Soarele.

Structura internă
Soarele este steaua din centrul sistemului nostru solar. Este o sferă aproape
perfectă, iar sursa luminii și a căldurii provine de la procesul de fuziune
nucleară, prin intermediul căruia se produce heliul. De altfel, datorită forței
gravitaționale extrem de mare a Soarelui, Pământul și toate celelalte planete
orbitează în jurul său.
Nucleu solar (miezul Soarelui):
Oamenii de știință consideră că acesta se extinde de la centru până la
aproximativ 20-25% din raza solară. Este singurul strat al Soarelui în care se
produce o cantitate extrem de mare de energie, ce rezultă datorită fuziunii
nucleare. Temperatura de la nivelul nucleului este de aproximativ 15 milioane de
grade Celsius.
Zona radiativă (învelișul miezului):
Este stratul ce înconjoară nucleul Soarelui și prin care energia este condusă spre
exterior, fără a exista o transformare a elementului, de aceea mai poartă numele
de înveliș. Temperatura de aici nu este la fel de ridicată ca în nucleu, însă poate
ajunge la 7 milioane de grade Celsius.
Tahoclina:
Zona radiativă este despărțită de cea convectivă printr-un strat de tranziție ce
poartă numele de tahoclină.
Zona convectivă:
Această zonă nu este destul de opacă pentru a transfera energia termică a
interiorului spre exterior prin radiații. Așadar, transferul de energie are loc prin
mișcarea vârtejurilor de gaz la diferite temperaturi. Temperatura de aici poate
ajunge la 2 milioane de grade Celsius.
Fotosfera:
Face parte din suprafața vizibilă cu ochiul liber a Soarelui. Aceasta are o
grosime de zeci până la sute de kilometri și poate fi observată de pe Pământ cu
ajutorul telescopului.
Atmosfera:
Există cinci părți ce se găsesc în afara fotosferei: stratul de temperatură minimă,
cromosfera, regiunea de tranziție, coroana și heliosfera. Toate aceste părți
formează atmosfera solară.