Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Soarele este o stea cu secvență principală de tip G (G2V). Ca atare, este denumită în mod informal și
nu complet exact o pitică galbenă (lumina ei este mai aproape de alb decât de galben). S-a format cu
aproximativ 4,6 miliarde de ani în urmă[a][12][21] din colapsul gravitațional al materiei într-o
regiune a unui nor molecular mare. Cea mai mare parte a acestei materii s-a adunat în centru, în
timp ce restul s-a aplatizat într-un disc orbitant care a devenit Sistemul Solar. Masa centrală a
devenit atât de fierbinte și densă încât în cele din urmă s-a inițiat fuziunea nucleară în nucleul său. Se
crede că aproape toate stelele se formează prin acest proces.
În prezent, Soarele fuzionează aproximativ 600 de milioane de tone de hidrogen în heliu în fiecare
secundă, transformând 4 milioane de tone de materie în energie. Această energie, care poate dura
între 10 000 și 170 000 de ani să scape din nucleul său, este sursa luminii și a căldurii Soarelui.
Când fuziunea hidrogenului din nucleu se va diminua până la punctul în care Soarele nu mai este în
echilibru hidrostatic, nucleul său va suferi o creștere însemnată a densității și temperaturii în timp ce
straturile sale exterioare se extind, transformând în cele din urmă Soarele într-o gigantă roșie. S-a
calculat că Soarele va deveni suficient de mare pentru a încorpora orbitele actuale ale lui Mercur și
Venus și va face Pământul de nelocuit – dar după aproximativ cinci miliarde de ani. După aceasta, își
va revărsa straturile exterioare și va deveni un tip dens de stea în răcire cunoscută sub numele de
pitică albă și nu va mai produce energie prin fuziune, dar va continua să strălucească și va elibera
căldură din fuziunea sa anterioară.