Transmisii prin curele

CAPITOLUL

1.1.NOTIUNI INTRODUCTIVE

Transmisiile prin curele se utilizeaza atunci cand din motive functionale, constructive sau de
exploatare arborele motor nu poate sau nu trebuie sa fie legat direct de arborele condus. Prin curea
se intelege elementul intermediar flexibil care se infasoara tensionat atat pe roata conducatoare cat
si pe roata condusa.

Fenomenul fizic ce sta la baza acestor transmisii (cu exceptja transmisii prin curele dintate) este
frecarea dintre curea si roti, ca in anexele 1.1…1.9.

In constructa de masini, transmisiile prin curele au numeroase si variate intrebuintari, atat la masini
de forta cat si la masini de lucru, de transport etc

Curelele late sunt folosite curent la transmisii de puteri pana la 2 000 kW, viteze periferice v < 30
m/s, distanta dintre axe A < 12 m, si rapoarte de trans-mitere i < 6, iar curelele trapezoidale la puteri
de pina la 1 200 kW, v < 40 m/s, i < 10. Numarul lor ajungind pina la 8. . .12 curele in paralel. Ca
performante deosebite, la curelele late compuse s-au atins puteri de 5 000 kV, viteze peri—‚fence de
100 m/s, rapoarte de transmitere de / = 20, iaf la curelele trapezoidale puteri de 2 000 kW, viteze de
50 m/s, rapoarte de transmitere

De i

Transmisiile prin curele prezinta urmatoarele avantaje :

Posibilitatea transmiterii energiei la distante si pozitii convenabile ;

Functionarea relativ silentioasa ;

Amortizarea socurilor si a vibratiilor ;

Alternativa a patinarii curelei pe roti la suprasarcini ce depasesc limitele admisibile,

Protejeaza restul elementelor lantului cinematic;

Cost scazut, comparativ cu transmisia prin roti dintate sau cu lanturi, montare, demontare si
intretinere lesnicioasa;

Precizia de executie relativ scazuta.

Folosirea transmisiilor prin curele este legata de urmatoarele dezavantaje :

Gabarit mare, comparativ cu rotile dintate ;

Raportul de transmitere nu poate fi mentinut constant in cazul in care forta tangentiala este
variabila, datorita alunecarii elastice variabile a curelei pe roata ;

Produc incarcari suplimentare pe arbore si in lagare, datorita necesita-tii tensionarii curelei ;

Necesitatea refacerii periodice a tensionarii curelei deoarece, datorita deformatiilor remanente, nu

se mai asigura tensiunea elastica minima necesara pentru a transmite momentul de torsiune dat ;

Durabilitatea limitata ;

Provoaca incarcari electrostatice.

In general randamentul unei transmisii prin curele este de 0,940,96

CAPITOLUL 2

Clasificarea transmisiilor prin curele

In anexa 1.1 se da clasifiocarea transmisiilor prin curele dupa diferite criterii

CAPITOLUL 3.

TIPURI CARACTERISTICE. MATERIALE

3.1 CURELE LATE

Curelele late se executa din urmatoarele materiale : curele din piele, curele tesute, curele compuse si
curele din banda de otel.

Curelele din piele se confectioneaza din piele de bovine, intr-unul sau mai multe straturi asamblate
prin lipire si coasere. Tabacirea pieilor se poate face cu tanati vegetali, minerali sau combinati.

Conform standardelor romanesti,curelele late din piele se clasifica in urmatoarele 4 grupe:

Grupa A — STAS 5917-71, curele late simple (grosime 3.. .7 mm) sau duble (grosime 8 14 mm);

Grupa B — STAS 866-75, curele pe. Muchie, care se obtin din fisii de piele asamblate intre ele prin
cuie speciale si care vin in contact cu roata pe muchia fisiilor de piele (fig.1.a.). Sunt recomandate
pentru puteri peste 10 kW/cm latime de curea, distante intre axe peste 10 m sau forte tangentiale
variabile. Nu sant indicate la transmisii incrucisate, cu furca de schimbare sau la transmisii cu mai
mult de 3 roti. Grosimea curelei este intre 12.. .31,5 mm;

Grupa C — STAS 7632-76, curele rotunde cu diametrul de 5, 6 sau 7 mm ;

Grupa D — STAS 7632-76, curele rasucite cu diametrul de 8, 10, 12, 15, 18 sau 20 mm (fig. 1.b)

Curelele lesute folosesc materiale textile naturale (bumbac, celofibra,lana, par de camila si capra) sau
fibre sintetice ca viscoza, polianiida sau poliesteri. Acestea prezinta avantajul ca se pot fabrica curele
foarte lungi fara nici o lipitura si sant mai rezistente la agentii atmosferici si ai mediului industrial.

Se executa in trei tipuri (STAS 1815-69) :

Tipul 1 — curea confectionata in straturi paralele, fara invelis din cauciuc;

Tipul 2 — curea cu tesatura infasurata, fara invelis de cauciuc;

Tipul 3 — curea confectionata cu tesatura infasurata si cu invelis de cauciuc.

Curelele compuse imbina proprietatile de rezistenta ale materialelor plastice cu cele de fricaiune
(coeficient de frecare ridicat) ale pielei. Ele.sint formate dintr-o tesatura din fibre poliamidice,
captusita la interior cu un strat de aderenta de piele si avand la exterior un strat de protectie. Aceste
curele se folosesc pentru transmiterea de puteri foarte mari, pana la 4 0005 000 kW.

4) Curelele din banda de otel au dimensiuni mai reduse (la aceeasi putere) comparativ cu curelele din
alte materiale. Ele au alunecare elastica neglijabila dar cer un montaj precis si nu functioneaza bine
cind sint supuse vibratiilor. Pentru a mari coeficientul de frecare intre banda si roata, rotile de curea
se pot captusi cu pluta (u, « 0,35). Benzile se executa din otel de inalta rezistenta(r=150 ) si sint
utilizate la puteri si viteze mari.

ELEMENTE GEOMETRICE ALE TRANSMISIEI PRIN

CURELE LA ARBORI PARALELI

Din figura 3.2.1se observa ca unghiurile de infasurare β siβ au valorile:

Β [rad]

[rad]

Unghiul dintre ramurile curelei se poate calcula din relatia:

Sin

[grd]

La transmisii prin curele late si trapezoidale se recomanda > 120°. Lungimea curelei (lungimea
primitive la curele trapezoidale)

L=2Acos R R

Sau punand

Cos
Fig 3.2.5.Elemente geometrice ale transmisiei la arbori paraleli

a-transmisie deschisa ; b- transmisie incrucisata

rezulta:

L=2A+

In semnul superior este valabil pentru transmisie cu ramuri deschise iar ,cel inferior pentru cele cu
ramuri incrucisate.

3.3.ELEMENTE TEORETICE

Transmiterea fortei utile Fu de la roata conducatoare la roata condusa se face prin frecarea dintre
roti si curea. In acest scop cureaua este apasata pe roti cu o anumita forta, printr-o intindere initiala.
Astfel, inca de la montaj, in fiecare ramura a curelei apare forta F0.

In timpul functionarii trebuie transmisa forta tangentiala utila Fa si, ca urmare, ramura condusa, va
actiona F =F iar in cea conducatoare

,F =F○+

Intre fortele F si F (fig. 3.2.1) exista relajia lui Euler :

F =F c

In care µ este coeficientul de frecare dintre roata si curea iar β — unghiul de infasurare a curelei pe
roata, in rad. Astfel :

Fu=F -F

Mt1 daN·cm
In care Cf este coeficientul de functonare (anexa 1.4) iar P — puterea de transmis, in kW.

Deci F =Fu

F =Fu

Eforturile unitare din ramurile curelei se obtin impartind fortele la aria sectiunii curelei :

Efortul unitar initial din ramurile curelei, o=

Efortul unitar din ramura pasiva (condusa),

Fig.3.2.6. Solicitarea produsa de

Incovoierea pe roata a curelei

Efortul unitar din ramura activa (conducatore )

Efortul unitar dat de forta utila, u=

Datorita infasurarii curelei pe roata, in curea apar solicitari suplimentare de incovoiere. Alungirea
fibrei exterioare fata de cea medie este (fig.3.3.1)

L= (D+2s)-(D+2

In ipoteza ca materialul cureiei respecta legea lui Hooke efortul unitar de incovoiere se calculeaza
din:

=E =E =E
Modulul de elasticitate longitudinal la incovoiere E se da pentru diferite materiale de executie a
curelei in anexa (1.2)

Se observa ca eforturile unitare de incovoiere sint proportionale cu raportul si de aceea se limiteaza

pentru curele clasice si pentru curele compuse

Eforturile de incovoiere sint maxime pe roata mica si de aceea diametrul acesteia nu poate cobori
sub urmatoarele valori minime

Pentru curele late clasice

D min [mm]

Pentru curele compuse

D min [mm]

Deci efortul unitar de intindere datorat fortelor centrifuge este

C= v² [daN/cm]

Relatia aproximativa este dedusa pentru y = 1 000 daN/cm3, g 10m/s² si viteza periferica introdusa in
m/s.

Efortul unitar total maxim din curea (fig3.3.3) si conditia de rezistenta sint:

Tot max = c=u ca

U =(a-i-c)

Rezistenta admisibila a curelei se poate stabili dupa doua principii (metode) de calcul si anume :

Pe baza efortului unitar de rupere a= in care c este coeficientul

De siguranta c = 46;

Pe baza rezistentei la oboseala a materialului curelei determinate la un antimit numar de cicluri de

solicitari.

Cureaua este supusa solicitarii de oboseala deoarece eforturile unitare nu sint constante in lungul
curelei (fig. 3.3.3) si datorita variatiei momentului motor si a celui rezistent. Incercarile experimentale
au aratat ca si pentru materialele curelelor exista o relatie intre rezistenfa la oboseala si numarul

Fig. 14.15. Eforturile unitare

Intr-o curea

De cicluri, asemanatoare cu curba Wohler pentru otel, de tipul Nc =const. Cu deosebirea ca pentru
curele curba nu are tendinta asimptotica

Cunoscand rezistenta limita ob pentru un numar de cicluri de baza N b pentru o solicitare max
cureaua va rezista la un numar de cicluri Nc:

Nc=Nb( )[cicluri]
Unde max este dat de.fig. (3.4.2) iar coeficientul q in fig. 3.1.1a Pentru Nb 107 cicluri, valori pentru ob
se dau de asemenea in fig(.3.1.1b)

Durabilitatea curelei este :

Lh= [ore]

In care f este frecventa flexiunilor (indoirilor) ce se calculeaza cu relatia :

F=

In relatia (3.6.2) s-a notat cu x — numarul de roti ai transmisiei,v- viteza in m/s iar

L — lungimea curelei in mm.

Se recomanda ca la curelele clasice din piele f ≤ 5 indoituri pe secunda iar viteza periferica maxima
admisa este de 30 m/s pentru curelele de calitate si de 15 m/s pentru curele de importanta
secundara.

Deoarece efortul este diferit in cele 2 ramuri ale curelei se introduce coeficientul

Ka=

Rezistenta admisibila la oboseala este :

A ob

Utilizand aceasta metoda de calcul se determina rezistenta utila asemanator folosind pentru a
valoarea determinata si deci :

U ob i c
Se face dimensionarea curelei late, conform metodei de calcul prezentate in anexa(1.3) Efortul unitar
util admisibil necesar ua se calculeaza din efortul unitar util cu coeficientii:

Ua=CoCtCBCvu

In care:

C0 este coeficientul ce tine seama de constructia transmisiei anexa(1.6)

Ct este coeficientul ce tine seama de modul de intindere a curelei anexa(1.7)

Fig. 3.3.4. Alunecarea elastica

A curelei

CB — coeficientul ce tine seama de influenta unghiului de infasurare asupra capacitatii de tractiune

anexa(1.8);

Cv — coeficientul ce tine seama de efectui vitezei reale fata de viteza de 10 m/s la care se fac
incercarile pentru determinarea rezistentelor admisibile anexa(1.9)

Alunecarea elastica a curelei. Punct optim de functionare. Dupa cum s-a aratat in cele doua ramuri
ale curelei fortele nu sant egale si deci deformatia elastica pe lungimea totala a ramurii conducatoare
este diferita de cea a ramurii conduse. Pe roata conducatoare,

Efortul unitar din curea scade de la valoarea la inceputul infasurarii la la desfasurarea de pe roata

Ca urmare deformati pe lungime a curalei intre punctele A2—A1 (fig.3.3.4) scade corespunzator.
Admitand viteza periferica a rotii conducatoare constanta se observa tendinta curelei de a ramane in
urma rotii.
Pentru roata condusa, efortul unitar din curea creste de la valoarea la , deformatia elastica pe
lungime a curelei intre punctele B1—B2 creste, deci cureaua are tendinta de a depasi viteza rotii.

Experimental s-a aratat ca pe fiecare roata, exista doua arce de cere distincte :

R1 r2 – zona de repaus relativ, de contact aderent, la care cele 2

Viteze — a curelei si a rotilor — sant egale;

Al1 al2— zona de alunecare. Elastica, unde ia nastere reactiunea de frecare, iar viteza curelei este
mai mica decat cea a rotii conducatoare, respectiv mai mare decat cea a rotii conduse. Deci sensul
miscarii relative de alunecare curea-roata este pe arcul al1 al rotii conducatoare de sens contrar, iar
pe arcul al2 al rotii conduse de acelasi sens, in raport cu v1

Marimile celor doua arce r si al variaza cu incarcarea transmisiei intre cele doua situatii limita; la
mrsul in gol intregul arc de infasurare r al 0, iar la supraincarcare cand intregul arc de infasurare al r
0 si apare fenomenul de patinare.

Fenomenul de alunecare elastica se manifesta si prin modificarea raportului de transmitere teoretic

ca urmare a vitezelor periferice diferite ale celor doua roti, astfel :

I1,2 nominal=

I1,2efectiv=

Unde:

Este coeficientul de alunecare

Elastica si depinde de calitatea curelei

Precum si de incarcare. Valorile sale

Pot fi cuprinse intre limitele 0,2

De retinut ca prin cercetari experimentale

s-a cautat sa se determine parametrii

transmisiei la care se atinge optimul

de functionare in ce priveste utilizarea

completa a capacitatii de incarcare a

curelei, la un randament maxim.

Pe aceasta baza s-a definit coeficientul

De incarcare dat de relatia :

In figura 3.3.5 este reprezentata dependenta ce exista intre randamentul alunecarea elastica ξ si
coeficientul de incarcare

Curbele randamentului si a coeficientului de alunecare elastica ξ in functie de coeficientul de

incarcare arata ca exista un punct opt pentru care este maxim. La aceasta valoare opt si ξ=ξopt se
foloseste intreaga capacitate de tractiune a curelei. Cand <opt mai exista rezerve de capacitate de
tractiune neutilizate, iar cand >opt apar patinari care compromit functionarea transmisiei.

Pentru a se proiecta transmisia la conditiile optime de functionare sub aspectul capacitatii de

tractiune s-a dezvoltat o metoda de calcul ce utilizeaza dependenta dintre randament si alanecarea
elastica in functie de coeficientul de incarcare (tractiune)
Coeficientul de incarcare optim se determina experimental pentru fiecare tip de curea. Orientativ,
opt se poate calcula cu expresia :

Opt=A-B(

In care A si B sant coeficienti dati pentru materialele uzuale ale curelei.

Conditiilor standard de. Functionare adica : transmisie orizontala cu arbori paraleli si ramuri deschise,
efortul initial din ramurile curelei = 18 daN/cm2, raportul de transmitere i=1 =180°), viteza periferica
v = 10 m/s, tensionarea curelei constanta, functionarea fara socuri (Cf=1).

Pentru transmisia standard, efortul unitar util admisibil este :

Ua opt o

Pentru transmisia reala, ce functioneaza in condiaii diferite de cele standard, efortul unitar util se
calculeaza introducand corectiile cuvenite. Astfel :

Ua=2C0CtCBCvopt

In care

C0,Ct,CB si Cv au semnificatiile indicate