de
poliamidă, poliester, aramidă, oţel sau fibră de sticlă sub formă de cabluri cu diametre d1 = 0,3 ... 0,9 mm
înfăşurate elicoidal continuu şi dispuse pe un rând pe toată lăţimea curelei. Aceste miezuri conferă curelei
rezistenţă ridicată la îndoire elastică şi la tracţiune;
3 – dinţii (corpul curelei) realizaţi din cauciuc sintetic dur (elastomer poliuretanic, policloroprenic, siliconic)
sau masă plastică;
4 – învelişul dinţilor (strat de protecţie) realizat din ţesătură de fibre poliamidice sau poliester (nylon, neopren
sau poliuretan) foarte rezistent la uzură, având coeficient de frecare mic.
Principalele tipuri constructive de curele dinţate exemplificate în figura 2.29 diferă în funcţie de forma profilului
dinţilor (rectiliniu trapezoidal sau curbiliniu) cu dispunerea pe una sau ambele feţe ale curelei şi dimensiunile
exprimate în inch sau mm.

Fig. 2.29. Tipuri constructive

de curele dinţate

În figura 2.29 sunt prezentate următoarele tipuri de curele dinţate: cu dinţi trapezoidali pe o singură faţă cu
pas în inch (fig. 2.29.a); cu dinţi trapezoidali pe o singură faţă cu pas în mm (fig. 2.29.b); cu dinţi trapezoidali
pe ambele feţe cu pas în inch (fig. 2.29.c); cu dinţi cu profil parabolic pe o singură faţă (fig. 2.29.e); cu dinţi
curbilinii pe o singură faţă (fig. 2.29.e).
Forma profilului dintelui unei curele dinţate (fig. 2.30) asigură angrenarea corectă, fără alunecare, cu dinţii
roţilor de curea între care se transmite mişcarea de rotaţie şi momentul de torsiune.

Fig. 2.30. Forma profilului dintelui la

curelele sincrone
La dinţii cu formă trapezoidală clasică apare o concentrare unilaterală a tensiunilor mare la piciorul dintelui
(fig. 2.31.a).

Fig. 2.31. Distribuţia tensiunilor pe dintele curelei

dinţate

Geometria curbilinie HTD (High Torque Drives) a dinţilor elimină concentrarea tensiunii,
ajungând la o distribuţie a tensiunilor semnificativ mai bună (fig. 2.31.b) care permite capacităţi de
transmitere a puterii mai mari cu aproximativ 30% şi durabilităţi crescute. Forma rotundă a dinţilor asigură
poziţionarea corectă a curelei în canalele roţilor de curea, reducând variaţiile de viteză.
Domeniile de utilizare a transmisiei prin curea dinţată de putere mare HTD se întâlneşte la
maşini-unelte cu performanţă ridicată, unelte de mână electrice, echipamente pentru birou, aparate
electrocasnice şi pentru aplicaţiile din industria chimică şi prelucrătoare, oriunde se cere durabilitate mare
şi întreţinere ieftină.
 2.3.3. Elemente geometrice ale curelei dinţate 

Tipurile de curea dinţată cele mai utilizate la transmisiile mecanice din

Fig. 2.32. Dimensiunile
dintelui curelei dinţate
clasice
construcţiile mecanice sunt cu profil trapezoidal cu parametrii geometrici
indicaţi în tabelul 2.3 cu simbolizarea corespunzătoare.
Principalele dimensiuni ale curelelor dinţate cu profil trapezoidal, indicate în
cataloage sau standarde, sunt reprezentate în figura 2.32:
Pb – pasul danturii;
S – lăţimea piciorului dintelui;
2β – unghiul dintelui;
th – înălţimea dintelui;
sh – înălţimea curelei;
ar – raza capului dintelui;
rr – raza piciorului dintelui.
Dimensiunile nominale ale curelelor dinţate semirotunde (fig. 2.33) şi
rotunde (fig. 2.34) sunt indicate pentru fiecare tip (serie) de curea dinţată în
mm.

Fig. 2.33. Dimensiunile curelor dinţate semirotunde

Fig. 2.34. Dimensiunile curelelor dinţate

rotunde
Simbolizarea curelei dinţate este indicată în STAS 12918/3–91, mărimea curelei dinţate este identificată
printr-un număr ce reprezintă simbolul lungimii liniei de divizare, o literă sau grup de litere care reprezintă
pasul standard şi un simbol pentru lăţimea curelei.
Exemplu de notare a unei curele dinţate cu lungimea liniei de divizare de 1066,8 mm, pasul de 9,525 mm
şi lăţimea de 12,7 mm: Curea 420 L 050 – STAS 12918/3 – 91.