Soarele

Soarele este o stea din centrul Sistemului Solar. Este o sferă aproape perfectă
din plasmă fierbinte, ținută de gravitație și modelată de un câmp magnetic. Este de
departe cea mai importantă sursă de energie pentru viața de pe Pământ. Diametrul său
este de aproximativ 1,39 milioane de kilometri (sau este de 109 ori mai mare decât al
Terrei), iar masa sa este de aproximativ 330.000 de ori mai mare decât a Terrei.
Reprezintă aproximativ 99,86% din masa totală a Sistemului Solar.Aproximativ trei
sferturi din masa Soarelui este formată din hidrogen (~ 73%); restul este în mare parte
heliu (~ 25%), cu cantități mult mai mici de elemente mai grele, inclusiv oxigen, carbon,
neon și fier.
Soarele este o stea cu secvență principală de tip G (G2V). Ca atare, este
denumită în mod informal și nu complet exact o pitică galbenă (lumina ei este mai
aproape de alb decât de galben). S-a format cu aproximativ 4,6 miliarde de ani în urmă
din colapsul gravitațional al materiei într-o regiune a unui nor molecular mare. Cea mai
mare parte a acestei materii s-a adunat în centru, în timp ce restul s-a aplatizat într-un
disc orbitant care a devenit Sistemul Solar. Masa centrală a devenit atât de fierbinte și
densă încât în cele din urmă s-a inițiat fuziunea nucleară în nucleul său. Se crede că
aproape toate stelele se formează prin acest proces.
În prezent, Soarele fuzionează aproximativ 600 de milioane de tone de hidrogen
în heliu în fiecare secundă, transformând 4 milioane de tone de materie în energie.
Această energie, care poate dura între 10.000 și 170.000 de ani să scape din nucleul
său, este sursa luminii și a căldurii Soarelui.Efectul enorm al Soarelui pe Pământ a fost
recunoscut încă din timpurile preistorice, iar Soarele a fost considerat în unele culturi ca
o zeitate.
Structura soarelui:
~Nucleul:
Are o temperatură de aproximativ 15 milioane de grade Kelvin. Se
crede că nucleul Soarelui se extinde de la centru până la aproximativ 20-
25% din raza solară. Nucleul este singura regiune din Soare care produce
o cantitate apreciabilă de energie termică prin fuziune; 99% din putere este
generată în 24% din raza Soarelui, iar la o distanță de 30% față de centru,
fuziunea s-a oprit aproape în întregime. Restul stelei este încălzit prin
căldură transferată din nucleu către exterior.
~Zona radiativă:
În straturile aflate la mai mult de 25% din raza solară plecând din
centrul Soarelui, practic nu există o transformare nucleară a elementelor și
generarea de căldură, ci doar conducerea căldurii din nucleu, motiv pentru
care se utilizează termenul înveliș în raport cu aceste straturi. Materia
solară este suficient de fierbinte și densă pentru a permite transferul de
căldură din centru spre exterior prin radiații termice.
~Tahoclina:
Zona radiativă și zona convectivă sunt separate printr-un strat de
tranziție numit tahoclină. Aceasta este o regiune în care mișcarea de rotație
generală a Soarelui (rotație diferențială datorită naturii gazoase) și
convecție produc un câmp de viteze care forțează plasma să se scurgă
printre liniile de forță ale câmpului magnetic local.
~Zona convectivă
Zona de convecție a Soarelui se extinde de la 0,7 raze solare
(500.000 km) până aproape de suprafață. În acest strat, plasma solară nu
este suficient de densă sau suficient de caldă pentru a transfera energia
termică a interiorului spre exterior prin radiații - cu alte cuvinte, nu este
suficient de opacă.
~Fotosfera
 Stratul de suprafață al Soarelui, vizibil cu ochiul liber, este fotosfera.
În acest strat, cei mai mulți fotoni părăsesc Soarele prin atmosfera solară
transparentă de deasupra lui și devin radiații solare, lumina solară.
Fotosfera are o grosime de zeci până la sute de kilometri, deși acest strat
este o mică parte din raza stelei, fenomene importante apar în ea, iar
proprietățile materiei pe care o construiește se schimbă semnificativ.
~Atmosfera
Părțile Soarelui situate în afara fotosferei sunt denumite colectiv
atmosfera solară. Există cinci zone principale în afara fotosferei: stratul de
temperatură minimă, cromosfera, regiunea de tranziție, coroană și
heliosferă. Aceste straturi pot fi observate cu telescoape care operează în
întreagul spectru electromagnetic de la unde radio, lumina vizibilă până la
razele gamele.
 Proiect realizat de Simedru Mihai

Bibliografie:
-https://ro.wikipedia.org/wiki/Soare

-https://astrofeed.ro/ce-este-soarele/

-https://devoratoruldecreiere.wordpress.com/2013/11/02/35-de-lucruri-despre-soare/