Soarele este steaua din centrul Sistemului Solar.

Este o sferă aproape perfectă din

plasmă fierbinte,[16][17] ținută de gravitație și modelată de un câmp magnetic.[18]
Este de departe cea mai importantă sursă de energie pentru viața de pe Pământ.
Diametrul său este de aproximativ 1,39 milioane de kilometri (sau este de 109 ori
mai mare decât al Terrei), iar masa sa este de aproximativ 330 000 de ori mai mare
decât a Terrei. Reprezintă aproximativ 99,86 % din masa totală a Sistemului Solar.
[19] Aproximativ trei sferturi din masa Soarelui este formată din hidrogen (≈73 %);
restul este în mare parte heliu (≈25 %), cu cantități mult mai mici de elemente mai
grele, inclusiv oxigen, carbon, neon și fier.[20]

Soarele este o stea cu secvență principală de tip G (G2V). Ca atare, este denumită
în mod informal și nu complet exact o pitică galbenă (lumina ei este mai aproape de
alb decât de galben). S-a format cu aproximativ 4,6 miliarde de ani în urmă[a][12]
[21] din colapsul gravitațional al materiei într-o regiune a unui nor molecular
mare. Cea mai mare parte a acestei materii s-a adunat în centru, în timp ce restul
s-a aplatizat într-un disc orbitant care a devenit Sistemul Solar. Masa centrală a
devenit atât de fierbinte și densă încât în cele din urmă s-a inițiat fuziunea
nucleară în nucleul său. Se crede că aproape toate stelele se formează prin acest
proces.

În prezent, Soarele fuzionează aproximativ 600 de milioane de tone de hidrogen în

heliu în fiecare secundă, transformând 4 milioane de tone de materie în energie.
Această energie, care poate dura între 10 000 și 170 000 de ani să scape din
nucleul său, este sursa luminii și a căldurii Soarelui.

Când fuziunea hidrogenului din nucleu se va diminua până la punctul în care Soarele
nu mai este în echilibru hidrostatic, nucleul său va suferi o creștere însemnată a
densității și temperaturii în timp ce straturile sale exterioare se extind,
transformând în cele din urmă Soarele într-o gigantă roșie. S-a calculat că Soarele
va deveni suficient de mare pentru a încorpora orbitele actuale ale lui Mercur și
Venus și va face Pământul de nelocuit – dar după aproximativ cinci miliarde de ani.
După aceasta, își va revărsa straturile exterioare și va deveni un tip dens de stea
în răcire cunoscută sub numele de pitică albă și nu va mai produce energie prin
fuziune, dar va continua să strălucească și va elibera căldură din fuziunea sa
anterioară.

Efectul enorm al Soarelui pe Pământ a fost recunoscut încă din timpurile p