Soarele și influența sa asupra Pământului.

Dimensiuni, compoziție și structură.

1. Soarele deține 99,86% din Sistemul Solar. Este alcătuit din 2 gaze:
hidrogen(55%) și heliu(44%).
2. Soarele este alcătuit din 2 părți importante:
a) Interiorul Soarelui. Aici se produc reacții termonucleare. 564 mln.t de hidrogen
se transformă în 560 mln. t heliu. Restul 4 mln. tone se emit în spațiul cosmic.
Materia din interiorul Soarelui este în stare de plasmă.
b) Atlosfera solară, care este formată din:
- Fotosferă, unde apar “petele solare”; Are temperatura de 6 000grade Celsius
(în petele solare 4500 grade Celsius)
- Cromosfera, unde se produc protuberanțe solare; Are temperatura de
20 000grade Celsius.
- Coroana solară, unde se produce vântul solar. Are temperatura de peste
1 000 000 grade Celsius.
 Dimensiuni, compoziție și structură.
• Soarele este steaua din centrul Sistemului Solar. Este o sferă aproape perfectă din
plasmă fierbinte ținută de gravitație și modelată de un câmp magnetic. Este de departe
cea mai importantă sursă de energie pentru viața de pe Pământ. Diametrul său este de
aproximativ 1,39 milioane de kilometri (sau este de 109 ori mai mare decât al Terrei), iar
masa sa este de aproximativ 330.000 de ori mai mare decât a Terrei. Reprezintă
aproximativ 99,86% din masa totală a Sistemului Solar. Aproximativ trei sferturi din masa
Soarelui este formată din hidrogen (~ 73%); restul este în mare parte heliu (~ 25%), cu
cantități mult mai mici de elemente mai grele, inclusiv oxigen, carbon, neon și fier.

• Soarele este o stea numită o pitică galbenă (lumina ei este mai aproape de alb decât de
galben). S-a format cu aproximativ 4,6 miliarde de ani în urmă din colapsul gravitațional
al materiei într-o regiune a unui nor molecular mare. Cea mai mare parte a acestei
materii s-a adunat în centru, în timp ce restul s-a aplatizat într-un disc orbitant care a
devenit Sistemul Solar. Masa centrală a devenit atât de fierbinte și densă încât în cele din
urmă s-a inițiat fuziunea nucleară în nucleul său. Se crede că aproape toate stelele se
formează prin acest proces.
O hartă a Căii Lactee care arată poziția Soarelui.
 Erupțiile solare.

• In timpul unei eruptii solare o cantitate enorma de energie care se afla in cromosfera si
in coroana este eliberata dintr-o data. Materia este proiectata in coroana si deoarece
particulele sunt accelerate la viteze foarte mari (150.000 km/h) ele sunt expulzate in
spatiul interplanetar, generand rafale ale vantului solar.
• In vecinatatea Pamantului viteza particulelor care formeaza vantul solar este in medie de
350 km/s si creste in urma unei eruptii la 800 km/s. De asemenea, creste si concentratia
lor, de la 5-10 particule/cm3 la 100 particule/cm3. Aceste perturbatii afecteaza campul
magnetic terestru, deformandu-l. Particulele incarcate electric, care in mod normal sunt
deviate de campul magnetic terestru, urmaresc liniile de camp in regiunea polilor si
patrund in atmosfera incalzind-o, producand raze X si gaze ionizate.
• Ca efecte putem mentiona aurorele polare, perturbarea telecomunicatiilor, aparitia unor
supratensiuni pe liniile de transport ale energiei electrice care pot deteriora retelele de
distribuire a electricitatii; ca urmare a incalzirii produse atmosferei, aceasta se extinde,
ceea ce constituie o piedica pentru sateliti, avand ca efect scoaterea lor de pe orbita.
 Influența Soarelui asupra Pământului.
• Producerea mareelor, ca rezultat al forțelor de atracție exercitate de
Soare și Lună. Maree- flux și reflux.
• Dezagregarea rocilor.
• Producerea fotosintezei.
• Ritmurile proceselor biotice care pot fi diurne și sezoniere. Procese
biotice diurne- deschiderea și închiderea corolei florilor, perioada de
veghe și de somn a omului și a animalelor etc.
Procese biotice sezoniere- Îngălbenirea frunzelor, căderea frunzelor în
anotimpul toamna, hibernarea, migrația păsărilor, schimbarea culorii
blănii animalelor pe anotimpuri etc.
Viața pe Pământ depinde de Soare.
Surse de energie regenerabilă.
O furtună geomagnetică care afectează Pământul